293 matches
-
lingvistic își pro-bează capacitatea de nominație și își reînnoiește anvergura socială. Tot în asemenea împrejurări, cuvîntul poate căpăta însă și valențe noi de conținut, ce pot rămîne la nivelul accidențelor sau se pot socializa prin propagare și, astfel, se pot esențializa producînd mutații de semnificație și reorientări în desemnare. În sfîrșit, tot în comunicare, cuvîntul poate ajunge în situația de a se raporta la elemente sau aspecte ale limbii, dovedind prin aceasta că respectivele elemente și aspecte au devenit realități de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Excelsior) face ravagii. Deși clasicizat, Corbul lui Poe "nu se învechește și nu poate fi înlocuit cu nimic" (Poezie și consum). Mișcările de avangardă s-au perimat. "Nici Dada nici arta abstractă, deși pornesc de la considerarea necesității acute de a esențializa fundamental contactul artistic cu realitatea (obiectivă sau subiectivă), n-au fost în stare să producă opere care prin unitatea lor de structură să constituie întreguri semnificative și rezistente în fața timpului" (Arta metafizică). Admirator al contemporanilor Mondrian și Giorgio de Chirico
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un abis de solitudine, izolându-i de nenorocirile pur și simplu umane. Acest exclusivism îi detașează de lume, deci de ceea ce, timp de secole, a fost patria evreului din diasporă. Henri Meschonnic scria recent: "Cuvântul Shoah, cu majuscula care-l esențializează, conține și menține realizarea teologico-politicului, Soluția Finală a "poporului deicid" pentru a fi adevăratul popor ales. Ar fi mai bine pentru limbaj ca acest cuvânt să nu mai fie, într-o zi, decât titlul unui film"1. În ce mă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a bacantei) al lui Dionysos să i se substituie un bacant al lui Hades, ca un mort sau moartea însăși să ia în posesie trupul (antropologia africană ne-o confirmă și ea). Cu Gorgo, s-ar zice că masca se esențializează, purtând întipărit pe chip reflexul lumii de dincolo, reflex care exprimă, spune Vernant, „groaza cumplită, oroarea inspirată de o alteritate radicală” cu care omul se identifică, transformându-se în piatră, încremenit într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sunt, așadar, echivalente. Faptul că fantoma are statutul unei imagini visate ori pe acela al unei apariții reale nu schimbă cu nimic realitatea dialogului cu morții. Ce s-ar putea spune mai mult despre forța acestei piese, în care se esențializează, ca să spunem așa, câteva dintre tensiunile sau ambivalențele întregului teatru no? Tensiunea între materialitatea corpului dansator, costumat și mascat, și un text care îl conduce spre imaterialitatea unei voci și a unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sistemele economice sub raport dual, având și elemente de tip omogen și cu configurare după principiul reversibilității stărilor, dar și elemente neomogene, ca determinare și configurare aflate permanent în stare procesuală, de tip convectiv (emergent). Evident că primele aspecte enumerate esențializează sisteme cu structură stabilă, cu structură în sine, pe când următoarele aspecte trimit la ceea ce face să apară structura, adică la structurare ca stare tendențială a fixării în structură printr-o convecție specială a subiectivității (în context intersubiectiv) în obiectualizare fie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
2.html). • Păpușile etnografice. O metaforă simplă, atemporală, dar comercială a culturii este „păpușa în costum național”. De vânzare în târguri și magazine de suveniruri, ilustrând copertele cărților și ale revistelor, păpușile evocă imaginea locuitorilor și, odată cu ea, cultura respectivă, esențializată în câteva elemente de fizionomie și detalii vestimentare distinctive. Românașul și româncuța, păpușile rusești, păpușile în costum german, micile japoneze sunt câteva exemple. HYPERLINK "http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.romanianorthodoxchurch.com/images/dolls.jpg&imgrefurl=http://www
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
bunătatea și umanismul, loialitatea. Confucianismul actual derivă din școala neoconfucianistă, ca o combinație a ideilor taoiste și budiste. Confucianismul are ca temă principală armonia socială și empatizarea cu celălalt, demnitatea umană și respectul reciproc dintre oameni, autoperfecționarea, respectarea bunelor maniere esențializate în ritualuri, paternalismul și puterea conducătorului, dezvoltarea sensibilității prin arte. Oamenii ocupă poziții predeterminate în cadrul societății și au obligația de a se comporta în conformitate cu regulile dictate de aceste poziții, de a respecta eticheta. Au obligația morală de a-și respecta
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
difuz și realist, dincolo de radicalismele supărătoare care uneori îl umbresc. 4.5. Postcolonialismul și diferențatc "4.5. Postcolonialismul și diferența" Alte autoare relaționează problematica feminismului digital la postcolonialism, criticând mișcările feministe care sunt centrate pe viziunea filosofică occidentală și care esențializează tiparul genului (genderă prin faptul că perpetuează tradiția și standardele albilor și ale înstăriților (vezi Gajjala, 2001Ă. Aceste autoare nu își focalizează atenția doar asupra experiențelor cibernetice ale femeii, ci și asupra încrucișării dintre multiplele categorii ale identității precum rasă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deplasarea mecanică simplă la mișcarea cu viteze superioare: "din spațiu și din timp viteza sare/ și lucrurile în viteză sunt nelimitate/ schimbarea nici o clipă nu le iartă." Raportată la starea de spirit a poetului, lumea de obiecte se plasticizează și esențializează prin imaginea cercului: "și numai cercului îi este dat/ să sară din el însuși în afară/ și asemeni lui nici eu nu pot/ decât să cresc egal." Gr. Hagiu reînvie mitul morților, al strămoșilor, reînvie muncile agricole la modul livresc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
locuit de Cehov și de Caragiale a mijlocit prima și poate cea mai frumoasă întâlnire dintre teatralitate și cinema. Vorbim aici despre cum sunt concepute încadraturile, despre acribia cu care sunt dinainte trasate mișcările de aparat, despre respectul pentru gestul esențializat până la hieratism. Și mai vorbim despre cum Alexa Visarion știe să exploateze pentru ecran exercițiul actorului de teatru, insistând neanța în trăire și pe relațiile ambigue între personaje. Înainte de tăcere nu este o ecranizare a nuvelei lui Caragiale (În vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și de tragedie se află într-o desăvârșită instabilitate, își schimbă permanent calitatea de momente dominante (...). Am spus că spectacolul constituie o incorporare a consecvenței prin inconsecvență, fiind însă construit în jurul lui Nuțescu, lui i-a revenit misiunea de a esențializa ideea. Și văzându-l pe Nuțescu în Astrov, nu m-am putut debarasa de dorința de a-l vedea în Dmitri Karamazov, în Estragon sau în Vladimir, în orice rol în care voluptatea să fie momentul de contact între cel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M. Eliade, Insula de Ioan Groșan etc.), în timp ce incipitul de tipul decupajului codifică mesajul textului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
stă în umbra crucii, împărați și regi sadună / Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu); Pilatul vieții sa spălat pe mâini / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu) - asociere (contiguitate) de tip senzorial: accentuează paradigma lirismului subiectiv, esențializând percepții și emoții: De plânge Demiurgos, doar el aude plânsuși (M. Eminescu); Stihuri de groapă, / De sete de apă / Și de foame de scrum, / Stihurile de acum. (T. Arghezi); - contiguitatea de tipul dependenței: se concretizează mai ales prin numirea unei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care „versul se dovedește a fi rigoare și fervoare“ (Ion Barbu). În mod evident, rigoarea se realizează prin discursul gnomic, la persoana a IIIa (care conduce spre aparența impersonală și spre universalii), prin exprimarea concentrată a ideilor poetice. Acestea sunt esențializate într o sintaxă poetică șocantă, în simboluri și metafore ermetice menite să atingă „starea de geometrie și, deasupra ei, extaza“. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că Ion Barbu optează pentru o poezie conceptualizată, în care modernismul se manifestă dincolo de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
grăitoare decât orice cuvânt. Se schițează astfel mitul poetic al „tăcerilor bune“, întemeiat pe un detaliu biografic - faptul că Lucian Blaga nu a vorbit până la patru ani. În același timp, asocierea poetului cu lebăda semnifică și capacitatea artistului de a esențializa misterele vieții și ale morții într un cântec nepereche, un „cântec de lebădă“. Termenii acestei comparații sunt și suportul metaforei zăpada făpturii, semnificând puritatea, inocența originară pe care poetul trebuie să o recupereze. Seman tica aces tei metafore revelatorii face
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
obiective, necruțătoare „istoria frauduloasă“ a anilor ’50, autorul Moromeților își încheie romanul cu visul lui Niculae în care chipul tatălui îi apare în lumina veșnicei zile de vară care scălda bătătura și salcâmii de acasă. Acest vis al lui Niculae esențializează ideea că valorile familiei și ale comunității, apărate până în clipa din urmă de Ilie Moromete, sunt duse mai departe de fiul său. ÎNCHEIERE În esență, în romanul lui Marin Preda, carte fundamentală a prozei noastre postbelice, tema familiei este dezvoltată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lumea jocului secund, al imaginației pure. Este sublimarea materialității în spirit, "o reflectare ideală și spiritualizată a coșmarului în conștiință" (Șerban Cioculescu). Dacă apa și oglinda reflectă imaginile lumii reale, lumea se răsfrânge în conștiință după propriile legi. Poetul spiritualizează, esențializează, arta e un joc secund. Pentru a înțelege poezia lui I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și rai ("coperișurile iadului" și "muntele cu crini"). Aceste trăsături contradictorii sunt descoperite de eul liric în propria-i existență. În strofa a II-a, autoportretul dobândește coordonate spațiale și temporale concrete. Noaptea semnifică reîntoarcerea spre sine și spre strămoși, esențializând spațiul ("în cercul aceleiași vetre"), iar ziua este simbolul expansiunii ființei ("ziua trăiesc împrăștiat ca furtuna"). La Blaga, lumea se identifică uneori cu poezia ("lumea e o cântare"), o lume care poate comunica, din când în când, cu cosmosul. Aceasta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
disciplină a formelor, dublată de cultul pentru verticalitatea morală și sublimarea valorilor. Fiul ignobilului Tănase Vasilescu-Lumânăraru lasă impresia că vine dintr-o altă descendență și, fără a-și renega familia, constată grav că o iubire tulburătoare este în stare să esențializeze în sufletul său gândirea mai multor generații precedente: "Poate că nu, poate că da, nu știu... Sunt ca și bolnav, din asta, de o lună de zile. Un adevărat subiect de roman... S-a întors brusc spre mine: Ai iubit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
exagerare, pentru acest câmp arhetipal, poetul este un dublu al duhului regelui. Atât pentru Hamlet, cât și pentru Fred, viața și întâmplările la care iau parte sunt predeterminate de porunci ce vin inexorabil din sfera Thanatosului. Întregul context ontologic se esențializează într-o poveste rostită de un duh, fapt argumentat în cazul piesei shakesperiene de același G. Wilson Knight 213. Duhul tatălui provoacă o firească spaimă în sufletele lui Horatio și ale străjerilor de la castel, iar Ladima, chiar în viață fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
obiecte care condensează o natură moartă menită a simboliza opulența. Printr-un aparent joc al hazardului, oglinda de la picioarele lor reflectă un craniu, ironic memento mori pentru cei aflați în plină glorie. Episodul tanatic comun celor două capodopere se evidențiază esențializând problematica, și în Patul lui Procust. Nu ar fi exclus ca "divinul critic" să fi intuit inflexiunile hamletiene din roman când constată execelentul joc dramatic care se construiește discret în camera Emiliei: "Dacă ne gândim că Emilia ține scrisorile în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
palatului fiindcă fata și-a luat toate măsurile de prevedere, acum nu mai poate da greș. Două forțe acționează asupra fetei de Împărat: una care vrea să o sacralizeze, să o Înalțe către sublim, către staturile noetice superioare, să o esențializeze, să o ducă În regimul diurn, strălucitor, empiric, fenomenal și alta aceea concretizată prin influența pajului - care stă sub regimul nocturn, care vrea să o desacralizeze, să o coboare În mundan, În ungher, În materialitatea cea mai normală, către staturile
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau, dimpotrivă, comprimarea dimensiunilor firești ale obiectelor și ființelor din raza sa vizuală. "Acolo unde alți poeți ai generației lui comprimă simbolic și esențializează metaforic, scurtcircuitând banalul și deschizându-l către dimensiuni nebănuite, Emil Brumaru îl scanează centimetru cu centimetru. El e un Gulliver nimerit în Brobdingnag și care vede un rid ca pe o groapă. Fantasticul banalității apare, la Brumaru, din această comutare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile transformării alchimice (solve et coagula, ora et labora, albedo, nigredo, rubificatio). Adică, pentru neinițiații în tainele ezoterice: reducerea individului la stadiul primar al materiei, calcinarea (operație având drept corespondent cromatic negrul), urmată de putrefacție; purificarea subiectului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]