188 matches
-
rochii strâmte alunecând prin ploaie, pe sub umbrele umflate de muzici vechi, spectatorul occidental s-a văzut din nou în fața unei povești de dragoste asiatice. Dar cele două filme sunt diferite. Ang Lee nu are aceeași apetență pentru cadre frichinite și estetizante, chiar dacă și de la el răzbate un soi de melancolie udă. Ang Lee vine cu un film de epocă elegant, care ar aminti de un policier clasic, dacă n-ar avea secvențele de erotism explicit. Mai ales însă - și aici e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
viu“). Deloc insensibilă la modernizarea și chiar postmodernizarea discursului, adeptă a unei polifonii structurale, Gabriela Adameșteanu a rămas în fond fidelă marii tradiții a prozei „realiste“ dintotdeauna - în fapt, a Prozei. Dincolo de asta, maniera ei particulară stă în orchestrarea muzicală, estetizantă a sintaxei (un sound de modă retro, cu tăietură rafinată, foarte modernă), în balansul abil al discursului între oralitatea populară și distincția cultă, și mai ales în dramatizarea accentuată a narațiunii. Multe dintre scrierile acestei autoare sunt parcă scrise pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
nu și-a retras mâna mi-a apucat coaiele simte sperma care țâșnește" (p. 143). În timp ce pasajele erotice fac să prolifereze vălurile, la propriu și la figurat (metonimii, metafore...) și multiplică medierile (evocarea unor civilizații exotice, recursul la o imagerie estetizantă), pornograficul tinde aici spre eficacitatea maximă: accelerarea progresivă a ritmului, transparența reprezentării. Contrastul dintre un registru de scriere literară (erotic) și un registru "vorbit" la timpul prezent, indicativ (pornografic) este revelator: suntem aproape de monologul interior la prezent. Aici însă nu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
babă comunistă!? Într-adevăr, am spus asta, împingând raționamentul la extrem. În aceeași măsură, dacă suntem de acord că ai nevoie de un minim de experiență și cunoaștere socială pentru a scrie beletristică, putem spune că literatura este o psihosociologie estetizantă. Din nou, exagerând. Iar totul se topește într-un postmodernism în care granița dintre știință și artă e mai degrabă o convenție. Întorcându-mă la întrebare, aș zice că n-am simțit să se împiedice una de cealaltă, dimpotrivă. Ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
n-a mâncat holocaust pe pâine/nu știe ce-a fost la bug la odessa la iași/dar generația mea vrea să scrie frumos/vrea poezie și proză cum vrea alcool și tutun/bulbuleatăr haș cocaină sau opiu/vrea voluptăți estetizante trăiri autentice/n-a învățat umilința la școala de partid/nu și-a băgat degetu-n cur ca să vadă dincotro/bate vântul“. Mizerabilismul, trăirea autentică ajung biete „voluptăți estetizante“ ale unei generații inconștiente, ținându-se departe de ideea vinei, refugiindu-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cum vrea alcool și tutun/bulbuleatăr haș cocaină sau opiu/vrea voluptăți estetizante trăiri autentice/n-a învățat umilința la școala de partid/nu și-a băgat degetu-n cur ca să vadă dincotro/bate vântul“. Mizerabilismul, trăirea autentică ajung biete „voluptăți estetizante“ ale unei generații inconștiente, ținându-se departe de ideea vinei, refugiindu-se în propria ignoranță. Decuble își asumă deci acoperirea acestui teritoriu, inventariind holocausturile unul după altul în cotloanele încăpătoare ale unei conștiințe morale zguduite de imperativul lui Adorno, reluat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
impresiona, Andrew Dominik ezitând între Terrence Malick și The Proposition (regia John Hillcoat), și până la urmă rătăcindu-se pe drum. Un fel de supă psihologică Dar la o zi, două după ce vezi filmul, răstimp în care probabil se depune zgura estetizantă, începe să se limpezească un fel de supă psihologică. Și începi să te gândești - fără să te gândești propriu-zis - la decizia fanului Robert Ford de a-și ucide idolul pe care-l iubea încă de pe când îl știa din presă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
și primii eminescieni, Poeți obiectivi, clasici și exotici, Teatrul la Junimea, Teoreticienii, Marii creatori - Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, I. Slavici-Ambianța epocii: adversari și aliațiă. Vladimir Streinu, istoricul literar, consacră un întreg capitol estetismului românesc (Sensuri lirice acoperite, Orientarea estetizantă, Alexandru Al. Macedonski, Reviste conmilitone până la ", Primii poeți moderni: Nevroticiiă. În Sensuri lirice acoperite intenția lui Vladimir Streinu nu este, în principal, de a face un act critic reparator în antiteză cu gestul mentorului junimist. Titu Maiorescu sancționase prin excludere
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești" , notabil fiind la el "realismul intelectual". Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista "Literatorul" și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista "deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei." Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Vladimir Streinu și Tudor Vianu, favorabilă, caldă și comprehensivă, în stilul protocolar-deferent al autorului Mențiunilor critice, cu foarte puține obiecții: "Studiul d-lui Vladimir Streinu se intitulează Estetismul și fixează în una din cele mai sensibile planșe toată acea galaxie estetizantă din a doua jumătate a veacului trecut, cu pârâul ei de aur nespălat din care avea totuși să se aleagă și să cristalizeze constelația poeziei lui Alexandru Macedonski." Vladimir Streinu a găsit modalitatea adecvată de comentare a unor scriitori de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ani la rând, în deceniul cinci și șase, eu și Nichita și Matei nu aveam o părere grozavă despre generația lui Mugur, Labiș, Cosașu, Mazilu - de altfel, și ei, în proporții variate, afișau o compasiune ușor disprețuitoare pentru „strădaniile noastre”, estetizante, cu excepția lui Raicu, desigur! -, azi îmi dau cont că ei, și poate Mugur în primul rând (după moartea tragică a lui Labiș!Ă, făceau parte mai degrabă dintre cei tineri care, hrăniți cu un ideal „planetar”, ne-acceptând, nu surparea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
impresia de adevăr și puritate a unei adevărate păduri. Costumele create de Miruna Boruzescu erau pastorale și expresive, dar unde În spațiul liber din Franța se contopeau natural cu foșnetul frunzelor și adierea vântului, sub lumina reflectoarelor În teatru deveneau estetizante, la fel ca și jocul actorilor americani, care, fără colaborarea colegilor cu accent și umor francez (care nu au primit viză de lucru În SUA), era mai puțin expresiv. Livada cu vișini la Lincoln Center Joe Papp Îmi telefonează și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era căutat decât până la un punct. Divorțat de viață, golit de uman, cuvântul abstract Își pierde valoarea. Și exact relația umană ne interesa. Pericolul de a cădea În spectaculos, câteodată prezent În Livada, cu imaginile copacilor albi care deveneau poate estetizante, era redus la minimum În imensul spațiu gol al „La Mamei“. Cu Vania mi-am propus de la Început să fac un Cehov mai auster și să rezist tentației oricărei „Înfrumusețări“. Ce ne interesa era ca spectatorii să aibă o relație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui S. și atunci când va comenta lirica secolului al XX-lea, care se îndruma pe alte căi decât ale romantismului eminescian. Deși e un promotor al modernismului, criticul acordă poeziei lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizantă din Istoria literaturii române moderne (I, 1944), elaborată împreună cu Șerban Cioculescu și Tudor Vianu. Pe larg e discutată noutatea ideilor poetice macedonskiene, precum transpoziția senzațiilor, apropierea poeziei de muzică, verslibrismul. Totuși admirația față de opera lui Macedonski, care, prin atitudinile autorului
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
premise, doar cu o elită calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează pentru a o nega și căreia Îi aparține totuși prin chiar această inversare ilicită. Estetica urâtului, legătura de blestem cu Atena frumuseții. Copil din flori ale răului... Asemenea soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am spune, mai confortabilă totuși decât Îndârjirea de a invoca porțile Închise ale „sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de a fi receptată. Meritul principal al cărții Îl reprezintă aducerea la zi a Înregistrării literaturii franceze. Primele două capitole se ocupă, conform așteptărilor, de programele estetice și politice ale romanului antebelic. Dacă putem vorbi tipologic de “două” literaturi, una estetizantă, cealaltă politizantă, una “empireică”, alta ”realistă”, rămîne de discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
servit la legitimarea câmpului autonom al literaturii. Să ne gândim doar, într-o reverie de istorie alternativă, că Odobescu sau Bolliac ar fi putut fi precursorii lui Maiorescu, nu niște fire stângi într-o istorie a dandysmului și a conduitelor estetizante. Cred că putem da două răspunsuri - sau două explicații - pentru această "ratare". La prima vedere, a fost vorba de o proastă sincronizare. Regimul monumentalizării a fost descoperit prea târziu în cultura română. Cei douăzeci de ani pierduți până la ocazia creată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de text constituie o relație de comunicare elitistă și restrictivă - pentru că distingerea "semnăturii" care dă cheia vocației reclamă specializare și rafinament. Titu Maiorescu, după ce citează o scrisoare a lui Popovici-Bănățeanul în care acesta i se confesează, face exerciții de lectură estetizantă pe materialul biografic: ...e admirabil scrisă toată scrisoarea, cu acel stil intuitiv din care renaște realitatea și se înfățișază în același timp transfigurată în imagini tipice. Ce duioasă e figura mamei "cu mintea turburată, uitându-se speriată în juru-i ca
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
extaziază în fața stilului mărturisirii. Această deturnare a textului pentru a-l face să exprime "talentul" nu e la îndemâna oricui, implicând formele superioare ale actului lecturii. Și nu mă refer aici doar la acuitatea privirii, ci și la amoralitatea acestei perspective estetizante: pentru atâta cinism e nevoie de un critic sau de un estet. Posibilitatea manierelor e în esență democratică, ține de universalitatea accesului la text; lectura lor e însă elitistă, depinzând de un număr mic de inițiați. De aici, numeroasele forme
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și se autodenunță ca practică rutinieră, ca o simplă formulă de "confecționare." Din unicat și miracol, omul devine un biet surogat a cărui esență este propria lui carcasă. Nicolae Fleissig introduce, în relația sa cu materialul, o perspectivă rațională și estetizantă. El prelucrează lemnul cu o rigoare industrială, anulează verticalitatea și deplasează accentele pe orizontalitate, iar tehnica cioplirii este înlocuită prin tehnici de finisare. Obiectul monoxil este dezagregat și apoi reconstruit prin asamblare. Textura frustă este și ea dezavuată ca posibil
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
închiși și li s-au luat toate bunurile. Spectacolul Mireasa desculță a avut premiera la un an de la revoltele țăranilor și de la reprimarea lor. Motivul opririi spectacolului nu a fost niciodată clar enunțat, argumentele estetice - faptul că montarea era prea estetizantă, formalistă și poetică, și că nu respecta redarea realistă a acțiunilor, folosind „artificiile teatralității” - fiind cele care au predominat. În 2012, regizorul Alexandru Berceanu și regizoarea Ioana Păun au conceput o instalație pornind de la istoria cenzurării spectacolului Mireasa desculță. În
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
În anii Primului Război Mondial și ai intrării țării sub regimul fascist, a protestat, în poezii de mare răsunet, împotriva ororilor războiului și a ocupației străine. Ulterior a desconsiderat funcția socială a artei, s-a izolat de viața publică, devenind adeptul concepțiilor estetizante ale literaturii. În romanele sale a zugrăvit destrămarea micii nobilimi. A realizat traduceri din literatura universală (Dante, Shakespeare, Sofocle).
Mihály Babits () [Corola-website/Science/300027_a_301356]
-
poezia antumă (selecție făcută în spiritul vremii de Maiorescu însuși) și un romantism înalt, de tip germanic sau englez (comparabil cu poemele lui John Keats, Byron, Shelley, la care se adaugă Novalis, Holderlin etc., romantici cu largi meditații metafizice, înalte, estetizante).
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
scânteietoare a dialogului, bogăția ornamentală și rafinamentul cizelării stilistice a frazei au impus creația lui Oscar Wilde în dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea. Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil depărtarea de principiile sale estetizante. În confesiunea "De profundis" (1897) el nu mai face risipă de paradoxuri strălucitoare, ci povestește cu multă durere în suflet despre zbuciumul său. Ideea că viața este un vârtej de suferințe pe care oamenii și le pricinuiesc unii altora stă
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]