16,853 matches
-
Gabriela Ursachi Personalitate scindată de fascinația temelor duale împinse, prin rezolvare mistică, pînă "la pragul minunii", Vasile Voiculescu este, cu siguranță, un poet de antologie. Flagrantele discontinuități etice și estetice nu reușesc să clintească o anume impresie unitară, de orgoliu și solemnitate, care-l impune. Livresc (în maniera cu totul serioasă a autodidacticului), cu lecții de mitologie bine însușite, clasificate pe simboluri și apreciate după folosul didactic, V.
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
tenacitate se pot sistematiza, într-un timp relativ scurt, implicațiile și urmările teoretice ale genialei povestiri, în schimb, deschiderea lecturii, repoziționările ei ample și constante evoluează către o redimensionare a spațiului literaturii până la proporțiile unui... Univers. În Rescrierea postmodernă: perspective etice Tamara Cărăuș valorifică acest potențial al noii conștiințe literar borgesiene - începând cu "gradul zero" al rescrierii, continuând apoi cu versantul cel mai înalt, rescrierea postmodernă - plecând în demersul critic de la o mărturisire a scriitorului argentinian vizavi de propriile rescrieri: "un
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
literar borgesiene - începând cu "gradul zero" al rescrierii, continuând apoi cu versantul cel mai înalt, rescrierea postmodernă - plecând în demersul critic de la o mărturisire a scriitorului argentinian vizavi de propriile rescrieri: "un sport iresponsabil". Afirmația trimite explicit la un suport etic sau reclamă o justificare etică, nu una a conținutului și implicațiilor textului, ci a raportului cu textul. După ce "marginalizează" două dintre cele mai întâlnite critici care inculpă rescrierea postmodernă ca o utilizare imorală ("presupoziția originalității și autenticității textului literar" - percepută
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
zero" al rescrierii, continuând apoi cu versantul cel mai înalt, rescrierea postmodernă - plecând în demersul critic de la o mărturisire a scriitorului argentinian vizavi de propriile rescrieri: "un sport iresponsabil". Afirmația trimite explicit la un suport etic sau reclamă o justificare etică, nu una a conținutului și implicațiilor textului, ci a raportului cu textul. După ce "marginalizează" două dintre cele mai întâlnite critici care inculpă rescrierea postmodernă ca o utilizare imorală ("presupoziția originalității și autenticității textului literar" - percepută ca un simplu scrupul romantic
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
a eticii, o etică diferită de cele existente, căci vizează textul, lectura și decizia etico-politică. Indecidabilitatea care survine în lectura deconstructivistă deschide câmpul deciziei sau al decidabilității sensului. Nici un sens care s-a construit deja nu este lipsit de dimensiunea etică, căci s-a construit excluzându-le pe altele." Concluzia este departe de a fi una modestă: "prin rescriere, ca și prin deconstrucție, mai e posibil un progres și o emancipare - sunt deconstruite și rescrise ideologia sistemelor precedente, calculele închistate, normele
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
de limitele impuse de contextual cultural sau de pleura greu penetrabilă a iluziilor, a mistificărilor, și de aceea se impune o Școală a suspiciunii (P. Ricoeur) pentru decantarea sensurilor corecte de morbul unei conștiințe false. Argumentele Tamarei Cărăuș în favoarea legitimării etice a rescrierii postmoderne sunt numeroase și bine documentate. Demersul teoretic este susținut de analiza unor romane reprezentative pentru proza postmodernă: Foe de J. M. Coetzee, Wild Sargasso Sea de Jean Rhys, Vineri sau Limburile Pacificului de Michel Tournier, Evanghelia după
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
un pretext pentru reamenajarea spațiului critic saturat de prea multe experiențe. Argumentele sustenabile ale rescrierii postmoderne nu anulează reacțiile îndreptățite ale criticii moderne, ci coexistă cu acestea într-o aporie proteică pentru literatură. De aceea Efectul Menard Rescrierea postmodernă: perspective etice este o lucrare utilă, nu pentru că ar aduce lămuriri fundamentale într-o polemică prea adâncă - nu o face - ci pentru că deschide apetitul pentru cei care vor să depășească această indecidabilitate nonpasiv.
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
vorbi în termenii lui Max Weber, angajarea sa este una care ține de așa-numita "morală a convingerii", radical opusă "moralei acțiunii" sau a "puterii", adică una ce vizează - cum spune Paul Ricoeur comentându-l pe sociologul german - un optimum etic sau "le souhaitable humain" - ceea ce este de dorit pentru om. (v. Paul Ricoeur, Lectures 1. Autour du politique, Seuil, Paris, 1991, p. 251). Intră în joc aici și utopia, cum atrage atenția Ricoeur, întrucât " Există o morală universală în măsura în care omenirea
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
ca o singură ființă suferindă", dar și în măsura în care profesează "realizarea individuală, deplin singularizată, a vocației umane" (Op. cit., p. 252). Citit sub acest unghi, am putea spune că Istrati e un utopist în dubla dimensiune semnalată, căci visează la binele și eticul colectiv și, în egală măsură, la respectul pentru persoana umană. Negocierea între cele două "morale" este pentru el inacceptabilă sau, poate mai exact, față de relativul echilibru dintre ele, opțiunea sa tinde să privilegieze eticul contra "realismului" politic și a acțiunilor
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
semnalată, căci visează la binele și eticul colectiv și, în egală măsură, la respectul pentru persoana umană. Negocierea între cele două "morale" este pentru el inacceptabilă sau, poate mai exact, față de relativul echilibru dintre ele, opțiunea sa tinde să privilegieze eticul contra "realismului" politic și a acțiunilor ce decurg din el. Dacă suntem însă mai atenți, observăm că ceea ce Weber numise "morală a acțiunii" sau a "puterii" este într-o așa măsură distanțat și contrar în raport cu orice exigență etică, încât până la
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
să privilegieze eticul contra "realismului" politic și a acțiunilor ce decurg din el. Dacă suntem însă mai atenți, observăm că ceea ce Weber numise "morală a acțiunii" sau a "puterii" este într-o așa măsură distanțat și contrar în raport cu orice exigență etică, încât până la urmă balanța înclină clar în favoarea punctului de vedere istratian: căci "morala forței, a violenței reglate, a culpabilității calculate" - cum scrie Paul Ricoeur detaliind trăsăturile "moralei responsabilității", e descoperită de vizitatorul Uniunii Sovietice ca funcționând violent-unilateral și exclusivist și
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
un nivel de tensiune extremă, care împinge în plan secundar orice alt argument de ordinul "responsabilității" și al "puterii"; primele bănuieli, cele esențiale, țin, cum notează într-un loc, de "moralitatea puterii revoluționare" (p.78). Lipsită de un substanțial fundament etic, acțiunea Puterii în planul deciziilor luate pentru comunitate, nu are pentru el nici o valoare. Decepția idealistului mereu încrezător în numitul "optimum etic" este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
esențiale, țin, cum notează într-un loc, de "moralitatea puterii revoluționare" (p.78). Lipsită de un substanțial fundament etic, acțiunea Puterii în planul deciziilor luate pentru comunitate, nu are pentru el nici o valoare. Decepția idealistului mereu încrezător în numitul "optimum etic" este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este foarte adevărat, însă, că gradul de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
ajungând să spună că "cuvântul �cultură' este antimarxist". Or, Fondane pune accentul tocmai pe libertatea individuală a scriitorului, pe actul creator ca ținând mai degrabă de planul existențial decât de cel rațional, de trăirea "irațională" decât de "doctrină" și exigențele "etice": "în spatele statului comunist (se află) un întreg corp de doctrine infinit respectabile, însă care, născute dintr-o exigență etică, operează o confuzie ucigătoare între valorile etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
actul creator ca ținând mai degrabă de planul existențial decât de cel rațional, de trăirea "irațională" decât de "doctrină" și exigențele "etice": "în spatele statului comunist (se află) un întreg corp de doctrine infinit respectabile, însă care, născute dintr-o exigență etică, operează o confuzie ucigătoare între valorile etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
planul existențial decât de cel rațional, de trăirea "irațională" decât de "doctrină" și exigențele "etice": "în spatele statului comunist (se află) un întreg corp de doctrine infinit respectabile, însă care, născute dintr-o exigență etică, operează o confuzie ucigătoare între valorile etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
de trăirea "irațională" decât de "doctrină" și exigențele "etice": "în spatele statului comunist (se află) un întreg corp de doctrine infinit respectabile, însă care, născute dintr-o exigență etică, operează o confuzie ucigătoare între valorile etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis aici. Și ea îi apare confirmată
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
statului comunist (se află) un întreg corp de doctrine infinit respectabile, însă care, născute dintr-o exigență etică, operează o confuzie ucigătoare între valorile etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis aici. Și ea îi apare confirmată, în chipul cel mai drastic, de tacticile și strategiile sovietice
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce nu țin seama de concretul faptelor și existențelor particulare. Ambii se încadrează perfect în categoria oamenilor ce slujesc unei "morale a convingerii", vizând amintitul "optimum etic" și se opun eticii forței și puterii, acelei "morale a realității" care, prea adesea, nu e dispusă să țină seama de exigențele morale propriu-zise și acționează în funcție de interese strict politice, de conjunctură. Cei doi scriitori se regăsesc alături, din păcate
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Acesta a văzut, însă, lumina tiparului la mai bine de o jumătate de secol după dispariția sa tragică, din octombrie 1944. Posteritatatea i-a reabilitat însă, fie și cu întârziere, recunoscându-le amândurora înaltele calități morale, exemplarul curaj intelectual și etic, voința de adevăr. Căci, cum scria Fondane, "a porni cu ochii închiși înseamnă a ajunge cu ochii închiși". Or, și el și Panait Istrati au înțeles să rămână, într-o lume grav manipulată ideologic, cu ochii larg deschiși.
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
a reușit decît prin puternicul spirit autocritic, condiție sine qua non a operei de artă moderneť". I se potrivesc dlui Lefter vorbele prin care d-sa îl caracterizează pe un confrate: "Scrisul lui Mircea Martin prezintă garanțiile de dreaptă rigoare etică și de elegantă profesionalitate în măsură să facă din autorul lor o prezență prețioasă în cîmpul literaturii noastre actuale". Ion Bogdan Lefter este, alături de Al. Cistelecan, liderul învederat al criticii optzeciste. Ion Bogdan Lefter: Anii '60-'90. Critica literară, Ed.
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
opoziție cu care socialismul "a realizat condițiile materiale și morale în care alegerea în iubire este posibilă" și chiar mai mult decât atât: "Socialismul face astfel posibilă monogamia efectivă", iar "jocul erotic se metamorfozează în iubire și câștigă o demnitate etică, o adâncime existențială" (p. 38-39). Drept consecință, eseistul va pronunța sever câteva condamnări ideologice: principiul romantic al polarității metafizice dintre bărbat și femeie propune o teorie "inadmisibil de eronată", iar "freudismul a exagerat această realitate la proporții nepermise" (p. 31
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Producerea și consumarea muzicii se săvârșea instantaneu, de către același individ sau colectivități, iar trăirea fenomenului sonor se integra unei ontologii și gnoseologii esențial sincre- tice, sinergetice și sinestezice. Disjuncția protagonist-spectator s-a petrecut odată cu re-poziționarea muzicii dintr-un plan eminamente etici și sacru, traversat de condiția anonimatului, într-unul estetic și profan, cronic paternitar. Pe de altă parte, entropia fenomenului muzical a cunoscut, ca proiecție geometrică, la început o creștere logaritmică (foarte lentă), apoi o creștere polinomială (echilibrată), pentru ca în ultima
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
e vădit mirat și poate poza chiar în victimă impulsivă, supraveghindu-și atent conduita și vorbele. Toate disimulările îi acuză slăbiciunea ce nu se vrea nicicum răscumpărată printr-un act oarecare de căință, ceea ce ar atenua eșecul total în ordine etică. Gestul căinței nefăcut suspendă iremediabil salvarea, ca și necesitatea degajată din paradigma biblică. încât suntem departe de modelul originar al vânzătorului care, nemaifiind necesar pentru consecința pozitivă a faptei lui, s-a dizolvat, cum se vede, în apele tulburi ale
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
inutil, nota asupra ediției alunecă în considerații puerile despre opera lui Rebreanu, conspectând în două pagini din trei cunoscuta mărturisire din Cred. Comentarii deștepte adaugă: "Variantele reproduse de noi dovedesc faptul că, în zona practicii scrisului, primează intențiile estetice și etice" (p. LXXI). Dar ce alte intenții ar fi putut prima? Variantele reproduse de alții au demonstrat altceva? Antologică e următoarea frază de Gâgă: "Scrisul în activitatea intelectuală a lui Liviu Rebreanu devenise un tabiet/ritual, transformându-l în meserie și
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]