474 matches
-
-l înlocuiesc cu cel pe care-mi exersasem priceperea în ale ceasornicăriei. M-am sculat așadar ceva mai devreme și am pornit soneria ceasului. Vasilescu a sărit furios din pat pe jumătate adormit, s-a îndreptat ca un somnambul către etajeră, a luat ca un robot ceasul, a deschis geamul și când l-a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
lada descoperită, micul spălător cu o găleată de metal lângă el, vreascurile uscate, sacii cu cereale și așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe niște etajere lungi și strâmbe de lemn se vedeau, într-o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore și recipiente din sticlă de toate mărimile și pline cu lichide suspecte, plante puse în tot felul de soluții, pulberi în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
domnului Pavel, se va sparge învelișul poveștilor odată cu destuparea sticlelor de șampanie - încă multe la data aceea în magazinele alimentare - servită în pahare înalte de cristal de Boemia (34 la număr), din timpul cununiei păstrate, parte din ele, pe ultima etajeră de sticlă a vitrinei din sufragerie, împreună cu bogăția de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alimentare - servită în pahare înalte de cristal de Boemia (34 la număr), din timpul cununiei păstrate, parte din ele, pe ultima etajeră de sticlă a vitrinei din sufragerie, împreună cu bogăția de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul lux semănând - dar numai în spațiul restrâns al vitrinei, cu cel al marii burghezii. Și, această înșelare alimenta vivacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Important e că am făcut un lucru pe care am simțit că trebuia să-l fac și că fost un lucru bun.” Apoi deodată „Doamne Dumnezeule, ce casă: nici o scrumieră, nicăieri!” Fără să mă mișc de pe canapea, ridicai scrumiera de pe etajera de lângă mine, pe care n-o vedea, și i-o dădui. Vorbirea îi era vioaie. Rostind cuvintele în legătură cu venirea ei în februarie la mine, avu un surâs nedecis în substanța lui, greu de descris, care împreună cu tonalitatea dădeau prezenței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să văd și mormântul ei. Și încă ceva. Tot în memoria fiicei și a prieteniilor care au existat între noi toți colegii de atunci (mințeam) să-mi dați, când o să ne vedem, în ziua înmormântării, de pildă, fotografia ei de pe etajeră. S-o am amintire pentru anii de atunci și pentru ziua de azi. - Bine, domnule judecător, așa voi face. Dar de ce nu i-ați spus mamei ei, dimineața, c-ați fost coleg cu fiica sa? - Pentru că i-aș fi pricinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi fost scoasă direct din expoziție și montată În apartamentul tipului ăstuia. Am numărat În total trei băi, două dormitoare, un living și un birou (dotat cu biblioteci construite În perete, Înalte până În tavan, două computere Mac G4 și o etajeră pentru băuturi) Înainte să-l găsesc sprijinit de masa de bucătărie acoperită cu granit, alimentându-și cu portocale storcătorul ultraperformant. Eu n-aveam nici măcar un deschizător de conserve. —Faci yoga? Nu cunosc nici un tip care să facă yoga. Adică nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi „Ucigaș de polițiști” sau „Aproape ofițer la Procuratură”. Nimic care să-i dea de gândit cuiva care ar fi citit coloana minusculă din ziar referitoare la decesul accidental al polițistului - o cădere de pe scaun, un plonjon cu nasul în etajera cu setul de cuțite de bucătărie. Țap ispășitor. Buzz se aplecă și smulse un smoc de iarbă. Mânerul pistolului cu care îl ucisese pe Gene Niles îl înțepă în burtă. Se îndreptă de șale și lovi inscripția cu piciorul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
știu de ce, îmi evocă deopotrivă ima ginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei tram buline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impre sionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă din Londra. Aveau pe chipuri aceeași expresie mândră, de învingători care cuceriseră lumea prin talentul și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
după ea. Trecând prin hol, mi-a făcut semn să deschid ușa toaletei pentru musafiri, să arunc o privire înăuntru. Nu mică mi-a fost uimirea să constat că mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de manuscris cu genealogia pisicilor roșii, o scrisoare, chipurile, din partea unei pisici către stăpâna sa uitucă și două epistole adresate lui Sergiu, una scrisă cu 40 de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Nemai po menit a fost că, în aceeași noapte, Ioana a avut o viziune pe care mi-a povestit-o la telefon, a doua zi. — Se făcea că te aflai la mine în atelier și te uitai la fotografiile de pe etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă imaginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impresionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă din Londra. Aveau pe chipuri aceeași expresie mândră, de învingători care cuceriseră lumea prin talentul și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
după ea. Trecând prin hol, mi-a făcut semn să deschid ușa toaletei pentru musafiri, să arunc o privire înăuntru. Nu mică mi-a fost uimirea să constat că mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de manuscris cu genealogia pisicilor roșii, o scrisoare, chipurile, din partea unei pisici către stăpâna sa uitucă și două epistole adresate lui Sergiu, una scrisă cu 40 de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Nemai po menit a fost că, în aceeași noapte, Ioana a avut o viziune pe care mi-a povestit-o la telefon, a doua zi. — Se făcea că te aflai la mine în atelier și te uitai la fotografiile de pe etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în noapte, sar din somn, invadat de o luminație ca la Auschwitz: Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu nimic altceva decât cutii de Margarita și Gin Fizz. Dispariția lor Însemna că aveam să mă cufund iarăși În mizerie și lipsuri. Îmbufnată, am tot mutat de colo-colo cutiile de Pina Colada și Harvey Wallbanger care mai rămăseseră pe etajeră, Întrebându-mă de ce magazinele Întrerupeau cu bună știință aprovizionarea cu produse care chiar Îți plăceau și pe care le cumpărai mereu. De exemplu, rujurile Red Velvet de la Next, burgerii cu fasole pestriță de la Holland and Barrett... și lista poate continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fix la el câteva secunde, apoi, Încetișor, am scos dosarele de pe raftul de dedesubt. Bănuielile mi se confirmară: Întâi fusese doar un mâner, acum dădusem și peste o Încuietoare, care părea veche, dar Încă În stare de funcțiune. Trebuie că etajerele fuseseră construite peste ușă, atunci când cineva decisese că aceasta nu mai era necesară. Oare se obosiseră să o și zidească sau se mai putea Încă deschide? Setul principal de chei atârna, conform obiceiului, Într-un cui În spatele biroului. Am răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un cui În spatele biroului. Am răscolit printre ele până am găsit una cu o etichetă veche pe care scria simplu „Ușa din spate“ și am Încercat-o În Încuietoare, care se deschise fără dificultate. Cu o mână sprijinind dosarele de pe etajeră, ca să nu cadă, am răsucit mânerul, iar ușa se deschise Încet. Dincolo de ea era aleea care dădea ocol clădirii, iar după aceea, un zid de beton, plin de pete, amenințător și fără ferestre, precum o Închisoare. M-am trezit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era bărbat, Finn i-ar fi tras niște pumni! Dar așa, cavalerismul îl obligă să se abțină de la astfel de metode. Ceea ce e o greșeală. Doamna Jim reușește să se elibereze întru câtva; pune mâna pe deodorantul de cameră de pe etajera de deasupra chiuvetei și începe să i-l pulverizeze în față lui Finn. El urlă ca un porc înjunghiat și își acoperă fața cu mâinele. Doamna Jim, care se îneacă și tușește greu de la deodorantul pulverizat, se învârte ca titirezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În birou, am găsit plicul, cheile, am alergat la apartamentul lui Belbo. Miros Închis, de mucuri râncede, scrumierele erau pline peste tot, chiuveta din bucătărie plină cu farfurii murdare, coșul de gunoi ticsit cu cutii de conserve spintecate. Pe o etajeră din birou, trei sticle de whisky goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să iasă, mâncând pe apucate, lucrând cu furie, ca un intoxicat. Erau două camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cam cincisprezece, poate mai mult. Pastilele erau mici, nu îi era frică să le ia. Știa că el avea dificultăți la înghițirea doctoriilor, dar de data asta avea să meargă. Clăti paharul care se aflase cu gura în jos pe etajera de sticlă și îl umplu cu apă. Pe paharul transparent și cu proporții robuste era imprimată cu vopsea verde zodia Gemenilor, doi copii ținîndu-se de mână. Dedesubt scria cu litere mari de tipar : GEMENI și data: 22 mai-21 iunie. Împărți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
surescitat. Labele, ghearele, pântecul meu transparent umplu camera, care sticlește tot mai stins în amurgul de iarnă, în baie a încetat de mult dușul, dar ea nu iese. Se aude din când în când un zgomot de sticluță pusă pe etajeră, apoi alte vibrații mai înăbușite, greu de descifrat, apa de la robinet și sunetele spălatului pe dinți. Nu mai am răbdare. Mă strecor pe sub ușă și iată-mă la câțiva centimetri de ea. E goală până la brâu și, cu părul zbârlit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar vrea să ne spună și el ceva, i-au ieșit trei stropi verzi. Cred că Înțelege ce se Întîmplă cu noi. Au trecut șase săptămîni. Șase săptămîni Înseamnă timp. Timp Înseamnă că e momentul să Înhățăm borcanul metafizic de pe etajera lui și să-l scuturăm un pic. Apare În el acest chip de fum, cu o barbă albă enormă (Încolăcindu-se, vie), fără ochi și fără gură, dar care emite acest sunet nemilos care te eviscerează, Îți usucă scheletul, gonește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
într-o sală mare, tenebroasă, ca un hol, plină de tot felul de vechituri. Sala era, fară îndoială, părăsită, și Alex își dădea seama că nimeni nu mai pătrunsese acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o pâlnie uriașă. Alex, privind de sus în sala pustie, tăcută, întunecoasă, se simțea cuprinsă de o frică îngrozitoare. Își spunea: „Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se aștepta. Foarte bine, nu-i nevoie să-mi spui mai mult. A întins mâna către întrerupătorul de lângă tocul ușii și s-a aprins o lumină slabă. Întunericul s-a retras din mijlocul încăperii. De-a lungul pereților se înălțau etajere de lemn, pe care zăceau în umbră suluri de stofă de culori diferite, dar toate închise. Ia spune, ce vrei să vezi aici? a continuat doamna cea prietenoasă. Stofele? Ai mai văzut vreodată atât de multe la un loc? Am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]