334 matches
-
vorba de o ruptură, aceasta se petrece conform descrierii cărtăresciene, într-un mod "soft, tandru și complice": "Modernismul este rejectat, într-adevăr, dar nu pentru că el este trecutul, ci tocmai pentru că el disprețuiește trecutul, pentru că, în goana după estetizarea și esențializarea intelectualistă a literaturii, după noutate cu orice preț, el s-a îndepărtat de la adevărata și marea tradiție literară a secolelor trecute. Această tradiție (adică adevăratul trecut) se cuvine recuperată și reinterpretată în spirit ludic, ironic și parodic, adică postmodern, ceea ce
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem distincție între situarea epistemică și preocupările etice. O altă eroare cuprinsă în argumentul lui Grey ar consta în esențializarea sau reificarea categoriei de om sau ceea ce este omenesc, oferindu-i privilegii în raport cu celelalte descrieri posibile 128. Putem să ne descriem pe noi înșine și fără a face apel la categoria de om, plus că această categorie este inclusă în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
didactice; * capacitățile de comunicare, empatice și de parteneriat educațional; * disponibilitatea pentru formarea continuă și pentru perfecționarea profesională. Competențele specifice au în vedere: * asimilarea conținutului științific propriu disciplinelor biblioteconomice, metodelor și tehnicilor de informare; * realizarea corelațiilor interdiscipinare ale conținuturilor; * actualizarea, prelucrarea, esențializarea, ilustrarea și dezvoltarea conținutului; * capacitatea de adecvare a demersurilor didactice la particularitățile colectivului de elevi; * formarea modului de gândire specific activității desfășurate; * capacitatea de autoevaluare, de realizare a feedbackului în dezvoltarea profesională. Metodica predării biblioteconomiei și științei informării are în
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
fi numai în stadiul de actualizare sau poate fi în stadiul de realizare completă, în cel de-al doilea caz, subiectul devenit obiect fiind transformat din agent în pacient. Din perspectiva teoriei lui G. Guillaume, reificare este un corelativ pentru esențializare a sensului, acești doi termeni fiind raportabili la activitatea intelectuală prin care dinamismul producerii sensului este eludat în favoarea unei înțelegeri imanentiste. Cînd atenția se reorientează de la procesele prin care se actualizează sensul pentru a-și produce efectul, gîndirea care se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în produs. În același timp însă, trebuie explicată prezența sensului în cuvînt, dar, fiind un dat anterior actualizării lui, sensul este înțeles ca un semnificat imanent, al cărui statut este superior manifestării conjuncturale și variabile în vorbire. Aceasta ar reprezenta esențializarea. Reificarea și esențializarea devin astfel două aspecte ale aceleiași probleme epistemologice. De exemplu, pentru traducere, un specialist în inteligența artificială încearcă să construiască o mașină de tradus, dar va fi surprins de reificarea sensului, în vreme ce un hermeneut, angajat în traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
același timp însă, trebuie explicată prezența sensului în cuvînt, dar, fiind un dat anterior actualizării lui, sensul este înțeles ca un semnificat imanent, al cărui statut este superior manifestării conjuncturale și variabile în vorbire. Aceasta ar reprezenta esențializarea. Reificarea și esențializarea devin astfel două aspecte ale aceleiași probleme epistemologice. De exemplu, pentru traducere, un specialist în inteligența artificială încearcă să construiască o mașină de tradus, dar va fi surprins de reificarea sensului, în vreme ce un hermeneut, angajat în traducerea poetică, va avea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceleiași probleme epistemologice. De exemplu, pentru traducere, un specialist în inteligența artificială încearcă să construiască o mașină de tradus, dar va fi surprins de reificarea sensului, în vreme ce un hermeneut, angajat în traducerea poetică, va avea dificultăți în evitarea formelor de esențializare. De aceea, analiza proceselor de actualizare discursivă din perspectivă praxematică oferă o soluție posibilă (deși nu întotdeauna cu aplicabilitate practică efectivă) depășirii unor astfel de situații, fiindcă oferă o teorie a producerii sensului și o concepere dinamică a acestuia. V.
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specific prin impunerea condiționalităților de aderare. Cercetătorii constructiviști au analizat diverse comunități interstatale, precum Uniunea Europeană, Asociația Națiunilor din Asia de Sud Est (ASEAN), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), relația SUA Canada sau SUA Israel, etc.693 Implicațiile normative ale esențializării identităților sunt mult mai serioase pentru a fi ignorate, în mod special în mediul internațional de după 11 septembrie, în care diferențele esențializate sunt în mod deschis postulate ca fiind cauze de conflict.694 Se poate argumenta că atunci când colectivitatea internațională
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de după 11 septembrie, în care diferențele esențializate sunt în mod deschis postulate ca fiind cauze de conflict.694 Se poate argumenta că atunci când colectivitatea internațională este stabilită la nivel global precum în abordarea cosmopolită a relațiilor internaționale, implicațiile negative ale esențializării identităților dispar. Esențializând umanitatea ca entitate se va face pe seama sferei non-umanului. Ceea ce un astfel de argument nu are în vedere este procesul prin care se poate ajunge la o comunitate globală. În prezent nu există o bază normativă suficientă
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
rezultatelor în scopul pregătirii elevilor. Așa cum am mai subliniat, se impun măsuri de modernizare și actualizare a învățământului geografic primar, în anumite direcții, prin măsuri care să vizeze: * redefinirea finalităților generale ale obiectivelor învățământului geografic; * adoptarea unor structuri optime flexibile; * esențializarea, actualizarea, corelarea conținuturilor; * evaluarea actului didactic cu sens reglator pentru întreaga activitate, atât a calități pregătirii lecțiilor, cât și a competențelor profesionale și a prestațiilor oferite de educatori; * activizarea metodologiilor pedagogice; * îmbinarea învățământului modern cu cel tradițional; * modernizarea mijloacelor de
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
acela că accentul în instruirea - educarea elevilor cade acum pe formarea de competențe și pe calitate, în defavoarea cantității. Dacă cantitativ, abordarea monodisciplinară poate oferi contexte favorabile, atunci când vine vorba despre calitate nu se mai poate afirma același lucru. Calitatea presupune esențializare, schematizare, corelare, integrare în sisteme. Presupune achiziții flexibile, de durată, care pot fi utilizate cu ușurință în rezolvarea situațiilor problemă. Aceasta, ca și formarea unor deprinderi temeinice de lucru, se poate materializa numai prin abordarea integrată. Specialiștii ne oferă suportul
Caleidoscop by Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93495]
-
cuvintele nu te învață de la sine; cel ce te învață este învățătorul lăuntric, lumina-caracter. Vasile Fetescu, șlefuitorul de diamante vii - atâtea generații i-au trecut și îi vor trece prin viața-opera lui -, iată că preface prin demers transfigurativ, de sublimare, esențializare, lapidaritate însăși proza (proza vieții de zi cu zi), dându-i chip de poezie. Astfel, identificăm - în al doilea capitol din iconomia acestei cărți - îngemănarea pascaliană a spiritului fineții și a spiritului geometriei, precum și intuiția lui Ion Barbu că în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
aveau să formuleze preceptele Ermetismului legătură dintre verb, literatura și viața: Giuseppe de Robertis remarcă felul în care Leopardi, înainte de a compune o poezie, se purifica scriind cugetări răzlețe și fragmente de epistole, parcă mănat de o teribilă dorința de esențializare ce nu îl părăsea niciodată.93 O încercare similară de reducere la nucleu va fi împinsă până la extrem de Salvatore Quasimodo, a cărui artă s-a bazat pe concentrarea extremă a sensului cuvintelor și pe fragmentarea succesiva a imaginilor. Despre segmentarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
autor să devină vizibilă numai într-un al doilea moment, acesti poeți optează pentru compoziții scurte și concise.172 De altfel, în unele pagini ale culegerii Zibaldone (1182) Leopardi profetizase apariția unei poezii scurte care să poată îndeplini întrutotul exigențele esențializării, poezie ce, iată, constituie marca distinctiva a ermeticilor.173 Calitatea imaginilor de a reverbera constituie unul dintre pilonii tehnicii romanticului, admirată și împrumutata de poeții secolului trecut, care au recuperat printre altele și componența de nedeterminare, de nedefinit, de ambiguitate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în cercul mai larg al tendințelor ermetizante din literatura epocii, ci capătă, în interiorul acestuia, valoare axiomatica. În viziunea critică a lui Macrì, cuvantul este element fundamental al tehnicii quasimodiene, principiu valoric, desideratum final, miez catartic spre care tinde intru împlinire esențializarea întregului suflu de inspirație și patos. În opinia sa, efortul creator se concretiza în încercarea de a tensionă momentanul și tranzitoriul într-un cuvânt unic și absolut, ce nu este explicația sau comentariul unei imagini mit prestabilite, ci devine el
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiind că autorul ermetic îndrăgea să transforme în materie literară elementele umile și aparent nesemnificative din natură, în care el vedea reflectată întreaga ființă a lui Dumnezeu, s-a vorbit despre franciscanism, deseori golit, paradoxal, de religiozitate. Transformările tind spre esențializare, spre reducerea elementelor și a ființei umane la puține trăsături de bază, cu potențial fecund. Replierea în vegetal (cu 28 de ocurente, adjectivul verde este cel dintâi că frecvență printre reprezentanții categoriei sale gramaticale) constituie un respiro ce întrerupe căutarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
De uleioase frunze lungi/ Și sub copaci ne prăbușeam.// Râdea în umbră cineva / Deodată hohotul se sparse/ Tăcerea galbenă creștea/ Prin noi trecură păsări arse.” Imaginația ecoului (1981) continuă percepția fabuloasă a lumii și registrul grav, dar aduce și o esențializare a gândirii poetice, care atinge echilibrul între tensiunea spiritului și vibrația lirică. Evadând din contingență, poeta se concentrează asupra esențelor, pătrunde într-o lume în care mișcarea e „un dar al neclintirii”, întunericul - „insomnia/ Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
fenomenele cultural-artistice. Există, de exemplu, numeroase redări ale elementelor realității de către primitivi sau de către diferiți artizani, redări care, datorită lipsei de precizie sau a neîndemînării, schimonosesc elementele respective, însă criticii le prezintă ca mari valori, ca rezultate ale abstractizării, ale esențializării, ale stilizării etc. Asemenea aprecieri nu pot avea, desigur, nici o relație cu adevărul, cu binele, cu frumosul sau cu alte categorii de valorizare pozitivă, fiind lipsite de orice întemeiere. În mod evident, cine nu a ajuns la posibilitatea de a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
casnic etc., ci atacă pieptiș marile teme ontologice și morale, presupus apanaj al liricii masculine. O caracterizează, de asemenea, propensiunea către extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice, reci ori a beatitudinii existențiale - una marcată de o melancolie de fond, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
1971, va fi premiată la Festivalul Național de Poezie „G. Bacovia”. Au urmat volumele de versuri Nocturne (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), Pentru cine exist (1979), Poezie deschisă (1984), Ascunsa rană (1996), toate vădind un efort continuu, coerent, de esențializare lirică și modernitate. Antologia de autor Poezii din secolul trecut (2002) conține materia cărților anterioare și texte recente, împlinind portretul poetului sexagenar. Cuvinte încrucișate (1996) și Mătrăguna dulce (2001) adună, într-un conglomerat eclectic, texte de gazetar polemic, schițe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei personajului. Femeia pariziana încearcă să introducă în ordinea monotona divertismentul, jocul, aventură, surpriză. În reprezentarea scenica totul vine în acțiune prin arhitectură jocului de sensuri. Esențializându-se printr-o formulă de mitopo(i)etică a aparentei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în obiectivele cadru elaborate pentru întreaga perioadă de școlarizare în ciclul primar și în obiectivele de referință specifice fiecărei clase; înțelegerea conținuturilor ca ,,vehicule’ care conduc la realizarea unor obiective de referință precis structurate și nu ca scop al învățării; esențializarea conținuturilor și raportarea corectă a volumului acestora la numărul minim de ore prevăzute în planul de învățământ; orientarea procesului didactic pe activități de învățare în care componența acțională a elevilor să fie predominantă; adaptabilitatea la diversitatea de condiții (geografice. climatice
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
sigură și multă fantezie oferă contemplatorului un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
în momentul respectiv, de celelalte însușiri);operația comportă deci două aspecte: unul de reliefare și reținere a unor însușiri și altul de omitere a celorlalte. Este un proces prin care se selectează unele trăsături comune și generale, care sunt, prin esențializare și generalizare aduse la stadiul de concepte. Se produce pe calea inducției sau deducției și întotdeauna presupune desprinderea de planul concret și trecerea într-un plan teoretic abstract. Prin abstractizare gândirea ajunge la noțiuni și concepte. d) Generalizarea este operația
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
O ruptură nu se produce, doar că „entropia” se transformă în „epifanie”: nu lipsesc stranietatea, imagismul, acum mai concentrat, livrescul, o anume „tehnicitate” a discursului, conținutul conceptual, ermetismul. Se remarcă însă muzicalitatea, „murmurul de cânt monodic” bizantin (Radu Petrescu) și esențializarea lirismului, efortul de a transpune o experiență spirituală. Unele texte rămân totuși cvasiincomprehensibile, spre exemplu primul poem, Geometria sau căutarea drumului, excesiv de conceptual. Altele, precum Balada păsării, șochează, din contră, prin prea marea simplitate: „vie Lumină/ venind, pe cale// inima-mi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]