188 matches
-
cald” ale propriei sensibilități estetice. De altfel, marele critic va recunoaște că opțiunea sa modernistă a înlocuit - treptat - originarul său „moldovenism” conservator, de gust clasicizant... Artist cu gust educat și spirit critic, tînărul Vinea îi contestă lui Lovinescu autenticitatea opțiunii estetizante, suspectate de didacticism burghez și de conformism. Atitudinea pamfletară din „Literatura, Lovinescu etc.“ uzează de procedeul fiziologiei: „un tînăr, burghez de tînăr, gras de tînăr și probabil moale”; „un burghez și un prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
greși prea mult văzînd în el cea dintîi experiență modernistă radicală în cadrul romanului autohton. O experiență comparabilă doar cu cea (ulterioară) a lui Blecher sau H. Bonciu din Bagaj și Pensiunea doamnei Pipersberg: experiența avangardei se dizolvă, aici, în matricea estetizantă, postsimbolistă, precum ceaiul în apă. Intriga psihanalitică freudiană (rivalitatea erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o imagine a prejudecăților deformante induse pe cale livrescă. Pe acest drum - mai mult, poate, decît pe acela asumat al lui Urmuz - au mers, mai tîrziu, reprezentanții Școlii de la Tîrgoviște: Mircea Horia Simionescu în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Radu Petrescu în estetizanta Sinucidere din Grădina Botanică... Cu adevărat, obsesiile autorului sînt falsificarea tradiției, clișeul poluant; nu insolența blasfemică, nu violența, nu scatologicul plebeu sînt armele cu care caută a le „combate”, ci libertatea umoristică - estetică în ultimă instanță - de a jongla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În continuare, pot fi citite considerații importante referitoare la caracterul „social” și „activist” al revistelor Tett și Ma înființate de Kassák. Ele privesc, pe de o parte, relația ambiguă cu futurismul italian și, pe de altă parte, deplasările în direcție „estetizantă”, ulterioare exilării la Viena a revistei: „În 1915 foaia Tett înființată de mine face cei dintîiu pași pentru realizarea artei sociale. Tett duse nu numai o luptă artistică ci și una politică și socială, cu un pronunțat caracter socialist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deși „nu lipsește niciodată din dezbaterile care agită avangardele europene ale epocii”, el se plasează întotdeauna „în linia a doua”, în ariergarda avangardei, după cum observă același Michel Carassou. Un susținător înțelept și avizat, „de la distanță” (de notat că „distanța” sa estetizantă, „aristocratică” se situează în imediata apropiere a atitudinii lui Ion Vinea, cu observația că, spre deosebire de acesta din urmă, Fondane este un admirabil eseist). Adevărata sa contribuție avangardistă/suprarealistă rămîne, totuși, creația cine-poetică (Trois scénarios) și cinematografică. Numărul 2 al Integralului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă la contopire și distincția dintre cele două specii epice devine de o gratuitate absolută” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 335). Un exemplu de roman poetic apreciat superlativ este Paradisul suspinelor al lui Ion Vinea. prizarea suprarealismului pe latura „estetizantă” și „virtuozitatea” ca o qualité maîtresse: „Un pitoresc teatru de păpuși reflexive, în regisarea căruia poetul, psihologul psihanalitic și estetul suprarealist, ce coabitează cu egale drepturi în dl Ion Vinea, își dau măsura virtuozității lor” (idem., p. 339). Metafora critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmuzian. Este apreciată cu deosebire singularitatea insolită, modernitatea radicală a autorului apărută parcă ex nihilo: „E chiar un fenomen ca, într-o vreme în care poezia noastră era încă în continuarea lui Coșbuc, să apară atitudini de acestea de negație estetizantă” (Istoria..., ediție nouă, revăzută de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993, pp. 888-889). Urmuz apare însă ca un autor solar, de tip clasic, la care „divagația morbidă a spiritului este exclusă”. Prozele sale vădesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Toți trei fac legătura între spiritul avangardei și diferitele centre de validare: Boz realizează un „cuplaj” între avangardă și tînăra generație a anilor ’30, stimulînd - deopotrivă - interesul unei părți a criticii față de Urmuz. Perpessicius recuperează avangarda pe linie „modernist-canonică” și „estetizantă”. În fine, Const. I. Emilian are meritul de a fi introdus, primul, avangardismul (chiar dacă pe ușa din dos...) în conservatorul templu academic... Cel care îi va acorda totuși - în pofida tuturor rezervelor - legitimitatea necesară va fi G. Călinescu, prin al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dispărut de 33 de ani. E tradus În numeroase limbi, ca și Barbey d’Aurevilly, de la a cărui moarte abia trecuse un deceniu. Prin mii și mii de cărți, spiritul lor Împânzește Întreaga Europă. Marile figuri care Întreținuseră vie atmosfera estetizantă a finalului de secol prin opera lor (Mallarmé, Walter Pater) sau care trăiseră dandysmul ca experiență totală (Beardsley) dispăruseră de foarte puțină vreme. Whistler, Huysmans și (oricât ar părea de ciudat) Jarry aveau să supraviețuiască cumpenei dintre secole doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În care colțurile nu au ce căuta, cu atît mai mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce căuta, cu atît mai mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt puternice, nu degeaba ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt puternice, nu degeaba ni se spunea talpa țării, vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unde importantă este profunzimea, din voința de transcedere spre absolutul concret prin <ref id="4"> 4 REVISTA FUNDATIILOR REGALE, ANUL II , NOIEMBRIE 1935 , NR. 11 , Petrescu, Camil , Noua structură și opera lu i Marce l Proust , p .401. </ref> Formulei estetizante, autorul îi opune pe aceea "artă pentru adevăr", încetățenind în publicistica vremii termenul de "calofil" cu sens peiorativ. Acesta ar denunța, după el, preocuparea pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanță. Romancierul s-a situat pe linia unei literaturi care tinde
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
p'ormă să versifice. Dă-l încolo de subdezvoltat". Și Carp i-a făcut referat negativ la un volum de poezii. "Subdezvoltat ieu?" a ripostat Vova în plenul unei plenare. Carp scrie despre literatură necaracteristică, tovarăși, dînd dovadă de infiltrări estetizante și psihologizante. Un demobilizator". Pentru că multora li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli și bere. După '90, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deși, la poeta șaizecistă, acest simbol impune o semantică a metamorfozabilului. Dincolo de metaforă este și ironie, sarcasm și-o imensă tristețe, a neputinței de-a înainta. Revoltă, spaimă, curaj și foarte puțin umor. Râsul e expulzat din lumea ideală, puternic estetizantă, a poeziei blandiene. Caracterul aforistic al poeziilor sale este, mai degrabă, cel care iese în exergă. Gravitatea nu se preschimbă-n ludic neapărat, ci-ntr-un dinamism al zicerii, o poftă nebună de a devora cuvinte, de a scrie, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de a fi receptată. Meritul principal al cărții Îl reprezintă aducerea la zi a Înregistrării literaturii franceze. Primele două capitole se ocupă, conform așteptărilor, de programele estetice și politice ale romanului antebelic. Dacă putem vorbi tipologic de “două” literaturi, una estetizantă, cealaltă politizantă, una “empireică”, alta ”realistă”, rămîne de discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o formă abia întrezărită, îmi părea exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela lor mișcătoare acea vale a iubirii. o descriere ornamentală, reziduală, cu conotații estetizante: (87) Am coborît, cu inima fremătînd, în fundul acestui căuș, și am văzut curînd un sat, pe care poezia ce gîlgîia în mine m-a făcut să-l găsesc fără pereche. Închipuiște-ți trei mori așezate între insulele croite armonios, împodobite cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la adresa materialismului dialectic și istoric. Scenariul, verificat de cenzura de partid, este baza de neclintit a filmului. Orice intervenție personală a regizorului și a operatorului, planuri, cadre, unghiuri, lumini, decoruri deosebite, nu poate însemna altceva decât formalism, alterare individualistă și estetizantă a realității, sancționabilă chiar și cu pușcăria. De formalism s- au făcut vinovați marii regizori sovietici ai anilor ’20, iar regizorii români vor regăsi din când în când grosplanuri sau contraplonjeuri cu sentimentul amăgitor că înfăptuiesc un act de disidență
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Structura nopții (1979), conduc spre un paradox remarcat de I. Negoițescu: senzorialul se blochează în noțional, iar trăirile pe care eul liric le etalează rămân captive în crusta conceptelor. Desprinderea se realizează odată cu Blindajul final (1981), unde poeta abolește cenzura estetizantă și eliberează viziunile dictate sub imperiul traumei. Pe aceeași linie neoexpresionistă, de confesiune deturnată în pansexualism și tanatic, se desfășoară și lirismul din Var (1989), Parcul (1991) și Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
ca opera de artă să fie o armă cât mai eficace În lupta pe care clasa muncitoare o duce Împotriva dușmanilor ei. Toate acestea nu Îngăduie criticii să adopte poziții obiectiviste, neutre; să judece opera de artă după criterii formaliste, estetizante, trecând pe plan secundar, sau neglijând cu totul rolul politic ce-l joacă o operă de artă În lupta de clasă, În lupta pentru constituirea unei societăți noi, luptă din care ea a izvorât. Ea trebuie să fie pătrunsă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
luptă din care ea a izvorât. Ea trebuie să fie pătrunsă ca și opera de artă de același atașament față de cauza oamenilor muncii, de aceeași intransigență față de tendințele formaliste, antipopulare. Părăsirea acestei atitudini revoluționare, duce critica spre treapta unei poziții estetizante, obiectiviste, trepte ce Îndepărtează tot mai mult critica de misiunea ei, aruncând-o pe terenul nesănătos al apolitismului, unde reacțiunea se va grăbi să o folosească drept armă a sa. Sunt aici neprețuitele Învățăminte pe care ni le oferă uriașa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a marxism-leninismului. Această ideologie presupune judecarea unei opere literare după criterii materialiste, relevarea măsurii În care această operă reflectă realitatea, a modului În care ea reușește să contribuie la Însuflețirea clasei muncitoare În lupta pe care o duce. Pozițiile obiectiviste, estetizante, Îndepărtează pe critic de la marile obiective pentru care militează arta și literatura revoluționară. Prin apolitismul În care o astfel de critică este aruncată de aceste poziții, ea dovedește aceste obiective. Critica artistică și literară Își poate Însuși o poziție principială
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
versurilor lui Radu Boureanu (Ă). Mentalitatea specifică poeziei e departe de a fi dispărut (Ă). Această atitudine cosmopolită, antipatriotică răbufnește cu multă putere În articolul (Ă). Calitatea În nuvelistica noastră din Contemporanul, al lui Ov.S. Crohmălniceanu (Ă). Din această concepție estetizantă, idealistă În fond, decurg greșelile tov. Crohmălniceanu. A privi astfel lucrurile Înseamnă a te găsi pe poziția esteticii burgheze Împotriva realismului socialist. (Ă). Cu sau fără intenția celui care scrie odată cu batjocorirea unor nuvele, În care se oglindește clădirea socialismului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]