620 matches
-
se adaugă un nesfârșit șir de nume de scriitori români din toate epocile literare, de la cei din epoca umanismului, până la cei din literatura actuală, unii aflați doar la debut. Fiecare găsește un loc în universul literar al viitorului critic și estetician literar. Este evidentă o concepție estetică, o atitudine critică obiectivă, ia poziție față de critica fără reper, face comparații, evaluează realizările literare în raport cu literatura universală. Exemple sunt multe. Dacă poezia Anei Blandiana îl "impresionează" (2402), "E poeta nr. 1 a momentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Erau buchete de trandafiri, de lăcrămioare și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe măsuță, pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În taior, cu nasul cioplit de un chirurg estetician și cu pielea nefiresc de Întinsă pe pomeții obrajilor. Cu o voce stridentă, spunea fiecărui nou-venit că nu avea să permită niciodată micuței să-i spună bunică, deoarece era o surpriză cam amăruie să fie deja bunică la patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
interpretare a acestei modificări aduce Lubomír Doleäel În Poetica occidentală (carte de referință În problema ficționalității, prea puțin valorificată la noi), dar mai ales În Heterocosmica. Fiction and Possible Worlds (1998, Johns Hopkins University Press, Baltimore), unde se dezvoltă propunerea esteticianului Alexander Baumgarten, a ficțiunilor heterocosmice (ficțiuni imposibile În lumea actuală, opuse celor utopice, imposibile În toate lumile posibile). Utilizând ca surse filosofia lui Leibniz (unde descoperă o concepție despre ficțiune ce se bazează pe „lumile posibile”), estetica lui Alexander Baumgarten
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
liniile postmodernității pe care critica americană n-o cunoaște sau cel puțin n-o recunoaște ca aparținând postmodernității: aceea de deschidere mai Întâi fenomenologică, apoi hermeneutică, ce apare În special În gândirea franceză, trece prin Vattimo și prin Ricœur, prin esteticienii francezi de la Merleau-Ponty la Garelli, apoi prin PatoDka și Richir și așa mai departe. Această zonă de conceptualizare și de Înțelegere inclusiv a ficțiunii, a relației subiect-obiect, a relației realitate-irealitate, americanii nu o au - și nici teza Mihaelei nu o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și alteritate. Sanda Cordoș: Dar creativitate la Humboldt Înseamnă nu numai creativitate artistică, dar și faptul de a dialoga. Cornel Vâlcu: Inițial Înseamnă creativitate artistică, apoi... Nu pot spune că nu regret realmente faptul că Humboldt n-a rămas un estetician, și cred că și-a limitat niște potențialități acceptând să devină lingvist, dar eu m-am instalat foarte mulți ani În acele dimensiuni ale humboldtianismului care pentru mine erau comode, cum ar fi următoarea: alteritatea este deja cuprinsă În limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un sens bergsonian, de intrare în clocotul și ,,imediatețea vieții". Autenticitatea tinde să devină deci adevărata realitate artistică, supremul atribut al artei, esența și specificul artei, dat fiind subiectivismul ei funciar. Condiția autenticității artei este recunoscută azi din plin de către esteticieni, în baza unor factori definiți și sistematizați. Astfel, conform teoriei lui Camil Petrescu, o operă literară este autentică atunci când oferă documente de orice tip, "felii de viață", "fapte brute", "mici fapte adevărate fără însemnătate", din a căror acumulare se desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îi este refuzată"104. Albert Camus, în Omul revoltat, observase că teoria și mai ales practica autenticității corespund unui eșec artistic. Autenticitatea extremă, cufundându-se total în viață, ucide arta care este transfigurarea, reflectarea, proiecția, semnificația vieții. Majoritatea criticilor și esteticienilor au observat că autenticitatea tinde să se autoanuleze ca realitate estetică. Abuzul de sinceritate, de netransfigurare, fuga de orice compoziție și stil o ucide, deși arta pentru a se constitui are nevoie de o anume sinceritate, de un coeficient apreciabil
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scrierile teoretice, căci la nivelul operelor propriu-zise amestecul elementelor este mult mai complex. În studiul său aproape exhaustiv asupra coordonatelor estetice ale gândirii scriitorului Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu D. Popovici identifică drept mentori spirituali asumați pe Marmontel estetician de factură neoclasică din secolul al XVIII-lea -, și pe Victor Hugo marele promotor al ideilor romantice.215 La studiile lui Marmontel, care sunt oarecum la granița dintre vechiul sistem clasic și noile idei romantice, Heliade ajunsese prin intermediul cursurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe Victor Hugo marele promotor al ideilor romantice.215 La studiile lui Marmontel, care sunt oarecum la granița dintre vechiul sistem clasic și noile idei romantice, Heliade ajunsese prin intermediul cursurilor de literatură ținute la școala grecească de profesorul Vardalah. Influența esteticianului francez al secolului al XVIII-lea asupra gândirii tânărului scriitor este considerată drept esențială de către D. Popovici, atât prin faptul că prin Marmontel, Heliade ajunge la Boileau, dar și pentru că i se deschide drumul către un sistem ideologic mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1899. 63. Fischer Lichte, Erika, History of European Drama and Theatre, Routledge Publisher, London, 2001. 64. Fofiu, Rodica, Du siècle classique au siècle des Lumières, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001. 65. Folkierski, Wladislav, Între clasicism și romantism: Studiu despre estetica și esteticienii secolului al XVIII-lea, Editura Meridiane, București, 1988. 66. Fraigneau, André, Cocteau par lui-même, Editions du Seuils, Paris, 1957. 67. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dietr Fuhrmann, Editura Univers, București, 1969. 68. Grigorescu, Dan, Direcții în poezia secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
MAIORESCU, Titu (15.II.1840, Craiova - 18.VI. 1917, București), critic literar și estetician. Este fiul filologului Ioan Maiorescu, înrudindu-se după tată cu Petru Maior și cu Timotei Cipariu, iar după mamă, Maria (n. Popasu), cu episcopul Ioan Popasu. Între 1846 și 1848 urmează primele două clase elementare la școala din orașul natal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
cel al epistemologiei, bazându-se pe opoziția, socotită de el ireductibilă, dintre artă și știință; cea dintâi ar reda intuirea directă, individuală a naturii, cea de a doua ar reflecta natura prin abstracții generalizatoare. Acordând o importanță deosebită personalității artistului, esteticianul definește arta drept un colț al naturii văzut impersonal și exprimat printr-un temperament individual. Prima parte a afirmației a fost contestată de C. Dobrogeanu- Gherea (1886). Polemica iscată cu acest prilej a evidențiat aspectul complementar al principiilor estetice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Maiorescu, București, 1979; Dicț. lit. 1900, 540-547; Virgil Vintilescu, Polemica Maiorescu-Gherea, Timișoara, 1980; Sara Iercoșan, Junimismul în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983, passim; Scarlat, Ist. poeziei, II, 20-30; Z. Ornea, Viața lui Titu Maiorescu, I-II, București, 1986-1987; Petru Ursache, Titu Maiorescu esteticianul, Iași, 1987; Al. Dobrescu, Introducere în opera lui Titu Maiorescu, București, 1988; Holban, Literatura, 27-53; Negoițescu, Ist. lit., I, 104-106; Maria Cornelia Bârliba, Titu Maiorescu, București, 1992; Adrian Marino, Pentru Europa. Integrarea României, Iași, 1995, passim; Mănucă, Analogii, 266-288; I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Revistă trimestrială pentru elevi”. Noua redacție, menționată în numărul 1/1978, este alcătuită din Ion Hangiu, redactor-șef, Mircea Anghelescu și Mircea Frânculescu, redactori. Medalioane critice, analize literare și contribuții documentare semnează G.G. Ursu, Florin Mihăilescu, Al. Dima ( G. Călinescu estetician), Al. Balaci (Francesco Petrarca), Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Tudor Vianu), D. Murărașu (Liviu Rebreanu), D. Micu (St.O. Iosif. Un veac de la naștere), Al. Săndulescu, Liviu Leonte (Constantin Negruzzi), Niculae Gheran (Liviu Rebreanu academician), Al. Piru (Titu Maiorescu) ș.a. Poezie și proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287814_a_289143]
-
o numească efectiv, demersul din Tudor Arghezi. Discursul polemic se prevalează de ceea ce Tudor Vianu numea cândva "dubla intenție a limbajului": "Cine vorbește "comunică" și "se comunică". O face pentru alții și o face pentru el". Faptul lingvistic era, pentru estetician, deopotrivă "reflexiv" și "tranzitiv", cele două intenții ale limbajului fiind invers proporționale: "Cu cât o manifestare lingvistică este menită să atingă un cerc omenesc mai larg, cu cât crește valoarea ei "tranzitivă", cu atât scade valoarea ei "reflexivă", cu atât
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de capodoperă al Mioriței; de la Jules Michelet la Leo Spitzer, de la Wilhelm von Kotzebue și Carmen Sylva la Rafael Alberti și Jean Rousselot. Din deceniu în deceniu, fără întrerupere, celebra poemă a trezit admiratori pînă astăzi. Așadar, istorici, lingviști, folcloriști, esteticieni, culturologi, poeți, dar și diplomați, conți, regine. Este cea mai cunoscută și apreciată creație românească peste hotare. Stau mărturie numeroasele studii savante consacrate poemei, ca și numărul impresionant de traduceri în limbile de mare circulație și de pe întinsul mai tuturor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Eliot. 7. Cari G. Jung. On the Relation of Analytical Psychology to Poetic Art, în Contributions to Analytical Psychology, Londra, 1928, și Psychologische Typen, 1921, și vezi Jolan Jacobi, Die Psychologie von Carl G. Jung, 1949. Dintre filozofii, psihologii si esteticienii englezi care sînt în mod notoriu tributari lui Jung, cităm : John M. Thorburn, Art and the Unconscious, 1925 ; Maud Bodkin, Archetypal Patterns in Poetry, Psychological Studies o} Imagination, 1934 ; Herbert Read, Myth, Dream, and Poem, în Collected Essays in Literary
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
H. G. Berkelman, How to Put Words on Paper, în Saturday Review of Literature, 20 decembrie 1945. Despre dictare si stil: Theodora Bo-sanquet, Henry James at Work (Hogarth Essays), Londra, 1924. 15. Dintre scriitorii care vorbesc despre metodele lor de creație esteticienii germani îi citează mai ales pe Goethe și pe Otto Ludwig; cei francezi, pe Flaubert (corespondența) și pe Valery; criticii americani, pe Henry James (prefețele la ediția operelor sale publicată la New York [1908-1909]) și pe T. S. Eliot. O ilustrare
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Opera lui Eminescu, 5 vol., București, 1935-1936, și Istoria literaturii române (cap. despre Goga, între multe altele, unde se analizează cu finețe "transformarea" unor idei politice în mituri naționale si general umane). Capitolul 11 (*) p. 178. înainte de Birkhoff (1933), doi esteticieni români au publicat la Paris mai multe volume, prea puțin cunoscute chiar si astăzi. Pius Servien-Coculescu publică, începînd din 1925, următoarele volume mai importante : Essai sur Ies rythmes toniques au Francais, Paris, 1925 ; Lyrisme et structures sonores. Nouvelle methode d
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
jormulc breve Ies trots elements fondamentaux de Vesthetique mathematique, on pent dire que le rythme naît de l'action de la proportion sur la cadence" (Essai sur le rythme, p. 178). Într-adevăr, admirația și prețuirea lui Valery pentru cei doi esteticieni de origine română este pe deplin justificată. (b) p. ISI. Pornind de la studiile de morfologie a culturii, de la lucrările lui WBlffin, Spengler, Worringer sau Frobenius, Lucian Blaga a dezvoltat o estetică proprie, sinteză de teorie a cunoașterii și înaltă poezie
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
al meditației lirice, dar si emanație folclorică, este seducătoare și pînâ la un punct convingătoare, mai ales pentru spațiul cultural românesc, dar destul de arbitrară, pentru spațiile mai îndepărtate. Ea are, însă, aceeași doză de arbitrar și grandios ca și clasificările esteticienilor germani discutați de Wellek și Warren, fiindu-le un demn egal. (c) p. 183. Greu de clasificat printre teoriile discutate în acest capitol (de aceea o semnalez abia alei), este, prin vastitatea dar și echilibrul ei" armonios, Estetica (2 vol
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Merrill, José Santos Chocano, un „Walt Whitman al Americii spaniole” ș.a. Interesează toate acele manifestări ale artelor și intelectului ce țin de spiritul modernității, în revistă apărând referiri, informații, note bibliografice privitoare la filosofii Friedrich Nietzsche și Henri Bergson, la esteticianul și sociologul John Ruskin, la muzica lui Richard Wagner, César Franck, Claude Debussy, iar în plastică la Auguste Rodin, Gustave Moreau ș.a. Sunt menționați, în linia rafinării și a diversificării experienței simboliste în lirica nouă, Gabriele D’Annunzio, expresionistul Richard
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
viciu de raționament din care filosofia contemporană și-a făcut o virtute ereditară: ruptura dintre estetică și tehnică. Vorbesc prea mult despre artă și prea puțin despre mașini: acesta este defectul tradițional al oamenilor de idei, și mai ales al esteticienilor. Din 1939 până în zilele noastre, la un eseu despre fotografie avem o sută de disertații despre pictură. Mașinile de văzut ale modernității s-au și ne-au supus unei remarcabile tăceri conceptuale 38. Doar tabloul este demn de metafizician, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la imaginația artistică, filosoful german afirma că aceasta este creatoare 158, ei datorându-i-se capacitatea artistului de a surprinde formele realității, prin renunțarea la propriile închipuiri, al căror rol era astfel minimizat. Mai târziu, în secolul XX, filosoful și esteticianul italian Benedetto Croce, afirmând în același spirit că "arta e viziune sau intuiție"159, susținea ideea legăturilor dintre creația artistică și structurile imaginației și fanteziei, între care observase o serie de diferențieri specifice. În acest sens, el dezvoltase ideea că
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
creatoare, inspirația dezvăluie un bogat conținut semantic. Referindu-ne strict la artă, starea de inspirație ar putea fi caracterizată prin resimțirea la nivel individual a unor trăiri specifice, care favorizează în plan psihologic procesul creației artistice. Privitor la aceste aspecte, esteticianul, criticul și filosoful român Tudor Vianu descria inspirația ca un "moment exploziv în care se desenează liniile generale ale operei viitoare"203, caracterizându-se prin trăirea unor stări conexe de entuziasm și spontaneitate, necesitate și frenezie afectivă. În același fel
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]