492 matches
-
exces de estetism tipografic...?» - se poate ivi răspunsul foarte exact-negativ: cartea „Doi oameni răi“, de Nicolae Țic, nu a apucat să vadă lumina tiparului în tirajul planificat, de 10.500 de exemplare, în anul 1958, nicidecum din cauza vreunui «exces de estetism tipografic, din cauza acelui „i“...», ci numai din cauza „cantității de rău“ din cele nouă povestiri, având eroi dintre cei ce nu pot fi „model“ / „etalon“ de om de tip nou, de homo sovieticus român (PTGrp, 9 - 62). În „sensul giratoriu“ al
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
dar există o legătură între ele ce nu ne permite a le separa. Astfel resping separația excesivă care sacrifică exigența totalității, dar și contopirea ce anulează specificul.A existat perioade când a degenarat ideea romantică a filosofiei ca poezie în estetism. Din păcate raporturile poeziei cu filosofia au fost deteriorate de “poezia filosofică “practicată de autori mediocri. Înrudirea profundă între formele spiritului, face ca spiritul științific și tehnic să nu disimuleze înrudirea acestora, operând acel scepticism de proastă calitate care anulează
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
recunoașterea simplă, dar tragică a durerii, așa cum o face creștinul?". Despre valorificarea suferinței Nici o cultură, nici o filozofie trecută sau prezentă nu a putut ignora suferința și durerea și a căutat s-o rezolve într-un anumit fel. Lumea greacă, dincolo de estetismul ei senin și de hedonismul afirmat, era profund măcinată de prezența durerii în lume, prezență pe care filosofii căutau s-o explice, s-o accepte sau s-o evite. Erosul grec era înfrățit cu moartea, hedonismul era, de fapt, "expresiunea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
în lume, prezență pe care filosofii căutau s-o explice, s-o accepte sau s-o evite. Erosul grec era înfrățit cu moartea, hedonismul era, de fapt, "expresiunea unei dorinți crescute și împuternicite de golul rece al durerii". Împotriva acestui estetism festiv și fals, cinismul grec era o sfidare a suferinței, fără să fie o rezolvare a ei. Cinicul nu aducea o soluție umanității îndurerate, ci se însingura, se impunea printr-un prestigiu de orgoliu și de dispreț față de ceilalți. Nici o
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
cu atât mai puțin de “desfășurarea imagistică a spiritului contemporan” (Edgar Papu) -, o personalitate care se apropie însă cu o modestie ieșită din comun de spațiul invizibil al divinității supreme ... Așa am putea pătrunde cu concretețe esențele subtile ale înaltului estetism artistic conturat de-a lungul întregii sale cariere de către interpretul liric Nicolae Herlea, nu altundeva decât printre cadrele mai mult sau mai puțin primitoare, uneori, ale muzicii culte. Într-un ipotetic film documentar despre memoria colectivă a umanității, episodul intitulat
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
chiar o dictatură a disciplinei și corectitudinii: „Da, am fost dictator numai cu propria-mi viață”. Este o poziție corectă pentru a ne înțelege pe noi și natura umană. Scrisă curat, într-un stil aderent la plăcerea lecturii, dar nesupus estetismului, ci ideii, cartea este, totodată, o reușită atât în ce privește atitudinea, cât și în ce privește calea deschisă de speranța în ieșirea din paradă către normal. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku, aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, o face pe autoare să trăiască intens momente inedite în acest areal. Autoarea este extrem de rafinată în descriere, făcând ca textul să fie concis în descriere și îmbibate de estetism. Textul scris curat, încărcat de informații, e rupt totuși din cel mai curat spirit globmodernist. Prin această carte, Floarea Cărbune ne convinge că este un prozator admirabil, ce știe să ridice talentul la limita cea mai de sus a cunoașterii
O CARTE LUMINOASĂ DESPRE ŢARA SOARELUI RĂSARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342235_a_343564]
-
ca un căluț de mare, mic și dichisit și asta m-a convins definitiv. Apoi, Vespa a stat câteva luni la service. Căluțul de mare mic și dichisit a omis să-mi spună unele lucruri despre scuter. Am compensat pecuniar estetismul excesiv care m-a transformat în prada căluțului de mare și iată-mă pe o alcătuire de 4 cai putere cu care mă deplasez mai rapid în oraș decât orice mașină. Croșetez cu nonșalanță șirurile de mașini care așteaptă învinse
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
prenumele, și s-a semnat, cu același stilou, mai jos, cu scrisul său inconfundabil, optimist, orientat ascendent spre colțul din dreapta, sus, al paginii de titlu: Nicolaețic (scris împreună, 27 aprilie 1958. Să se fi topit volumul din cauza unui exces de estetism tipografic, în cauza acelui <>, aflat ca surplus în Nicolae - Nicolaie?”... Dar tot fratele Miron revine cu deslușirea, după o campanie detectivistică acerbă: „Radu Cosașu mi-a semnalat, acum câteva luni, tărăboiul iscat de această carte care n-a apărut! Adevărul
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
IMORTALIZA TIMPUL..., de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. În arta lui George Goldhammer (Gyuri, cum îi spun prietenii), timpul nu vorbește, ci tace sau, mai bine zis, este prins într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
știință în interacție directă cu acest substantiv comun numai în aparență ... Citește mai mult În arta lui George Goldhammer (Gyuri, cum îi spun prietenii), timpul nu vorbește, ci tace sau, mai bine zis, este prins într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
pline de stridențe ale veșnicului cosmopolitism mundan nu mai înseamnă, dintr-o dată, nimic. Spre deosebire de alte ținuturi ale Pământului, Bărăganul are identitate precisă și vână, plesnind de cele mai multe ori cu putere în ziduri, în suflet și-n destin. Creație de un estetism cu totul și cu totul aparte a divinității, el întruchipează imaginea perfectă a dezmărginirii, locul unde lumina Cerului coboară totdeauna exact cu aceeași perpendicularitate neobosită a razei în ochiul de piatră rotund al fântânii. Accederea la infinitul de sus al
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
în oglinda concavă a prezentului, chiar dacă autorul învăluie totul cu abilitate într-o ficțiune cu aparențe de adevăr. Fiecare capitol în parte este extrem de rafinat în descriere, de o concizie a relatării aproape neverosimilă, povestirile sunt îmbibate de imaginație și estetism ca un burete de apă, însă unul întors în registru parodic, uneori grotesc, din care se și naște viziunea parabolică. Personajele, Marița lui Gogonete, dracul, denumirile toponimice ca Pădurea Vrăjită, Pădurea Blestemată, Castelul, și mai ales cuplul picaresc Pătru și
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
recunoașterea simplă, dar tragică a durerii, așa cum o face creștinul?". Despre valorificarea suferinței Nici o cultură, nici o filozofie trecută sau prezentă nu a putut ignora suferința și durerea și a căutat s-o rezolve într-un anumit fel. Lumea greacă, dincolo de estetismul ei senin și de hedonismul afirmat, era profund măcinată de prezența durerii în lume, prezență pe care filosofii căutau s-o explice, s-o accepte sau s-o evite. Erosul grec era înfrățit cu moartea, hedonismul era, de fapt, "expresiunea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
în lume, prezență pe care filosofii căutau s-o explice, s-o accepte sau s-o evite. Erosul grec era înfrățit cu moartea, hedonismul era, de fapt, "expresiunea unei dorinți crescute și împuternicite de golul rece al durerii". Împotriva acestui estetism festiv și fals, cinismul grec era o sfidare a suferinței, fără să fie o rezolvare a ei. Cinicul nu aducea o soluție umanității îndurerate, ci se însingura, se impunea printr-un prestigiu de orgoliu și de dispreț față de ceilalți. Nici o
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
de ansamblu, el reevaluează, retextualizează cu luciditate și dorința de restaurare a adevărului istoric, argumentând că perioada postbelică nu a fost un ,,deșert cultural”(Mircea Cărtărescu), nu a fost ilustrată de scriitori „expirați”. „Nu e vorba de un război cu estetismul, reamintind fantoma lui Gherea, ci de reevaluări pe temei estetic, la mai multe mîini, folosind achizițiile criticii literare; și, firește, de recontextualizări (interogînd epoca), ținînd cont, însă, de fluctuațiile recepției și de capricioasa meteorologie politică” - își motivează autorul demersul critic
UN PORTRET ÎN MIŞCARE DE PROF.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376161_a_377490]
-
Verejanu. Vorbind despre importanța omului de literatură, universal, am ținut să confirm prezența poetei Renata Verejanu în procesul de sincronizare a literaturii noastre cu cea universală, astfel încât, grație interpretării operei Domniei Sale, din perspectiva individualității ei autoricești, se reușește, cu profund estetism, să se adopte un poet universal, vizavi de cel care luptă pentru țară, neam, popor și limbă. Este poeta Renata Verejanu, poeta "cuvintelor ,"pedepselor îndelungi" ... Profunzimea acestor figuri de stil este de neconceput. Totuși, avem dreptul să plasăm textele literare
POETA RENATA VEREJANU, ÎN CONTEXTUL VIEȚII ȘCOLARE ȘI LITERARE. LA BIBLIOTECA TRANSILVANIA , O ÎNTÂLNIRE MEMORABILĂ CU POETA UNIVERSULUI, RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1727 din 23 sept [Corola-blog/BlogPost/374719_a_376048]
-
sistemul mișcarea se desfășoară în vederea integrării elitelor. Sigură de aderarea tehnicienilor și intelectualilor care acceptă să se recunoască în sistemul propus și care nu încearcă să se rupă de valorile sale, puterea tolerează avangardele minoritare care se lansează într-un estetism radical. Și, în timp ce cetățenii se retrag în confortul restrîns al spațiului lor privat, poeții își construiesc un cîmp experimental străin, după cum cred ei, față de lumea ce-i înconjoară. Ideologie a mobilizării, comunismul anilor '60 din România se situează într-un
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cum e trăit același sfârșit de veac În lumea dandy-lor englezi prin patru nume de răsunet: Wilde, Whistler, Beardsley și Beerbohm. Semn că patria dandysmului mai poate să nască fii străluciți, cu atât mai mult cu cât zânele bune ale estetismului fin-de-siècle se numesc John Ruskin și Walter Pater. Încă o dată, dandysmul de pe malurile Tamisei se dovedește ceva mai unitar decât În Franța, fără atâtea contorsiuni și nuanțe, poate și pentru că relaxarea cenzurii morale victoriene Îi Îngăduie acestuia să se dezvolte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a uneia dintre pânzele sale. Cel care a afirmat În fața unei Nocturne că e pur și simplu o impertinență din partea artistului să pretindă 200 de guinee pentru ea nu e altul decât John Ruskin, unul dintre preoții templului oxfordian al estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner sau mobila Renaissance. Interioare de un rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când mohorât, melancolic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
valoare mai mare decât a vieții Însăși.” Sunt cuvintele lui Marcel Proust, rezumând o doctrină. Arta, frumosul, artificialul - mai presus decât viața. Acolo, În rafinatele-i interioare Îl va fi vizitat Wilde pe Ruskin, ca și pe celălalt papă al estetismului englez, celibatarul până la moarte Walter Pater. Amândoi profesori la Oxford, amândoi retrași Între zidurile bibliotecii ca Într-o mănăstire, amândoi propunând Angliei, dar și Europei, un mod relativ nou de a gândi frumosul. Cu binecuvântarea oxfordiană, Wilde Începe să cucerească
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
exemplu - cred că succesul lui Wilde se datorează și unui fapt extrem de banal: În Anglia acestui victorianism târziu și relaxat, Wilde are drum liber; posibilii săi concurenți s-au retras care Încotro și din diferite motive. William Morris, teoretician al estetismului, stă și studiază zelos În liniștea bibliotecii. Rosetti e prăbușit din cauza morții soției. Swinburne, lovit de surditate, se refugiază cu prietenul Watts-Dunton lângă Londra. Spațiul de joc a rămas, prin urmare, liber. Și totuși, nimic nu poate lămuri pe de-a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
perioadei interbelice, cu gesturile lor de o gratuitate perfectă, la subculturile postbelice există o continuitate de fond, susține Marylène Delbourg-Delphis, Între foarte puținii istorici ai dandysmului care se Încumetă, de altfel, să treacă granița lui 1920: „Născut În anii ’20, estetismul rătăcirii active bântuie toate deceniile. Ian Curtis sau Joy Division coboară În subteranele de beton Înveliți În lungile lor mantale Întunecate ș...ț. Dandysmul durează, Împotriva a toți și a toate, În tentația unui eroism pe care Îl generează absurditatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
definitiv. Nu doar o corespondență Înflăcărată, nu doar Întâlniri pline de emoție, ci mult mai mult decât atât: o forță aproape magică de a le transfera personajelor din În căutarea timpului pierdut, cu precădere lui Charlus sau Swann, farmecul decadent, estetismul idolatru al contelui de Fezensac. Dacă ar fi să facem portretul-robot al unui dandy „clasic” (deși am contrazice - a câta oară? - specificul Însuși al dandysmului), s-ar vedea că Marcel Proust ar intra ușor și firesc În tipar prin suficient
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fiziologicului, a procreării, un narcisism exacerbat, masochismul voluptuos, reveriile pederaste, toate Îl definesc și ca dandy. Un dandysm ce se manifestă de timpuriu, Încă din adolescență, la Trinity College din Dublin și mai apoi la Oxford, prin fascinația declarată pentru estetismul lui Walter Pater și Ruskin, dar și pentru decadenții francezi, În al căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai datorită Înfățișării sale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]