1,134 matches
-
înceta să mai fie catolic și prin aceasta va înceta să mai fie Papă, sedevacantiștii consideră că actualii Episcopi ai Romei nu sunt de fapt papi. Unele grupări sedevacantiste au proprii lor candidați care să-l înlocuiască pe cel considerat eretic. Acești candidați sunt numiți uneori antipapi, deși ar trebui notat că, în contrast cu antipapii istorici, numărul susținătorilor este neînsemnat. Unii dintre acești antipapi și-au dezvoltat propria lor infrastructură religioasă, pentru că papii oficiali nu vor să o cedeze lor puterea. În
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]
-
nu va participa, însă va participa la o întâlnire musulmano-creștină, neputând exista dezbateri cu cei care au comis injustiții împotriva musulmanilor prin vărsări de sânge, uciderea copiilor, strămutarea oamenilor, ocuparea pământului și uzurparea drepturilor. Al-Qaradawi a descris șiiții ca fiind eretici, în 2008 avertizând în privința pericolului descris de „"șiitizarea"” Orientului Mijlociu, spunând că șiiții invadează societatea sunnită. Al-Qaradawi a făcut apel la dialogul cu non-musulmanii, punând accent pe comunicarea cu Occidentul. În ceea ce privește drepturile cetățenilor minorităților non-musulmane, el îi numește pe aceștia
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
pe mai multe niveluri, privind politica, religia, ecologia, tehnologia și emoțiile umane din timpul confruntării între forțele Imperiului pentru controlul Arrakisului și a "mirodeniei" sale. Herbert a scris cinci continuări la acest roman: "Mântuitorul Dunei", "Copiii Dunei", "Împăratul-Zeu al Dunei", "Ereticii Dunei" și "Canonicatul Dunei". Primul roman a stat și la baza ecranizării din 1984 realizată de David Lynch, precum și a serialului de televiziune realizat în 2000 de Sci Fi Channel, Dune, și a continuării acestuia din 2003, Copiii Dunei, a
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
și a primatului) precum și a degradării progresive a obiceiurilor morale ale clerului au fost călăuzite de diferite mișcări atât din interiorul Bisericii romane (de exemplu, noile ordine religioase: franciscani, dominicani etc.), cât și din afara bisericii, de către schismatici și/sau de eretici, împotriva cărora n-au lipsit repercusiunile sângeroase (din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea: albingenzii, catarii, valdezii etc.). Crescândul amestec între Biserica catolică și puterea politică (numită „brațul secular al bisericii”) a stat la originea ulterioarelor fapte
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
solominica. S-a sprijinit pe mănăstiri și pe clerul creștin. Membrii ei s-au aflat într-un conflict cu vecinii islamici și prinții rebeli ai provinciilor. Pentru a impune puterea bisericii, care legitimă domnia împăratului, a început persecuția evreilor și ereticilor. În secolul XV, s-au stabilit relații cu Europa, cu Papă de la Romă și cu Portugalia, care în secolul XVI sprijinea lupta împotriva musulmanilor. Împărații creștini din Etiopia se luptau cu răspândirea islamică în Africa. Erau deciși să mențină independența
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
14). Am fost afectați de căderea lui Adam, contrar învățăturii lui Pelagius. După Consiliul din Efes (431), pelagianismul nu a mai tulburat Biserica Greacă, astfel că istoricii greci ai secolului al cincilea nici măcar nu pomenesc ceva despre controversă sau numele ereticilor. Însă erezia a continuat să mocnească în Vest și s-a stins foarte încet.
Pelagianism () [Corola-website/Science/307661_a_308990]
-
fost cruțat. În 1167, din poziția de cel mai înalt prelat din regat, el l-a încoronat pe Guillaume al II-lea ca rege în catedrala din Palermo. În 1179, Romuald a intervenit într-un conciliu care îi condamna pe ereticii albigensi. Romuald a fost urmat în scaunul arhiepiscopal de către Nicolae de Ajello.
Romuald de Salerno () [Corola-website/Science/328137_a_329466]
-
de la Chateau-Cambresis. Între anii 1567 și 1573 a fost guvernatorul Țărilor de jos (Belgia, Olanda de azi), unde a condus un corp de armată cunoscut ca un regiment de groazä, prin cruzimea cu care a înăbușit revolta, căutând să extermine ereticii protestanți, fiind un catolic inverșunat, (sunt 6000 de răsculați executați), soldații pârjolesc localități, jefuind și omorând locuitorii, ca de exemplu în: (Brüxel, Antverpen, Meheln). O altă mäsură de oprimare a protestanților, a fost încercarea de a menține controlul asupra tiparului
Fernando Álvarez de Toledo, Duce de Alba () [Corola-website/Science/304391_a_305720]
-
pe bună dreptate „catedrala românilor din Țara Bârsei”. Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcașului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” („ereticilor”) din Corona. Se știe că românii din Șchei erau ortodocși. Ortodocșii erau considerați schismatici și chiar eretici de către autoritățile catolice. (În Evul Mediu, în latină "Bulgarus", în greacă "Boulgaros", însemnă eretic.). Bulgarii erau identificați cu bogomilii și în sud-vestul Franței
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
În plus, tulburările religioase vădeau tendința păgânismului arab de a evolua spre monoteism: apăruseră hanīfii, care contestau politeismul, fără a se alătura însă marilor religii monoteiste. Iudeii își răspândeau învățăturile talmudice în marile oaze ( mai ales Yaŧrib ); creștinii ( începând cu ereticii, cu monofizismul iacobit al ġassanizilor, nestorianismul lahmizilor ) erau cunoscuți beduinilor nu numai prin misionariate ( precum cel din Origene, secolul al IV-lea ), ci și prin călugării, sihaștrii care trăiau în pustiu, cântați de poezia preislamică ( e frecventă comparația „ca o
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
lui Ioan Alexandru (1355-1356), acum expusă la British Library, Psaltirea Tomić (1360), astăzi aflată la Moscova, și Psaltirea de la Sofia (1337). Domnia lui Ioan Alexandru a fost marcată și de eforturi de întărire a poziției Bisericii Ortodoxe Bulgare prin prigonirea ereticilor și evreilor. A organizat două sinoade bisericești anti-eretice, în 1350 și 1359-1360, care au condamnat diferite secte cum ar fi bogumilii și adamiții. Practica spirituală a isihasmului, o formă de rugăciune cu incantație, a influențat puternic anumite zone ale lumii
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
puțin în parte. Și această slăbiciune a sa i-a procurat un renume nefavorabil - bine-nțeles: fals și exagerat - dar despre care a rămas ecou în Liber Pontificalis. Într-adevăr, în această cronică pontificală, Liberiu este prezentat direct ca un eretic și înverșunat persecutor al clerului catolic-ortodox. Adevărata istorie însă, dacă nu poate scuza complet atitudinea sa, a redimensionat (aducând la juste proporții) personalitatea și lucrarea sa, punându-le în lumină bună. La scurt timp după alegere a primit câteva scrisori
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
1152. Scrierea nu se restrânge la chestiunile ce țin de istoria Germaniei, dat fiind că Otto de Freising realizează pe parcurs mai multe digresiuni, spre exemplu cea referitoare la predicarea cruciadei întreprinsă de către Bernard de Clairvaux, la zelul acestuia împotriva ereticilor sau la condamnarea scrierilor filosofului Pierre Abélard, sau discursurile de factură filosofică și teologică. Cea de a doua carte începe de la alegerea împăratului Frederic I din 1152 și tratează istoria primilor 5 ani de domnie a acestuia, cu accent pe
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
sau distruse”. Deși proto-ortdocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile lor arme, fiind în cele din urmă declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut idei privite drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi. La acest prim conciliu (sinod) ecumenic au participat după unele mărturii
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
sau distruse”. Deși proto-ortodocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile lor arme, fiind în cele din urmă declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut idei privite drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi. Arianismul a fost respins de unii delegați la Conciliul de la Niceea
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
a muzicii și poeziei. Căinarea pentru precaritatea omenescului, dramă spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își Îndrăgește propria-i tristețe (cum mărturisea În Jeu d’amour), făcînd saltul În cultura sentimentului; cîntă așadar
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
evreiască tradiționalistă, din Ungaria, în loc să bată în retragere, s-a fortificat ca niciunde. În 1818, în vremea scandalului în legatură cu Templul evreiesc din Hamburg, Hatam Sofer și-a exprimat în scris punctul de vedere, neascunzându-și părerea în legătură cu noii eretici ideologici care au apărut în rândurile evreilor și care au contestat autoritatea rabinilor: Dacă am putea să-i judecăm, aș cere să fie izgoniți din rândurile noastre. Nu le-am da fiicele noastre de soție și nu ne-am alege
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
deschise la „Europa Liberă“. Atitudinile lui contestatare durează din 1976, spun documentele Securității. Din acest moment izolarea scriitorului este totală. Printre alte scrieri, „Kakistokrația“, publicată post-decembrist, da seama de perioada respectivă. Septembrie 1984 - Bujor Nedelcovici retrage de la Editură Albatros românul „Ereticul îmblânzit“, nefiind de acord cu recomandările conducerii acesteia "să plaseze acțiunea într-o țară din perioada dictaturilor fasciste, (înainte de 1940), să scoată din român asemănările cu realitatea românească (că nume sau denumiri de localități) și ideile în legătură cu formarea omului nou
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
sa a fost obiectul unei îndelungate dispute. Când Caelestius încerca să fie prezbiter în Cartagina, diaconul Paulinus din Milano i-a trimis episcopului Aurelius un memoriu prin care prezenta doctrina lui Caelestius de origine pelagiană și care îl cataloga drept eretic. Caelestius a fost convocat în fața Sinodului la Cartagina 411; însă el a refuzat să retracteze tezele doctrinei sale, afirmând cu nu sunt eretice. Ca pedeapsă a fost exclus de la hirotonisire, iar tezele sale au fost condamnate, cu toate acestea învățătura
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
partidul pontifical, lucrul acesta produse un scandal imens. Puțin mai târziu, în conciliul din Lyon, Inocențiu al IV-lea nu va ezita să invoce excomunicarea pronunțată împotriva lui Frederic al II-lea, și pe acela că a contactat înrudire cu ereticii. Căsătoria între basileu și fiica lui Frederic al II-lea fu celebrată la Brussa. După obicei, ea părăsi pronumele său occidental pentru numele mai grecesc de Ana. Cum noua împărăteasă era aproape copil, la plecarea din Italia tatăl său îi
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Micuțul primește numele Yamamanama, iar Edilul îl educă și-i pregătește un viitor în aparatul birocratic. Lucrurile se schimbă atunci când în Aeolis sosește misteriosul doctor Dismas, care îl răpește pe tânăr. El dorește să-l folosească într-un război împotriva „ereticilor”, refuzând însă să dezvăluie motivele pentru care îl consideră special. Yama evadează și ajunge în necropola orașului Aeolis, unde găsește un cuțit care se dovedește a fi o armă letală, care se încarcă de la soare. După revenirea acasă, Edilul rezolvă
Copilul fluviului () [Corola-website/Science/335529_a_336858]
-
să-și pună întrebări despre originile sale, mai ales că descoperă faptul că posedă talentul rar de a controla mașinile. Nefiind atras de munca de funcționar, pornește în căutarea aventurii alături de Pandaras și de războinica Tamora, pentru a lupta împotriva ereticilor. Aceștia din urmă au însă propriile planuri în legătură cu tânărul extrem de talentat, pe care vor să-l folosească ca să ajungă la putere. Pentru a-și afla adevărata identitate și moștenire, Yama trebuie să găsească o cale de a intra în Palatul
Copilul fluviului () [Corola-website/Science/335529_a_336858]
-
un discurs în limba engleză. Henric se consulta cu Parlamentul adesea, dar era uneori în opoziție cu el, în special în pricini ecleziastice. La sfaturile lui Arundel, Henric a fost primul rege englez care a admis arderea pe rug a ereticilor, în principal pentru a suprima mișcarea Lollard. În 1380, Henric s-a căsătorit cu Maria de Bohun; ei au avut două fiice și patru fii, unul dintre ei fiind viitorul Henric al V-lea al Angliei. În 1406, una dintre
Henric al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/299541_a_300870]
-
cronicile noaste“. Într-adevăr, în "Letopisețul Țării Moldovei", Grigore Ureche scria de domnia lui Ștefan vodă, ficiorul lui Pătru Vodă, fratele lui Iliiașu Vodă, 7059 iunie 15 zile: „Și ca să nu să vază ceva că iaste răsărit de la pravoslavie, toți ereticii din țara sa vrea, au să-i întoarcă, să fie la o lege, au să iasă din țară. Pre armeni, pre unii de bună voie, cu făgăduințe împlîndu-i, pre alții cu sila i-au botezat și i-au întors spre
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
presupună cumva poporul că și el ar fi gata a se da pe urmele lui, Ștefan se purta cu mare evlavie către religia și bisericile creștine. Totodată el pune să se întoarcă, fie prin blîndețe și făgăduieli, fie prin silă, ereticii ce se petreceau în Moldova. Fiindcă armenii se arătase mai îndărătnici, el îi supuse unei crîncene prigoniri, ceea ce împinse pe mulți din ei să părăsească țara, spre a-și mîntui credința. Toate aceste le făcea Ștefan, pentru a răscumpăra prin
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]