462 matches
-
ce se ivesc din acest conflict și desenează cu sobrietate și decizie meandrele îndoielii. I s-au reproșat autoarei o tratare prea detașată a sentimentului și o supralicitare a insolitului, care, alături de sintaxa frântă și eliptică și de un anume ermetism, au generat câteodată impresia unor „exerciții de stil” lipsite de consistență lirică. SCRIERI: Amiaza mării, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1965; Poezii, București, 1968; Moralizând fără glorie, București, 1970; Alexandros, București, 1971; Alexandros, tr. Anne Beresford în colaborare cu autoarea
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
mireasma se rupe de ele,/ ciorchina de curpeni, duhul de trup,/ îngerii și ei de stele.// Și clipa durează.” Structurile prozodice devin și ele mai complexe. Criticii au remarcat ecourile tematice și stilistice din poezia italiană, în special din maniera ermetismului, precum și (filtrate) reminiscențe din Lucian Blaga: „Pe lespezi de piatră se zdruncină ziua / și totuși mai suge lumină șopârla / murmură frunza de viță absența / boabelor ei de dulceață. În pulpa / verii bătrâne un vierme se gudură moale. Mieii demult au
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
resimt și în versurile apărute în ,,Cetatea literară” din 1926 (Flirt, Pierrot, Anonimat). Deși prins în unele tipare ce aparțin mai ales parnasianismului și simbolismului, poetul reușește într-o măsură să descopere un ton propriu. Comentatorii notează mai târziu un „ermetism structural” și „o putere de sinteză remarcabilă” (Emil Gulian). Mai bine conturate liric sunt poemele În margine (,,Herald”, 1933), Verset, Cuprindere (,,Azi”, 1934), tipul de text fiind, de pildă acesta: ,, Dincolo de vis le vei găsi altfel pe toate - / În adormire
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
literară ca sector al culturii noastre ne apare unilaterală în fiecare din manifestările ei și totală în postura de conștiință de sine a literaturii”. Detașarea față de contemporaneitate se constată ulterior și prin plasarea în oglindă a două texte sumative: Soluția ermetismului, unde denunță ca „erezie” „răspândirea tot mai accentuată a cultului ermetic și mai ales confundarea lui cu însuși destinul poeziei noastre”, și Ideea de patrie, unde poezia patriotică este văzută ca „o permanență de bază a liricii noastre”. O atare
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
mod cert, un efort de a construi poemul cu alte structuri și după alte principii. Epica magna este, după 11 elegii, cealaltă carte dificilă a lui S., nu atât prin simbolurile ei, nici prin ceea ce criticii lui Ion Barbu numeau ermetismul gramatical. Dificultatea, la lectură, vine din faptul că poemul este, acum, altceva decât e în mod obișnuit poemul. Nu se află aici decât rar elementele tradiționale de incantație lirică. Poemul este desfăcut în părțile lui, este dezmădulat, versurile stau unele
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
a acestei poezii, superioară ideii de scris”. „Poezia metalingvistică”, aleasă de acest poet care corupe conceptele prin fantezia lui derutantă, ar putea fi astfel definită: o poezie care nu se mai bizuie pe formele tradiționale de seducție (muzicalitate, pitorescul limbajului, ermetismul gramatical, metafora fastuoasă etc.); o poezie care să apropie versul de „limbajul 0” al expresivității, adică un vers care să fie memorabil, emblematic prin chiar simplificarea maximă a limbajului; o poezie care să vorbească nu numai despre ceea ce este în afara
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
lui, prin reciclarea stilurilor tradiționale (În dulcele stil clasic) și prin respingerea ideii de poezie ca artă a cuvântului. Se poate reține că poezia așa cum o gândește tânărul S. nu seamănă, dintre formele modernității, nici cu poezia simbolistă, nici cu ermetismul lui Barbu, nici cu structurile poeziei argheziene, nici cu acelea ce se întâlnesc în poemele lui Blaga. Poezia metalingvistică, bizuită formal pe „dispersarea nodurilor de tensiune”, nu ține seama nici de imagismul suprarealiștilor români (Ilarie Voronca) și, în genere, nu
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
la el o splendoare exactă, eleată, o eleganță și un fast baroc-orientale, nu dinamism, exuberanță suprarealiste, deși de suprarealiștii români îl apropie câteva procedee, precum lungile concatenări, mai ales nominale, ca și metaforismul luxuriant. Se apropie în egală măsură de ermetismul lui Ion Barbu, inclusiv de rețeaua conceptuală a acestuia (unul, nunta, somnul, temele erotice, cosmogonice etc.). Uneori chiar și ritmul sună barbian (Eugen Simion observa similitudinile cu „ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu”): „toate plutiră câte se-ntâmplară ș-or
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
a treptelor”, este mult mai eterogen, încercând să aproximeze poetic „treptele” convertirii spirituale. O ruptură nu se produce, doar că „entropia” se transformă în „epifanie”: nu lipsesc stranietatea, imagismul, acum mai concentrat, livrescul, o anume „tehnicitate” a discursului, conținutul conceptual, ermetismul. Se remarcă însă muzicalitatea, „murmurul de cânt monodic” bizantin (Radu Petrescu) și esențializarea lirismului, efortul de a transpune o experiență spirituală. Unele texte rămân totuși cvasiincomprehensibile, spre exemplu primul poem, Geometria sau căutarea drumului, excesiv de conceptual. Altele, precum Balada păsării
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
la o lirică neosimbolistă, suavă și ceremonioasă (o ceremonie a diafanului), cu o imagistică barocă, de priceput orfevru în ultimele cărți. Modelele sunt acum Ion Barbu și, într-o oarecare măsură, Dan Botta. Poetul tinde spre un lirism ermetizant, dar ermetismul este limitat la suprafața versului. Spiritul elegiac din adâncurile ființei nu împiedică însă manifestările exuberante, simpatic teatrale în relațiile obișnuite de viață. Poezia este fastuos erotică, plină de aluzii și de solemnități în stilul parnasienilor și al simboliștilor. Z. scrie
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
său coleg de la Cenaclul de Luni este „structural, un poet modernist, care torsionează limbajul la toate nivelurile sale ca să exprime un inexprimabil profund, de natură metafizică și religioasă”. Alți critici (Nicolae Manolescu, Cornel Regman, Radu G. Țeposu) au insistat pe ermetismul poeziei sale, asupra dimensiunii livrești (Laurențiu Ulici) sau a componentei textualiste (Octavian Soviany, Al. Mușina). În primele cărți - Ieșirea din apă, apoi Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983), Lumină de la foc (1990) -, deși vocea poetului se exersează în diverse game
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
sensul unor coordonate ale specificității naționale și europene. Dacă G. Călinescu accentua raporturile personalității artistice cu istoria, P. supune individualitatea literară evoluției istorice și conștiinței naționale în conglomeratul ce particularizează sud-estul european. În comentarea literaturii române interbelice se evidențiază capitolele Ermetism și avangardă și Neliniști tinerești și autohtonism filosofic, întrucât au meritul să ridice analiza critică din sterilul ideologism al epocii și să nuanțeze realitatea artistică a perioadei. Era totuși firesc ca această istorie literară din 1970 să nu aibă o
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
vor fi cele firești: despărțirea de viață, trecerea universală, vanitatea vanităților, moartea privită cu seninătate. M. a putut fi considerat parnasian, simbolist întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul lui Ion Barbu, modalitățile ermetismului au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri din D. Anghel și Ion Pillat, dar incontestabilă este influența „simboliștilor academici din Franța, și, mai ales, a lui Francis Jammes” (E. Lovinescu). Aprecierile și caracterizările
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
instanță raportul dintre text și viață se anulează generând viața textului, iar „întrebarea dacă poemul este altceva decât viața” rămâne numai un retorism tulburător. Sub aparența simplității se remarcă efectul contrastelor, rupturile de sintaxă, modul insolit de a exploata alegoria, ermetismul distilat, forța de concentrare a expresiei și construcția supravegheată. Vreme de două decenii, de la Viața fără nume la Tratat de oboseală (1999), nu se pot observa schimbări spectaculoase în lirica lui M., care și-a găsit de la început direcția proprie
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
în hieroglifele redescoperite (M. începuse și el redactarea unei Cărți despre hieroglife, care este, de fapt, o traducere din latinește), solicitarea ezoterismului propriu emblemelor și emblematicii se asocia, coerent, cu înclinațiile către ocultism și către „manțiile” de tot felul, către ermetism și literatura oraculară, către varii decodări și previziuni ori către astrologie. Literatura care răspundea unor asemenea cerințe era căutată, cercetată, tradusă, adaptată, produsă pe un spațiu întins. Scrierile datorate lui M., mai toate tălmăciri sau prelucrări urmând surse occidentale, sunt
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
timidă încă, a nonconformismului premerge marilor gesticulații de frondă din Declarația patetică, prin cultivarea unor imagini grotești, drapat-protestatare, ale mizeriei sociale. În rest, poezia se păstrează în cadre elegante, bine strunite de ritmuri și rime, ajungând chiar la un vag ermetism. Cu toate că se editează abia în 1960, Declarația patetică este, de fapt, contemporană cu cartea de debut a lui P. și cuprinde, desfășurată, întreaga sa poetică. Teoretizată însă, aceasta se va găsi într-un argument prezent în Versul liber. În concepția
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Ene, N.I. Crăcea și T. Diuclea. Așa cum transpare dintr-un scurt articol inaugural intitulat Înainte..., unde se fac considerații despre dificultatea artei adevărate, arătându-se că „marea frumusețe a gândului se dăruiește scump, greu”, publicația are simpatii pentru modernism și ermetism. Conținutul ei rămâne însă foarte modest. Se publică versuri, proză scurtă, recenzii, articole pe teme estetice și culturale, semnate de un grup restrâns de colaboratori, între care, alături de redactori, se numără Ilariu Carpen, Valeriu Brustur, Șt. Dincă, Florea Călin, I.
POEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288861_a_290190]
-
ca într-o vatră” (Ceea ce nu se uită, datată martie-august 1944). Prima etapă a poeziei lui J. se resimțise de influențe multiple, de la medievalismul gotic al lui Rilke (din care pe atunci traducea), transplantat în atmosfera și arhitectura brașoveană, la ermetismul barbian, de la sentimentalismul epocii la un umanism generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
fără figurație”, avară în metafore, cuprinzând „denivelări sintactice” și „pauze supravegheate”, constată relativa raritate a ocurenței registrului propriu-zis oniric și puternica deschidere către real; se declară de acord cu observația lui Valeriu Cristea privind hermetismul poeziei mazilesciene, caracterul ei inițiatic - „ermetismul acestei poezii, în măsura în care există, este [...] nepremeditat, natural” - , înregistrează două maniere aparent contrastante, și anume una a exprimării simple și limpezi, în care discursul poetic e adus la „gradul zero” prin desolemnizare, și alta, unde discursul e enigmatic și eliptic, conchizând
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
a mișcării din jurul unei reviste, ci de un concept de mare generalitate. Criticul își propune să stabilească dacă literatura - în speță poezia, avută în vedere în mod exclusiv - creată la noi în secolul al XX-lea sub semnul simbolismului, expresionismului, ermetismului, avangardismului etc. are sau nu „semne particulare”, dacă se poate vorbi de un specific al modernismului românesc. Concluziile nu sunt spectaculoase, ci întrucâtva previzibile, dar argumentația și exegeza sunt demne de tot interesul. Ca și în alte rânduri, M. se
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Recenzentul de care ne ocupăm nu se mulțumește numai să reproșeze noii noastre poezii că e «combativă și mobilizatorică cu excese», ci se străduiește să demonstreze că poezia noastră de astăzi Își trage seva din putregaiul poemisticismului lui Blaga, din ermetismul lui Barbu sau din «mucigaiurile, bubele și noroaiele» lui Arghezi. Radu Petrescu spune textual că În operele poeților Maria Banuș, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu și chiar ale lui A. Toma «se mai resimte Încă, și pare curios să regăsești procedeele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
obligatorii ale unei creații realist-socialiste (r-s) au fost: spiritul de partid (opus apolitismului și principiului estetic); caracterul revoluționar (opus neutralității În artă, lipsei de combativitate ideologică și literaturii neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității estetice a operei, au dus la nașterea unei literaturi autarhice
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Amis) extinde antipatia asupra romanului-sursă: recitindu-l, Amis e izbit de dispariția „hipnozei” și a senzației de realitate care i se păreau a fi principalele atuuri ale Somnului de veci. (Comentând titlul lui Parker, Martin Amis îi subliniază și el ermetismul, propunând însă niște variante la fel de nefuncționale, dacă nu chiar ridicole, de la Maybe to Dream, To Dream șMaybeț la The Bigger Sleep sau chiar absurdul Sleep Bigger.) Martin Amis nu ezită să rostească, în legătură cu unele dintre propozițiile lui Parker, cuvântul „catastrofă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian. Părăsite, aceste modalități vor furniza elemente în structurarea formulei originale din Întunecatul April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea din bacovianul Plumb. Sensibilitatea reacționează la acel
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
al modului doric”, închide și ea o tensiune nerezolvată între creator și opera sa, cel dintâi fiind simultan „sacrificat” și „învingător”. În volumul Eulalii, tendința transcenderii realului ia aspectul unei dereificări programatice a limbajului. B. este, la rândul lui, victima ermetismului, „vițiu” rafinat, incriminat, ca exercițiu în sine, la Mallarmé și Valéry. Din „sunete-crin”, poetul conturează arabescuri, evocând o lume de curății virginale. Opalul, ametistul, aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul „cerul de arme cristaline”, „sorii nuli”, toate alcătuiesc materia
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]