960 matches
-
(n. 11 noiembrie 1964 la Plopi, în județul Teleorman) este un etnolog, publicist (membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România) și traducător român. Doctor în filologie al Universității din București (cu o teză despre "Jertfa zidirii în fondul baladesc nord și sud-dunărean. Corpusul baladei jertfei zidirii din spațiul slav sud-dunărean") și cu
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
de televiziune etnic 32 din Chicago Illinois (SUA) (1992-1994). Jurnalist independent, din 1994, realizator de televiziune, scenarist pentru Televiziunea Română (1994-2002). Autoare de filme documentare despre Ștefan Augustin Doinaș (pentru care a primit Premiul APTR în 2001), sculptorul Ion Vlasiu, academician etnolog Romulus Vulcănescu, Gheorghe Adoc, Gabriela Manole Adoc, poetul Gheorghe Tomozei, arhitect Gheorghe Rosetti, Ion Sălișteanu, dr. Dan Gavriliu, Eddy Novarro, Enzo Gribaudo, Edith Bretan Le Bovit, Theodore Ciurdea Coresi, Ion Ivan Roncea, Liliana Ursu, Laurențiu Ulici, Manole Filitti, apicultorul Nicolae
Cleopatra Lorințiu () [Corola-website/Science/310957_a_312286]
-
-cheie din text, este, la rândul ei, - credem - foarte convingătoare. Eliade s-ar fi bucurat s-o citească! Fascinație Fie-mi iertat un preambul în aparență numai subiectiv, dar pe care-l consider necesar ca să mă delimitez: nu sînt nici etnolog, nici folclorist, nici istoric al religiilor, ca să-mi spun cuvîntul asupra Nunții Cosmice din Miorița, temă pe care Mircea Eliade a tratat-o magistral într-un eseu, ca și, de altfel, acea Bauopfer 1) din balada Mînăstirii Curtea de Argeș. Ar fi
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
de Artă din Baia Mare și Universitatea Națională de Muzică din București. La 8 aprilie 2012 a susținut un concert tradițional de Paști, împreună cu Grigore Leșe în catedrala catolică Sf. Ioan Nepomuk din Suceava. Iată cum este descrisă Măriuca Verdeș de către etnologul și folcloristul Pamfil Bilțiu:
Măriuca Verdeș () [Corola-website/Science/327233_a_328562]
-
podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea etnologilor consideră că guanșii propriu-ziși nu aveau scriere, inscripțiile respective fiind lăsate de „vizitatori” punici sau numizi veniți de pe continentul african. În schimb, guanșii practicau curent "limba fluierată", de la mari distanțe, denumită astăzi "El Silbo", încă vie în insula La Gomera
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
creat „Instytut Zachodni” (Institutului Vestic]] pentru coordonarea activităților științifice. Directorul acestuia, Zygmunt Wojciechowski, a caracterizat misiunea sa drept un efort pentru redescoperirea istoriei poloneze a regiunii și să proiecteze realitatea poloneză a vremii asupra contextului istoric. Istoricii, arheologii, lingviștii și etnologii au lucrat în cadrul unor echipe interdisciplinare pentru legitimarea noilor frontiere. Rezultatele cercetărilor lor au fost popularizate în monografii, periodice, manuale școlare, ghiduri de călătorie, expoziții și emisiuni radio. Au fost desenate hărți care demonstrau că frontierele poloneze în timpul primilor principi
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
nu a putut fi verificată în întregime. Structura scheletului, a craniului, a expresiei faciale, caracteristicile ochilor, fac din acești controversați ainu o categorie aparte ce nu poate fi încadrată în nici o tipologie. Ceea ce îi face atât de misterioși în ochii etnologilor este tocmai originea lor necunoscută și trăsăturile genetice atipice. Dacă unii cercetători afirmă ca ei sunt descendenții străvechii populații numită „jomon”, populație preistorică datată acum 10.000 de ani din care ar fi evoluat japonezii de astăzi, o altă parte
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
Johann Georg Adam Forster (n. 27 noiembrie 1754 - d. 10 ianuarie 1794) a fost un naturalist, etnolog, scriitor de proză de călătorie, ziarist și revoluționar. La o vârstă fragedă, și-a însoțit tatăl, pe , în mai multe expediții științifice, inclusiv în a doua călătorie a lui James Cook în Pacific. Relatarea acestei călătorii, intitulață, "O călătorie în jurul
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
vremii sale, și ea până astăzi rămâne una dintre cele mai importante descrieri de călătorie scrise vreodată. Cartea a avut un impact important asupra literaturii, culturii și științei germane, influențând oameni de știință ca Alexander von Humboldt și inspirând numeroși etnologi ulteriori. Forster a scris o proză germană bine îngrijită, nu doar corectă științific și obiectivă, ci și interesantă și ușor de citit. Aceasta era diferită de literatura convențională de călătorie din acea vreme, prin aceea că prezenta mai mult decât
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
imagine mai diversificată a lui în anii 1970. Fundația Alexander von Humboldt a denumit după el un program de burse pentru savanți străini din țări în curs de dezvoltare. Reputația sa ca unul dintre primii și cei mai de seamă etnologi germani este indiscutabilă, iar operele sale sunt astăzi considerate cruciale în dezvoltarea etnologiei ca ramură științifică separată în Germania. Elementele etnografice culese de Georg și Johann Reinhold Forster sunt astăzi prezentate la "Cook-Forster-Sammlung" ("Colecția Cook-Forster") din colecția antropologică Sammlung für
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
(n. 1903, Rășcani, Șuletea - d. 1995, București) a fost un etnolog român, interesat de dezvoltarea unul din întemeietorii Muzeului Satului din București și directorul acetuia timp de 30 ani, membru fondator al Societății Cultural-Științifice GETICA. În anul 1948 Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" își redeschide porțile pentru public, iar la
Gheorghe Focșa () [Corola-website/Science/308784_a_310113]
-
a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui și joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstorești (lapte, caș, urdă, smântână) pentru ea și fiul ei”. Etnologul afirmă că Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nașterea sa și că este simbolul tipului creator. Sintagma „moș” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”. Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
aproape cinci ani, ansamblul a prezentat acest buchet de obiceiuri și tradiții aromâne în foarte multe spectacole în Ialomița, Tulcea și Constanța, la Muzeul Satului și în săli de teatru din Capitală. Chiar după premiera acestui spectacol (12 mai 1983), etnologul Vasile Vetișanu scria în revista "Flacăra" despre acest ansamblu: Deși documentele sunt confuze, se pare că pe vechiul amplasament și păstrând construcția inițială a mănăstirii ridicate de Ianache Caradja la câțiva ani după ce devenise stăpânul satului, Matei Basarab a înălțat
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
(n. 16 mai 1911, în satul Chirileni, raionul Ungheni, Ținutul Bălți din Basarabia - d. 22 noiembrie 1998, București) a fost un profesor universitar, filolog, etnolog, sociolog și slavist român basarabean. În anul 1973, pentru activitatea sa științifica a fost decorat cu „Ordinul Muncii, Clasa a III-a”. , fiul Teodosiei (1881 - ?) și al lui Grigore Strungaru (1875 - 1944), s-a născut l-a Chirileni, sat de
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
naționaliste situează originea etniilor lor la începuturile istoriei. Această pretenție este sprijinită de unii primordialiști care susțin că identitatea națională se bazează pe anumite tradiții culturale ancestrale, tradiții care pot fi distinse pe criterii etnice. Cu toate acestea, puțini cercetători (etnologi, antropologi, istorici etc.) se îndoiesc de faptul că tradițiile culturale se reînnoiesc mereu și sunt în continuă schimbare. Mai mult, noi tradiții apar mereu. Însă ceea ce face și mai problematică asocierea identității naționale cu tradiția culturală este inventarea mai mult
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
(n. 15 mai 1931, Hărpășești, com. Popești, jud. Iași - d. 7 august 2013, Iași) a fost un folclorist, estetician și etnolog român. S-a născut în satul ieșean Hărpășești în familia agricultorilor Gheorghe și Maria Ursache. A urmat școala primară în satul Hărpășești (1938-1943), Liceul Național din Iași (1945-1951) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1952-1956
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
este abordată de Petru Ursache într-un volum de 328 de pagini, organizat în 6 capitole (Aventuri thanatice exemplare, Imaginarul mitic al păstorului, Transhumanțe sufletești și de imagine, Înaltul de Sus și Înaltul de Jos, Ars moriendi, Mit și literatură). Etnologul tratează creația populară de pe o poziție interdisciplinară, acordând atenție înțelesurilor mitologice, literare și estetice ale baladei. „Miorița” este considerată o meditație ontologică pe tema morții, în care conflictul dintre păstori nu este decât un pretext pentru a căuta un răspuns
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
(n. 18/31 martie 1915, Pianu, Alba - d. 17 octombrie 2008, Sibiu) a fost un etnolog și folclorist român, apropiat al lui Lucian Blaga, autor a peste 200 de studii despre arta tradițională, folclor, magie populară și etnomedicină. Elev deopotrivă al lui Lucian Blaga, al lui Dimitrie Gusti și al lui Romulus Vuia, a fost profesor
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
în mediul universitar, fiind profesor la Facultatea de Filologie și Istorie din Sibiu. În 1980 se pensionează, dar în 1992 își reia activitatea didactică la Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu. Activitatea profesorului Gheorghe Pavelescu este sintetizată astfel de etnologul Ion Taloș: Gheorghe Pavelescu a fost între puținii elevi ai lui Lucian Blaga care au atins secolul XXI. A avut o biografie extrem de strânsă de cea a filozofului născut la Lancrăm. Ca elev, învățase pe de rost versurile din cele
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
Knud Johan Victor Rasmussen (n. 7 iunie 1879 - d. 21 decembrie 1933) a fost explorator, antropolog și etnolog danez. În 1910 pune bazele orașului Thule, în nordul Golfului Melville, cu scopul de a realiza un centru comercial pentru populația locală, o fundație având menirea de a ridica nivelul material, cultural și spiritual al eschimoșilor și o bază de
Knud Rasmussen () [Corola-website/Science/311147_a_312476]
-
istoria Arcticii în sănii trase de câini, prilej cu care vizitează și studiază toate grupurile de eschimoși din Groenlanda până la strâmtoarea Bering. Pleacă (7 septembrie 1921) din Upernavik, de pe coasta vestică a Groenlandei, împreună cu cartograful Peter Freuchen, arheologul Therkel Mathiassen, etnologul Kaj Birket-Smith și alții. Străbate strâmtoarea și golful Hudson, prima iernare realizând-o la vest de acesta, unde trăiește în mijlocul eschimoșilor caribu, a căror viață era legată de migrațiile renilor, care nu cunoșteau pescuitul și nu foloseau focul.
Knud Rasmussen () [Corola-website/Science/311147_a_312476]
-
și moralizatoare populare, este publicată în 1928 de folcloristul și istoricul literar Leca Morariu. În anii 1930 apare un jurnal de călătorie al lui Emil Panaitescu, directorul Școlii Române din Roma și își publică rezultatele cercetărilor de teren folcloristul și etnologul Traian Cantemir. După al Doilea Război Mondial, cercetările diminuează, dar nu încetează. Sunt de amintit Ion Coteanu, Emil Petrovici, Petru Neiescu, August Kovačec și Antony H. Hurren, pentru lucrările lor referitoare la idiomul istroromânilor, precum și Stelian Brezeanu, pentru contribuția la
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
În anul 2000, la Pola (Croația) s-a organizat cel de-al III-lea simpozion internațional dedicat limbilor în contact, cu tema „Idiomul istroromân ieri, astăzi, mâine”, prima manifestare de mare amploare consacrată istroromânilor. La acesta au participat lingviști, istorici, etnologi, oameni de cultură și de presă din Croația, România și Italia, precum și persoane oficiale croate și române, ceea ce a creat speranța că se va întreprinde ceva în scopul salvării identității și limbii istroromânilor. Cercetătorii și-au reluat activitatea de teren
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
speranța că se va întreprinde ceva în scopul salvării identității și limbii istroromânilor. Cercetătorii și-au reluat activitatea de teren. Astfel, în 2007, un grup de universitari din Timișoara a reluat anchetele dialectale în localitățile cu istroromâni, iar în 2008, etnologi de la Complexul Muzeal „Astra” din Sibiu au efectuat și ei o cercetare de teren. Un simpozion cu tema „Istroromânii: repere cultural-istorice”, organizat în 2008 de „Astra” a prilejuit și un spectacol dat de zvonciarii din Žejân. Cu scopul salvării identității
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Grecia, a reușit să își consolideze micul stat național în formare împotriva puternicelor influențe străine, în special cele din Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Nikola P. Pašić (Никола П. Пашић) s-a născut în Zaječar, în Principatul Șerbiei. Potrivit etnologului sloven Niko Zupančič, strămoșii lui Pašić au migrat din regiunea Tetovo în secolul al XVI-lea și a fondat satul Zvezdan, lângă Zaječar. Pašić însuși a spus că strămoșii lui s-au stabilit din zona mănăstirii Lešok în Tetovo. Jovan
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]