749 matches
-
studente în ultimul an, care fac și un pas decisiv căsătorindu-se. Romanul reabilitează sărbătorescul existenței și transcrie, cu un realism stilistic expresiv, atmosfera juvenil-confuză dintr-un grup studențesc. Topografia banalității este și ea prezentă în limbajul semidoct, cu pretenții eseistice, din unele dezbateri la care sunt prezenți studenți și profesori. Ieșirea la mare (1985) se vrea o parabolă romanescă despre zbuciumul sufletesc provocat de înlănțuirea amețitoare a unor fapte excepționale, într-o lume labirintică, pe dos, care mai poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
proiecția utopică despre societate, comunitate, individ. Această proiecție a schimbării a existat În discursul politic și deopotrivă În cel cultural. Nu am Încercat o cercetare exhaustivă a acestor două tipuri de discurs, prezentarea mea ține mai degrabă de o abordare eseistică, În care vorbesc despre nevoia unei paradigme culturale comprehensive, implicit despre criza de reprezentare a acesteia... Corin Braga: Totuși, ce crezi, e vorba de o percepție (o reprezentare) a unei crize „obiective” sau de o criză (subiectivă) a percepției (a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Georgescu), într-o expresie densă, cultivată și concentrată, nu lipsită de vigoare, supravegheată, cu predilecție pentru paradox și pentru formularea sentențioasă, gnomică. Cu deosebire remarcabile sunt textele din volumul Insomnia ideală, multe dintre ele în proză, cu aspect narativ sau eseistic. Definitorie este coerența de ansamblu, piesele componente articulându-se în grila unui scenariu, cu înfățișarea unui epistolar erotico-filosofic. Într-o primă instanță, textul, în principal adresat iubitei tot mai înstrăinate, poate părea o cercetare amănunțită a dinamicii subtile a unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
apărut postum (1998). Metarealist ar fi romanul „realității secunde, mediate prin cultură, semnul unei realități revolute și remanente”, iar subdiviziunile lui ar fi romanul neotradiționalist (cu subclasele: istoric, pentru copii, SF, narativ-baroc, retro, cu formă fixă) și romanul experimental (indirect, eseistic, metaroman, hiperroman). Autorii aferenți fiecărei diviziuni sunt tratați micromonografic, panorama urmărind totodată evoluția fiecărui tip de roman. Taxonomia stufoasă este compensată, și aici, de pertinența comentariilor pe text. SCRIERI: Romanul românesc și problematica omului contemporan, Cluj-Napoca, 1977; Geneza romanului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
este mai consistentă și mai diversă, iar figura personajului-narator (în ipostaza lui de copil și adolescent) mai reliefată. Aceeași scriitură - de data aceasta îmbogățită cu instrumentarul publicistului de idei, dar și cu un indubitabil caracter beletristic, evoluând pe tărâmul memorialului eseistic sau al reportajului literar de calitate - se întâlnește în Vara franceză (1999), culegere de texte scrise cu prilejul prezenței lui G. în Franța, în vederea „acoperirii” jurnalistice a campionatului mondial de fotbal din 1998, dar care nu vizează, de fapt, evenimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
românească Planet im Raum, editată la Berlin. E prezentă în „Rumänische Rundschau” cu versiuni la scrierile unor prozatori români contemporani, printre care Petru Popescu și Paul Georgescu, iar din 2001 în „Lettre internationale” cu transpuneri din memorialistică și din texte eseistice contemporane. A prefațat sau comentat scrieri de Heinrich von Kleist, Hermann Sudermann ș.a. Mai folosește pseudonimul Maria Spacu. Deși începe să publice relativ târziu, apropiindu-se cu precauție de text, cu o anume meticulozitate, care nu lasă nici un aspect neelucidat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
de roman Umbrele verii de Sorin Titel, mai apar scrieri în proză autonome sau fragmente semnate de Ioan Lăcustă, D. Țepeneag, Marius Tupan, Constantin Abăluță, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Schwartz, Ștefan Caraman, Răzvan Petrescu, Horia Gârbea ș.a. Cronica și comentariul literar, eseistica și publicistica beneficiază de contribuțiile lui Cornel Regman, Al. Protopopescu, Marin Mincu, Enache Puiu, Alex. Ștefănescu, Mirela Roznoveanu ș.a. Dintre tineri se remarcă Mădălin Roșioru, Lăcrămioara Berechet și Ileana Marin. Un compartiment remarcabil e reprezentat de interviurile și anchetele susținute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
parabolic Zigguratul (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor) reflectă într-o structură terasată etapele inițierii unui tânăr gazetar din Burna care descoperă, dincolo de faptul divers, realitatea semnificativă: simbolicul prevalează, iar epicul, diluat uneori de divagații teoretice, include tensiunea mitică. Roman cu tentă eseistică despre condiția socială și morală a scriitorului, Muflonul (I-II, 1986-1989) atinge, fără o suficientă dezvoltare epică, problematica raporturilor de putere dintre autor și personaje, precum și a determinărilor reciproce dintre viață și literatură. Casa de pânză (1995) întrupează din unghi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
ori de versuri pentru copii și tineret: Comoara din Peștera Scheletelor (I-II, 1969), Povești din curtea mea (1980), Sus, în satul de argint (1981), Marile vacanțe (1984). Ținând mai mult de domeniul religios decât de cel literar, câteva lucrări eseistice de după 1989 reflectă traseul lui S. între scepticism și credință. Recitire a Noului Testament și meditație asupra întrupării lui Iisus, Norul de martori (2003) abordează, din unghiul celui pătruns de credința că doar creștinismul reprezintă starea de normalitate a omenirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
într-o manieră mai degrabă clișeizantă decât analitică, și dovedește o înțelegere adecvată a valorilor tradiționale, dar nu neglijează eforturile stilistice și tematice înnoitoare ale noului roman politic. O. depășește șabloanele aproape inevitabile ale criticii vremii prin comentarii nu o dată eseistice, care îl feresc de interpretări banale sau vulgarizatoare. Cu eseul Alternativa labirintului (1989) el își reorientează discursul critic spre poezie, subtitlul Repere pentru un dialog cu poezia lui Slavco Almăjan fiind, în fond, o autoprezentare a volumului. Monografie bine structurată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288507_a_289836]
-
definește virtuala sa pereche ideală, o balerină. Sfâșierile interioare pe care și le provoacă reciproc îndrăgostiții sunt prilej pentru o analiză excesivă, explicabilă prin predispoziția autorului de a despica oricând firul în patru. Dintre romanele de după 1989, două au caracter „eseistic”, iar unul conține cronica unor familii, cu intruzii discrete de poezie. Scris la persoana întâi, Focul de paie (1999) e un fel de jurnal intermitent, nedatat, minuțios, atribuit unui fost demnitar. Fost ministru secretar de stat, acum pensionar, acesta se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Parcurgerea etapelor din viața protagonistului prilejuiește și reconstituirea altor vieți, și, implicit, traversarea întregului secol trecut, începând de pe la finele celui de-al treilea deceniu. Compus din tranșe de viață obișnuită, romanul iese spre final din formula realistă prin obișnuitele inserții eseistice ale autorului. În discuții se emit păreri și constatări de natură politică, dar și reflecții cu iz filosofic. Componenta mai interesantă a scrierilor lui P. este, în cele din urmă, memorialistica. Cu o detașare ce se vrea deplină, cu asumarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Viersul știe. Intransigent, polemic și dezinvolt, neliniștitul Cezar Ivănescu e poet de mărimea întâi, unul dintre cei mai valoroși ai acestor ani. ANA BLANDIANATRANSPARENȚE ȘI MISTER Patru decenii de creație!... Poezie, povestiri (Proiecte din trecut), un roman (Sertarul cu aplauze), eseistică, memorialistică. În momentul debutului editorial (1964), cu Persoana întâia plural, Ana Blandiana avea douăzeci și doi de ani. Dintre partenerii de generație, câțiva, reprezentativi Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag -, au părăsit între timp această lume. Remarcată imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
linie folclorică subliniază, încă o dată, consecvența de sistem, ideatică și afectivă, a unui poet autentic; efigie distinctă între atât de numeroșii confrați de astăzi. Fragmentele de proză poematică (intercalate în volumele esențiale) relevă virtuți de comentator estet; textele de aspect eseistic, frecvent apărute în România literară, întregesc imaginea unui "poet de duminică". PASIONALITATE ȘI FRANCHEȚE CAROLINA ILICA Debutul poetei, cu Neîmblânzită ca o stea lactee (1974), fusese un moment editorial fast; rarisime sunt cazurile în care cineva intră în poezie fără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
regulă printr-o rapidă dar precisă raportare la context, la perspectiva tabloului de ansamblu, ori printr-o scurtă prezentare sintetică a scriitorului comentat (operată în chip agreabil, uneori, ca la E. Lovinescu, cu recurs la anecdotă ori cu scurte digresiuni eseistice pline de „culoare”), după care criticul merge direct la miezul lucrurilor, procedând la descrierea, interpretarea și evaluarea cărții, trasate în linii energice și sigure, cu apel ponderat (dar oportun) la detalii, cu o folosire generoasă (mai ales când e vorba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
cert elan hagiografic 49". În ceea ce privește ultima etapă a creației, critica literară a constatat o sinteză tot mai pregnantă a ideilor scriitorului, prezența acestora în opera literară fiind tot mai confiscantă: "Arta spectacolului este teoretizată în narațiuni cu un profund caracter eseistic, în care epicizarea ideilor slujește demonstrația", iar textele se transformă într-un "fals tratat pentru uzul autorilor dramatici"50. Proza scurtă Adio!... a fost socotită o teoretizare a teatrului ritualic, pandantul la "introducerea la o dramaturgie posibilă" din Nouăsprezece trandafiri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deficitar ca metodă, el revelează puternicele înrudiri (pe care le crede influențe) cu marea proză romantică germană (Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil de idei, nervos și polemic, de expresivitate literară (G. Călinescu a relevat picturalitatea descrierilor), atrăgător și fermecător chiar prin libertățile pe care și le asumă: e direct, de o familiaritate netrivială, antrenant și provocator prin asocierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
adăugat Cinteză. ("Cotidianul", 28.II.2006) Are competențe doar pe zona securității alimentare. (Radio România Actualități, 26.V.2006). - "categorie"; tiparele zonă + adjectiv, zonă + substantiv în genitiv: Critica literară îl plasase deja într-o zonă oarecum periferică: "proza anilor '70", eseistică și problematizantă. (OC, 16-22.II.2006) Deocamdată se analizează diferite posibilități care merg pe un spectru foarte larg, dar atenția se concentrează în special pe aducerea în zona impozabilă a activităților netaxate. ("Cotidianul", 7.II.2006) Alte segmente de populație
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
unul singur, care le cuprinde după modelul păpușilor rusești; dar ele glisează eficient, nestrident unul pe osatura celuilalt, prezentându-se ca atare, fără ambiția holistică din Lupul și Catedrala. În planul realist al romanului apare, curând după debutul cărții, „vehiculul” eseistic, iar în interiorul acestuia intră filosofemele autorului, diseminate în discursurile personajelor. Foarte dens compozițional și stilistic, Adio, Europa! este totuși aproape transparent în ceea ce privește mesajul antitotalitar. Fostul aderent la ideile stângii radiografiază în spațiul ficțiunii o lume ce nu mai are nimic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
se schimbă și merg în direcția cea bună. După opinia regretatului Adrian Marino, cultura română ar fi încă, în bună măsură, o cultură a „fragmentului”, nu a sintezei, dominată de o mentalitate „publicistică, actualistă, improvizată”, o cultură „foiletonistică”, de comentariu eseistic, adesea strălucitor, dar care nu este orientată de mari proiecte (e drept, multe au fost inițiate, dar au rămas nefinalizate), fiind deficitară și sub raportul difuzării sale profesioniste în străinătate, neputând intra astfel într-un dialog competitiv cu realizările altor
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
spirit pozitivist. Alegându-și drept criteriu „modul cum s-a privit critica pe ea însăși”, comentatorul realizează o clasificare sistematică a criticii contemporane, identificând patru modalități: „critica exegetică” (Dinu Pillat, Eugen Simion, Ion Bălu, Ov. S. Crohmălniceanu, Mihai Gafița), „critica eseistică” (Alexandru Paleologu, Nicolae Balotă, Alexandru George, Paul Georgescu), „critica empirică” (Mihai Ungheanu, Cornel Regman, Valeriu Cristea) și „critica creatoare” (Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu). E drept că talentul literar nu-i lipsește, doar că acesta se relevă mai degrabă pe latura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
cu tot felul de povești spuse celor mici, pe teme sud-americane sau românești. Pe de altă parte, pornind de la istoria și etnografia Braziliei, face comentarii amănunțite cu referire la ideile lui Claude Lévi-Strauss. Câteva capitole finale au o pronunțată alură eseistică: Pentru și contra „indigenismului” artistic (comparații între arta mexicană și cea peruviană, dar și arta românească), Despre televiziune și cinematograf (calitatea lor și influența asupra tineretului), Cuvinte despre răspândirea neamului românesc la Salvador da Bahía (imaginea românilor peste hotare) etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează prin asamblarea unor mituri convergente (Faust, Orfeu, Meșterul Manole), ce compun o narațiune pluristratificată. Aceste dominante narative suportă o decantare în Depoziția (I-II, 1991-1992), cel mai reușit roman al autorului. Tehnica narativă este acum mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
un tip de antinomie. Contrar ipotezei lui Lévi-Strauss și contrar cu ceea ce se întâmplă în folclor, unde are loc o „rezolvare” a conflictului, în mit conflictul este perpetuat. Cercetarea interdisciplinară, cea pluridisciplinară și cea transdisciplinară sunt proprii lucrărilor cu caracter eseistic și filosofic ale lui M. Realitatea profundă a lumii este considerată ca un flux, a cărui delimitare în părți componente reprezintă numai o modalitate de descriere, de ordonare, care nu ține de natura lucrurilor. Abordând conceptele cele mai generale din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
dramatică spaniolă”, Vintilă Horia (prezent cu pagini de Jurnal, 4/1970), acestuia din urmă dedicându-i-se și un medalion datorat lui Miron Kiropol (Întâlnire cu Vintilă Horia, 3/1970). Între colaboratorii importanți ai revistei pot fi întâlniți cu pagini eseistice vizând stricta actualitate sau cu ample studii de filosofie a culturii Octavian Vuia (Marxismul și religia în România, Cât am fost și cât suntem de independenți astăzi, 1-2/1977) și Radu Enescu (Omul, ființă culturală, 1-2/1974). M.P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285948_a_287277]