2,823 matches
-
mai bine orientată. - Un scriitor român stabilit în SUA, Ovidiu Hurduzeu, a venit de curând în România și, după câteva zile de examinare a situației, mi-a spus că îl miră lipsa de curiozitate intelectuală, indiferența pe care le manifestă eseiștii noștri față de ce se petrece în România. Luarea cu asalt a loteriilor, frecventarea frenetică a supermagazinelor, gunoaiele și vegetația sălbatică de care sunt înconjurate vilele din cartierul Primăverii, dezagregarea limbajului folosit în viața de fiecare zi, totul, susținea el, ar
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
aceasta de etică a scriitorului: Ce scriem? Unde publicăm? Cu franchețea care îl caracterizează, Vasile Dan susține că nu este suficient să ne păstrăm onorabilitatea în perimetrul textelor noastre, că răspundem și pentru contextele în care ne manifestăm. "Închei " subliniază eseistul " cu precizarea, pentru mine, obligatorie: contează unde publici!" Contează, bineînțeles. Nu poți să-ți afișezi semnătura în publicații imunde pretinzând că scrisul tău e imaculat. Ar fi ca și cum auzind țipetele unui om înjunghiat pe stradă ai închide repede ferestrele și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
ori de la un capăt la altul de șoferii de cursă lungă (adevărați "specialiști" în producerea apropierii), de negustorii de mașini, de contrabandiști chiar, de clienții Eurolines-ului, într-un cuvânt de toți cei care își asumă rutina inerentă înfruntării cotidianului. Puțini eseiști de după 1989 s-au dovedit mai preocupați de ceea ce "se petrece pe tăcute, aproape pe neobservate și deloc spectaculos" (în zonele de frontieră, acelea concrete care nu întotdeauna coincid cu etericele frontiere ale spiritului, în vastele bazaruri care funcționează ca
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
un moment de cumpănă. De dezorientare. M.I.: Când v-am întrebat dacă revista pe care o scoateți acum sub egida Fundației Culturale Române este și un refugiu m-am gândit și la un alt probabil refugiu, pe care prozatorul și eseistul B. Elvin l-a avut, ani de-a rândul, în Caietele Teatrului Național ,I.L. Caragiale", în perioada când erați secretar literar al Teatrului Național din București. Și, într-o anumită măsură cred că există, cel puțin simbolic există, o continuitate
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
2000) dezvăluie, ca o adevărată confesiune, justificările prezenței sale în exil. Pentru a-și îndeplini o datorie-misiune: ,a salva spiritualitatea românească de o pierzanie organizată". Iată o bună parte din scrisoare: Aveam de ales între a încerca să devin un eseist de expresie franceză (exeget subțire al lui Blanchot și al a-literaturii) și a face ce-am făcut: bucătărie de exil. Am ales ultima soluție, fiindcă, implicat într-un război religios împotriva comunismului... mi-am spus că România are noroc
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
place, acești autori au marcat cu scrisul lor cultura română și înainte de a le respinge ideile ,incorecte politic", fiecare om este dator să le cunoască direct de la sursă. Abia după aceea poate acționa principiul ,selecției critice" atît de drag autorului. Eseistul respinge cultura de stînga (al cărei ideal este ca ,toți oamenii de cultură să fie și să rămînă funcționari de stat"), dar și pe cea de dreapta (care promovează cultul iraționalului, lichidarea spiritului critic, misticismul, spiritualismul, noua etică, Ťomul nouť
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
ampla analiză pe care autorul o face, din perspectivă teologică, controversatei cărți a lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent . Debutul editorial al lui Mihail Neamțu este unul în măsură să ne facă optimiști. El ne dă ocazia să salutăm apariția unui eseist de primă mînă, dar și speranța că, atîta vreme cît există oameni lucizi, care știu să pună punctul pe i, ortodoxia se va adapta tuturor mutațiilor care vor avea loc în societate, astfel încît mesajul ei să fie înțeles așa cum
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
artei, dar denunță tentativa lui Breton de complicitate cu comuniștii, pentru că astfel iraționalul, visul, miraculosul, dicteul pur, suspendarea realității intră în contradicție cu ,disciplina revoluționară de natură socială, rezultată dintr-o nevoie materială" (p. 60). Dacă Breton, constată în continuare eseistul, ,vine la Revoluție pe calea foarte pură a unei căutări spirituale necomandate de fapte (...) atunci nici o înțelegere nu e posibilă pe teren marxist" (p. 62). B. Fundoianu apără ,libertatea poetului de a fi irațional" (p. 63). Societatea comunistă sau fascistă
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
acum în trei antologii bine gândite, argumentate și documentate: Poeți de pe vremea lui Eminescu (1991), Portret de grup, o antologie a poeziei optzeciste basarabene (1995) și antologia criticii, despre care tocmai am vorbit. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă, negativism, moara ca topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui. Dintre critici, alege trei modele, pe care le analizează cu sentimentul afinităților
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
imaginea unui destin apatrid, care prin datele sale exterioare corespunde unui destin mitteleuropean. Din acest punct de vedere îl putem cu ușurință apropia ca evoluție biografică și stare sufletească de neliniștile lui Franz Kafka, Bruno Schulz și Robert Musil. Prozator, eseist, poet, traducător, Danilo Kis a avut o activitate susținută de universitar în Franța, ca lector de limba franceză. Deși a fost deseori ținta predilectă a "ideologilor de serviciu", Danilo Kis nu a cedat "tentației" de a deveni "scriitor sîrb de
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
Vest, trad. Sima Lăzărean; Enciclopedia morților, 1996, Univers, trad. Mariana Ștefănescu, Grădină, cenușă, Univers, trad. Ioan Radin). Kis este autorul unei proze de atmosferă, a unei proze evocative (deși personajele sale nu sunt pure transpoziții autobiografice), dar și un prolific eseist care dovedește o vastă cultură poetică datorată, în parte și vocației sale de traducător din poezia franceză, maghiară și rusă. Și nu în ultimul rînd, un parcimonios poet (a publicat 14 poezii), deși mărturisirea sa cum că prin scrisul său
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
Marius Chivu Nu mai puțin de nouă cărți a scos Livius Ciocârlie de la revoluție încoace și, deși toate sînt scrise în aceeași formulă a notațiilor diaristice, eseistul a reușit să le închege pe fiecare în jurul altei teme. Aceste proteice jurnale tematice dau imaginea unui proiect scriptural autobiografic pe termen lung, extrem de unitar și, oricum, singular la noi prin formula și amploarea sa. În plus, Livius Ciocârlie a
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
1940. în 1944-1945, ne-am alăturat victorioșilor, printr-un gest politic abil și printr-o sabotare sistematică a hitleriștilor, dar s-a ales praful și pulberea de osîrdie și victorie". Sîntem tentați a ilustra o asemenea opinie prin chiar destinul eseistului, supus decepțiilor și prigoanei pe aproape întregul parcurs al dramaticei sale biografii, "invincibil" prin operă, dar deposedat de roadele "victoriei". Destin al unui ins care a suportat "patru" arestări burghezo-moșierești din timpul dictaturilor fasciste, pentru pledoariile proferate în apărarea proletarilor
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
Sotnia neagră dreptașă a ucis pe Iorga, pe Madgearu și a comis atrocitățile de la Jilava. Sotnia neagră stîngace a comis atrocitățile cunoscute și pedepsite de Legea 207, denumită legea crimelor contra umanității sau legea genocidului". Printr-o mai restrînsă delimitare, eseistul afirmă a se simți "euforic și mîndru ca fiu al Olteniei, născut și crescut în zăvoaiele Oltețului". Făcînd apologia oltenilor, el își dezvăluie din nou fibra colectivistă, acea "tincturare" biologică ce caracterizează spețele omenirii și pe care și-o asumă
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
moment. în același an, noul său roman Paingul obține Premiul Goncourt. Este ales membru al Academiei Franceze în 1959. De-a lungul prodigioasei sale cariere - publică un volum aproape an de an - se manifestă atât ca romancier cât și ca eseist și dramaturg. în literatura sa de factură balzaciană - fie că e vorba de romane sau de monografii - evocă figuri istorice și personalități remarcabile ale Rusiei, recompunând traiectoria unor frământări politice și sociale de la apusul imperiului țarist și descriind totodată psihologii
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
8/1936 al Revistei Fundațiilor Regale. În preambulul articolului "Portretul artistului la tinerețe", publicat în nr. 1-2/1992 și 1-2/1993 din Revista de istorie și teorie literară, Nicolae Mecu precizează că în fișa biobibliografică pe care i-o solicitase eseistului prin 1983, în vederea realizării unui dicționar, acesta selectase... același text al debutului. Ceva mai discret se arată Steinhardt în legătură cu volumul de parodii În genul... tinerilor din 1934 ("prea intrasem, la 22 de ani, în literatură cu bastonul", îi va mărturisi
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
de convorbiri pomenit anterior) nu au reușit să-l facă pe N. Steinhardt să vorbească despre viața intimă. Singur Nicolae Băciuț, în micul, dar interesantul său volum de convorbiri cu N. Steinhardt, Între lumi (1994), îndrăznește să-i pună discretului eseist și călugăr (cum altfel se cuvine să fie un călugăr dacă nu discret, reușind să înăbușe în sine cele lumești?) cea mai indiscretă întrebare care i-a fost pusă vreodată în public: " - Ați iubit? Ați fost iubit de - iată, am
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
ed. Cartea Românească, 1996). Muzicologul își făcea iluzii în 1967, ca atâția alții, că România se îndrepta spre o liberalizare reală, care ar fi făcut posibilă refacerea legăturilor cu marii noștri exilați. Supărare perpetuă În LUCEAFĂRUL (nr. 17) prozatorul și eseistul Alexandru George face din nou caz de o pretinsă campanie pe care "România literară" ar fi purtat-o împotriva sa ("Evocarea în chestiune a fost publicată de C. }oiu în toiul campaniei declanșate de ŤRomânia literarăť împotriva mea"). L-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
atât succesele, cât și eșecurile lui Caius Dobrescu vin în primul rând din poziționarea față de obiect: autorul inventează nu atât o metodă, cât o problemă pe care o rezolvă într-o manieră incitantă. Citind beletristica eminesciană prin intermediul opoziției public/ privat, eseistul aduce cu sine prospețimea unei priviri "din exterior", de vreme ce o atare pereche terminologică a fost utilizată până acum mai ales în studiile culturale și în istoria mentalităților. De altfel, studiul lui Caius Dobrescu marchează - laolaltă cu analizele lui Sorin Antohi
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
private în spațiul civilizației moderne românești", exercitând "o funcție de civilizare, de îmblânzire a moravurilor, a pasiunilor". Trecând în domeniul "spațiului public", observăm cu surprindere că dihotomia public/ privat nu este sinonimă cu aceea dintre opera beletristică și cea jurnalistică. Deși eseistul nu ignoră "proza argumentativă", publicistica joacă un rol secundar în ansamblul monografiei, de vreme ce distincția amintită trece chiar prin miezul poeziei eminesciene. Astfel, dacă "imaginarul privat" este echivalat de Caius Dobrescu în principal cu beletristica de factură erotică, "imaginarul public" ar
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
adevărată desfătare. Iar spre final am înțeles și "mesajul" istoricului. Deși a fost un autor de succes și în România, colecția de autor de la Editura Ion Creangă fiind de notorietate, Jules Verne nu i-a preocupat pe criticii și pe eseiștii români. Așa se face că, exceptând cărțile citite, știm foarte puțin despre acest mare scriitor. Fără a-i scrie biografia, ocupându-se, practic, de critica receptării, Lucian Boia ne spune cam tot ce trebuie știut despre viața și opera scriitorului
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
nu însă și inexplicabilă: "Romanele lui sunt basme ale epocii moderne, care fac modernității concesiile necesare pentru a-și asigura credibilitatea". În primul rând prin constanța interesului față de cărțile sale în mai toată lumea și, mai ales, prin tentația hermeneutică a eseiștilor și a teoreticienilor care s-au întrecut în a interpreta opera verniană în fel și chip, ca reacție la "estomparea canonului" și la provocările noii receptări. Se ghicește în subsidiar iritarea lui Lucian Boia - un spirit echilibrat, atent la nuanțe
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
muncitorii, truditorii, furnicile, mestecătorii de bibliografii, posesori de doctorate și paradoctorate în "cultural studies" și alte bazaconii ce se mai poartă pe la periferia sistemului universitar occidental, publicăm tom după tom și nu ne bagă nimeni în seamă! Iar neica-nimeni ăștia, "eseiștii de strânsură", adună lumea ca la urs! Păi, dreptate e asta?! În mediile infectate de corectitudinea politică a fi definit drept un "boier al minții" e ca și cum ai fi fost învinuit, pe vremea lui Stalin, că ești un "chiabur" (pre
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
de pagini, adică două treimi din volum), micul roman Disc (p. 206-281) și câteva eseuri, nu foarte convingătoare și nici pe deplin lămuritoare dincolo de un patetism al devotamentului față de artă (p. 282-314). Sunt sceptic că George Meniuc ar fi un eseist de marcă, altfel decât ca evocator onest al locurilor comune (ovidianul Pont Euxin, orizont al copilăriei pentru scriitor; elogiul muncii artistice ca o cheie a succesului; dificultatea de a fi original; literatura - rod al îmbinării dintre vis și realitate, ca
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
preferințe pentru secolele al XI-lea și al XII-lea, pentru momentul culminant al Evului Mediu. Mi se pare că atunci a fost cea mai liberală societate și cea mai eficientă în ce privește concepțiile civilizatoare durabile: se construia pentru milenii". Firește, eseistul nu este ispitit de futurologie. Nu crede că viitorul ar putea fi prevăzut, el neavănd "formă", iar prezentul însuși n-ar fi decăt "ultimul stadiu al trecutului". enomenele tehnologice, de la mașina cu aburi și calea ferată pănă la telefon și
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]