322 matches
-
Brummell, așa cum apărea, să nu atragă atenția și simpatia bărbatului despre care se spunea că ar fi fost mai mândru și mai fericit de distincția manierelor decât de Înălțimea propriului rang. Se cunosc, de altfel, strădaniile prințului de a-și eterniza tinerețea. Pe atunci, el avea 32 de ani. Frumos, de o frumusețe limfatică și rigidă (frumusețea Casei de Hanovra), dar Încercând să o Însuflețească prin podoabe, să-i dea viață prin raza Înfocată a unui diamant, bolnav de scrofuloză, dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pentrucă eu nu respect durerea ta? Crede-mă pe mine... știu suferințele tale, pentru că națiunea mea îndealtfel m-ar fi numit pe nedreptul poet... Dar aceste cugetări, amicul meu... lasă- le. în muri îți duci durerea... și durerea ta se eternizează acolo... Tu vei duce-o și-n mormânt. Ea nu te iubește... așa-i? A[LECU] (trist) Da. {EminescuOpVIII 324} [ȘTEFAN] Ei apoi... Daca nu te iubește de ce să fii desperat... Se prea poate ca ea să nu te poată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tăgădui o calitate: arta de-a guverna. Cel puțin ar fi absurd a i-o tăgădui după o probă continuă de atâtea mii de ani. Egiptenii erau asemenea cunoscuți ca poporul cel mai conservator al anticității. Ei au voit să eternizeze pentru urmașii din veacurile viitoare într-o icoană de piatră secretul lungii lor vieți pe pământ și au zidit - piramidele. Viața altor state comparată cu a Egipetului este ca viața unei muști comparate cu a unui om, ca traiul unei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sigilează cu plumb și păstrează sigiliul. Pergamentul nu s-a evaporat dintr-o clipire în fața hîrtiei, iar cancelariile și universitățile care foloseau pielea de măgar ca suport pentru titlurile conferite au catalogat multă vreme hîrtia ca fiind nefiabilă, incapabilă să eternizeze tentativele de imobilizare a timpului tratatele, cartele și constituțiile. Vitrina cu medalii exhibă totdeauna nostalgiile permanenței, și toți dictatorii iubesc marmura. Rezultă că autoritatea negație a uzurii și denegare a morții se împlinește în rigiditate și reconsideră flexibilitatea. Nu se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Atenei, pentru înțelegerea specificității fenomenului socratic. Apropiații lui Socrate, făceau parte din medii variate ale Atenei clasice, nobili, filosofi, săraci. Demersul la filosofare, inițiat de Socrate este ilustrat în "Dialogurile" lui Platon. Spiritul de finețe caracteristic vechilor atenieni a rămas eternizat în formula atât de plastică de "sare atică". Prin ea se înțelege tot ce dă lucrurilor, spiritului un umor rafinat și subtil. Această minunată "sare atică" a fost strecurată de Platon în "Dialogurile" sale, scrieri de filosofie în cel mai
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
lanț al istoriei neamului. Era dorința de a pune istoria În marș, cu o notă mitologizantă, era istoria pe acest pământ, În acest loc, cu acești oameni. Paradele, carele alegorice trebuiau să legitimeze acea religie a istoriei care consacra și eterniza simbolic prezentul... Ovidiu Pecican: Și ne trezim cu Ștefan cel Mare... sfânt. Marius Jucan: Trebuia să avem și noi, În sfârșit, sfinții noștri domnitori. Cât mai mulți, dacă se poate. Remarc Încă un lucru: felul În care ne-am modernizat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Publicațiune săptămânală pentru apărarea culturii românești”. Director: Mihail Sorbul. Articolul-program, Săgetătorul, nesemnat, afirmă că revista „se va ocupa numai de manifestările culturale românești, lăsând celorlalți misiunea să pregătească și să cultive generațiile cu tot ceea ce geniul creator universal împodobește și eternizează alcătuirea slabă și trecătoare a omului”. Rubricile obișnuite sunt „Viața culturală”, „Teatru”, „Cronica artistică”, „Comentarii”, „Impresii din Ardeal”, „Revista revistelor”. În numărul 7/1921 se publică, fără semnătura autorilor, un grupaj masiv de sonete, toate participând la un concurs finalizat
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
de arme și să le înregistreze ctitoriile, să le mențină prezența prin nume, prin rememorarea actelor lor de vitejie 93, să-i facă, adică, să stăpânească timpul. Și unii boieri (ori neamuri boierești) procedează aidoma, căci pagina de cronică putea eterniza întrucât - zicea Miron Costin - „scrisoarea iaste lucru vécinic”): Voievozii și boierii înălțau ziduri întru slava lui Dumnezeu, pentru câștigarea „numelui bun”, singura punte, admisă în veacul de Mijloc, spre veșnicie. Uneori apelurile acestea erau lansate de morți. în inscripția de pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia existenței nediferențiate, molusculare, întâlnită la Gottfried Benn, în apologia vieții neschimbate, „eternizate” a satului ardelean. Dar fiori metafizici vin și aici, ca în Poemele luminii, să tulbure nepăsarea fericită a firii. Pan, bătrân și orb, retras într-o peșteră, e urmărit de umbra lui Christ. Conștiința, spiritul aștern umbră în edenul păgân
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
irealității”. Viața apare ca un „umblet” printre șiruri de lucruri, sub cerul nedefinit, insensibil, o rătăcire prin lumea sinelui. Poetul propune un corectiv acestei veșnice evanescențe a existenței, imaginând „materializări” ale timpului, ale febrei, visului, amintirilor în obiecte care să eternizeze clipa. Poate cea mai plastică imagine a unei stări onirice ca soluționare a impactului dintre conștiință și viețuire este aceea din Plimbare marină, care parcă vine în continuarea diluviului bacovian. Plânsul materiei s-a sfârșit, eul e sub ape, iar
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente cinstite. Atunci de ce și-o dorește în continuare? Probabil pentru a se eterniza el însuși prin frumusețea ei. Se scutură nemulțumit. Iubirea este o exigență a sufletului, dar nu poate reprezenta rațiunea și scopul activității omenești. Nu prin frumusețe ne vom apăra împotriva morții, ci prin virtute și glorie. Nu i-a scăpat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru ziua aceea de domnul general Jacques Lahovari"2278. După slujba oficiată la catedrală, participanții la festivități s-au îndreptat spre statuia poetului Ovidiu, amplasată în piața Independenței. Aici, "pe balconul hotelului "Bristol" se vede pregătit un aparat fotografic să eternizeze acest moment solemn"2279. Cu acest prilej au fost rostite discursuri referitoare la viața și opera lui Ovidiu și la situația din Dobrogea de către domnul Petru Vulcan, președintele cercului literar, și domnul N. H. Ciurcu, unul dintre membrii marcanți ai
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
voi vedea Rodin vreodată până în 1989 când l-am mai văzut la Ermitaj și am făcut vertigo nu doar fiindcă este atât de frumos, ci și fiindcă eu nu am văzut ceva mai sensibil-erotic. Uneori continuu să cred că dragostea eternizată în cultură este cel mai frumos dar de la semenii noștri, după cum cealaltă este cel mai frumos dar chiar de la Dumnezeu. La New York am stat la Misiunea României la ONU. Greu de comentat. Un stat sărac, incapabil să investească tip secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vreme să stai să chibzuiești. Cardinalul se pregătește deja de plecare și ar trebui să-l însoțești. Prin firea pe care o aveam, era preferabil pentru mine să-mi asum un risc imediat, dar de scurtă durată, decât să mă eternizez în închisoarea asta aflată sub asediu și care, în orice clipă, putea fi invadată și trecută prin foc și sabie. Singura mea șovăială era legată de Maddalena și de Giuseppe. Nu-mi era lesne să-i duc de bunăvoie în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cizmele acestora. Pentru a Încerca să evite lucrul cel mai rău, el are nevoie de un mandat clar; pune, așadar, problema Încrederii, amintindu-le deputaților că ultimatumul expiră la prânz, că timpul e măsurat și că dezbaterile nu se pot eterniza. Pe tot parcursul intervenției, n-a Încetat să-și Îndrepte privirile Îngrijorate spre galeria invitaților, unde tronează dl Pokitanoff, căruia nimeni n-a Îndrăznit să-i interzică intrarea. Când prim-ministrul se așază la loc, nu se aud nici huiduieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de decodare, așa încât cititorul atent și tenace poate să-și descopere și să se elibereze de propriile angoase, regăsindu-și triumful - alegoric! - în fața necurmatei ticăloșii a timpului. Victor Sterom: Memoria clipei Obstinându-se să devină cronicarul efemerului, pentru a-l eterniza sau, cel puțin, pentru a-i conferi iluzia perenității, în Memoria clipei - Editura Dacia XXI. Poeți contemporani, Cluj-Napoca, 2011 -, Victor Sterom își pune gândurile sub auspiciile cuvintelor lui Ion Caraion, pe care le alege drept motto al volumului: pasul și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
smochina din gură. Urmă gestul, acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de jos, aproximativ sub câmpul cu mană, în modesta sa chilie laică, Z.D.Anibal, zis Șuță, sughiță cavernos și puternic, fapt ce avea să-I
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
este dinadins prăfuit, pentru a evoca poluarea industrială a orașelor comuniste. Susan citește cu voce tare o altă declarație: Cortina de Fier era făcută din ciment. RÎurile erau Îndiguite cu ciment, munții erau acoperiți cu ciment, eroii istoriei revoluționare erau eternizați În ciment. Cimentul Întrupa calitățile pe care regimul le dorea propășite: tărie și intransigență, În contrast cu acele calități de nedorit precum flexibilitatea și sensibilitatea, care erau burgheze. Tăria și Intransigența, Împreună cu frățiorul lor mai mic, Vigilența, formau o trinitate masculină, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică” cronologia, introducînd un prolog („Înaintea Cortinei”) menit să „actualizeze în manieră grotesc-ironică tot ce va urma, eternizînd întîmplările înfățișate și imprimînd autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia) îi citează pe Aristot, Averoes și Cusanus, rimele fiecărui vers final sînt parodiate buf de spiritele răului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mine... Ce costă absoluțiunea bisericei pentru crimă... o sumă mare, dar o sumă... Ce costă mila lui Dumnezeu... s-o scoatem la vânzare... Ce, îndulcirea diavolului, ce, iubirea poporului, ce, gloria, ce costă opera unui geniu, cu care să-mi eternizez numele meu... Toate, toate sunt de vânzare... El {EminescuOpVII 255} râse crunt. Ecoul boltelor răspundea cu clocot la râsul lui cumplit, și cranul cel mort parcă rânji din sicriu... iată-mă dar în vârful lucrurilor omenești... Ce aș fi eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai de oameni, departe de pământ chiar. Misterul divin al vieței suntem noi - noi în momentul acesta vom purta toată lumea în inimi... îl vom purta, nu-i așa?... tu ai milă... tu vei lăsa ca umbra unei zile să se eternizeze prin tine... Murmurezi... o murmur neînțăles, dulce e beția mistică a amorului nostru... aud tremurând la urechea mea glasul celui întîi amor... O, Eva... Eva tu ești, tu-mi dai mărul din pomul cunoștiinței... și nu vorbești, murmurezi... cum de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și ascuțit în țîțînele de fier. El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care - ar fi dat [mult] ca D-zeu s-o eternizeze. Îi părea că-i singur și visurile treceau c-o limpezime rară înaintea ochilor minții sale, era un fel de lipsă de pasiune, un simțământ nemișcat, pe care naturi estreme în afectele lor o doresc atât de mult. I-ar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cenușa și sorbind c-o lene voluptuoasă din licuarea dulce și neagră ce sta-naintea lui. Îi era somn, dar lenea-i era atât de dulce încît o prefera somnului, inferior Ar fi dat mult ca {EminescuOpVII 297} natura să eternizeze acea dispozițiune leneșă și plăcută, acea căldură voluptuoasă în mijlocul unei ierne senine, acea limpezime a cugetării, acea lipsă de pasiune și de simțământ pe care inimi estreme în afectele lor o doresc atât de des. Prin minte nu-i trecea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lor Întâlnire tot Într-o noapte de Sânziene, În pădurea de la Royaumont e prilej al mărturisirii permanenței iubirii lor, permanență Întărită prin mit. „Ștefan, pentru mine a fost ca În Tristan și Isolda...” (/vol. II, 412). Iubirea lor va fi eternizată prin moarte (trăirea În clipă, deci În eternitate: „știa acea ultimă, nesfârșită clipă Îi va fi deajuns”). Moartea va prelungi În infinit această iubire, ca fiind singura semnificativă, singura adevărată. Nu lipsesc din roman teme și motive pe care ne-
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
părtași la mărețele bătălii și despre care am avut posibilitatea să ne informăm, cu regretul că unele ne vor scăpa. O facem din datoria ca numele și renumele lor să fie cunoscute și recunoscute de către urmași, gloria lor să fie eternizată, cu atât mai mult cu cât autoritățile noastre locale nu s-au străduit să le înveșnicească întru vreun fel memoria și jertfa, așa cum au făcut-o oamenii vrednici de prin satele vecine. Au existat câteva intenții ale primarilor din perioada
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]