247 matches
-
evocat prin numele pe care i-l dăduseră indienii, „odontotyrannos”. Fabuloasa apariție era menționată și În scrierile neopitagoreanului Philostratus și chiar Înaintea acestuia, În literatura iudaică apocaliptică, apoi În cartea lui Daniel (7.7), unde monstrul „odontotyrannos”, văzut cu aceeași escatologică oroare și spaimă, Întruchipa, prin „dinții de oțel și ghearele de bronz”, forța devastatoare pe care tiranii moderni o vor regenera cu proaspătă vitalitate. Nu eram deloc sigur că asemenea pedante precizări nu ar plictisi auditoriul. Paginile insolit-insolente ale studentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în aproape toate considerațiile asupra revoluțiilor despre "speranțele înșelate", despre "jertfele inutile" ale maselor? Acest pesimism obligatoriu, dar revoltător, uită un lucru care ține de psihologia maselor și de teoria revoluțiilor. Toate revoluțiile mari s-au născut dintr-un sentiment escatologic. Revoluționarii au pus atâta pasiune și au vărsat sânge, fiindcă ei trăiau revoluția ca un moment final al istoriei, așa încît tot ce-i urma n-avea să mai fie istorie, ci paradis terestru. Pentru orice mare revoluționar există o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât atât, al doilea motiv pare a fi con- diționat de primul. Pe cât e Dumnezeu de „atotputernic”, el nu poate să o învie pe călu găriță decât după ce aceasta a fost așezată în „leagănul” din paltin. Arhaice și nebănuite semnificații escatologice și ritual-fune rare ale acestui copac par a se între- vedea. Deși întregul ritual este „regizat” până în cele mai mici detalii de un Dumnezeu cu aparență creștină și îndeplinit întocmai de sfinți, ritul este departe de a fi de factură
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
era pe bună dreptate convins că astfel de rituri funerare erau practicate de colchidieni „cu speranța că, prin virtuțile arborelui, ei vor reînvia într-o viață nouă” (88, II, p. 340). Karl Meuli a pus și el în evidență semnificația escatologică a practicilor funerare în discuție : „înmormântarea oamenilor în copaci putea reprezenta speranța că cei decedați vor reveni la viață, întocmai cum reînvie copacii în fiecare an” (50, p. 1084, apud 46, p. 32). Consubstanțialitatea dintre om și arbore este o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
umanității”. Adolescenții acestor ani de convulsii sunt marcați de „paradoxul tragic al istoriei” ultimelor decenii. În versurile lor acesta „transpare semnificativ”; „pretutindeni se simte gustul amar, ironia tristă, sarcasmul bufon, teama de ce va fi, spaima de un dezastru ecologic și escatologic împotriva cărora luptă încrederea încă nealterată în victoria valorilor pozitive, în reabilitarea râsului, [a] frumuseții sufletești, în natura încă neatinsă de poluare, în iubirea întoarsă la rosturile ei firești, în descoperirea credinței înnobilatoare”. Deși deschisă experiențelor posmoderniste, această vârstă „simte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
alții din instinct de înregimentare; și alții - nu prea multi, dar suficienți să țină aprinsă flama verde - chiar din conștiința. Tot mai mulți se vor convinge că altă cale nu este pentru noi și mai ales pentru urmașii noștri. (Spaimă escatologica sau instinct de conservare? Nu știu să spun...) Anticonsumerismul va fi nouă cauza, noul „something to be“. Lupta de clasă va fi înlocuită cu lupta de casă (de marcat). Unii vor pune tunul pe marile corporații (sprijiniți de jucătorii mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
este modul de exprimare. Gruia Novac face paradă de terminologia de specialitate, pe care o mai și completează cu improvizații hazardate, apropiindu-se alarmant de mult de modul în care coana Chirița simulează folosirea limbii franceze: „Cu aplecare conștientă spre escatologic, Nicolae Pandelaș îl îmbracă în haina verdatră a optimismului susținut de gustul trudei neclamate, sugerându ne (emoționat) că abia apoi vine satisfacția.“ „Prozatorul Ion Gălățeanu mă pune într-o dificultate mai severă. Fiind deja etichetat de niște confrați, mă încearcă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sunt cei care unesc rapacitatea și cruzimea. Atunci când va călători în Haiti sau în America de Sud, Doc Justice întâlnește spectrele narative ale lui Graham Greene. Satele izolate sau ghetto-ul urban al Lumii a Treia sunt bazinele din care se alimentează optimismul escatologic al acestui pelerin cu ochii către ideal. Grație lui Amicalement votre sau Les mistères de l’Ouest, banda desenată din Pif comunică cu nivelul seriilor-cult de televiziune. The persuaders sunt definiți de tensiunea ludică dintre elegantul lord Sinclair și extrovertitul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
instrumentul unor voințe de putere eliberate de orice cenzură etică, este tema care revine în două dintre cele mai întunecate texte din seria lui Jacobs - La marque jaune și S.O.S. météores. Narațiunea este încărcată aici de un sentiment escatologic - Occidentul pare să se afle sub asaltul unor forțe terifiante, iar Blake și Mortimer devin unica pavăză ce stă în calea cuceritorilor tenebroși. În egală măsură, cele două ficțiuni evocate plasează în centrul lor efigia modernă a savantului nebun : în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de frici apocaliptice, imaginația lui Jacobs închipuie coșmarul acestui timp plasat sub semnul anomaliilor și al presimțirilor sumbre. Meteo rologia este la fel de ubicuă și apăsătoare ca și păsările ce înconjoară și terorizează comunitatea arcadică a lui Hitchcock. Însă această dezlănțuirea escatologică este, ca și în La marque jaune, efectul premeditării științifice. Geniul infernal al voinței de dominație mondială se apleacă, acum, asupra lumii naturale - complicatele aparate ale conspirației dețin capacitatea de a genera infernul indescriptibil al unei lumi pradă revoltei tunetului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe Pratt în mijocul înfruntării ce face ca granițele moralei tradiționale să fie abolite. Italia în care revine Pratt este marcată de linia de ruptură dintre fidelii regimului marionetă de la Salo și Rezistență. Este acea Italie dominată de teluric și escatologic pe care o reconstituie un alt italian neliniștit și ambiguu, Curzio Malaparte. Războiul lui Pratt posedă nuanța de imprevizibil și curaj pe care scriitorul o transferă spre Corto Maltese. Privit ca spion sud-african, Pratt este parte din marele joc care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
moartea ca luptător ce refuză osificarea birocratică - toate acestea sunt temeliile pe care banda desenată militantă își ridică eșafodajul discursiv. Cinematografică, tăietura narativă face din aventură aliajul mitului. Revoluția din al cărei panteon face parte Che este organizată în jurul promisiunii escatologice a mântuirii. Participarea la revoluția cubaneză este prologul intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și agitatoric, mesajul scenariului lui Oesterheld este indisociabil de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
convertește carnea umană trecătoare în materialul destinat clădirii egalității sociale. Pasiunea utopică a lui Che este rațiunea ce mobilizează mințile latino-americane. Contemporană cu biografia grafică a lui Che, Starea de asediu a lui Costa Gavras este saturată de aceeași înclinație escatologică. Moartea, cruzimea, exterminarea inamicului de clasă, abandonarea moderației sunt justificate de această rațiune irațională a revoluționarului - din prisosul său de iubire se naște vocația schimbării la față a lumii însăși. Viața exemplară a lui Che, gândită de Hector Oesterheld și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu au avut altă soluție decât să-și pună teoriile În cui, biserica nu a avut altceva de făcut decât să se Întoarcă la mărgelele obosite ale mătăniilor ei și să continue să aștepte sfârșitul veacurilor, care, conform viziunilor sale escatologice, le va rezolva pe toate pentru totdeauna. Revenind la spusele neliniștitoare ale economistului, efectiv calculele erau foarte ușor de făcut, dacă Încă nu e clar, să vedem, dacă avem atâta populație activă care plătește pentru asigurările sociale, dacă avem atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
reușește să-i îmbuneze pe cei mai nerăbdători, asigurându-i că nu i-a uitat, că le știe problema: - Am apreciat foarte mult atmosfera fantastică... (- Cum? - tresare un istoric al sciziunilor troțkiste din Noua Zeelandă). - Poate ar trebui să atenuați imaginile escatologice... (- Ce vorbă e asta! - protestează un cercetător al macroeconomiei marilor metropole.) Pe neașteptate, doctor Cavedagna dispare. Coridoarele editurii sunt pline de capcane: se învârt pe acolo grupuri teatrale din spitale psihiatrice, grupuri dedicate psihanalizei în grup, comandouri de feministe. Doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
izbutesc să pricep prin ce se deosebesc de comentarii cele ce nu sunt ca atare, mă liniștesc gândindu-mă că pesemne Iliada nu-i decât un comentariu la un episod din războiul troian, iar Divina Comedie un comentariu la doctrinele escatologice ale teologiei catolice medievale și totodată la agitata istorie florentină din veacul al XIII-lea și la luptele dintre Pontificat și Imperiu. E întru totul adevărat că Dante nu-i altceva, potrivit susținătorilor poeziei pure - am citit de curând comentariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mult mai largă, cu propensiuni spre universalitate, drept care filmele (mai ales A fost odată în Anatolia) au și o dimensiune mult mai profundă, ce depășește contextele evocate. Derizoriul nu este deșertăciunea deșertăciunilor din morala creștină, nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în același timp. Caragiale a pus în scenă derizoriul, și nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fie singurul care să fi dispărut complet și să fi fost uitat definitiv, după transformarea Daciei în provincie romană. Ar putea fi el căutat într-una dintre divinitățile sincretiste și romanizate ? Trăsăturile cultului lui Zalmoxis erau de tip misteric și escatologic: obținerea nemuririi prin inițiere, ce comporta o "moarte" rituală, urmată de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe speranța de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
învecinată, ST, 1995, 6; Ulici, Lit. rom., I, 375-378; Monica Spiridon, Simulare de lux sau Căderea din lume, LCF, 1996, 1; Romul Munteanu, Un roman despre putere, oameni și lucruri, VR, 1998, 6; Micu, Ist. lit., 584-585; Octavian Soviany, Romanul escatologic și lumea ca teatru, LCF, 2001, 34; Popa, Ist. lit., II, 827-829; Ion Roșioru, Marius Tupan între utopie și parabolă, București, 2001; Vasile, Proza, 296-305; Iulia Alexa, Fantasmagorii, RL, 2002, 43; Dicț. scriit. rom., IV, 610-612; Daniel Cristea-Enache, Auzenii, ALA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
asupra gândirii și a sentimentelor celor din vechime. Oare nu trebuia să existe și pentru ei, ca și pentru tânărul zeu al mitului o înviere într-o lume misterioasă de apoi? Unica posibilitate, făgăduită în mit, a unei asemenea speranțe escatologice trebuie să fi trezit interesul omului din perioada elenismului. Incapacitatea religiilor antice greco-romane de a oferi un răspuns îndestulător acestui interogativ palpitant al omului au determinat orientarea acestuia spre noile forme de credință, a căror forță de atracție era sporită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cădea în idolatrie, înțeleasă ca o trădare a unicului Dumnezeu și poate, cei mai mulți nu păreau nici măcar să-și facă scrupule despre conținutul moral al serviciului militar. Intelectualitatea Bisericii aprofunda discursul astfel: dacă în secolul II era foarte atentă la discursul escatologic asupra păcii, spre sfârșitul secolului, alături de tema antiidolatrică, unii Părinți ai Bisericii promovau o extindere a temei antimilitariste prin prezentarea unei etici aparte. Scopul acestui discurs era evidențierea caracterului fundamental anticreștin asupra omuciderii legalizate și a războiului, care contrastau vizibil
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Is 32, 15; 60, 4-5) pentru ca, în final, totul să se rezume în darul păcii (cf. Is 32, 18; 61, 17). În Is 2, 1-5 și Mih 4, 1-4 pacea, posibilitatea încetării oricărei forme de război, este considerată o soluție escatologică definitivă. Transformarea armelor în instrumente agricole oglindește raportul ultim al omului cu pământul devenit, dintr-o proprietate de ocupat sau de apărat, loc de muncă și conviețuire. În aceste texte, contemplăm o răsturnare a condiției omenești primordiale de după cădere: pământul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să-și vândă haina și să-și cumpere... Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Le-a spus lor: Sunt de ajuns. Din întreg contextul se înțelege că Isus vorbește metaforic pentru a simboliza ostilitatea lumii: pune bătălia escatologică în raport cu misiunea pacifică din Galileea. Nu laudă violența, după cum se poate observa și din răspunsul său, care întrerupe ironic discursul, precum și din comportamentul avut în Grădina Ghetsemani, care o reflectă pe cea a slujitorului lui Jahve din Isaia (40-55); deși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
această meserie în virtutea unei incompatibilități cu etica creștină. Aceasta ar fi putea fi și cauza primă a sărăciei izvoarelor referitoare la acest secol, în care ecourile tendinței pacifiste ale sfinților Irineu și Iustin nu se refereau exclusiv la o societate escatologică, ci voiau să arate intenția Bisericii de a înfăptui Împărăția de pace mesianică, prevestită de profeți. Documentele privitoare la serviciul militar din secolul III ne vorbesc despre o concepție globală negativă. Astfel, unii Părinții ai Bisericii de cultură greacă (Clement
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]