161 matches
-
favorizat apariția unui interes real pentru muncitori și problemele lor. Viața minerilor devine sursă de inspirație pentru creatori ca Iosif Klein (1896-1945), Vasile Kazar (1913-1998) sau Lazăr Zin (1899-1991). Construcția realistă urmărește redarea cât mai obiectivă a subiectului ales, fără estetizări sau efecte dramatice gratuite. Dinamica muncii, sărăcia și dificultățile lucrătorilor apar adesea în pânzele realizate la Baia Mare. Se conturează acum în opera de artă imaginea unei lumi precare, lipsite de mijloacele necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de viața, și aceasta în
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
asumare și memorie în sfera publică din România. Iese din tiparele documentarului convențional de tip BBC și construiește un film despre un regizor român de film documentar care face un film. Foarte personal și suprasaturat de prezența regizorului, uneori cu estetizări gratuite și auto-victimizări facile, filmul lui Florin Iepan reușește totuși să intrige și să provoace dezbateri aprinse. Contestările care i-au fost aduse la dezbaterile din sală au fost în general legate de o înțelegere echivocă a subiectului ales. Istorici
Cine se teme de asumarea masacrului de la Odesa? () [Corola-website/Science/295666_a_296995]
-
e o citire critică sau măcar fidelă a realității sociale, dimpotrivă, e vorba de o obiectificare, exotizare a specificului cultural și social. Astfel conflictele sociale existente sunt pacificate, mașcate discursiv, de exemplu sărăcia devine un stil de viață. Prin această estetizare, arta aplică mitul sau intrinsec al <i>inofensivității</i> sale unui spațiu ce a acumulat importante conflicte de clasă. Această inofensivitate<a title="" href="file:///D:/Users/David/Documents/proiect gazetadeartapolitica/GAZETA 5/Veda%20Livrarea%20Orasului%20final web.doc# ftn12">[12]</a>, imprimata
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
cu dorința și nevoia unui grup de tineri educați, rebeli și cu ambiții anti-sistem. De fapt, cele două grupuri sunt unul și același, separate de câțiva ani și de nevoia suplimentară a celor din urmă de ascensiune socială pe baza estetizării politicii, a producerii unui „coolness” rebel. Singurul proces social sub care poate fi referit acest episod nu este squatting-ul ci gentrificarea. Și arta (sau cultură) joacă un rol foarte important în procesele de continuă marginalizare a populațiilor „indezirabile. Este foarte
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
comparație (bănuim) politică între Soy Cuba și Toni Erdmann</strong>, acesta din urmă pare a fi „găsit rezolvări artistice mai juste”. Reluând critici făcută de anumite voci ale birocrației culturale de la Havana și Moscova, Gorzo și Lazăr glosează pe tema estetizării, atât a sărăciei, cât și a luxului, în filmul lui Kalatozov. Nu este însă deloc clar de ce un tip de calofilie ar face filmul lui Kalatozov mai „blând”. Eu aș susține exact contrariul. Să luăm de exemplu scena în care
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
loc tipăriturilor artistice. În pictură, manierismul nu a fost un stil de sine stătător, ci un curent care a însoțit renascentismul târziu, o variantă a acestuia care prevestea deja barocul. El aducea cu sine o aglomerare confuză a formelor, o estetizare excesivă care conferea o doză de artificial lucrărilor. Aceste trăsături însă au caracterizat mai degrabă manierismul roman sau florentin, nu și pe cel venețian, care punea accentul mai ales pe culoare. Începând din anul 1530, cu ajutorul pictorului și gravorului Andrea
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
egală măsură deoarece în întregime spune aceeași poveste, cu diferitele narațiuni combinându-se într-un tot coerent. Cele câteva caractere ireale sau simbolice personifica teme cum sunt puterile îndepărtate, ascunse și poate chiar Diavolul, ca și o doză puternică de estetizare a zonei Los Angeles-ului și a Sud-Vestului Statelor Unite în general. Această interpretare ar aduce Mulholland Drive foarte aproape de alt film al lui Lynch, Lost Highway (Metamorfoze). Filmul conține similarități structurale și conceptuale cu ale filme, incluzând Le Mépris (Disprețul) al
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
asupra artistei. Un ciclu de tablouri-obiectuale de la sfârșitul anilor '50- începutul anilor '60, printre care și unul dedicat chiar lui R. Rauschenberg, mărturisesc adorația Nikăi față de creația acestui artist care împreună cu T.Arman împărtășea spectatorului ideea nouă de atunci de „estetizare a obiectelor inutile“. Tocmai acest ciclu de lucrări tipice Pop-artului denotă faza maturității creației artistei. Pe parcursul anilor '60, prin bunul ei prieten Tinguely (care era deja și unul dintre întemeietorii și promotorii de vază a sculpturii cinetice) Nika avea să
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
a pozei, urmând confirmarea efectului obținut. Această funcție luminează obiectele care sunt întunecate. Are două setări: În funcție de setări, o fotografie poate fi modificată să pară mult mai luminoasă sau mai profundă din punct de vedere luminos. Un cadru reprezintă o estetizare a imaginii prin „înrămarea” ei. Această operație poate fi făcută prin aplicarea unor cadre „reale” sau cadre sub forma unor șabloane. Bulele de dialog pot fi introduse într-o poză pentru a exprima o idee, sentiment sau un gând. Acestea
Photoscape () [Corola-website/Science/313680_a_315009]
-
tinereții. Unii critici au evidențiat un ermetism de tip barbian, în timp ce alții, printre care Emil Manu, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut”. Criticul literar Gheorghe Grigurcu îl considera pe Liviu Călin drept „un genuin pudic, ce-și complică sensibilitatea prin estetizare, acoperindu-și obrazul cu măștile de hârtie japoneză ale metaforei. Ipostazele confesiunii sunt reprimate prin intermediul unei scriituri care o conține însă în filigran”. În afară de versuri, Liviu Călin a mai scris și romanul " Frica de duminică" (1982), în care prezintă, prin
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
Secțiunea de aur" (1973), "Lumea diafană" (1977) și "Întâlnire în oglindă" (1978) marchează o maturizare stilistică a poetului, interesat de obținerea unei perfecțiuni formale. Ultimele volume ("O grădină pentru Orfeu", 1982; "Semnătura fulgerului", 1983; "Fugato", 1987) se caracterizează printr-o estetizare a materialului poetic, ce se realizează potrivit criticului Dumitru Micu „prin fuzionarea modurilor clasic și romantic sub semnul barocului”. În afară de activitatea poetică, Vasile Nicolescu s-a remarcat ca un comentator avizat al operei unor artiști plastici universali precum Joseph Mallord
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]