228 matches
-
TĂNĂSESCU, Manuela (30.IX.1941, București), eseistă. Este fiica profesoarei Elena-Lucia Athanasescu (n. Tenea) și a avocatului Dinu Athanasescu. Elevă a Liceului „I. L. Caragiale” din București (1955-1959), urmează tot aici o școală de arhitectură (1960-1962) și Facultatea de Filologie, pe care o termină în 1969. Lucrează ca
TANASESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
POPESCU, Simona (10.III.1965, Codlea, j. Brașov), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Elenei Popescu (n. Voicu) și a lui Ovidiu Popescu, funcționari. Urmează Liceul „Unirea” din Brașov (1979-1983) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, secția română-franceză (1983-1987). În studenție participă la ședințele Cenaclului de Luni
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
, Lucia (24.I.1949, Voloave, j. Soroca - 23.V.1998, Chișinău), eseistă. Este fiica Tatianei (n. Cramarciuc) și a lui Simion Purice. Și-a făcut studiile la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău. A fost mai mult timp reporter și cronicar cultural la revistele „Nistru” și „Literatura și arta
PURICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289068_a_290397]
-
primii critici români care cultivă, la sfârșitul anilor ’60, analiza arhetipală (Ioana Em. Petrescu). Explorările în problematica prozei fantastice indică siguranță analitică, exactitate, finețe disociativă și simț teoretic, imaginație a ideilor, orientare pertinentă în bibliografia critică a temei, semn că eseista intrase pe un făgaș propice pentru lansarea proiectului său critic. R. este un nume reprezentativ nu numai pentru configurația inițială a „Echinoxului”, ci, așa cum observa Laurențiu Ulici, și pentru profilul scriitoricesc al promoției ’70. SCRIERI: Pagini de critică, îngr. și
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
fragmente din textele lui Valéry, în traducerea autoarei. Cu deosebire interesante sunt interpretările ce vizează identitatea lui Paul Valéry ca precursor al abordărilor lingvistico-filosofice și semiotice promovate de stilistica modernă. Cartea propune un Valéry plauzibil, cu accente puse convingător. Stilul eseistei vădește aceeași fervoare care poate fi depistată în poezia ei. SCRIERI: Paul Valéry și modelul Leonardo, București, 1978; Decorul și prezența (Capricii), București, 1979; Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol, București, 1981; Elegii pentru sufletul înflorit, București
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
PILLAT, Monica (8.X.1947, București), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiică a Corneliei Pillat (n. Ene Filipescu) și a lui Dinu Pillat, critic și istoric literar, și nepoata poetului Ion Pillat. Urmează la București liceul (1961-1965) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză-română (1965-1970). Îmbrățișează cariera universitară, devenind profesor
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
, Marta (14.III.1955, Jucu, j. Cluj), poetă, eseistă și editoare. Este fiica Mariei (n. Olosutean) și a lui Augustin Crișan, agricultori. Urmează la Cluj Liceul „Emil Racoviță” (1970-1974) și cursurile Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” (1976-1980), în timpul cărora este și redactor la „Echinox” (1977-1981). În
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Există chiar o comunicare secretă între domenii, probată prin transplantarea unor teme și scheme de construcție. Totuși, cele două sectoare se situează pe paliere distincte: pe cât de ferventă e poeta în utilizarea unei dicțiuni nefardate, pe atât de atrasă e eseista de sofistică, de nisipurile alunecoase ale doctrinelor și de împletirea inextricabilă dintre psihoză și idee. Astfel, culegerea Teze neterminate (1991) reunește trei secțiuni relativ independente. Cu o tematică eterogenă, prima parte (Afecțiuni elective) alătură o suită de eseuri despre Hegel
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
a avut o finalitate practică și politică indiscutabilă.” Preocuparea pentru reprezentanții generației ’27 din secolul trecut se continuă în cele șapte eseuri despre Eugen Ionescu din volumul intitulat Ionescu în țara tatălui (2001), textele comunicând și cu celelalte scrieri ale eseistei: Un Gorgias de București - în care se afirmă „coincidența uluitoare” dintre metafizica autorului și concepția școlii sofiste - e preluat din Jocurile manierismului logic, în timp ce Țara tatălui, țară de fier relevă, la rându-i, o convergență cu modul de construcție a
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
, Lucia (20.II.1949, Rădăuți), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Aspaziei Nenati (n. Rușindelar), funcționară, și a lui Traian Nenati, învățător. Urmează Liceul Teoretic din Rădăuți (1963-1967) și Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Al.I.Cuza” din Iași (1967-1972). Între 1972 și 1977 este muzeograf coordonator
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
, Anna, contesa de (15.XI.1876, Paris - 30.IV.1933, Paris), poeta, prozatoare și eseista. Este primul dintre cei trei copii ai Ralucăi /Rachel (n. Musurus), de origine cretana (tatăl ei, Constantin Musurus Pasă, fost ambasador al Porții Otomane la Londra, tradusese Divină Comedie a lui Dante în grecește și avea în ascendentă un erudit
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
, Svetlana (22.VIII.1928, București), eseistă. Este fiica Tatianei Matta (n. Olsevschi), profesoară, și a lui Walter Matta, inginer. Învață mai întâi la Ismail (cursurile primare și gimnaziul), apoi la București, unde urmează Școala Centrală și frecventează doi ani Academia de Belle Arte și Conservatorul. În
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
neantului” introdus de Mihai Eminescu în literele românești, categorie indefinibilă și improbabilă rațional, ci numai aprioric, prin alăturarea „lumii” poetice eminesciene de Ființa (Sein) heideggeriană: nici Dumnezeu, nici temelie a lumii, apropiată dar și departe de om, „depărtare” - cum numește eseista „starea de neascundere”, despicătura din „lucru” - de găsit oriunde. P.-M. afirmă chiar că Eminescu a avut preștiința Ființei înaintea lui Heidegger, pentru că poetul român a trăit raportul cu Ființa prin anticiparea propriei morți și prin repetarea acesteia în spirit
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
nu își împlinește consumarea, un „mai puțin ca nimic” ce face ca apropierea să erupă distanța sau categoria „departelui” (aici este citat Edgar Papu). În trasarea cercului hermeneutic care ar trebui să aducă în conexiune comprehensiunea cu onticul și cunoașterea, eseista descrie în moduri eliptice probleme a căror soluție deconcertează prin aerul de paradox: „Apropierea în dragoste -«înc-o gură» - este în esența ei o inversă depărtare, ca până la lumea stelelor” (despre Floare albastră, unde autoarea ia ad litteram o traducere defectuoasă
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
sau retorice, ci prin „comprehensiune”, cum consideră P.-M. să opereze cu „sentimentul participativ”, adică printr-o aprofundare empatică. Pentru autoare, a-l înțelege pe Eminescu înseamnă participare la „sensul prezent” al Frumosului. Pe urmele lui Platon, Nietzsche și Heidegger, eseista vorbește de esența divină a poeziei. Conferind mitului funcție gnoseologică intercesivă, ca stadiu al legăturii inconștientului cu „recunoașterea conștientă”, cu ajutorul teoriilor psihologiei abisale jungiene și ale hermeneuticii heideggeriene, autoarea caută „sensul poetic” al tensiunii din valoarea etică a frumosului și
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
referință armonia și dizarmonia cuplului. Dintre simboluri o mare frecvență o are acela al ochilor, ca în tablourile lui Ion Țuculescu. Cu volumul Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T. (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor), P. se dovedește o talentată eseistă, nedesprinsă totuși de aptitudinea ei bine marcată de cronicar literar. Autoarea reconstituie aici tipologia personajului feminin în literatura română de-a lungul unui secol, de la C. Negruzzi (Doamna B.) la Camil Petrescu (Doamna T.), urmărind schimbarea de paradigmă a acestuia
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
KENEREȘ, Adina (13.VIII.1957, București), prozatoare, eseistă și editoare. K., al cărei prenume la naștere a fost Adriana, este fiica Elisabetei (n. Deliu), funcționară, provenind dintr-o familie de preoți și funcționari, și a economistului Ion Maximilian Kenereș, aparținând unei familii austro-ungare, cu înrudiri italiene. În regimul
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
, Adriana (12.XI.1949, Oradea), eseistă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Jude), educatoare, și a lui Alexandru Simlovici, ofițer. B. a publicat până în 1975 sub numele Adriana Simlovici și Adriana Brădeanu și cu pseudonimul Iosana Pantea. Urmează la Timișoara școala generală și liceul, apoi
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
Berlin și BBC London pentru transmisiuni și documentare TV, este coregraf și consultant istoric pentru tehnicile militare romane și ale gladiatorilor la Seal și Cinecittà; în prezent lucrează la realizarea filmului Rome produs de HBO. Vanna de Angelis, naratoare și eseistă, a publicat, printre altele, romanele L’avventuriera (Aventuriera, Sperling & Kupfer, 1987) și Il caso Francesca (Cazul Francesca, Sperling & Kupfer, 1992), Il giardino di Vienna (Grădina din Viena, Sonzogno, 1981), Il cancello dei sogni (Poarta viselor, Sonzogno, 1983), Cerchio di luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
marilor confrați pe care-i citește; urmărind cu har formele specifice cele ale gravorului Piranesi, de exemplu , ea excelează totuși în apropierea de ansamblu a artelor, sesizând fundalul poetic al oricărei opere, dureroasa condiție a omului rupt de desăvârșire. Atitudinea eseistei, nu atât precaută cât sceptică, o ajută să respingă formulele prestabilite credea Al. Spânu ; didacticismul ei nu are nimic pedant, căci aprecierile tranșante nu sunt niciodată tendențioase, ci invită la reflecție după Marina Vazaca; avem de a face așadar cu
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
vedică și cea kantiană". În poemul ce face saltul de la autoreferențial la universal, interogația ontologică se suprapune cu cea gnoseologică. Natura în opera sa, temă despre care s-au scris zeci de studii pietiste, dar alături de sens, este în viziunea eseistei "un domeniu al non-semnificației închiderea absolută în opacitate la orice demers hermeneutic". Astfel, deja legendarul poem "Mai am un singur dor", o adaptare foarte personală după "De l'Election de son sepulcre" de Ronsard, departe de a fi un legământ
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
frumusețe ca noua religie a romanticilor, Eminescu focalizează drama în planul conștiinței. Întâlnindu-se în planul modernității "omului de litere" și al surselor comune post-kantiene, cu Eliot, Pater, Swinburne, Edgar Poe și chiar cu Marchizul de Sade, Eminescu (în viziunea eseistei, scos din romantismul patetic și narcisic) devine poetul filosof al autonomiei conștiinței. Astfel, marile texte eminesciene pot fi receptate, coform argumentelor autoarei, și ca embleme epistemologice în eternitatea operei de artă. Despre filosofia lui Lucian Blaga, în sincronie cu fenomenologia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
literare cu tipuri tot atât de inconfundabile ca ale comediei clasice". Un nu ionescian va spune poetul canoanelor impuse de minți sterile și străine, aservite ideologic. Foarte adecvată ni se pare în descifrarea viziunii auctoriale grila Gerard Genette, folosită cu aplicație de eseistă, care nu pregetă să adauge conceptului de transtextualitate din "Palimpsestes" (1982) propria cheie interpretativă a operei soresciene, heterotextualitatea, "adică realizare a unui text nou cu mai multe voci în care un text citește alte texte". Textul numit Marin Sorescu s-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
numite și "Singur printre poeți", "Iona", "Tinerețea lui Don Quijote", "Teoria sferelor de influență", "A treia țeapă", "Matca", "Descântoteca", "La lilieci", "Răceala", "Ușor cu pianul pe scări", "Vărul Shakespeare", " Unde fugim de-acasă", "Există nervi" ș.c.l. Împărtășim așadar interpretarea eseistei care, citându-l pe filosoful Gianni Vattimo ("cultura nu mai reprezintă în epoca noastră o serie de acte originare și irepetabile, ci o sumă de autodiferențieri"), ne oferă eventualul secret al operei soresciene. Conștient că autorul postmodern nu poate fi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Idem, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 23. 10Luiza Bratu, op. cit., p. 178. 11 Ana Blandiana, Scriitorul român între opoziție și rezistență, în "Revista 22", nr. 21 (1991), p. 54. 506 "Biografia și opera poetei, prozatoarei și eseistei Ana Blandiana (n. 25 martie 1942) comportă o cercetare amplă și profundă spre a identifica universul liric și epic al uneia dintre cele mai talentate scriitoare din literatura română". Cf. Nicolae Scurtu, Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana în "România
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]