1,259 matches
-
Cinematografie înseamnă, din punct de vedere etimologic, "„scrierea mișcării”" (de la cuvintele franceze „cinématique” - mișcare și „graphie” - scriere). Legat de această definiție amintesc faptul că patentul acordat fraților Lumière în februarie 1895 avea titlul de "„Aparat pentru obținerea și vizionarea imaginilor”", numit generic de către ei „Cinematograf”. "Cinematografie" este
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
lexicographie macédonienne în "Aperçu sur la lexicographie bilingue", Paris 2000. 52. Tolkoven rečnik na makedonskiot jazik : nasušna potreba i zaboravena obvrska vo Zbornik na trudovi "Jazikot i opštestvoto na pragot na XXI vek", MALA, Skopje, 2000, str. 27-32 53. Note etimologice meglenoromane în "Studii și cercetări lingvistice", ed. Academiei Române, București, 1997, p. 11-17. 54. El lugar del español en la Republică de Macedonia în "Actos del Congreso España y la cultura hispanica en el surește europeo", Atenas, 2-5 de diciembre de
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
și care a luat asupra sa întreaga jurisdicție catolică din Țara Românească. Conform unor alte surse, numele medieval al Severinului ar putea fi de origine slavă, asociată cuvântului «severnâi» (северен sau северный), tradus prin cuvântul „din nord” sau „nordic”. Confuzia etimologică între varianta "Sewrny" și presupusa origine slavă a numelui Severinului «Severnâi» provine probabil de la o scriere a lui Wolfgang Lazius (1514-1565), în care acesta a afirmat că numele modern este "Sewrny", pe care alți autori îl scriu "Severin" sau "Zeverin
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
din Dacia. Sabbathier, autor al unui dicționar al autorilor clasici greci și latini din 1773, în articolul despre “Daci”, numește Severinul cu indicativul "Acmonia". În Lexiconul lui Johann Heinrich Zedler (1706-1751) Severinul este numit "Severino", cu indicativul "Acmontia", adăugând variantele etimologice "Svverin, urbs Daciae, Severinum". Alte variante sunt: Szörényvár; Szörény; Szörény vára; Severovar; Severinopolis; Zeurini; Zeren; Zeuryn; Turn-Severin; Turnul-Severin; Szörény-Tornya. Stema municipiului Drobeta-Turnu Severin se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, despicat. În dreapta, în câmp roșu, se află un
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
folosește Irineu de Lyon în scrierea sa "Contra Haereses" ("Împotriva tuturor ereziilor") pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la "ortho-" "dreaptă" + "doxa" "gândire/credință") a Bisericii creștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
ibid.) În unele dialecte maghiare (cel din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979. Graiul
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
este un raion din Republica Moldova. Reședința sa este orașul Criuleni. Și aici există, ca la Cimișlia, o variantă locală a legendei cu Romeo și Julieta ca "explicație" etimologică: aici sunt denumiți Criu și Lenuța. Ca în celelalte variante, cei doi îndrăgostiți sunt proveniți din localitățile vecine, și părinții le interzic să se căsătoreasca. Dar, în timp ce legenda Cimișleană are un sfârșit vesel, cea Criuleană are un sfârșit tragic: negăsind
Raionul Criuleni () [Corola-website/Science/297495_a_298824]
-
limba latină, "ce-ci, ge-gi", însă scrise 'tch' și 'dj'. În cazul participiilor, "z" din limba română devine "y" în valonă: Iată o listă neexhaustivă de cuvinte române și valone, având același înțeles sau aceleași înțelesuri, și având aceeași origine etimologică. Cuvântul românesc "huilă" își are originea în valonul "hoye". Urmează o paralelă între două variante - una valonă, cealaltă românească - ale unui fragment de text din Biblie, din Cartea Facerii. Varianta valonă este traducerea D-lui Lorint Hendschel. "Djeneze" / Facere, c
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
are la origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri. Acest termen are ca bază etimologică cuvântul antic grecesc "spáthe", care a fost preluat în limba latină sub înțelesul de „obiect lung și plat” pentru amestecat diferite substanțe. Termenul a supraviețuit în limba română în cuvinte ca spate, spătar (partea superioară a scaunului) și spată (element
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
fonetică, pentru că putea diferi de la scrib la scrib sau chiar de la un document la altul al aceluiași scrib. Unele redări grafice ale sunetelor de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
originii latinești sau grecești a cuvintelor, prin litere care nu se pronunță sau care corespund unor sunete redate și de altă literă (vezi Ortografia limbii franceze, În epoca Renașterii). Încă nu se ajunge la normarea ortografiei, dar deja învinge caracterul etimologic al acesteia. În secolul al XVII-lea, stabilitatea politică adusă de domnia lui Henric al IV-lea duce la întărirea monarhiei, care devine absolută sub Ludovic la XIV-lea. Totodată, Franța cucerește noi provincii la granițele ei și colonii peste
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și miros de sulf. Din „grupa marcasitelor” fac parte: Anduoit, Ferroselit, Frohbergit, Hastit, Iridarsenit, Kullerudit, Mattagamit și Omeiit. Marcasita are aceeași formulă chimică cu Pirita dar se deosebește prin structura cristalină, "pirita" cristalizându-se în cuburi. Din punct de vedere etimologic, termenul "marcasită" provine din limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = „amnar, cremene” denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și faptului că prin lovire cu o bucată de cremene sau oțel produce scântei. Marcasita
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
de undă este antinomică noțiunii de particulă. Percepția la nivel macroscopic face să se creadă că o particulă este un obiect "solid" iar unda este o formă de "energie", ceva în mișcare, așadar contrară principiului material, solid, fix. Acest sens etimologic ne face să admitem cu dificultate că un corp poate să aibă aceste doua proprietăți "undă-particulă" în același timp. De aceea, această dualitate ar trebui interpretată astfel: atâta timp cât obiectul cuantic nu este măsurat, el este considerat ca o probabilitate de
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
tratează cuvântul „Dragobete” la articolul despre „drag” (cu temă slavă) și ca substantiv comun, însemnând „gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”, cunoscută și sub numele de „târtăriță” sau „repede” ("Cicindela campestris"). În „Dicționarul etimologic al limbii române”, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvântul sârb „drugobrat” ce se traduce prin „cumnat”. Alte teorii expuse de Lutic consideră proveniența numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” și „biti”, care s-ar traduce prin „a
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
Society (Londra, 1972), Association Internationale d'Etudes des Civilisations Mediterraneennes (1973) etc., iar în 1993 este ales membru de onoare al Academiei Române. A fost redactor la revistele "Trimestrial de mitologie și estetică" (1931), "Gongul" (1941), "Symposion" (1943-1944), "Cercetări folclorice" (1947), "Etimologica". Publică articole în revistele "Dacia", "Porunca vremii", "Buna-Vestire", "Suflet nou", "Îndreptar", "Presa Olteniei", "Ramuri", "Studii și cercetări de istoria artei", "Revista de etnografie și folclor", "Revue historique du Sud-Est Europeen" etc., uneori semnând cu inițiale (R.V.) sau Vulca, Vulcan, V.
Romulus Vulcănescu () [Corola-website/Science/307083_a_308412]
-
din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a pronunției dorice grecești a aceluiași cuvânt Μελίτα. O altă ipoteză sugerează că cuvântul "Malta" ar veni de la cuvântul fenician "Maleth," „sălaș” sau „port” cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în literatura clasică, termenul de "Malta" apărând în forma sa actuală în "Itinerarul Antonin" (Itin. Marit. p. 518; Sil. Ital. xiv. 251). Ceramica găsită de arheologi la se aseamănă cu cea găsită în Italia, și sugerează că insulele malteze
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
limba română își are originea în limba părinților daci - limba dacă, ca și latina, având origini comune într-un filon indo-european. Așezand pe 3 coloane cuvinte din dicționar corespunzatoare limbii române, latine și sanscrite, Dulcu ne arată apropierea fondului nostru etimologic de limba sanscrită, mai mult decât de limba cotropitorilor romani. Teoria se pierde în negura timpurilor, în migrația lui Rama, plecat de pe meleagurile hiberboreene (prin Tărtăria, via Summer), pe meleagurile Indiei de astăzi. Prin migrația indo-europeana, limba latina, provenind din
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
Pentru limba noastră moldovenească", remarcă influența altor limbi („așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”), afirmă descendența romană („de la Rîm ne tragem”) și face unele apropieri etimologice între cuvintele românești și cele latinești („...de la rîmleni, ce le zicem latini: pîne, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
Urlați prin aceea denumirea "urlătoare" dată târgului, spre care locuitorii din zonă coborau de pe dealurile învecinate. Urlați ar putea să fie însă o derivare a traducerii din slavă a hidronimului [[Cricov (din "krik" "strigăt", "urlet"). Ar fi și o versiune etimologică maghiară: Urlați ar reprezenta o adaptare românească a termenului maghiar "Váralatt" "Subcetate" (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat). Urlați a fost până cel târziu în [[1645]] reședința unui fost [[județul Săcuieni|județ Săcuieni]], iar numele Secuieni ar sugera imigrarea
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
now you lose old nipons " ( acum ați pierdut japonezi învechiți ), adică exact cele 5 inițiale N Y L O N. Toată lumea a fost cucerita de idee și astfel a aparut denumirea de "nylon" Explicația următoare, oferită de mai multe dicționare etimologice (între care cel al lui Dauzat) este destul de plauzibilă: potrivit acestei explicații, este vorba de acronimul format de inițialele prenumelor șotiilor celor cinci chimiști de la DuPont de Nemours care au colaborat la inventarea textilei, si anume : Nancy, Yvonne, Louella, Olivia
Nailon () [Corola-website/Science/316407_a_317736]
-
influența slavă, denumirea latină se transformă în "Rădăuți". Conform altor surse istorice, denumirea așezării provine de la numele proprietarului său, Radomir. Astfel, localitatea s-ar fi numit "Radomirovți", prescurtat "Radovți", care s-a transformat apoi în actualul "Rădăuți". O altă variantă etimologică a denumirii este cea conform căreia "Rădăuți" provine din slavul și polonezul „rada”, care înseamnă „satul bucuriei” sau „satul sfatului”. De asemenea, o legendă întâlnită în Depresiunea Rădăuți evocă existența unei anumite Uța și a fiului ei Radu (Radul Uței
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
ul și extremismul caracterizează o politică intolerantă, nedemocratică, discriminantă, având frecvent caracterul de fanatism, naționalism, exercitat de unele grupări fundamentaliste. Originea etimologică a termenului de radical provine din limba latină („radix” = „rădăcină”) care de fapt exprimă tendența politici radicale de a realiza schimbări esențiale de la rădăcină. Acest termen exprimă nu numai hotărâre nestrămutată și consecvență, a atitudinii politice ci și conținutul direcției
Radicalism () [Corola-website/Science/308300_a_309629]
-
o serie de cantoane cu excepția cantonului Lucerna, din Elveția fiind cunoscută ca „Revoluția din iunie” (1830), care a dus la învingerea grupării conservatoare din Lucerna. In politologie se vorbește de o linie de demarcație neclară între democrație și extremism. Originea etimologică a termenului de extremism provine din latină „extremus” „extrem, ultimul”. Termenul desemnează idei sau acțiuni considerate extreme, exagerate, utopice, în cadrul politicii această ideologie este adoptată de grupările de margine, „grupările moderate” fiind în „centru”, pe când extremiștii pot fi de dreapta
Radicalism () [Corola-website/Science/308300_a_309629]
-
pompos a ceva care nu există” iar ex-președintele brazilian Jose Sarney a afirmat tot în glumă că „Democrația este sistemul care îți permite să îți faci valizele”. Actualmente cuvîntul democrație are cîteva înțelesuri. Primul lui înțeles este legat de proveniență etimologica a acestui termen. „Democrația” din limba greacă antică se poate traduce prin „puterea poporului”, sau folosind formularea președintelui american Abraham Lincoln a acestui termen „conducerea poporului, alegerea poporului și pentru popor”. Pornind de la interpretarea etimologica a democrației este și a
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
înțeles este legat de proveniență etimologica a acestui termen. „Democrația” din limba greacă antică se poate traduce prin „puterea poporului”, sau folosind formularea președintelui american Abraham Lincoln a acestui termen „conducerea poporului, alegerea poporului și pentru popor”. Pornind de la interpretarea etimologica a democrației este și a doua interpretare a lui mult mai largă: „formă de organizare a oricărei organizații, bazată pe participarea egală a fiecărui membru în conducerea și primirea deciziilor în baza votului majorității”. În acest sens se vorbește despre
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]