198 matches
-
-i vezi niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile Încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii».” „N-aș fi vrut să stau la ei În garnizoană”, zise Belbo. Diotallevi dădu verdictul: „A fost Întotdeauna tipică pentru eremit cultivarea unei murdării sănătoase, pentru a-și umili propriul trup. Nu era chiar sfântul Macarie ăla care trăia pe un stâlp și, când viermii cădeau de pe el, Îi aduna și-i punea la loc pe corp, pentru ca și ei, făpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în mare, insula Escondida, citadela pe care s-a instalat Călugărul, conducătorul unei confrerii de pirați și sacerdotul unei religii a câștigului și tainei. Aflat pe insula uitată de hărți ca și cum ar fi existat dintotdeauna, drapat în veșmântul său de eremit care îi ascunde chipul și biografia, Călugărul este un personaj conradian ros de propria sa taină. Domnind peste un regat ce nu cunoaște un alt suveran decât bunul său plac, Călugărul intră în acest joc al Marelui Război, optând să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
final” - spune acesta - „vor sfâșia un câine!” Nici Căutătorul de aur nu este întreg la minte de vreme ce, de peste zece ani, umblă peste coclauri și, în afara unor pepite cât o paietă, nu a găsit, încă, nimic. Cât despre Romancier sau despre Eremit ce-ar mai fi de zis? Sau despre Erou? Poate Darling e ceva mai la locul ei, dar la ce te mai poți aștepta de la o gâscă bătrână? MAGISTRATUL. Cei de aici mă urăsc. Sunt opusul nereușitei lor. Am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
puțini îndrăznesc. Cei buni citesc despre morală, dragoste și Patrie. Despre Justiție. Sunt periculoși, se pot înșela ușor. Creează-le imaginea unei puteri care trebuie urâtă și a unui Artist bețiv și țâcnit! A unui Filozof degenerat și a unui Eremit păcătos. Nici un erou pozitiv. Oarecum, Darling. Pentru că e bătrână, obosită și neesențială în economia romanului. Și, nițel, Eroul, dar numai pentru isprăvile sale trecute, pe care nici nu le amintești: consideri că vor fi subînțelese. Ai conturat, deja, un Romancier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cineva aduce vorba - râde și evită tema. E puțin necăjită, și-a pierdut o parte din clienți; pofticioșii care nu vor să se pună rău cu Magistratul. Unul singur nu va renunța la ea, nici dacă se va răsturna Pământul. Eremitul. § Pe două cartoane lipite ai desenat harta Stațiunii. O schiță, așa ți-ai imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis. EREMITUL. Eram Isus Cristos și mă răstigniseră. După primul leșin, m-am uitat, amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis. EREMITUL. Eram Isus Cristos și mă răstigniseră. După primul leșin, m-am uitat, amețit, după Maria Magdalena. Am zărit-o înghenuncheată. Poate că plângea, nu-i vedeam chipul. Ar fi putut să nu vină. Biblia e plină de cazuri de infidelitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești obosit, dormi puțin, spre ziuă. Te uiți de-a lungul pereților, descifrezi zgomotele nopții. Imperceptibil, sforăitul a sute de mii de bărbați, aproape epuizați; nu s-au hrănit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și siguri pe ei; totdeauna un ins surescitat va fi și suspicios. Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
populațiile planetei! CRONICA INFAMĂ prinde contur. Al doilea capitol, Eldorado, e scris. § Ai visat-o pe Caravella. Acum ai o altă imagine mentală a ei. Trăiești experiențe onirice bizare. VOCEA ți se adresează și în somn: visul transferat - cu prelucrări - Eremitului; acum, apariția filigranată a unui personaj feminin. Te-ai trezit buimac. Ejaculaseși dormind; sămânța pe care o refuzi iubitei tale - pentru că stăpânești de mult arta Tao - fertilizase un pântec inexistent. Ai ținut în brațe o nălucă, ai pătruns în trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din preajmă. E un fel de care pe care disimulat. Fiecare coace, în felul său, ceva celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Actorul fiindcă nici un rol nu e pe măsura lui. Nimeni nu mai e sănătos aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și Eremitul s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage de la distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îmbrăcat nespălat. Ți-ai luat mașina de ras și ai plecat fără să zici o vorbă. Știi să taci. Ești plecat de două ceasuri. Te vei întoarce și vei continua să scrii romanul; cei din Stațiune încă nu știu cine e asasinul Eremitului, iar dispariția Astrologului constituie un alt mister; în vremea aceasta, Romancierul îi pregătește Magistratului o nouă supriză; se vor petrece o mulțime de lucruri, le-ai hotărât. Îți vor veni și idei noi, Stațiunea se poate aștepta la orice. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o altă persoană. Câinele nu devine mai încrezător doar pentru că s-a schimbat ciomagul. Ai o legătură, nimic sigur. Ești liber. MAGISTRATUL. Uneori, victima este mai vinovată decât criminalul! Veninoasă, gura lumii zice că eu l-aș fi răpus pe Eremit. Din ordinul meu ar fi... Nimeni nu are habar de nimic. Numai colportori. Nici nu există victime. Doar învingători și învinși. Justiția este invenția celor slabi, cei puternici au perfecționat-o. Și-au însușit-o. Au făcut din ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mi s-a năzărit chestia cu iepurii și câinii... Mai pământean, Romancierul a schimbat vreo trei femei - acum se ține după Caravella - de aceea și arată atât de tânăr. O să-i tragă și lui cineva un glonte-n cap, precum Eremitului. Sau o să fie internat. Chestia cu rabia nu s-a terminat. Toți adversarii Magistratului, dacă nu se potolesc, vor ajunge, în cel mai bun caz, pacienții Lazaretului: Doctorul abia așteaptă. Face niște experiențe acolo; un vândut. Curioasă e revenirea Castelanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
într-o țesătură de capilare. § Cititorul va fi curios să afle cine e Masca. Nu vei dezvălui. Un fatum. Orice loc are un fatum. Masca e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu sunt prea impur. Ce să fac? Să devin un hierofant? Să nu mai tânjesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
toată ziua visează să călărească o femelă! Sunt femeie, nu distingeți, mamele voastre v-au născut în somn, adormiți și voi: nici azi nu v-ați trezit, stirpe de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu mintea, nu cu foarfeca și cu acul. Filozoful; ar imprima mulțimii o ideologie. E confuz, uneori, ramolit de tot mâine-poimâine. Actorul e mai potrivit: a fost, pe rând, Cromwell, Ivan cel Groaznic, Robespierre, îi va fi ușor. Era potrivit Eremitul - l-ai ucis prea repede; e bine să pui în fruntea mulțimilor un răspopit. Romancierul nu: el trebuie să scrie! O singură carte poate lăsa în memoria lumii mai mult decât șapte Magistrați. Și cel mai neînsemnat poet are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Galiei de odinioară, care-și revendică pe bună dreptate onoarea de ”prima fiică a Bisericii”, dar și legături cu creștinismul primar, apostolic. In seara aceasta am participat la sf. Liturghie în cripta bisericii, unde se află mormântul sf. Gilles, un eremit. Deja din secolul al VII-lea a existat aici o abație, care din secolul al XIIlea devine și un important loc de pelerinaj fie în drumul spre Santiago, fie spre Roma. Pelerinii se opresc aici pentru a se ruga la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
principal și al sălii de lectură, văzură că nu mai rămăseseră decât munți de cenușă. Numai în zona mânăstirii fuseseră clădite câteva colibe. Din direcția aceea plutea miros de tămâie, așa că Genemon se duse să cerceteze. Găsi patru sau cinci eremiți munteni, așezați în jurul unei oale cu pilaf care fierbea deasupra focului. — Au spus că marele preot din Yokawa nu-i aici, anunță Genemon. Dacă marele preot nu e aici, n-o fi cumva vreun cărturar sau vreun bătrân de pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Preotul zise: — După noaptea de la Sais, nimeni nu l-a mai văzut pe roman. Arătă spre prima insuliță: — Acela era palatul lui; îl numise Timonium. Acolo s-a închis, până în ultima lui zi. Palatul, căruia Marcus Antonius îi dăduse numele eremitului filosof Timon, era legat de continent printr-o limbă de pământ stâncos, pe care fusese nivelat un drum mărginit de o parte și de alta de coloane de granit. — Acolo nu-i îngăduit să pui piciorul, spuse preotul cu ironia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a cumpărat la metru cele mai prețioase marchetării pentru reședința de la Capodimonte. În 1860, ruinele devastate - cuibul orgiilor lui Tiberius, potrivit povestirilor unor personaje ca Svetonius și Dio Cassius, reluate cu pasiune pornografică de succesorii acestora - au fost încredințate unui eremit. Vila miresei copile de la Antium. Rămășițele ei au fost găsite după multe secole: fragmente de coloane, scheletul unui portic scufundat, bazine cu apă de mare. O punte unea vila cu o insuliță care a fost mărită artificial, fiind transformată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți și auziți; cred că strigătele lor lubrice se aud din peșteri ca niște boncăluituri de cerbi În călduri, ca urletul fiarelor În rut, dar fiarele au ceva pur În modul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
istoricul bisericesc Sozomen. Numele unor martiri din a doua jumătate a secolului al IV-lea sunt menționate și într-un calendar got (fragment), precum și în alte acte martirice. Printre aceștia, erau menționați preoți ca Verca și Batwin sau Bathusios, un eremit Argyla, în total 26 de martiri, în afară de anonimi. Aceștia au îndurat martiriul la porunca unei căpetenii locale (Vingurich)-se pare că au fost arși de vii într-o biserică, undeva la vărsarea Argeșului în Dunăre, cf. și relatarea lui Sozomen
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]