699 matches
-
de a frapa prin noutate. De fapt, în chiar aceste sugestii lexicale stă și atracția unui volum care altminteri e stuporos de obscur. Căci din nou ni se confirmă impresia de retorică stearpă, presărată cu tropi paroxistici, care e tipică eseisticii galice. De fapt, gînditorii francezi de după al Doilea Război Mondial au cîteva trăsături care descind toate din același tipar spritual. Mai întîi, e vorba de tonul emfatic, de declamație apodictică care promite rostirea unor adevăruri definitive, cînd de fapt tăria
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
acestei rubrici, prin privirea răscolitoare după cărțile vechi, și împuținate la număr, feluri discrete și foșnind de-o noblețe melancolică, de-a ține minte. Alegîndu-și o temă grea, Eco face, în conferința din '91, de la Milano, Memoria vegetală, retipărită aici, eseistică ușoară. Nu facilă dar, în orice caz, nici îmbibată de referințe nedigerabile. Ici, colo, cîte o anecdotă, sau cîte o informație (de pildă, că Aldo Manuzio, tipograf venețian al anilor 1500, a folosit primul aldinele, litere frumoase, la vremea aceea
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
a le trece în revistă pe câteva dintre ele în capitolul al doilea, și ultimul de altfel, al cărții). Dacă-i adăugăm și subtitlul, Un an din viața Iui Leon W., devine destul de limpede de ce. Preocupată fiind de latura morală, eseisticii lui Mihăieș îi lipsește moralismul păgubos. Într-un anume sens, toate cărțile lui (iar Despre doliu nu face excepție) amintesc de cele ale lui Lucian Raicu sau Livius Ciocârlie. Ca și aceștia, nici el nu vine, în critica literară, cu
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
orice nivel cultural. Conceptul, de asemenea, se regăsește pretutindeni, independent de mode. Se adaptează tuturor științelor, ia în posesie toate artele. Optând pentru el, Andrei Cornea intră în literatură fără ambiții gratuite și în același timp fără să iasă din eseistica filozofică. Iată de ce nu m-aș lăsa luat de val și de ușurătatea formulelor de întâmpinare. Vor fi fiind destui care să vadă aici o violon d'Ingres. Eu unul cred că și în cartea aceasta Andrei Cornea e pe
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
al libertății, cel puțin nu se socoteau expuși direct presiunii politicului.” Aceasta ar fi prima jumătate a paharului. Cea goală. S-o vedem, un rând mai jos, și pe cealaltă: „S-au refugiat în tehnicismul analitic de mare finețe, în eseistică, au dezvoltat - în chip remarcabil - metodologiile, au făcut loc stilisticii, meditației filozofice sau contribuțiilor estetice ori s-au întors cu toată puterea spre rezervația textelor primitive, paraliterare sau neliterare în intenție, unde nimeni nu-ți poate răpi plăcerea cutreierării libere
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
paragraf. (Care, după părerea mea, servește de minune interesele unei cronici literare.) Pe de-o parte, e consemnată aici o stare de fapt. Aceea care, la antipodul focului continuu al gazetăriei, a dus la întărirea poziției unui anumit tip de eseistică literară de mare acuitate. N-o practicau, însă, cum sugerează Negrici, numai marginalii, ci și criticii din mainstream. Nicolae Manolescu în Arca lui Noe sau în Teme, Eugen Simion în Sfidarea retoricii sau în Întoarcerea autorului, Mircea Martin în G.
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
mitologică. Ultimul capitol este cel care explică titlul atât de neobișnuit pentru această lucrare, până la urmă, de specialitate: O zi din viața mea fără durere. În această parte finală, autoarea schimba radical registrul discursiv, devenind cu mult mai personal. Aici, eseistica se apropie de confesiune, păstrând în linii mari aerul angajat al articolelor formatoare de opinie, implicat în realitățile care ating omul de acum și de aici. Cu accente lirice, fără patetismul genului, trasat prin linii emoționale viguroare, textul face o
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
replică responsabilă de datarea multor romane din anii ’60 -, Norman Manea își conturează imaginea unui prozator reflexiv și nuanțat, imposibil de redus la o formulă. De altfel, marea calitate a operei lui, fie că e vorba de ficțiune sau de eseistică, i se pare lui Turcuș „preocuparea de a nu fi recuperat de sistem”, rezistența la generalizări și interpretări schematizante. Ceea ce nu-l împiedică totuși pe tânărul exeget să construiască o interesantă tipologie a subversiunii pornind de la opera lui Norman Manea
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
au rigoare și n-au vigoare, lipsindu-le mocnirea lăuntrică. Proza lui este ca un mileu cu arabescuri dese și enumerări multe, pe care le admiri pentru finețea țesăturii, dar pe care le uiți de cum ai închis cartea. E o eseistică de gingășie și rafinament, dar fără zvîcnet și fără încordare. Îi lipsește agresivitatea, imboldul de frondă, urmarea fiind o omiletică previzibilă, cu deziderate etice care sună frumos. Neavînd forță speculativă, eseurile morale ale lui Creția sunt moderate pînă la pragul
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
-lea, împreună (sau nu, în funcție de proiectul ediției, pe care Ion Bogdan Lefter nu l-a dezvăluit în întregime) cu poemele și ciclurile nepublicate în volum. După cum ne anunță criticul, ediția va restitui opera dimoviană în integralitatea ei, nu doar poezia: eseistică, publicistică, interviuri, scrisori, fragmente, ba chiar și dedicații pe volume. În ansamblul acestui proiect, volumul al II-lea ocupă locul central, nu neapărat pentru că acoperă perioada cea mai fertilă din viața poetului, ci mai ales pentru că în volumele dintre 1969
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
salt: e vorba de a sări peste tipare impersonale către un mod personal de a vedea lumea. La acest mod ajung cei a căror stofă congenitală îi predispune spre o optică de tip individual, ea însemnînd nu atît preferința pentru eseistica de tip confesiv, cît găsirea unui acord între ce gîndești și ce trăiești. Pe scurt, adevăratul fenomenolog e cel ale cărui concepte sunt inspirate de biografia sa, caz în care o filozofie are sens numai dacă gînditorul își trăiește viața
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
are la îndemînă un instrumentar conceptual care nu e un neajuns regretabil, ci o componentă definitorie. Această componentă poate face abstracție de biografia gînditorului. Există o filozofie care nu se inspiră din viața gînditorului, și doar aceea contează: restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
de poet-filosof, care îi fusese aplicată lui Blaga de către cei care l-au recuperat, parțial și ezitant, după interdicția dintre 1948 și 1961. Formula i se părea lui Noica jignitoare față de autenticitatea filosofiei lui Lucian Blaga, care nu este o eseistică metaforizantă, și, de asemenea, față de filonul dramatic al întregii sale opere. Noica spunea, dimpotrivă, că dramaticul este valoarea care subîntinde atât poezia, cât și filosofia blagiană. Și nu numai ca spirit de adâncime, ci și ca procedee de organizare textuală
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
adăugită, Iași, Polirom, 2013, 224 pag. Reeditată acum, cu revizuiri și completări (după o primă ediție apărută în 1995), cartea Martei Petreu nu și-a spus încă în literatura română ultimul cuvânt. Cei care au citit și restul volumelor de eseistică ale autoarei (Teze neterminate, Ionescu în țara tatălui, Filosofia lui Caragiale, dar și, mai ales, Diavolul și ucenicul său...) știu că, de fapt, e vorba de un continuum: destule din observațiile de ici s-au topit colo. Unele, de tot
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
marțială va putea judeca atâtea mii de trădători - și câte păduri vor trebui prefăcute în spânzurători, pentru toți nemernicii acestor 20 de ani de politică românească."16 Aceste puseuri vindicative sunt regretabile. Ele sunt însă excepții ce nu caracterizează ansamblul eseisticii eroului nostru. Esențiale sunt discuțiile privitoare la termenii de naționalism și românism. Românismul preconizat de Eliade are drept predecesori pe Eminescu, Kogălniceanu, Hasdeu, Iorga și Pârvan. Fiecăruia din ei i-a închinat mai multe pagini. "Să se știe odată că
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
îndrăgostiți, Polirom, 2010). Scriitorul face parte dintr- un soi aparte, tentat de specii și genuri diferite: romane, proză scurtă, poeme, eseuri. Poate, din acest punct de vedere, i-ar corespunde în literatura noastră Marin Sorescu - acaparat de poezie, roman și eseistică, dar cu pasiunea picturii. Alasdair Gray este recunoscut ca întemeietor al Școlii literare de la Glasgow, iar coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom”, Bogdan-Alexandru Stănescu, l-a declarat prozatorul său preferat. Sebastian Faulks, mai tânăr cu aproape 20 de ani, s-a născut
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
luxurianță naturistă și de bogăție senzorială, sentimental erotică... O evidență ilustrată - de fapt - de toate scrierile autorului, de la exercițiile de notație din tinerețe, din jumătatea a doua a anilor 1970, recuperate în Mecanica fluidului (2002), și pînă la proza și eseistica maturității. Un enorm talent sprijin pe o la fel de fabuloasă tenacitate. Constatînd evidența celui dintîi, insist aici asupra celei de-a doua, cu observații și de cititor, și de prieten, de însoțitor, circa un sfert de veac, al său. Să spun
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
fie foarte prolific, lipsit de imaginația ficțiunilor „de acțiune”, a muncit din greu la cele cinci cărți de proză pe care le-a publicat (socotind și începuturile din Mecanica fluidului), plus paginile rămase în dosare, pe hîrtie și în computer; *eseistica, analizele aplicate textelor literare, studiile teoretice: a ajuns să publice mai mult în genurile zise „secundare” și chiar să fie uneori considerat „critic”, deși respingea eticheta, explicînd sec de ce nu i se potrivește, de ce el se simte și rămîne prozator
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
în requiem,/ Tot îl cânt, și tot îl chem./ Fox, te chem de-aici, de sus,/ Fox de an hain răpus!” 10. Monica Pillat (n. 1947) poeta, prozatoare, eseista și traducătoare. S-a impus prin câteva cărți de poezie și eseistica ce au fost unanim apreciate de critică literară.
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
mai sus poate părea, într-o primă fază, descurajantă, mai ales pentru tânărul cercetător interesat de acest domeniu. Dacă, însă, la G. Ardeleanu, studiul viza prioritar sectorul biograficului utilizat ca un fir roșu al demonstrației, rămâne de văzut în ce măsură opera, eseistica steinhardtiană în principiu, a fost suficient abordată, autorul, dealtfel, chiar nepropunându-și un studiu exhaustiv în acest sens, ci „câteva teme steinhardtiene (și tot atâtea aproximări)” . Parcurgând cu atenție excelenta monografie mai sus-amintită (prima și singura de până acum), rămânem
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
monografii care, ea însăși, nu prea are puncte „slabe“. Însă, opera steinhardtiană în sine, studiul ei necesită încă suficientă muncă de documentare: N. Steinhardt, polemistul, eseistul, teologul, romancierul, eruditul, cinefilul, personajul... constituie tot atâtea siluete în așteptarea unei developări integrale. Eseistica steinhardtiană, dincolo de aura evreului convertit la creștinismul ortodox, a mondenului ironic, călugărit după patru ani de detenție comunistă, a liberal-conservatorului împăcat la bătrânețe cu relativismele avangardiste și postmoderne, a avocatului devorat de patima erudiției și a predicii de amvon, merită
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
și martirul, evreul și creștinul, cosmopolitul și autohtonistul, homo aestheticus și homo religiosus. Eseistul interbelic și eseistul postbelic. Nuanței catafatice evreiești din Eseuri despre iudaism, de pildă, i se va alătura mai târziu componenta apofatică ortodoxă. Ideea esențială este că eseistica lui N. Steinhardt, recuperată în integralitatea ei, ne restituie și complexitatea gândirii acestui scriitor, astăzi, de prim raft, al literaturii române. „Ruta“ unui potențial studiu, de la unidimensionalitatea eseului interbelic catafatic la bidimensionalitatea eseului postbelic (apofatic + catafatic), marcat - să o recunoaștem
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
primele forme postdecembriste de editare a postumelor steinhardtiene la ceea ce numim astăzi „N. Steinhardt. Opere” sau, mai simplu, „Integrala Steinhardt”, constituie o întreprindere de o importanță majoră. Abia acum se pot stabili clar locul și „raftul” acestui scriitor în biblioteca eseisticii și a culturii românești. Nu e vorba nicidecum despre a-i denigra pe editorii precedenți: Virgil Bulat, Virgil Ciomoș, Ioan Pintea. Atât s-a putut atunci. Să nu uităm că ei sunt cei care, practic, l-au repus în circulație
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
pe baza priorității canonice pe care criticul de la Familia o acordă literaturii „șaizeciste” în raport cu postmodernii. Nu e însă chiar așa, întrucît criticii „șaizeciști” au evitat, de regulă - ca reacție la politizarea din anii ’50 a istoriei literare - contextul operei în favoarea eseisticii imanentiste. Or, critica practicată de acest simpatizant al „criticii complecte” la care visa G. Ibrăileanu, pare situată mai degrabă în descendența lovinescianismului interbelic. Pe de altă parte, Simuț e unul dintre puținii critici optzeciști centrați pe istoria literară tradițională, deschisă
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
germana, franceza, italiana). Multilingvismul i-a întărit aplecarea spre jocurile de cuvinte și diferitele perspective intelective oferite de cunoașterea unor culturi neeuropene, în primul rând a celor orientale (arabă, persană, ebraică, hindusă, chineză). Nu numai proza, ci și poezia și eseistica, abordând neîncetat natura simbolurilor și a timpului, nemurirea, oglinda, realitatea și reflectarea ei fantastică, cartea, identitatea, găsesc în Orient cărările bifurcate spre mister și utopie. Aflate la a doua ediție, sub pana cunoscutelor traducătoare Tudora Șandru-Mehedinți și Irina Dogaru, cele
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]