502 matches
-
atât în privința „simbolismului” critic, cât și în aceea a reducerii poeticului la lirismul pur, neîntinat de anecdotă, de retorism sau de vreun corelat obiectiv. În perioada în care a fost sufletul Cercului și al Revistei, Nego era un veritabil dandy, estet și gay ireductibil, îmbrăcat extravagant, cu o pelerină mov care atrăgea atenția, surâzător și anxios, de o veselie nepăsătoare la mediul tot mai tulbure al epocii. Critica tinereții lui e deopotrivă puristă și estetă. Cel dintâi studiu este Poezia lui
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
Grass fenomenul e îngrijorător. Istoria nu numai că nu i-a dat dreptate în privința Germaniei, dar i-a anulat și profețiile de piază-rea. Oare cu ce stare de spirit își citește azi Grass însemnările? Ca orizont cultural, Grass e un estet cu pedanterii domestice (flori, gravuri, faună, promenade), dar fără fundal religios, de aceea inteligența lui are un apăsat accent laic, care, grație tribulațiilor ideologice, lasă impresia unui spirit eminamente plat. Un artist fără imbold ominos, un intelect mișcîndu- se la
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
manifeste personale.) Acestei mobilități i-aș adăuga câteva note. Analitismul, de pildă. Indiferent ce scrie, Sociu își ia seama repede. Se uită înapoi. Se întoarce chiar. Repară. Are curajul renunțării. Și n-o face numai dintr-o pornire gratuită, de estet. Îl interesează, cu precădere, eficiența. Cât de transparent, de curat, de adecvat, de adevărat e mesajul. Expresivitatea trece deci de la suprafață direct în subsol. Din punctul de vedere al lui Dan Sociu, aceasta e facultativă. De obicei, se leapădă de
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
De altfel, toată cartea pare să sufere de această boală logopedică autoindusă. După ani de experimentalism și de (cum i s-a spus) mizerabilism, Hutopila întoarce poezia la limbaj. La stil. La formă. Nu în sensul c-ar fi un estet. Nici gând. Dizarmonia se arată a fi singura lui preocupare constantă: „muiam ciucălău-n motorină s-aprindem focul/ aduceam de toate cu remorca/ grâul ne încolțea în urechi/ mâncam hultoane grase până vomam și sufletul din noi/ ne pârlea un soare
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
în Europa obscenului deceniu 1935-1945”. O ambiguitate trecută sub beneficiul de inventar al „compatibilităților” specific românești, care fac ca „cei răi” să poată coabita fără probleme de conștiință cu „cei buni”. E de discutat însă dacă „deliciile ambiguității, ale jocului estet, rafinat” - pandantul cultural al societății „compatibilităților” - sunt un dat esențial al culturii române sau ele țin mai degrabă de o strategie defensivă. Rămâne, adică, să ne întrebăm pe termen mai lung cât din ritualurile livrești, la care însuși Norman Manea
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
un „suflet slav” trecut prin luxurianța policromă a realismului magic, un fantast al cărui „balcanism” e vecin cu focurile de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul unui estet, Fănuș Neagu extrage, mereu, din arta povestirii o morală specifică, altoită pe tradiția de margine europeană și de răspîntie a Orientului. Jurnalul cu fața ascunsă îl dezvăluie ca pe un cititor bulimic (găsim în paginile sale sute de referințe livrești
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
Rică Manea. Și el vedea lumea nepoetizată și antiromantică în Pescărușul pe care l-a făcut în 1982-1983, la Teatrul din Reșița, un tip de cinism care îți taie răsuflarea. Al doilea, Michael Haneke. În oricare din filmele acestui regizor estet, filosof, muzician, un intelectual cu rasă pură, poveștile cele mai cumplite și mai insuportabile din viață sînt jucate alb de actori. Suferința și deșirarea nu sînt la vedere. De fiecare dată, și în Panglica albă, și în Amour, și în
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
înseamnă informație, înseamnă relaxare (dar numai în orele în „viața care se viețuiește” e pusă în paranteze), înseamnă, știu eu, obligație academică, înseamnă, poate, snobism. Oameni de bibliotecă sunt din ce în ce mai puțini astăzi. Șiatunci, în aceste condiții, e explicabil că formidabilul, estetul, culturalul Șerban Foarță beneficiază de un statut ierarhic ancilar. Căci e, între scriitori, un cititor. Discuția e mult mai lungă și nu cred că e momentul s-o detaliez acum. Destul să repet că Narațiunea de a fi e, realmente
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
cât își găsește refugiu într-un hobby incontrolabil: citește și scrie la un misterios jurnal cu „destinatar” pe care-l intitulează Caietele Constantin (din paginile căruia ni se oferă, în această primă parte, numeroase și prețioase secvențe). Un anume idealism estet însuflețește, de fapt, toate personajele. Nici Constantin nu e, în pofida ocupației sale, chiar o brută. Ucide la ordin, dar se comportă artist. Umple, de pildă, un album cu fotografii inexistente („fotografii pe care aș fi vrut să le am”): două-trei
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
o relație armonioasă obiectele ce compun aceste lucrări. A fost însă cu precădere un peisagist. Lucrările sale, având un soi de calm de factură clasică, degajă o melancolie discretă ce dă pânzelor o dimensiune meditativă, gravitate și profunzime. Căci rafinat estet, cum a fost, de bună seamă, Dimitrie Sadoveanu, el a avut o viziune melancolică asupra lumii. Așa se face că retras, străin de interese sau vanități lumești, cu o evidentă lipsă de interes pentru politică, pictând, de predilecție, în sihăstrie
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
plastică a Romei - a acelei îndoite cetăți la care trimite formula „Roma tumulus Romae” -, un contact ce-și va pune pecetea pe întreaga viziune a lui G. Călinescu (criticul și istoricul literar, dar și romancierul cu al său „ochi de estet”) asupra artei. Bursierul era deja un devorator de biblioteci, însă nu trebuie să ni-l închipuim, în bulimia sa culturală, ca pe un claustrat de bună voie între metereze de manuscrise și cărți: „Plimbă-te dea lungul Tibrului, fă poezii
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
adică a personalității criticului. Ca membru marcant al celei de-a treia generații postmaioresciene, crescut în preajma lui E. Lovinescu, asiduu frecventator al cenaclului "Sburătorul", chiar și redactor al revistei (1924-1927), autorul studiului Tradiția conceptului modern de poezie a fost un estet și, ca toți congenerii, un adept convins al autonomiei esteticului, legea de aramă a scrisului său de la care nu s-a abătut niciodată. Situat de la bun început pe această poziție, el a combătut multă vreme istorismul și biografismul, deși s-
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
își trăiește viața în aventură ca François Villon, un sfios Tom Sawyer suspinând la ușa lui Becky Thatcher, dar ale cărui vise sunt bântuite de femei felliniene, capabile să inhibe prin formele lor excesive și cel mai performant gigolo), un estet al limbii care, precum Creangă în alt timp, a descoperit miezul plin de savoare al vocabulelor interzise. , Ia gramofonul, pîlnia-i înclin-o/ Spre viața dusă-n pizda mă-sii, Pino!!!", scrie Emil Brumaru și în aceste două versuri condensează un
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
unui porumbel conservat într-un melon/ metafizicele mijloace de circulație se despart/ lăsînd în urmă vâlvătăi de culori/ incendiind câmpuri imense de grozamă// ce întâmplare penibilă/ exclamă veștejitele testicule/ pierdute în cămașa de noapte/ a bătrânului academician cu insignă de estet" (Întâlnire profund realistă). Bătrânețea și singurătatea sunt teme vechi în lirica lui Petre Stoica. Scriam, cu un alt prilej, că poetul Petre Stoica pare a se fi născut bătrân, pentru că inclusiv versurile sale din tinerețe au un aer paseist, resemnat
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
o parte francofoni, ei nu se întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, în fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște esteți ai moralei, în calitate de poeți - sau metafizicieni - ai politicii. Ceilalți sînt (ar trebui să fie) niște pragmatiști pentru care dreptatea nu se traduce neapărat prin sufragiul public și nu rezistă la sofisme. Dezechilibrul fundamental dintre cele două discursuri la noi, rezultă
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
cult, care urmează să aprecieze performanța estetică, autenticitatea mimesisului, fibra caragialiană a portretizării mitocanului. Umorul - care ține în parte de situație, în parte de limbaj și care poate atrage în grade variabile atît pe consumatorul interesat cît și pe contemplatorul estet - este liantul ambiguu al acestei duble adresări. Ambiguitatea umorului produce de obicei reacții diferite: am constatat (din mesaje și comentarii de pe internet) că stilul mitocănesc al personajelor și "incorectitudinea politică" a situațiilor trezesc aprecieri entuziaste, dar și indignare (păstrînd proporțiile
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
Erau patru morminte cu oseminte albe. Probabil o anticipație de un secol.“ (p. 84) Cum de la consternarea înfiorată înaintea enigmei universale și pînă la reacția de gust provocat de splendorile lumii nu e decît un pas, Pandrea are stofa unui estet ce caută în frumusețe consolări elementare, dar nu revelații adînci. Tocmai de aceea, sub unghi cultural, Pandrea e un erudit de factură pestriță, cu deschidere cosmopolită în sens bun, mișcîndu-se în patru limbi și invocînd citate savuroase în latină, germană
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
prin alegerea ca blazon a respectivului element riscă să fie sabotată de irelevanța semantică a acestuia, redus la o funcție decorativă. Atît admiratorii, cît și ceilați au văzut în Komartin un conservator cu nostalgii moderniste, un neoexpresionist grefat pe un estet baudelairian ce preferă luxul, calmul și voluptatea căilor bătute - riscurilor pe cartea experimentului autenticist. Personal, cred că o reabilitare a stilului artist e binevenită într-o poezie ce disprețuiește farmecul aristocratizant. De aceea, spre deosebire de alți cronicari, am apreciat cruzimile rafinate
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
de 23 de ani, atunci putem invoca pe drept cuvînt miracolul. Cultura variată și întinsă a lui Petică i-a servit acestuia direct literatura, tot așa cum se întîmplase, două decenii mai devreme, cu Eminescu: poetul s-a dublat de un estet subtil prin cantitatea de literatură contemporană citită și asimilată, prin variatele limbi străine în care a citit poezie. Spre deosebire de Eminescu, dar în spirit înrudit, obsesia lui Petică nu a fost filozofia, ci estetica - mai precis, disputele estetice aprinse care tulburau
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
executate de Petică fără emfază, într-o scriitură de aparențe plane, discretă la maximum. Cînd muzica însăși ajunge pretext tematic, în ciclul Cînd vioarele tăcură, muzicalitatea subliniată a versului devine metaforă a dorinței, a visului, a existenței percepute cu ochi estet: „Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă Ce plînge răzlețită pe strunele-nvechite, Și-n noaptea solitară, o, cîntul ce se curmă Pe visurile stinse din suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
aici toate fotografiile sînt mișcate - ci ditai istorice. Abordarea e tot ironică, tot light, în aceeași cheie minimalistă cu care autorul ne-a obișnuit. Dar acum Echenoz nu mai apare în calitate de critic al societății contemporane, ci de istoric aiurit și estet al unor vieți importante. Sau, cum se întîmplă cu 14, al unor momente importante. Lui 14 îi precedă alte două romane dedicate unor oameni cvasi-celebri, care și-au trăit traiul în secolul trecut: atletul ceh Emil Zatopek (1922-2000) și inventatorul
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
acum, după douăzeci și trei de ani, să fie citit cumsecade, în litera lui, fără inutile divagații despre kitschul zilelor noastre, pe care, desigur, scriitorul l-ar fi intuit etc., etc., etc. La urma urmei, nimeni nu-i suficient de estet încât să-și permită să ridice piatra. Suntem înconjurați de kitsch și, dacă e să fim sinceri, nu-l respingem chiar atât de des și de hotărât pe cât ne lăudăm. Dintre micile plăceri cotidiene, cel puțin jumătate sunt de un
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
intelectualii de stânga, cei care proclamau caracterul tendențios al artei, cât și pe cei de dreapta, care pariau pe gratuitatea ei estetică, și e interesant să remarcăm că Debray, revoluționarul și stângistul din anii 1960, ține în anii 2000 partea esteților: „La ce servește literatura? La nimic și tocmai asta o face cu adevărat utilă. Acest nimic este omenescul. La ce servește un frison? O emoție? O plăcere? La ce servește Bach?” Nu numai umbra lui Chateaubriand se lasă asupra lui
Catacombele lui Régis Debray () [Corola-journal/Journalistic/3975_a_5300]
-
număr și eu printre fraierele căzute în plasele tale de păianjen, întinse peste tot, pe unde pașii te poartă și unde se mișcă o fustă de femeie frumoasă. Bănuiesc că numai acestea te interesează, nu orice femeie, doar ești un estet prin profesie. Bine că am aflat ce mă frământa de atâta timp și nu am continuat să persist în prostia de a fi aceeași credulă incurabilă în onestitatea oamenilor." Nu știa cum să se simtă, eliberată din nebunia înamorării sale
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El are cerul. Noi doi n-am făcut mai nimic să merităm aprecierea celor din jur. Nu ne-am cumpărat casă, nu ne-am cumpărat mașină, n-am fost la Paris, n-am fost În RFG, n-am făcut cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]