337 matches
-
după mai bine de un an. Alarmat de rapoartele despre preparativele franceze de pe coasta mediterană, Lordul Spencer îi trimite un mesaj vice-amiralului John Jervis, comandant al flotei mediteraneene pe râul Tajo, cerându-i să detașeze o escadră pentru a investiga. Escadra, formată din trei nave de linie și trei fregate, este încredințată vice-amiralului Horatio Nelson. Nelson este un comandant extrem de experimentat, care pierduse un ochi luptând în Corsica, în 1794 și care se făcuse remarcat în bătălia de la capul Saint-Vincent în
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
1797, în bătălia de la Santa Cruz de Tenerife își pierduse un braț și fusese forțat să se întoarcă în Marea Britanie pentru a se restabili. Reîntors la baza flotei de pe râul Tajo în aprilie 1798, primește ordinul de a lua comanda escadrei staționate în Gibraltar și de a naviga în Marea Ligurică. În 21 mai, escadra lui Nelson sosește la Toulon, unde este lovită de o furtună violentă, care aproape distruge nava amiral HMS "Vanguard". Restul escadrei este risipit; navele de linie
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
forțat să se întoarcă în Marea Britanie pentru a se restabili. Reîntors la baza flotei de pe râul Tajo în aprilie 1798, primește ordinul de a lua comanda escadrei staționate în Gibraltar și de a naviga în Marea Ligurică. În 21 mai, escadra lui Nelson sosește la Toulon, unde este lovită de o furtună violentă, care aproape distruge nava amiral HMS "Vanguard". Restul escadrei este risipit; navele de linie găsesc refugiu lângă insula San Pietro, în largul Sardiniei, iar fregatele sunt împinse spre
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
ordinul de a lua comanda escadrei staționate în Gibraltar și de a naviga în Marea Ligurică. În 21 mai, escadra lui Nelson sosește la Toulon, unde este lovită de o furtună violentă, care aproape distruge nava amiral HMS "Vanguard". Restul escadrei este risipit; navele de linie găsesc refugiu lângă insula San Pietro, în largul Sardiniei, iar fregatele sunt împinse spre vest și nu reușesc să se întoarcă. În 7 iunie, după ce nava amiral "Vanguard" este reparată în grabă, o flotă formată
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
se asigure că "Royal Navy" (flota militară britanică) va fi în imposibilitate de a împiedica flota franceză de invazie, miza fiind controlul Canalului Mânecii. Principalele forțe ale flotei franceze erau ancorate în porturile Brest, în Bretania, și Toulon, pe coasta mediteraneană. Escadre mai mici erau și în alte porturi de pe coasta franceză a Atlanticului. Spania, aliata Franței în acel moment, punea la dispoziție flota sa militară, cantonată în porturile Cádiz și Ferrol. Flota britanică beneficia de un corp de ofițeri bine instruiți
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
departe de Canalul Mânecii, prin amenințarea posesiunilor engleze din Indiile de Vest; acest plan a eșuat însă atunci când flota franco-spaniolă condusă de amiralul Villeneuve nu a reușit să obțină rezultate mulțumitoare în timpul bătăliei de la Capul Finisterre, desfășurată pe 22 iulie 1805. Escadrele din Brest și Rochefort au eșuat în încercarea lor de a face joncțiunea cu flota principală a lui Villeneuve, iar aceasta s-a întâlnit pe neașteptate cu o escadră britanică în largul Capului Finisterre. Bătălia respectivă (rămasă în istorie și
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
mulțumitoare în timpul bătăliei de la Capul Finisterre, desfășurată pe 22 iulie 1805. Escadrele din Brest și Rochefort au eșuat în încercarea lor de a face joncțiunea cu flota principală a lui Villeneuve, iar aceasta s-a întâlnit pe neașteptate cu o escadră britanică în largul Capului Finisterre. Bătălia respectivă (rămasă în istorie și sub numele ""la bataille des Quinze-Vingt"", pentru că s-au înfruntat 20 de nave franco-spaniole cu 15 nave britanice) s-a terminat indecis din punct de vedere tactic, dar din
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
Corsicii, predată de Paoli englezilor. În consecință, la sfârșitul anului 1794 și la începutul anului 1795, Bonaparte este obligat împotriva voinței sale, să pregătească expediția împotriva Corsicii. La 2 martie flota franceză părăsește Toulounul cu direcția Corsica. În dreptul capului Noli, escadra întâlnește flota anglo-napolitană, iar după o scurtă luptă, francezii pierd 2 vase și se grăbesc să se întoarcă la Toulon. Expediția a eșuat. Bonaparte și camarazii săi sosesc în capitală la 25 mai 1795, Parisul este cuprins de foamete, la
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
demoraliza populația, cenzură fiind o caracteristică a acestui război. Însă, totodată, captarea atenției germanilor de către ruși pe frontul de est a facilitat victoria franco-britanică pe Marna împotriva germanilor. Pe 28 august, crucișătoarele britanice ale lui David Beatty au interceptat o escadra germană în largul insulei Helgoland. Flotă maritimă germană a pierdut 6 crucișătoare de tip vechi, fiind scufundate sau avariate. La Coronel și Falkland, crucișătoare britanice scufundă cele germane. În toamna 1914, Imperiul Otoman intra în război alături de Puterile Centrale. Încă
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
să scufunde mai multe vase de război aliate și să avarieze alte câteva. Doar două vase de transport dintre cele șase care formaseră inițial convoiul au reușit să ajungă în Malta. Aceasta poate fi considerată singura victorie indiscutabilă a unei escadre italiene în războiul naval de suprafață din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Mussolini l-a decorat personal pe comandantul escadrei. Totuși, aceasta a fost doar o perioadă scurtă pentru forțele Axei. Petrolul și proviziile aduse în Malta, în ciuda
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
formaseră inițial convoiul au reușit să ajungă în Malta. Aceasta poate fi considerată singura victorie indiscutabilă a unei escadre italiene în războiul naval de suprafață din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Mussolini l-a decorat personal pe comandantul escadrei. Totuși, aceasta a fost doar o perioadă scurtă pentru forțele Axei. Petrolul și proviziile aduse în Malta, în ciuda pierderilor grele în timpul [[operațiunea Piedestalul|Operațiunii Piedestalul]] din august, dar și debarcările din Africa de nord, ([[Operațiunea Torța]]) din noiembrie, a făcut
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Galata. Genovezii, grav afectați de această măsură, luau armele și, în ciuda tuturor măsurilor luate, imperiul va fi înfrânt. La 5 martie, cele 9 corăbii construite pe banii aceștia au fost arse, chiar sub ochii orășenilor, într-o luptă navală cu escadra Galatei. Când războiul între Constantinopol și Galata lua sfârșit, începea războiul în apele bizantine între Genova și Veneția. Genovezii preluau controlul întregului comerț în Marea Neagră; genovezii barau trecerea vapoarelor străine de comerț venețiene care se sustrăgeau controlului (1350). Veneția se
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
1350). Veneția se înțelegea cu Petru al IV-lea de Aragon și cu Cantacuzino care se alătura alianței. La 13 februarie 1352, o mare bătălie se desfășura în Bosfor între flota genoveză și nvele venețiene și aragoneze, plus o mcă escadră de 14 nave echipate de Cantacuzino cu ajutorul venețienilor. Bătălia se prelungea până noaptea, fără a aduce finalul, ceea ce permitea celor două tabere să-și adjudece victoria. Lupta continua în apele occidentale, epuizarea celor doi adversari făcându-i să semneze pacea
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
efectiv de aproximativ 330 de galere, dintre care cele mai multe erau cvincvereme, dar și două hexereme și alte vase mici. Romanii totalizau 140.000 de oameni, conduși de consulii Lucius Manlius Vulso și Marcus Atilius Regulus. Romanii se împărțiseră în patru escadre, dintre care două erau desfășurate în formă de triunghi, a treia remorca vase de transport, iar a patra forma ariergarda. Hamilcar spera să despartă flota romană în grupuri mai mici, pe care să le distrugă cu vasele sale mai rapide
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de ostași, în unul dintre orașele Palestinei. Luciul aurului a eclipsat strălucirea crucii: în primăvara anului 1203, flota catolică, în loc să pornească, de la debarcaderele orașului distrus Zadar, spre colinele Tărâmului Făgăduinței, și-a schimbat direcția spre țărmurile Bosforului. La 9 iulie, escadra occidentală a apărut sub zidurile capitalei bizantine. La 17 iulie a început asaltul și, spre dimineața zilei următoare, orașul, cuprins de flăcări, a capitulat. La 1 august, Alexios IV Angelos a fost încoronat ca asociat la domnie al tatălui său
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
refugiu în Occident. O flotă puternică - de asemenea, un rod al eforturilor lui Vatatzes - i-a asigurat Imperiului de Niceea supremația pe mare, chiar dacă italienii rămâneau superiori în ce privește arta bătăliilor navale, și, în 1239, au zdrobit, cu 13 galere, o escadră a grecilor, care număra 30 de corăbii de război. Țarul bulgarilor își dădea seama că acea cădere a dominației latine folosea înainte de toate imperiului de Niceea și că acest imperiu era un vecin mai periculos decât imperiul latin muribund. Ioan
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Bf 109 la Tiraspol. În 20 august, în timpul uneia dintre cele mai grele lupte aeriene, Șerbănescu este rănit la față și va rămâne cu o cicatrice. În 30 august primește din mâna ministrului subsecretar de stat al aerului g-ral de escadră Gheorghe Jienescu Ordinul Mihai Viteazul cl. a III-a. Avea în acel moment 27 de victorii omologate. Simultan cu el primesc Ordinul Mihai Viteazu cl. a III-a lt. (r) Constantin Cantacuzino („Bâzu”, 25 de victorii în acel moment), slt.
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
sunt reținuți pentru instruirea noilor sosiți. Cu toate că vremea s-a stricat, în noiembrie a plouat, iar în decembrie a fost ger, grupul 9 a executat numeroase misiuni de protecție ale avioanelor de asalt și bombardament. La 13 decembrie g-ral de escadră Emanoil Ionescu, comandantul CAR, decorează piloții distinși în luptele de la Melitopol și Nipru, între care se numără și cpt. Șerbănescu, decorat cu Ordinul Coroana României cl. a IV-a cu spade și panglică de Virtute Militară. În 8 ianuarie Grupul
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
de vânătoare. În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944: Este înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât un detașament român, cât și unul german. Comandantul său, gen. de escadră Emanoil Ionescu, l-a caracterizat astfel: După moartea sa, în data de 19 august comandorul George Miclescu, comandantul Sectorului 2 Vânătoare, a retras toate grupurile de vânătoare, orice rezistență în fața bombardamentelor americane încetând. Tot în data de 19 august a
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
să-și apere și propriile stanițe. Gladki a înființat trei subunități de armată neregulată (miliții): un batalion naval (722 de cazaci), un batalion de infanterie (400 de cazaci) și o sotnie de cavalerie. Datorită apărării slabe a Strâmtorii Kerci, o escadră de 57 de vase anglo-franceze cu 17.400 de oameni a reușit în mai 1855 să forțeze intrarea în Marea Azov. Flota aliată a bombardat Berdianskul și o serie de stanițe de pe țărmul nordic al Azovului. Cu toate acestea, orice
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
respinsă cu succes de cazaci. Încercarea debarcării în dreptul cartierului general al cazacilor de la Petrovki Posad s-a încheiat cu un dezastru pentru ocupanții celor 100 de vase de debarcare. Supraviețuitorii acestei tentative eșuate de debarcare s-au reîntors pe navele escadrei. A urmat o nouă tentativă de debarcare la Taganrog, dar cazacii de pe Don au reușit la rândul lor să respingă atacul. După încheierea războiului în 1856, cazacii de la Marea Azov și-au reluat misiunile de patrulare în Marea Neagră. Armata cazacilor
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
o țară aproape complet izolată de restul lumii. Acest fapt a contribuit la menținerea formelor de organizare socială și politică medievale. În 1853, o flotă americană a acostat într-un port japonez, solicitând încheierea unor înțelegeri comerciale. În anul următor, escadra americană a revenit, silind Japonia să semneze un tratat prin care se realiza deschiderea porturilor pentru comerțul din Statele Unite. La scurt timp, și celelalte puteri occidentale au încheiat tratate asemănătoare. Acestea era defavorabile Japoniei, întrucât era știrbită suveranitatea statului care
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
iar căpitanul a ordonat intercepția imediată. Bismarck a tras primele proiectile către Norfolk, care s-a retras foarte rapid într-un banc de ceață. Sesizând pericolul, căpitanul englez a decis să mențină o distanță de siguranță de 20 km față de escadra germană. Dată fiind viteza superioară a crucișătoarelor britanice (32-33 noduri, față de 30 noduri Bismarck), ele se puteau îndepărta în cazul în care navele germane încercau să micșoreze distanța. Astfel, din seara de 23 Mai, navele germane au fost monitorizate atent
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
schije de obuz au perforat armura crucișătorului englez, provocând moartea a 6 membri ai echipajului și rănirea a încă 9. "Sheffield" s-a retras sub o perdea de fum, în noapte, așteptând sosirea întăririlor. Noaptea, cele 4 distrugătoare din escorta escadrei grele au realizat atacuri cu tunurile și torpilele. Focul de pe Bismarck le-a ținut la distanță de peste 6 km, iar atacul cu torpile a fost în consecință ineficient. Două dintre distrugătoare au suferit avarii ușoare, din cauza schijelor. Ultima bătălie - 27
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
baraj, navele britanice apropiindu-se până la 3 km distanță și trăgând în plin. Cel puțin 70 de proiectile de 356 și 406mm și 300 de proiectile de 203mm au lovit cuirasatul german în agonie. 4 sau 5 torpile lansate de escadra britanică și-au găsit de asemenea ținta. Cu toate acestea, "Bismarck" continuă să plutească, deși suprastructurile erau cuprinse de flăcări. Căpitanul a dat ordinul de sabordare la 10:05, iar la 10:10, acesta a fost executat. Echipajul a deschis
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]