203 matches
-
ascunde, în pofida naivității sale, un sâmbure solid de adevăr istoric" (p. 10). Tratarea chestiunii sacrosancte a originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată și de sugestiile pedagogice: educația dogmatică, prezentă în manualele de istorie convenționale în imbolduri de tipul "DE REȚINUT", sau chiar "De învățat pe de rost", este înlocuit cu incitația reflexivă făcută sub forma "Să reflectăm!". Finalul lecției despre
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
40). Autorii nu schițează nici cel mai mic efort pentru edulcorarea radicalității discursului (cu care, în treacăt fie spus, personal, suntem perfect de acord). Și în acest punct, manualul contrastează puternic cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în termeni esențialiști, ca o împlinire determinată de necesitatea istorică sau ca un dat obiectiv etern, este preferată în schimb o poziție construcționistă, care admite contingențele istorice și implicit fragilitatea (în opoziței cu eternitatea) statului național. Un alt aspect care a intrat sub
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
formele unei povești. Mitu et al. (1999) îi invită pe cititori să descopere "cum sună povestea originilor românilor" (p. 8, subl. n.), sau "cum își imaginează românii originea poporului lor" (p. 10, subl. n.). Adevăruri anterior enunțate apodictic în cadrul paradigmei esențialiste a identității naționale românești sunt acum tratate din noua paradigmă deconstructivistă ca mituri istorice. După cum am avut ocazia să evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
condiția de gen nu este "un dat natural", ci este construită social, cel mai frecvent ca relație de putere, contextualizată cultural-istoric. În același timp, privind genul ca și categorie de analiză binară există riscul de a rămâne în perimetrul paradigmei esențialiste și universaliste și de a stagna în granițe teoretice rigide și a priori trasate, cu atât mai mult cu cât separația "gen"-"sex" este considerată, în multe dintre orientările feministe actuale, ca fiind depășită sau cel puțin "slabă" ca potențial
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
se găsește sub semnul existențialismului. În analiza sa făcută disputei hesychaste, Meyendorff consideră că adevăratul spirit bizantin, cel susținut de Grigorie Palama, se găsește sub semnul personalismului existențial, în timp ce formula susținută Varlaam și ceilalți antipalamiți poate fi încadrată ca filosofie esențialistă 2. Desigur că existențialismul așa cum a fost el înțeles în filosofia secolului XX nu reprezintă o marcă aplicabilă ad literam spiritului bizantin. Mai degrabă ar fi vorba de cea mai bună comparație cu orizontul actual și de o posibilitate pentru
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în parte. Față de copii și față de soț. Bărbații români sunt în general educați în sensul trecerii de la o mamă la alta, de la mamele lor, la soția care prestează activități materne pentru ei. Eu numesc „bărbatul românesc” tipic (scuze pentru limbajul esențialist!) bărbatul mioritic. Bărbatul mioritic este învățat că problema corpului său nu-l privește. El trebuie hrănit, rufele sale trebuie spălate, călcate, eventual cumpărate. Iar de progeniturile personale, statisticile ne arată că bărbații se ocupă timp de maximum 7 minute pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Noica). Probabil iarăși va spune vreun intelectual de mare succes că feminismul este „un denunț”. Misoginismul în schimb este absolut onorabil dacă este asezonat cu talent și este foarte zgomotos public. Cât despre antifeminismul preventiv al „intelectualului românesc” (ce limbaj esențialist folosesc!), ce să mai spun?... Notă la zi: Despre ce mișcare intelectuală feministă poate să fie vorba când marii guru ai neamului, oameni cu toate canalele mediatice deschise și cu mare succes de public au rămas neclintiți în antifeminismul lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
propuse de autor devin secundare în raport cu percepțiile lectorului/privitorului. Aceste semnificații sunt determinate de anumite variabile interpretative care țin de utilizarea chiar și conflictuală a unei varietăți de perspective. "De-stabilizarea" sau "de-centrarea" intențiilor autorului, prin disprețuirea unei lecturi esențialiste a conținutului, presupune examinarea unor ale surse ale semnificațiilor. Teoria structurării unui text sau a unei imagini pe baza opozițiilor binare ierarhice e contracarată de teoria deconstrucției care presupune examinarea supozițiilor și sistemelor de cunoaștere prin angajarea ludică a semnificațiilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
tip de responsabilizare a comunicării critice. În ceea ce privește situația discursului esteticii, orientat mai curând către diversificarea definițiilor artei, explicarea construirii experienței estetice și argumentarea modalităților de evaluare ale artei, dacă estetica tradițională era caracterizată, în marea sa parte, printr-o abordare esențialistă și obiectivistă a artei, estetica contemporană propune o abordare oarecum relativistă și subiectivă, care lansează discuția asupra pluralității criteriilor de evaluare a artei în raport cu indiscernabilitatea calităților ori proprietăților operelor de artă. Cu toate acestea, câtă vreme evaluarea artei se află
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
presupune dificultăți teoretice deosebite, subminând o mare parte din cunoașterea produsă de o astfel de muncă, fiind nevoie de o reflecție susținută privind metodologia studierii identității ca și construct social. Cheia sugerată este de a se muta atenția de la definițiile esențialiste ale actorilor din politica mondială și de la presupusele lor interese către procesele retorice prin care antreprenorii politici încearcă să reconfigureze granițele acțiunilor legitime și, prin urmare, granițele actorului în numele căruia acțiunea este performată.231 Patrick T. Jackson este de părere că
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
care el există. Orice lucru are existență în mod esențial dar numai unele, precum Dumnezeu, au existență necesară proprietatea pe care un obiect o are dacă există în orice lume posibilă 296. Quine arată dificultățile în care se află filosofii esențialiști, precum Plantinga, pornind de la următoarele propoziții, unanim acceptate de aceștia: (1) matematicienii sunt în mod necesar raționali dar nu în mod necesar bipezi; (2) cicliștii sunt în mod necesar bipezi, dar nu în mod necesar raționali. Mai departe, pornind de la
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
biped. Dacă (6) decurge din (7) și (8) trebuie precizat că (7) trebuie înțeleasă ca predicând despre orice ciclist proprietatea pe care (6) i-o atribuie lui Zwier, prin urmare (7) trebuie înțeleasă ca (7"), iar interpretată în acest fel esențialistul nu o va accepta, acceptând doar adevărul lui (7'). Rezultă de aici că (2) este adevărată citită de dicto dar nu este de nici un folos citită de re (va fi respinsă de esențialist)298. Concluzia lui Quine că necesitatea ține
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ca (7"), iar interpretată în acest fel esențialistul nu o va accepta, acceptând doar adevărul lui (7'). Rezultă de aici că (2) este adevărată citită de dicto dar nu este de nici un folos citită de re (va fi respinsă de esențialist)298. Concluzia lui Quine că necesitatea ține de modul în care vorbim despre lucruri și nu despre lucrurile de care vorbim, nu este acceptată de Plantinga. Acesta încearcă să ofere soluții printr-o regulă care să limpezească relațiile divergente dintre
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
necesar ca numărul apostolilor să fie 12 ei au fost în fapt 12, dar nu e absurd să susținem că ei ar fi putut să nu fie exact 12. Numărul apostolilor nu e în chip necesar neprim"300. Obiecția unui esențialist în legătură cu argumentul lui Kneale vizează modul confuz în care au fost manevrate anumite propoziții din argument și implică ambiguitatea modalităților de dicto și de re. Ultima propoziție poate avea două posibile interpretări: 1) Propoziția Numărul apostolilor nu e prim nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
afirmând că un obiect nu are în chip necesar proprietatea de a fi prim: acel obiect este numărul apostolilor, 12 și în chip necesar numărul 12 nu este prim și deci propoziția 2 este falsă 301. Pentru a ataca poziția esențialistă, Kneale se vede obligat să interpreteze propoziția Numărul apostolilor nu e în chip necesar neprim astfel: Numărul apostolilor nu are în chip necesar proprietatea de a fi prim sau cu alte cuvinte că numărul apostolilor ar putea fi 11302. Alvin
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
și modalitățile de dicto, să îi arate scepticului (cel care nu înțelege și se arată nedumerit în fața astfel de explicații) ce înseamnă faptul că, de exemplu, nouă este mod esențial compus. Explicația lui Plantinga oferă condiții de adevăr pentru propozițiile esențialiste, iar aceste condiții invocă doar noțiuni non-modale și de dicto. O astfel de explicație îl va ajuta pe sceptic să găsească, în cazul unei aserțiuni existențialiste, o judecată pe care să o înțeleagă și care să nu fie diferită de
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
invocă doar noțiuni non-modale și de dicto. O astfel de explicație îl va ajuta pe sceptic să găsească, în cazul unei aserțiuni existențialiste, o judecată pe care să o înțeleagă și care să nu fie diferită de teza prezentată de esențialist 310. Modalitatea de dicto se referă la limbaj și la felul în care folosim limbajul. Dacă ne referim la propoziția "Dumnezeu există", atunci din punct de vedere al modalității de dicto, spunem de fapt că această propoziție este adevărată în
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pornind de la noțiunea de valoare intrinsecă, atunci vom ajunge la ecocentism. Etica tradițională presupune că moralitatea are legătură numai cu relațiile dintre oameni și că numai oamenii sunt purtători ai valorilor etice. Teoriile dreptului natural iau în considerare în mod esențialist ceea ce ține de natura ființelor umane. Teoriile drepturilor omului pornesc în mod explicit de la drepturile ființelor umane. Teoria deontologică a lui Kant are în vedere omul ca agent rațional și valoarea omului ca "persoană". În teoria marxistă omul este tot
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și o afirmare a unei esențe înnăscute care determină substanța individului în vreme ce pentru alții, identitatea reprezintă un construct și o creație din materialul și rolurile sociale disponibile la un moment dat. Gîndirea postmodernă contemporană a respins, în general vorbind, noțiunea esențialistă și raționalistă de identitate și se bazează mai degrabă pe noțiuni constructiviste pe care le problematizează. În consecință, unul dintre obiectivele acestui capitol va fi să explice modul în care este formulată noțiunea de identitate de către teoria postmodernă și cum
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de imagine, de producție și de acordare a imaginilor, dar și de încercare de a șterge imaginile negative atunci cînd apar. 15 În anii '70, diverșii colaboratori ai publicației Screen, urmînd post-structuralismul francez, au dus o polemică susținută împotriva concepțiilor esențialiste cu privire la un subiect unificat și au declarat, preluînd teoria asupra ideologiei a lui Althusser, că cinematografia a construit roluri iluzorii de subiecți, "determinîndu-i" pe indivizi să se privească drept subiecți. Și aceasta este probabil o iluzie, căci pare mai rezonabil
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
antiprogresiviste (31, pp. 32-42, 148-163). 14.4.2. Esențialismul Tot în deceniul al patrulea prinde contur o altă orientare pedagogică antiprogresivistă, care va cunoaște o largă răspîndire după cel de-al doilea război mondial. În 1938 a luat ființă Comitetul esențialist pentru dezvoltarea educației americane (The Essentialist Committee for the Advancement of American Education), constituit din cîteva personalități de prestigiu ale pedagogiei americane, dintre care amintim pe: ISSAC L. KANDEL, MICHAEL J. DEMIASHKIEVICH, WILLIAM C. BAGLEY. Cu trecerea anilor, numărul adepților
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
of American Education), constituit din cîteva personalități de prestigiu ale pedagogiei americane, dintre care amintim pe: ISSAC L. KANDEL, MICHAEL J. DEMIASHKIEVICH, WILLIAM C. BAGLEY. Cu trecerea anilor, numărul adepților acestei noi direcții în pedagogia americană a crescut foarte mult. Esențialiștii se opun cîtorva din tezele fundamentale ale progresivismului: extinderea funcțiilor școlii, pentru ca aceasta să poată asigura pregătirea profesională și integrarea socială; realizarea procesului instructiv prin organizarea și reorganizarea experienței, prin rezolvarea de probleme, pornindu-se de la interesele elevilor. Potrivit concepției
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cîtorva din tezele fundamentale ale progresivismului: extinderea funcțiilor școlii, pentru ca aceasta să poată asigura pregătirea profesională și integrarea socială; realizarea procesului instructiv prin organizarea și reorganizarea experienței, prin rezolvarea de probleme, pornindu-se de la interesele elevilor. Potrivit concepției promovate de esențialiști, sarcina școlii o constituie pregătirea intelectuală a tineretului; celelalte funcții cu care a investit-o progresivismul (pregătirea pentru activitatea profesională și integrarea în societate) nu-i sînt proprii, ele aparținînd altor instituții sociale. Chiar dacă avem rezerve asupra modului în care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
progresiviștii să realizeze aceste două funcții ale școlii, nu putem să nu apreciem că ei au înțeles mai bine realitățile lumii contemporane, cînd școala nu se mai poate limita la funcția ce-i era specifică înaintea secolului XX. În concepția esențialistă, sarcina fundamentală a școlii se asigură prin transmiterea moștenirii culturale. Elevii se vor instrui, așadar, nu pe o cale indirectă, prin organizarea și reorganizarea experienței, nu "făcînd", ci direct, prin "învățămînt teoretic". Școala are datoria să-i pună pe elevi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în valorile trecutului o expresie a permanenței, ci o sursă de cunoaștere care poate căpăta forme noi prin raportarea la problemele contemporane (31, p. 44). Dacă progresiviștii apreciau avantajele unei instrucții întemeiate pe contactul elevilor cu situații complexe, cu probleme, esențialiștii insistă asupra păstrării sistemului de instruire prin obiectele de învățămînt. Pînă la vîrsta adolescenței, învățămîntul trebuie să aibă un caracter analitic care permite o mai ușoară pătrundere în cunoașterea lumii înconjurătoare; pe această bază se va putea organiza un învățămînt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]