193 matches
-
și, grupând forma moltan cu Oltul, o consideră pe prima artificială, obținută „prin corupție sau prin adăugirea primei litere” (p. 237). e) În sfârșit, comentând versurile lui Ovidiu despre Flaccus, el remarcă printre altele că acest nume „la Istoriile Râmului ieste Fulvius Fleacus consul, precum chiema ei pre atuncea hătmăniile lor” (p. 248), ceea ce deschide calea spre înțelegerea lui Flacus/vlah ca titlu feudal din seria von, pan, ot, de. Teoria istoriei a rămas mereu în urma sentimentului popular al unității de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ani întregi, încî nu mai avea nevoie dă hrană, a intrat într-o peșterăașa, în drum, în stînga piatră, în dreapta piatră, cît vedea cu okii numai piatră, seninuri dă pietri! - Cum ar hi pă Dumbăicioara, la noi aici în Rumânia, ieste o peșteră, cît vezi cu okii numa piatră - încî o țînu și-iei drumu ăla drept înainte” (Bughea de Sus - Argeș). Protagoniștii, o soră și un frate care pășesc spre adolescență, sunt conduși pe un drum fără variantă. Ei ajung
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pâine”: „Numai cigă și postrugă,/ Galbină de caracudă/ Și misedru d-ăl mărunt/ Sta pă masă năsăditî/ Că d-ala i-en baltă mul’.../ Șalăiaș, pește d-ăl gras,/ Stă pe masă drăgălaș,/ Câte-o vântră de morunî,/ (...) Știuculiță lunguliță,/ Albă ieste la peliță,/ (...)Albișor d-ăl mărunțel,/ (...) Câti-un cotolan dă somnî/ Dă râmnește mai mulz’ domni!”. Masa de la curțile lui Vioară ține de social întru totul, aparența ei de „palmares” al abilităților pescărești neputând fi ascunsă. Antofiță nu e inițiat în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deretică pe ascuns în casa zmeilor, ba chiar le pregătește și masa. Surprinsă într-un târziu de mezin, ea devine sora zmeilor, care construiesc pentru ea o casă suspendată, heliotropă. Casa solară apare în Cântecul Lioarei ca spațiu formator feminin: „Ieste-o casă mare,/ Cu ușe pă soare,/ Scrisă-n șezătoare/ De noauă fecioare/ Și de fete mari./ Șed în șir și torc,/ Și feciorii joc” (Valea-de-Jos - Bihor). Casa iluminată de astrul diurn apare în momentele marii treceri, fie că este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Închistrește, bobidistrăște,/ Guleraș frățini-său,/ Cămeașă tătini-său./ - Ce să-ț’ dau, Marișcă, țâie/ Să-m’ îmbobiștrăști și mie?/ - Mie nu-mi trăbă nemnică,/ Numa’ voinicu de-asară/ Ce-o ieșit pă poartă-afară,/ Cu păr galben rătezat,/ Cu cizme negre-ncălțat,/ C-acela ieste-mpărat” (Cuhea - Maramureș). Maniera excepțională prin care fecioara coase (regionalismul a îmbobidistri constituie superlativul acestei ocupații) are o valoare care depășește esteticul și conferă puteri magice, cuvenite unui inițiat, adică împăratului cu aură solară. Refuzul fetei de a primi averi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru niște „lei bătuți”, printre marii boieri martori fiind și Miron Costin mare comis. „Adică noi Cîrstina Platoneasa și cu ficiorii miei Sîrghie și Macasin și Aftodor din satul dumisale lui Pătrașcu logofătul al treilea din sat, din Hilipeni ce ieste la ținutul Tecuciului, scriem și mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru, cum noi de nime nevoiți, nici asupriți, ce de a noastră bunăvoie, am vîndut a noastră dreaptă ocină și moșie ce avem în sat, la Hilipeani usăbita de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
celor ce urmează a se spune. Uite ce-i treaba! Mai am o fetișoară nemăritată. BĂNUȚ, T.P., 159. Uite ce-i, domnișorule. Hm! Aș vrea să știu dacă ceasornicele mor ca și vietățile. SADOVEANU, O. IX, 412. Mătușă... uite ce ieste, îmi place fata. TDM II: 522. 24 Spre deosebire de alte categorii dialogice, în comunicarea media se evidențiază caracterul standardizat, planificat, elaborat, al replicilor; sunt dezvoltate strategii de comportament lingvistic prestabilite (este mai puțin permisă improvizația decât în comunicarea colocvială); libertatea de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
și crédea, știind câtă groază și moarte făcuseră mai nainte în boierii săi, temându-să doamnă-sa să nu pață mai rău decât alții, l-au otrăvit și au murit. Și cu cinste l-au îngropatu în mănăstirea sa, Slatina, ce ieste de dânsul zidită”. Unii istorici nu l-au crezut, pe bună dreptate, pe Grigore Ureche: „E foarte puțin probabil ca evlavioasa doamnă să-și fi ucis soțul cu care trăise mai bine de cincisprezece ani și avusese atâția copii”121
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu sintŭ în toate dzile Paștile... Ștefan Tomșa ajutat de tătari va învinge. își va găsi sfârșitul și Gheorghe Izlozeanu. „Pre Alexandru-vodă [Alexandru Movilă] încă l-au prinsu moldovenii. Iară Costantin-vodă au cădzut pre mâna unui tătar, carele, înțelegându cine ieste, vrându să-și facă cinste la hanul, ferindu-se de Cantimir, depreună cu niște cetași ce avea tătarul, au fugitu cu Costantin-vodă și cu un comis al lui, anume Mihăilescul. Și cândŭ au sosit la Dașău, ferindu-se și acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
certarea creștinilor...”). Și turcii și tătarii („neam silnic ce iaeste și nestăpânit” - Radu Greceanu), de pildă, sunt prădalnici („prada” fiind asociată cu distrugerea așezărilor și cu uciderea sau „robirea” locuitorilor) - „Au poruncit Sinan-pașă [...] să arză, să robească, dupre cum le ieste obiceiul lor, al păgânilol” (Cronica Bălenilor) -, aflându-și asemănări doar într-un Fiziolog al răpitoarelor: „Că ei [turcii] ca niște lei căsca gurile să-i înghită pre toți, fiind țara plină de nevoi și de sărăcie” (Letopisețul Catacuzinesc); „să stea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
habar a (nu) ști a bagă de seamă a observa PROBLEME DE ORTOGRAFIE a) Scriem: a citi, a privi. a mulțumi, dar folosim "îi" pentru "a se sfii", "a prii", "a puștii". Se scrie corect: este, eram. era și nu "ieste", "ieram", Terminația verbelor la persoana a Ii-a plural -"ți" nu trebuie confundată cu pronumele "ți": (Voi) cântați; Voi) faceți spre deosebire de "fa—ti" (tema) Se scrie corect:”va vedea" "va apărea" "va face" "va privi" etc. La timpul trecut , la
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
Ioana Băețica " Ca în patru părți împart istoricii lumii... A patra ieste America, care parte ieste depărtată și vine cum ar fi suptu noi (ce bine ar fi! - n.n.), ca cându ieste la noi zioa, la dânșii ieste atunci noapte, și cându la noi noapte, la dânșii zioa, ca fiind pământu rotundu
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
Ioana Băețica " Ca în patru părți împart istoricii lumii... A patra ieste America, care parte ieste depărtată și vine cum ar fi suptu noi (ce bine ar fi! - n.n.), ca cându ieste la noi zioa, la dânșii ieste atunci noapte, și cându la noi noapte, la dânșii zioa, ca fiind pământu rotundu, cum ar fi împotriva
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
Ioana Băețica " Ca în patru părți împart istoricii lumii... A patra ieste America, care parte ieste depărtată și vine cum ar fi suptu noi (ce bine ar fi! - n.n.), ca cându ieste la noi zioa, la dânșii ieste atunci noapte, și cându la noi noapte, la dânșii zioa, ca fiind pământu rotundu, cum ar fi împotriva noastră, suptu noi acea parte iese." (Miron Costin - De neamul moldovenilor). Numărul III al revistei româno-americane
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
Ioana Băețica " Ca în patru părți împart istoricii lumii... A patra ieste America, care parte ieste depărtată și vine cum ar fi suptu noi (ce bine ar fi! - n.n.), ca cându ieste la noi zioa, la dânșii ieste atunci noapte, și cându la noi noapte, la dânșii zioa, ca fiind pământu rotundu, cum ar fi împotriva noastră, suptu noi acea parte iese." (Miron Costin - De neamul moldovenilor). Numărul III al revistei româno-americane, apărut în decembrie 2000, se pare
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
de mesteacăn sau de alt feliu făcută, care instrument cu o pânză groa-să ce va acoperi toate nuialele să se coasă” era indiscutabilă, documentul, care este păstrat la Arhivele Statului, nelăsând nici un dubiu în această privință: „lucrarea instrumentului acestui așa ieste de folositoare, cât cu 130 livre de apă un lucru ce arde de 500 de cvadrați suhuri în scurtă vreme se poate stinge”. Așadar, cu ajutorul stingătorului „de nuiale”, cu aproximativ 75 de litri de apă se reușea stingerea unei suprafețe
Agenda2006-20-06-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/284962_a_286291]
-
garderob pentru dulap sau adresează o rugăminte cu "sînteți gentil să..." (în loc de generalizatul drăguț) mă emoționează. Accentul vulgar (nu regional, e o mare diferență) al unor persoane publice, combinat cu limba de lemn prostovană, hipercorectitudinile de școlar tocilar (este, nu ieste, aceasta nu asta, în limbajul colocvial), clișeele ideilor primite de-a gata îmi relevă impostura. Dacă îmi place la nebunie firescul țăranilor în graiul locului lor, chiar și atunci cînd se știu filmați, mă indispune sărăcia de vocabular din sondajele
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
Constantin Țoiu „Mulți am fost și mulți sîntem și mulți te așteaptă Lumea din primenele nu se mai deșteaptă Orice ieste muritoriu cu vremea se petrece Trece vremea și pre ai săi toți îi părăsește Cei ce acum petrecem, pomenim alții Trecuți: de noi cu vremea vor pomeni alții..." Miron Costin scria aceste versuri în Viața lumii - contemporan cu prima Ceartă
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
văzut Moldoveanu' numa' de jos în sus..."; "săr'na dom' pilot!"; "probabil era geamu' murdar", "tre' să recunoști"; "nu mai faceți mișto, ca nu ie frumos!; Această poză este fuarte dulce!" ; "de fapt, în cazul în care mai iexistă, ce ieste și ce vria iel?". între semnele evocatoare ale oralității trebuie amintite punctele de suspensie ("Nu... nu se poate.... e prea mult pentru mine... deja a zburat pe desktop"), uzul vocativelor - "super, OMULE", "meserie, frate!", "BRAVO MAESTRE!, "Mulțumesc, amice...", "meriți o
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
Adina Bră " În această hală au rămas ultimii reprezentanți ai clasei muncitoare din Europa. Dacă ați văzut filmu' lu' Șpilberg, ăla cu balaurii... aflați că așa ceva ieste și la noi: Giurasic Parc. Veniți de vedeți" - începutul filmului 10 minute cu clasa muncitoare, turnat la "Semănătoarea"; film de absolvență ATF al regizorului Florin Iepan (1991), trecut pe generic ca "lucrător". "De ce despre clasa muncitoare"? îl întrebam atunci pe
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
presupusă distanțare ironică (deoarece cuvintele apar puse în gura Hameleonului), portretul fă- cut de Cantemir lui Cantemir rămîne ilustrativ pentru psihologia personajului. „Vios, vlăgos, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos și ca omătul de albicios ieste. Ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumadzii păunului, sprîncenele corbului, părul sobolului, mînule ca aripile, degetele ca radzele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și virtutea colunului are” (Partea a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
al logicii, impecabile. Spre deosebire de exprimarea orală, cea scrisă este - sau ar trebui să fie - mai supravegheată, chiar solemnă, se zice. Pentru simplul motiv că, fixat pe hârtie, cuvântul rămâne și poate provoca bucurie sau, după caz, suferință. Vorba cronicarului: "Nici ieste șagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicu. Cându ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda; dară în véci?" între categoriile de erori care ne agresează, cea mai pernicioasă pare să fie
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
ar trebui să fie - mai supravegheată, chiar solemnă, se zice. Pentru simplul motiv că, fixat pe hârtie, cuvântul rămâne și poate provoca bucurie sau, după caz, suferință. Vorba cronicarului: "Nici ieste șagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicu. Cându ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda; dară în véci?" între categoriile de erori care ne agresează, cea mai pernicioasă pare să fie vehicularea, la întâmplare, a conceptelor. Lipsa de rigoare conceptuală poate
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
simplul motiv că, fixat pe hârtie, cuvântul rămâne și poate provoca bucurie sau, după caz, suferință. Vorba cronicarului: "Nici ieste șagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicu. Cându ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda; dară în véci?" între categoriile de erori care ne agresează, cea mai pernicioasă pare să fie vehicularea, la întâmplare, a conceptelor. Lipsa de rigoare conceptuală poate induce confuzie în mintea cititorului cu un discernământ neîndeajuns familiarizat cu
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
derivatul pîrnăieș, astăzi cu totul ieșit din uz. Celelalte sinonime pomenite de Filimon sînt explicate de dicționarele noastre: bodîrlău e cuprins în dicționarul academic (seria veche, condusă de S. Pușcariu), cu un citat simpatic din G.M. Jipescu (din Opincaru, cum ieste și cum trebuie să hie săteanu. Scriere-n limba țăranului muntean, 1881): "Nu le pare rău că merg la bodârlău, c-acolo dau de trai bun", iar tumurluc apare ca variantă a lui tumurug, în DLR, tomul XI, 1983; e
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]