4,474 matches
-
Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime care constituie cheia de boltă în gândirea poetică a lui Bruno. Iată alte texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu focul împreună mă mistui și înapoi în eter mă întorc.... Pentru a ajunge dincolo de stele și de empireul ceresc de sub eter nu este nevoie de a deschide ochii spre cer, de a ridica mâinile, de a merge la templu, ci de o lumină intelectuală, care vede dumnezeirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu focul împreună mă mistui și înapoi în eter mă întorc.... Pentru a ajunge dincolo de stele și de empireul ceresc de sub eter nu este nevoie de a deschide ochii spre cer, de a ridica mâinile, de a merge la templu, ci de o lumină intelectuală, care vede dumnezeirea în sine însăși, suflet din suflet, viață din viață, esență din esență." De observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al luminii, ed.I, Timpul, 1998, ed. II, Panfilius 2006. Filozofia literaturii: Spațiul poetic eminescian, Junimea, 1982. Prezentul etern eminescian, Junimea, 1989
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cele din urmă soneria tace și o voce caldă și înregistrată anunță că ar fi bine ca ea să încerce mai târziu. Dar nebuna nu vrea să vorbească cu niște voci de plastic. Nebuna știe că la capătul undei din eter e un om făcut din carne. Așa că sună iar și iar și iar. Și iar. Și iar. Azi și acum, e hotărâtă să fie rea cu omul adorat. Necruțătoare. Ca o amazoană. Ca-n filmele cu amazoane rele și necruțătoare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe concret, pe microcosmul individual, circumscris de experiența empirică. Scriitura d-sale, caracterizată în măsură progresivă de "o blîndă putere de domolire a materialității brutale", după cum observa I. Negoițescu, și, concomitent, de o mișcare ascensională, de o înșurubare într-un eter căruia-i oferă o umilință întrebător-dureroasă, salutară, prezintă, e drept, o iluzorie inactualitate, care însă e foarte posibil să alcătuiască nu peste multă vreme una din premisele unei noi, robuste actualizări.
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
invaziei Cehoslovaciei; e încurajată disidența surprinzătoare a României. Pe de altă parte, retorica diplomatică rămâne retorică diplomatică, un balet grațios-grețos, în urma căruia nimic nu este realmente contracarat. Vorbele nu au acoperire în fapte; principiile rămân pe hârtie sau suspendate în eter. Occidentul nu are de fapt interesul să sprijine țările din Est împotriva superputerii care le comandă. Iar dacă politicienii care au pornit de la această premisă ori au ajuns la această concluzie mai pot beneficia de o anumită înțelegere (așa-numita
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparență, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. Împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea care supune timpul și redefinește spațiul prin atributul deplasării, Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
durabile, deși trupul lor e din hîrtie. Poate de aceea foșnesc grațios precum o muzică suavă, alcătuită din frecvențe înalte, uneori supra-audibile. Iată, îți spui, un spectru de sonorități ce se cade a fi prezervat, asumat și (re)transmis în eter. Aidoma unei sticle aruncată în plină mare, pe care este lipită eticheta: prinde cine poate. Sub acest aspect, o carte ca Reflecții despre muzică constituie un mesaj esențial, o Rună magică și, de ce nu, un dramatic S.O.S. Ca
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparenă, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. Împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea care supune timpul și redefinește spațiul prin atributul deplasării, Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
chiar nebănuitele posibilități ale într-adevăr fericirii, și în același timp de limitele inadmisibile prin care ți se interzice accesul la un bine intuit, dacă nu chiar cu ochii vizibil în contemplație) să denunți minciuna promisiunilor surde care bântuie prin eter, să pretinzi înlăturarea ei, atâta vreme cât accesul la puterea prin care pot fi abolite efectele de până acum ale acestei minciuni ne este refuzat, orice smiorcăială de recu noștință nu face decât să ne sporească inepția, să ne perfecționeze haosul, să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe orice post, este domnul Becali, care ne spune, își dă cu presupusul în legătură cu polițista violată, în legătură cu incinerarea lui Nicolaescu, în legătură cu Parlamentul și Procuratura. În orice domeniu îl vedem pe Gigi Becali sau îl auzim, voce venind de undeva din eter, din cer și ne spune, ne arată calea, adevărul și viața! Dalai Lama al poporului român este domnul Becali, în momentul de față. Principalul lider de opinie din România", a susținut jurnalistul. Revenind pe făgașul întrebării despre dispariția presei și
CTP susține că Becali este Dalai Lama al României by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80293_a_81618]
-
-i faci!? Fiecare cu steaua lui. Dar, cât de febril Îmi lucra imaginația! Mă stăpâneam cu greu să nu râd. Desigur, atât cât am stat În biserică, mi-am Îndreptat și eu gândurile către cei dragi mie, transmițându-le prin eter să aibă parte numai de bucurii, sănătate și zile mai luminoase. Îndată ce s-a mai oprit ploaia, am lăsat eșarfa și am venit În cameră. Tare mă mai usturau tălpile! Dușul cald m-a relaxat. După o perioadă sufocantă, simțită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu se bazau decât pe simple bănuieli!? Totuși, nu putea rămâne impasibil. Alex era minat de neliniști. I se părea întotdeauna că existau în exprimările, în fizionomia feței, în comportamentul ei general, multe lucruri care rămâneau nespuse, suspendate undeva în eter. Uneori ea își învăluia ideile într-o haină enigmatică; le lansa asemenea unei rachete, urmărind din spatele privirilor dacă și-au atins țința. El se prefăcea a nu înțelege. Alerga la acele prezumții și, de fiecare dată, o dădea pe glumă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
adevăr, se afla vestita cruce. Ajunse sus, sus de tot, dincolo de nori. Căci, privind de acolo, lumea, totul era infățișat în caiere de norișori alb albăstrii, de parcă te-ai fi aflat într-o imensă cadă de baie. Apoi, către amiază, eterul deveni limpede ca apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși ființa cu acea de nedescris frumusețe, cu acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător, porni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
binele cu răul... - ceea ce nu Însemna altceva decît că păsările se eliberaseră Într-adevăr din cochilie și ieșiseră din ou. Cu asta, Proiectul Abraxas nu era nicidecum Încheiat, căci pentru crearea Lumii Noi trebuia să se manifeste mai Întîi Haosul, Eterul, Lumina și Umbra, apoi Focul și Apa, apoi Apa și Pămîntul, În sfîrșit, să se deschidă și să se manifeste Vortexul prin care opera Haosului se va desăvîrși În imanentizarea Eschatonului. La prima vedere, am fi tentați să credem că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spuse: — QUIXAL UDINKAK! - adică să se manifeste Haosul. După aceea și le despărți brusc, rostind cuvintele: — XIQUAL UZARFE, D’KIENG. Inițiații știu că aceste cuvinte sunt În strînsă legătură cu constanta lui Plank și au Însușirea de a provoca manifestarea Eterului. Manifestarea Vortexului fu declanșată de cuvintele XIQUAL ONGATHAWAS, Însoțite de un gest al mîinii stîngi care sugera punerea În mișcare a unei roți. Probabil că a mai spus și alte asemenea cuvinte bizare și dificil de reprodus după care hotărî
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care le-am vizitat. S-a făcut miezul nopții și liniștea care s-a lăsat, este pentru amândoi, binefăcătoare, după o zi zbuciumată și plină de emoții. O cucuvea, aciuiată Într-un pom din apropiere, Își trimite ciudatul cântec În eter. Femeia tresare și-și face cruce.de trei ori. E timpul ca amândoi să se lase În voia somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și am confirmat că numele meu este Într-adevăr Alexander, dar de obicei mi se spune Sascha. În timp ce Îmi a mestecam cafeaua cu o bucată de pâine, Wickert continuă: — Conform informațiilor noastre, ați publicat și-o carte. Deranjata Esther? Distrusul eter? Ceva de genul ăsta. N-am citit-o, Îmi pare rău s-o zic. Nu prea erau cărți În Hanovra unde am copilărit. Își drese vocea ca și când și-ar fi cerut scuze. Dar, oricum, munca dumneavoastră n-are nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încetul cu Încetul mi-am dat seama că existau metode pentru a Înfrunta dezastrul. Adunând paginile imprimate de pe jos, mi-am dat seama că nu scăpase nici o carte neatinsă. Fiecare interior fusese rupt din coperte și sfâșiat. Am adunat paginile „Eterului Tulburat“ și le-am așezat Într-un loc. Apoi am colectat paginile intacte ale restului de cărți și le-am aranjat Într-un teanc ordonat pe birou. Gândindu-mă la ce să fac cu paginile respective, m-am dus până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
două, toate rubedeniile sunt de acord în privința asta. Și nu există oare, la o adică, destule cuvinte întregi pe care să și le șoptească unii altora în spatele ușilor închise? Ba da! Ba da! Sunt vorbulițe urâte și reci, duhnind ca eterul și spirtul de pe coridoarele spitalului, vorbe care păstrează într-însele toată fascinația instrumentelor chirurgicale sterilizate, cuvinte ca scurgere și biopsie... Și-apoi, mai sunt cuvintele pe care le căutam acasă, pe furiș, în dicționar, numai ca să le văd tipărite, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se țină pe ceea ce era uneori un vapor, alteori o cometă, lumea Însăși sau doar un tren rapid din Ostende până la Istanbul. Mama și tatăl lui se Înclinară În fața sa, cu fețele lor brăzdate și supte, și Îl urmară prin eter, dincolo de vârtejul stelar, spunându-i că erau bucuroși și recunoscători, că el făcuse tot ce putuse, că fusese credincios. Rămăsese fără respirație și nu le putu răspunde, tras În jos de o gravitație ce-i provoca dureri imense. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte un zgomot. Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate aceste mici doze de emoție. Se găsește întotdeauna cineva care să-și împroaște în aer propria dispoziție. Casetofonul din mașină, care le difuzează în eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]