214 matches
-
XIX-lea unificarea Germaniei și a Italiei și că din 1820 și pînă în zilele noastre a constituit baza revendicărilor altor naționalități europene a căror moștenire istorică ar fi putut părea mai puțin impresionantă. Dar este limpede totodată că viziunea etnoculturală asupra naționalității a alimentat și xenofobia țărilor cu organizare statală cînd acestea s-au simțit umilite de prestigiul și de puterea altor State-Națiuni. Este cazul Rusiei în primul rînd, unde slavofilii s-au ridicat în numele patriei ortodoxe împotriva partizanilor occidentalizării
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
s-au simțit umilite de prestigiul și de puterea altor State-Națiuni. Este cazul Rusiei în primul rînd, unde slavofilii s-au ridicat în numele patriei ortodoxe împotriva partizanilor occidentalizării și a Europei de Vest în general. În sens mai larg, concepția etnoculturală asupra națiunii n-a încetat să infiltreze resentimentul naționalist și șovin în orice societate, chiar și în acelea unificate politic dar, în mod deosebit, acolo unde unificarea se realizase tîrziu, ca în Germania sau în Italia. Această tendință de cultivare
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pînă la sațietate în elemente de vocabular și de sintaxă pretențioase pînă la refuz. În sfîrșit, rezultă din toate acestea că încă înainte de a se produce ticăloșiile național-socialismului faptele au revelat, începînd cu anii 1870-1871, potențialul deosebit de agresiv al naționalismului etnocultural. Ne gîndim bineînțeles la războiul dintre Prusia și Franța, și mai ales la anexarea Alsaciei și a Lorenei la Germania unită. Națiunea electivă a lui Renan Aceste evenimente care au condus la anexarea Alsaciei și Lorenei la Germania, în virtutea principiului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exclusivă a suveranității populare, ca și cum Franța nici n-ar fi existat înainte de 1789. Și mai mult încă, detestă viziunea iacobină care ignoră substanța reală a noțiunii de țară și care nu va rezista sfidării pe care i-o aruncă națiunea etnoculturală. Deși n-am putea să demonstrăm aceasta, s-ar părea că Renan și-a orientat gîndirea în direcția utilitarismului pragmatic în stil englezesc. El abandonează procupările idealiste și, ca și John Stuart Mill, se dedică ideii de a înlătura din cadrul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la munca, mai modestă, a generalizărilor abstracte, cum este și cazul lui Andreas Kappeler, John Plamenatz sau Miroslav Hroch. Fără a adera la dezbaterea academică ce opune concepți-ile lui Herder sau ale lui Renan, Kappeler distinge trei tipuri ale naționalismului etnocultural. În primul rînd se referă la cel ce se manifestă în secolul al XIX-lea în comunitățile naționale lipsite de suveranitate sau dispersate politic: este cazul germanilor, al italienilor, al grecilor sau al polonezilor de la 1820 și mai tîrziu al
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În ambele cazuri aceasta s-a putut realiza numai sub guvernarea exclusiv imperioasă a statelor de mult timp consolidate: Regatele Piemontului și al Prusiei. Acestea și-au afișat încă de la început legitimitatea politică fondatoare, fără a se încurca în considerente etnoculturale. Altfel spus, Cavour și Bismarck au acționat din înaltul puterii lor disprețuind baza populară; ei au postulat ideea că Statul prevalează asupra societății, ca motor al națiunii, uitîndu-i astfel pe Herder și Fichte în favoarea unui voluntarism autoritar fără nici o legătură
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Spania sau Catalania, iar Țările basce cedează instinctului naționalist începînd cu 1890. Procesul de desfășurare al naționalismului catalan se relevă a fi clasic; originea lui situată în reacțiunea îndelung amînată față de pierderea privilegiilor fostului regim va fi completată prin dinamica etnoculturală ce se va manifesta și aici în secolul al XIX-lea. Catalana rămăsese limbă oficială pînă la venirea Bourbonilor în Spania, în 1712, la fel cum și provincia își păstrase scutirile fiscale și instituțiile administrative sau judiciare separate (les fueros
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ascendentul. În Europa de Vest, se-paratismele cît de cît consistente îmbracă, în orice caz, chipul reacțiilor îndreptate împotriva avatarurilor economice ale statu-lui-națiune liberal sau, ca în cazul Irlandei, constituie rodul unui resentiment multisecular. În schimb, ele nu se supun decît aparent sindromului etnocultural care, cum se poatre observa, în Europa Centrală și Orientală este ațîțat de iresponsabilitatea politică a marilor puteri. Nici măcar în Corsica nu se poate spune că acest sindrom acționează în stare pură. Corsica nu a cunoscut autoritate independentă cea a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Însă, pe de altă parte, Spania reunește aceste popoare distincte mult mai puțin pe baza unei convenții politice ca în cadrul modelului național al lui Renan sau al liberalilor, și mai mult în virtutea unui liant comunitar care nu poate fi decît etnocultural, chiar și atunci cînd acesta rămâne fantasmagoric, exceptînd Catalania, Țările basce și Galicia. Avînd în vedere specificarea evanescentă a cetățeanului individual, nimic nu ne împiedică, în definitiv, să ne imaginăm că suveranitatea acestor popoare reprezintă esențialul. Ceea ce înseamnă că nenumăratele
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poporului Tiparul, părintele limbilor naționale 4 Moartea regilor, nașterea Națiunii Anglia și Franța în secolul al XVIII-lea Inventarea națiunii suverane Botezul războinic al național-civismului Național-civismul banalizat: de la cazarmă la școală 5 Cele două națiuni moderne: Herder și Renan Națiunea etnoculturală a lui Herder "Din vina germanilor" Națiunea electivă a lui Renan 6 Febra naționalităților Catalogul națiunilor Religiile comparate: de la Sfînta Alianță la Polonia martiră. Principiul marilor naționalități față în față cu "Primăvara popoarelor" Purgatoriul micro-naționalismelor 7 1917: Naționalismul și revoluția
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
John Plamenatz, între naționalismul universalist și etnic, sau teritorial și cultural (Two types of nationailsm, p.22-36, în E. Kamentka (ed.), Nation-alism, Londra, E. Arnold, 1973); sau cea propusă de Hans Kohn între naționalismul "occidental", politic, și versiunea sa "orientală", etnoculturală (The Study of Nationalism, New York, Macmillan, 1946, p.329-334). 67 J. Szucs, Les Trois Europes, Paris, L'Harmattan, 1985, p.13. Am împrumutat de la Jeno Szucs titlul acestui capitol. 68 Ibid., p.15. 69 Principatul Kievului, leagăn al Rusiei, aderă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
extinde de la rezultatele obținute către procesul de învățare derulat în situații și contexte diferite, inclusiv în afara școlii (nonformal sau informal). Nu în ultimul rând, evaluarea trebuie să fie tolerantă și să includă valorile multiculturale (înțelegând prin aceasta nu numai diferențele etnoculturale, ci și pe cele legate de clasele sociale, de mediu, religioase, pe cele individuale sau de grup, cu motivațiile lor). Acest fapt solicită toleranță și respect față de varietate și diversitate, perspectivă opusă modelelor care uniformizează și omogenizează, oferind modele adaptative
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
manifestărilor și de stăruința cu care a urmărit ideile de bază, idei reductibile În fond la o cât mai deplină cunoaștere de sine și la o cât mai armonioasă raportare a poporului român la valorile lumii din jur. Orice comunitate etnoculturală, ajunsă la stadiul unei națiuni conștiente de rostul ei, are drept să exprime „comoara cuprinsului său sufletesc“, cum aprecia Xenopol În cuvântarea de la Putna. Fiecare individ e dator să lucreze, potrivit cu propriile sale puteri, pentru a extinde sfera binelui, a
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
națiunea română” are trei culori: roz-alb-gălbuie (moldovenii), brună palidă (muntenii) și portocalie-tutunie (ardelenii). Este un fapt pe care-l atestăm în realitate. Pentru că noțiunea NAȚIUNE subînțelege comunitatea unui tip de indivizi care au „fiert” la un loc, în aceeași „oală” etnoculturală, devenind până la urmă o masă omogenă, cu trăsături comune, cum ar fi, să zicem, culoarea pielii și aspectul fizionomic specific doar acestui tip. Cu alte cuvinte, termenul „român” nu deține o conotație pur etnică: el e doar un criteriu de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
o statistică rusească de la începutul secolului al XX-lea dă chiar procentul de 47%, așadar românii nu mai dețineau majoritatea absolută, însă cifra este evident falsificată), Petru Cornea se exprima în felul următor în aceeași publicație „Comunistul”, în 2003: „dezbinarea etnoculturală a poporului moldovenesc la sfârșitul secolului XIX a fost o urmare a formării națiunii românești, a politicii „latinizării”. În componența Imperiului Rus, moldovenii și-au păstrat suveranitatea culturală, conștiința națională moldovenească, conștiința de „moldoveni”, glotonimul „limba moldovenească”, scrisul chirilic moldovenesc
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Anatole France, Ibsen, O. Wilde, G. Deledda, Pirandello. Acestora li se adaugă o impresionantă literatură didactică, manuale școlare, regulamente, rapoarte, instrucțiuni, anuare, buletine științifice, antologii, gramatici, dicționare, enciclopedii, un număr mare de ziare și reviste. Circulația cărții românești în spațiul etnocultural național este, de asemenea, elocventă. Scrierile lui D. Cantemir, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, I. Ghica, N. Bălcescu, B.P. Hasdeu, Al. Odobescu, A.D. Xenopol, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, B. Delavrancea sunt consemnate în acest catalog și se păstrează, unele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
dusă În acest caz până la limită. Totul este redus la un singur „semn cultural” (șurubul pentru neamț, cetera pentru țigan, munca pentru moldovean etc.) sau numai la câteva astfel de „semne”, considerate a fi definitorii pentru o etnie. Această „determinare etnoculturală” stă sub semnul dublei autorități. Pe de o parte, ea este Înfăptuită de Însuși Dumnezeu și, pe de altă parte, ea se produce chiar la Începutul mitic al lumii, in illo tempore. Prima propoziție din legenda românească enunță În mod
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(162, p. 172)"/>. Rag(h)ila (din germanul Raffel) este o unealtă, formată dintr-o scândură cu cuie, cu care se scarmănă cânepa melițată. Se pare că acest model mental a supraviețuit până În zilele noastre, acoperind o zonă etnoculturală mult mai largă decât cea strict românească. Iată, de exemplu, ce credeau țăranii din sudul Poloniei (regiunea Przemy›l) cu doar 10-15 ani În urmă : „De Paște, ei [= evreii] trebuie să pună sânge creștin În pască [...]. Ei omorau copii pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au supraviețuit În Europa, ca practici și eresuri populare, până În pragul secolului XX <endnote id="(90, III, pp. 274 ș.u.)"/>. Desigur, practici de xenocid au putut să supraviețuiască anume În societățile cu mentalitate arhaică și tradițională, În unele enclave etnoculturale izolate. Mihail Șolohov, de pildă, Își Începe romanul Donul liniștit cu o acțiune de xenocid ritual, petrecută Într-un sat căzăcesc de pe Don, cândva În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cazacii ucid o turcoaică de la marginea satului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Gabriel Schäffer, În oglinda timpului. Culegere de articole publicate În „Curierul israelit” (1921-1945), ediție Îngrijită de Puica Schäffer-Strihan, Tipografia Dalia Offset, Tel Aviv, 2001. 685. Mihai Eminescu, Opere, vol. VII, Proza literară, ediția Perpessicius, Editura Academiei, București, 1977. 686. Minorități etnoculturale. Mărturii documentare. Țiganii din România (1919-1944), volum editat de Lucian Nastasă și Andrea Varga, cuvânt Înainte de Alexandru Zub, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca, 2001. 687. Gerhard Schoenberner, Der gelbe Stern. Die Judenvernichtung in Europe (1933-1945), Fischer Taschenbuch Verlag
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
685. Mihai Eminescu, Opere, vol. VII, Proza literară, ediția Perpessicius, Editura Academiei, București, 1977. 686. Minorități etnoculturale. Mărturii documentare. Țiganii din România (1919-1944), volum editat de Lucian Nastasă și Andrea Varga, cuvânt Înainte de Alexandru Zub, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca, 2001. 687. Gerhard Schoenberner, Der gelbe Stern. Die Judenvernichtung in Europe (1933-1945), Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 1992. 688. James Shapiro, Shakespeare and the Jews, Columbia University Press, New York, 1996. 689. Adam Mickiewicz, Pan Tadeusz, traducere de Miron
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cultural sau confesiunii căreia ii aparțineau. Pe de altă parte minorități cu nivel economic superior cer legi protecționiste ca În exemplul țărilor africane dominate de albi sau În zonele europene care au aparținut fostelor imperii. Este evident că nu diversitatea etnoculturală este generatoarea decalajelor socioculturale ci concepțiile politice declanșează disarmonii și stări conflictuale. Mondializarea problemelor de ecologie, transport, producție, informație sectorizează arii largi ale planetei impunând relații transnaționale sau globale ceeace poate influența trăsăturile tradiționale ale unei comunități. Recrudescența antagonismelor interetnice
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
1992); Spre o filozofie a disidenței (Litera, 1992); Cel mai iubit dintre ambasadori. Cohen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu (ALL, 1993); Patru ani de revoluție (Litera, 1994); Polemici neortodoxe (Noesis, 2001); Extremismul de dreapta în România (Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, 2003); Schimbări ale hărții etnice a României (Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, 2005). De același autor, la Editura Polirom au mai apărut: Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Locurile unde se construiește Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dintre ambasadori. Cohen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu (ALL, 1993); Patru ani de revoluție (Litera, 1994); Polemici neortodoxe (Noesis, 2001); Extremismul de dreapta în România (Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, 2003); Schimbări ale hărții etnice a României (Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, 2005). De același autor, la Editura Polirom au mai apărut: Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Locurile unde se construiește Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români și maghiari, 1990-2000 (2001); Națiuni și minorități (2004); Reprimarea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și viitor stat antemurale christianitatis - ca să folosim formula lui John Armstrong -, și nu atât cea a arătării organicității teritoriale a spațiului național. Întregul discurs științific antebelic despre națiune și stat pare construit mai mult pe discursuri și concepte istorice și etnoculturale decât pe afirmații geografice. Momentul 1918, în afară de efectele sale teritoriale și instituționale directe, este extrem de semnificativ din punctul de vedere al acestei teze, întrucât susține un nou model al relațiilor dintre experții culurii naționale, pe de o parte, și birocrația
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]