302 matches
-
expresiei poetice. Atitudinea tranșantă, dincolo de sentimente partizane, exprimă credința în om, poetul devenind un simbol al speranței, în cosmice reverberări. Lirica erotică a lui M. este marcată de semnul înghețului din sufletele trădate, ceea ce îndrumă spre o altfel de iubire, esențializată, îndumnezeită prin puritatea jertfei. SCRIERI: Muguri, Vârșeț, 1953; Eterna auroră, București, 1977; Seme [Semințe], Stockholm, 1978; Tauri și melci, Cluj-Napoca, 1982; Nunți boreale, București, 1984; Raze și fulgi, Stockholm, 1985; Vreme umedă, Stockholm, 1985; Invitație la o masă de ape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
așa cum vrea el. Dogville te fascinează prin martirizarea metodică a lui Nicole Kidman și printr-o epurare scenografică ostentativă (un oraș evocat cu ajutorul cîtorva obiecte împrăștiate într-un studio), care îți poate induce senzația că ceea ce vezi e un adevăr esențializat. Dar ceea ce iei drept adevăr esențializat poate fi și un neadevăr contemplat într-o stare de hipnoză ; dacă ieși puțin din starea asta, riști să realizezi că martirizarea metodică a unei femei e un spectacol de un gust îndoielnic, pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
prin martirizarea metodică a lui Nicole Kidman și printr-o epurare scenografică ostentativă (un oraș evocat cu ajutorul cîtorva obiecte împrăștiate într-un studio), care îți poate induce senzația că ceea ce vezi e un adevăr esențializat. Dar ceea ce iei drept adevăr esențializat poate fi și un neadevăr contemplat într-o stare de hipnoză ; dacă ieși puțin din starea asta, riști să realizezi că martirizarea metodică a unei femei e un spectacol de un gust îndoielnic, pe care von Trier îl pune în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întreaga recuzită de plăceri ale Orientului. Ești servit de bărbați și femei înțoliți în haine specifice - albe, lungi până la pământ, cu năframe pe cap. Un salt peste mii de kilometri, o comprimare a spațiului și o cunoaștere „pe scurtătură”, concentrată, esențializată, sintetică - evident, la nivel senzorial, prin atributele ornamentale, de suprafață - a lumii islamice. O întâlnire cu „celălalt”, la care sunt invitate să contribuie toată imaginația și forța de autosugestie a vizitatorilor, stimulate cinematografic. Proiecțiile se derulează în construcția cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
posibil. Vraja s-ar fi destrămat numai dacă Toamna ar fi fost lăudată. Acest lucru se putea realiza prin recitarea unor poezii, interpretarea unor cântece, executarea unor lucrări plastice și activități gospodărești. SCENARIUL DEMERSULUI DIDACTIC MOMENTELE LECȚIEI OB OP CONȚINUTUL ESENȚIALIZAT ȘI SITUAȚII DE INSTRUIRE EVALUARE 1. Moment organizatoric 2. Captarea atenției 3. Reactualizarea ideilor ancara 4. Anunțarea subiectului și a unor obiective 5. Desfășurarea propriu-zisă a demersului didactic se distribuie materialul didactic pe mesele elevilor, aranjate adecvat pentru o bună
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Elena FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93167]
-
excesivă pentru internet trădează dislocări interioare. Interactivitatea om-mașină nu este un dialog efectiv, natural, intersubiectiv. Oricât de performant ar fi programul, acesta nu va genera obiecte sau fenomene reale, ci substitute ale acestora. „Subiectivitatea” calculatorului este una contrafăcută, rece, abstractă, esențializată, montată, predeterminată tot de om. A înlocui raporturile naturale cu cele artificiale conduce la o atrofiere a persoanei și la o desocializare a acesteia. Mai mult, se creează un spațiu ficțional evazionist și un mod iluzoriu de a exista. Prinși
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fost niciodată definit de autor. Rămîn la părerea că e un simplu joc mental care, în loc să flexibilizeze gîndirea, mai mult o încurcă, în timp ce scriitura sa e o superbă bolboroseală, iar exprimările sale publice frizează impostura. Derrida nu poate fi rezumat, esențializat, explicat, el cultivă deliberat absconsul, ambiguitatea, paradoxul, deși are și poziții tranșante referitoare la Marx bunăoară, la Heidegger sau la Paul de Man. * * * Bineînțeles că ideile și comportamentul filosofilor-vedetă francezi s-au impregnat profund în societatea, politica și economia franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
starea civilă” - este adesea inclusă în această categorie: femeie, în vârstă de multe ori, cu (unul sau mai mulți) copii, dar fără bărbat (prezența acestuia fiind ocultată; nu este pomenit, prin urmare absentează). Nu văd rostul unei enumerări - fie și esențializate - în aceste pagini, căci o topologie a personajelor din basmul românesc a întreprins mai demult - remarcabil - Adolf Schullerus 439. Mă voi mărgini să evoc - din multitudinea de situații 440 - două „cazuri”. Sper semnificative. în colecția Graiul vremurilor, alcătuită de Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dar proiectat și în imaginar. În Ordinul Bunei Speranțe acțiunea, plasată în bună parte în mediul școlii, are drept loc de desfășurare Orașul (spațiu real și utopic, în același timp), în care scriitorul (personaj în roman) reface epic un scenariu esențializat al existenței. Tema de suprafață este dublată de o temă de profunzime, realul și imaginarul se proiectează unul în altul, raportul dintre realitate și ficțiune se resoarbe în materia epică și este, simultan, obiect de autocomentariu explicativ. SCRIERI: O privire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult râvnita „revelație”, într-un tărâm transcendent, de unde orice senzație de constrângere e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile (sunt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la fiecare roman, am indicat volumul și paginile din Ediția Minerva pentru această parte importantă a unei ediții critice". Cu alte cuvinte: nu o cercetare nouă, ci o ediție care o parazitează declarat pe cea anterioară! Secvențele de laborator sunt "esențializate", reperele critice sunt selectate după criterii numai de editori știute, fără să rețină nimic semnificativ din exegeza mai nouă. Reducționismul și obtuzitatea fac blazonul acestei noi ediții Rebreanu. În dosarul de variante la romanul Pădurea spânzuraților, mult rarefiat, la loc
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
scrierea timpului, cronicile sau biografiile, timp episodic și neregulat, irepetabil) și cronosofie (propune o chestionare a viitorului, cuprinzînd toate tipurile de divinație). Calendarul este o mediere între timpul societăților și timpul cosmic, astfel "refigurează timpul" și "cuprinde în sine forma esențializată a sensului pe care o comunitate și-l acordă și cu care se identifică". Ceasornicul nu furnizează date despre timp în sine, ci "a privi ceasul înseamnă a se întreba cît timp mai este pînă la..., cît timp a trecut
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
altă limbă (Eminescu însuși a avut parte adesea de versiuni care făceau imposibilă intuirea geniului său). Într-un fel mai ușor de tradus sunt poemele epice (unde istoria povestită poate impresiona până la ignorarea perfecțiunii formale a originalului) și poemele eliptice, esențializate, care permit o transcriere mot-ŕ-mot. Oarecum din a doua categorie fac parte și poemele lui Ioan-Petru Viziteu. Citite în franceză și engleză ele spun exact același lucru ca în limba română. Nu pierd și nu câștigă absolut nimic în planul
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
dimensiune nouă a artistului, atât din punctul de vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale unui spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat, "schimbarea sa la față" se produce acum mai ales la nivelul formei, dar și ca
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau Principiul vaselor comunicante, trecînd prin absurdul din celelalte patru, autorul se joacă cu un acordeon. îl deschide, amplu, ca în primele scrieri, sau îl închide, îl reduce la forme-pilule esențializate, ca în ultimele. Citind compact volumul, veți auzi și muzica lui lăuntrică, pe a cărui structură se bazează înșiruirea cuvintelor și a personajelor. E muzica autorului.
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
acută dintre obsesiile sale: onoarea de familist. Rică Venturiano, pe care admirațiile conjugate ale lui Dumitrache și Ipingescu l-au așezat deja în funcția de teoretician al piesei, prinde teza din zbor și îi dă expresia de sentință, ficțiune teoretică esențializată: Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare; familia este baza societății. Este cea mai concentrată formulare a principiului constructiv al universului comediei, validată de încuviințarea satisfăcută a patronului ei: Așa e, bravos! Toate le știe
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
constitui carnea poemului pe care/ aș vrea să îl scriu;/ și totuși, iată că-l declanșează ca o detunătură în câmp deschis,/ unde fânul n-a fost încă întâia oară cosit." (pp. 151-152) Poezia lui Ioan Flora este una eliptică, esențializată, în care accentul nu cade pe mari virtuozități tehnice sau stilistice, ci pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri cât se poate de prozaice. Poetul sugerează mai mult decât spune direct, cititorul este invitat să completeze
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
suficient. - Octavian Nemescu, ai fost interesat de problema structurii sunetului? Dar de problema semnificației relațiilor dintre sunete? - In mod inevitabil trebuie să-ți pui această problemă, aceea a mijlocului artistic, a limbajului. Cum ar putea muzica opera cu un limbaj esențializat? Mă refer la ipostaza arhetipală. Suntem câțiva compozitori, aici, în România, care ne-am considerat urmași ai lui Brâncuși, cel care, intuitiv, a pus pentru prima oară în cultura europeană problema unui limbaj artistic esențializat. Păsările lui Brâncuși sunt esențe
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
muzica opera cu un limbaj esențializat? Mă refer la ipostaza arhetipală. Suntem câțiva compozitori, aici, în România, care ne-am considerat urmași ai lui Brâncuși, cel care, intuitiv, a pus pentru prima oară în cultura europeană problema unui limbaj artistic esențializat. Păsările lui Brâncuși sunt esențe ale zborului fără să identificăm acolo nici o categorie aparte. - Pasărea, oul. sunt esențe. Sunt ipostaze ale esențializării. La fel ca și la Ion Barbu, în poezie. - Da, există o tradiție românească ce pornește de la Brâncuși
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
tradiție românească ce pornește de la Brâncuși, de la Ion Barbu, în ceea ce privește căutarea arhetipurilor. Iar în artele plastice contemporane, la noi, mă pot referi la Marin Ghersim. Este un artist al esențelor. Mi-am pus de multă vreme problema unui limbaj muzical esențializat. M-am întrebat care pot fi aceste relații privilegiate, esențializate, extrase din contextul lor cultural, din contextul istoric și geografic? Altminteri mă pot referi la cutare sau la cutare stil, la muzica germană, rusă spre exemplu. Sunt contexte geografice, istorice
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
căutarea arhetipurilor. Iar în artele plastice contemporane, la noi, mă pot referi la Marin Ghersim. Este un artist al esențelor. Mi-am pus de multă vreme problema unui limbaj muzical esențializat. M-am întrebat care pot fi aceste relații privilegiate, esențializate, extrase din contextul lor cultural, din contextul istoric și geografic? Altminteri mă pot referi la cutare sau la cutare stil, la muzica germană, rusă spre exemplu. Sunt contexte geografice, istorice, culturale și de limbaj muzical; eventual stil bachian, beethovenian. A
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
limită abia se zărește. În același timp, Maestrul sondează istoria ca simbol al umanității, caută sensurile, cele foarte aproape de noi și cele îndepărtate. Dintotdeauna un gânditor, artistul și-a expus concepțiile privitoare la organizarea limbajelor sonore nu numai în formulări esențializate, ci și în realitatea lucrărilor. Dincolo de cronologie, acest reper de dualitate teoretică și autentificare practică ar putea fi Columna modală (1984-1985), aici ”...primordială fiind descifrarea ethosului închis...în primul rând înfățișarea unei lumi melodice...” - cum ne spune creatorul. Mai târziu
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plastică se întîlnesc aici în mod legitim, își găsesc spontan genul proxim și transformă acest spațiu cultural într-o adevărată metaforă a vieții înseși. Cel care a creat această lume esențializată, acest teritoriu în care mugetul realității se amestecă lin cu ritmurile ideilor și cu vibrațiile adînci ale unor suflete utopice, adică fără loc, cel care a comprimat timpii convenționali, a conciliat adversitățile și a construit aici o realitate paralelă, o
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
unei opere literare (poetice) supusă mecanicii eterne de aranjare a cuvintelor. Modelul concentrare oximoronică/ extindere discursivă este mai limitat, în sesnul că încearcă să explice sistematica unei anumite zone dintr-o poezie națională - lirismul portughez; este apoi un model reductiv, esențializat". Cealaltă față a prozei (1988) își propune să interpreteze, din perspectiva stilisticii diacronice, operele unor prozatori precum Mateiu Caragiale, Blecher, Marin Preda etc., opere percepute și din unghiul surprinderii unei viziuni sau tematici singulare, specifice. E detașat, astfel, romanul clasic
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
stăruință, și Ion Taloș, în 1988, în Fabula (Berlin), în 1996 în Enzyklopädie des Märchens (Berlin, New York) și recent, mai amplu, în Lupta voinicului cu leul. Mit și inițiere în folclorul românesc (Editura Academiei Române, 2007). Trama epică a colindului, foarte esențializată, în spiritul brevilocvenței în genere a colindelor românești, este astfel sintetizată, în patru tipuri: I. Lupta junelui cu leul; II. Junele, leul și muntele fără oi; III. Uciderea leului/ Leul lăudăros, împăratul și junele și IV. Gonirea și prinderea leului
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]