924 matches
-
al lui Alexandru Constantinescu, învățători. După studii universitare de limba și literatura română la Universitatea din București (1958-1963), devine lector, apoi conferențiar (1990) și profesor (1995) la Catedra de teoria literaturii și folclor a facultății absolvite, șef al Catedrei de etnologie și folclor (1996). Face studii de specializare la Portland, în SUA (1976- 1977). Obține titlul de doctor în științe filologice al Universității din București cu lucrarea Rima în poezia populară românească. Este membru al Societății Internaționale de Studierea Narațiunilor Populare
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
de T.T. Burada în secolul al XIX-lea. SCRIERI: Rima în poezia populară românească, București, 1973; Lectura textului folcloric, București, 1986; Relațiile de rudenie în societățile tradiționale. Reflexe în folclorul românesc, București, 1987; Romanian Folk- Culture. An Introduction, București,1999; Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie, București, 2000. Culegeri: Sub zare de soare. Folclor poetic din comuna Oltina, Constanța, 1973 (în colaborare cu Vasile Gusciac). Repere bibliografice: Bârlea, Ist. folc., 579-580; Adrian Fochi, Nicolae Constantinescu, „Rima în poezia populară românească”, „Demos
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
1; Nicolae Bot, „Rima în poezia populară românească”, „Jahrbuch für Volksliedforschung” (Berlin), 1975, 189-191; Sabina Ispas, „Rima în poezia populară românească”, REF, 1975, 2; Pavel Ruxăndoiu, Nicolae Constantinescu, „Lectura textului folcloric”, REF, 1986, 2; Mihai Coman, Un nou „val” în etnologia românească, SLAST, 1986, 29; Stanca Ciobanu, „Lectura textului folcloric”, LL, 1986; Ion Șeuleanu, „Lectura textului folcloric”, AAF, 1987; Mihai Coman, Structuri ale satului tradițional, SLAST, 1987, 24; Stanca Ciobanu, Nicolae Constantinescu, „Relațiile de rudenie în societățile tradiționale”, REF, 1988, 4
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
Beissinger, Nicolae Constantinescu, „Lectura textului folcloric”, „Journal of American Folklore”, 1988, 401; Marian Vasile, Teorii folclorice românești în ultimele decenii, REF, 1990, 3-4; Antoaneta Olteanu, O mult așteptată introducere în cultura populară românească, ALA, 1999, 485; Ioana-Ruxandra Fruntelată, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, „Examene”, 2001, 6; Rodica Zane, Un nou gust pentru rudenie, ALA, 2001, 563; Otilia Hedeșan, Nimic despre „nepotisme”, O, 2001, 5; Cătălin Constantin, ...rudele noastre, RL, 2001, 25; Rodica Zane, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, „Examene”, 2001, 6; Rodica Zane, Un nou gust pentru rudenie, ALA, 2001, 563; Otilia Hedeșan, Nimic despre „nepotisme”, O, 2001, 5; Cătălin Constantin, ...rudele noastre, RL, 2001, 25; Rodica Zane, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, LL, 2001; Alina Toman, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, „Revista de etnologie”, 2001, 191-194. I.D.
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
Zane, Un nou gust pentru rudenie, ALA, 2001, 563; Otilia Hedeșan, Nimic despre „nepotisme”, O, 2001, 5; Cătălin Constantin, ...rudele noastre, RL, 2001, 25; Rodica Zane, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, LL, 2001; Alina Toman, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, „Revista de etnologie”, 2001, 191-194. I.D.
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
563; Otilia Hedeșan, Nimic despre „nepotisme”, O, 2001, 5; Cătălin Constantin, ...rudele noastre, RL, 2001, 25; Rodica Zane, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, LL, 2001; Alina Toman, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, „Revista de etnologie”, 2001, 191-194. I.D.
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
pagini întinse de proză, de critică, unde textele sunt repartizate în rubrici speciale, privind critica poeziei, critica prozei, critica criticii, „critica amicală”, dar și pagini și rubrici specializate pentru cartea de filosofie, de istorie (Al. Zub și Gh. Florescu), de etnologie, de religie, de istorie literară, film, teatru, revista presei, poșta redacției, eseuri, interviuri, traduceri, cronica debuturilor. Considerând că direcția dată de Titu Maiorescu este de „evidentă actualitate”, colectivul de redacție își propune să păstreze atât litera cât și spiritul acesteia
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
folclor a Universității din Timișoara, a îndrumat ansamblurile folclorice „Timișul”, „Doina Timișului”, „Datina” și a realizat numeroase filme etnologice. Debutează cu volumul Ethosul folcloric, sistem deschis (1980; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Ca și în cursul universitar Folclor și etnologie. Conexiuni (1987) sau în volumul Existența ca întemeiere (1989), autorul dovedește interes pentru modalitățile noi de abordare a folclorului (structuralism etnologic, semiotica folclorului, hermeneutica simbolului etc.), precum și deschidere spre interdisciplinaritate, el propunând un demers antropofilosofic. C. pornește de la ideea că
CREŢU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
comunitar. În tentativa de a defini principiile fundamentale pe care se sprijină concepția populară asupra lumii, autorul se oprește îndeosebi asupra termenilor cu valoare metalingvistică: sămânță, țarină, vatră, nuntire, țesătură, rost. SCRIERI: Ethosul folcloric, sistem deschis, Timișoara, 1980; Folclor și etnologie. Conexiuni, Timișoara, 1987; Existența ca întemeiere, Timișoara, 1989. Repere bibliografice: Mihai Coman, Vasile Tudor Crețu, „Existența ca întemeiere”, REF, 1989, 4; Ivan Evseev, Vasile Tudor Crețu, REF, 1989, 6. A.C.
CREŢU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
profesoară de lucru manual, și a lui Ioan V. Hopu, contabil. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1965), devine cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Își ia doctoratul în etnologie la Universitatea din Cluj-Napoca (1987) cu teza Cântecul popular eroic din spațiul folcloric moldovenesc în contextul cântecului epic românesc. A contribuit, printr-o îndelungată și laborioasă investigație de teren, la alcătuirea Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei. Este laureată
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
trebuie înțeles deci în accepțiunea lui metaforică, studiul fiind de fapt închinat strămoșilor și cultului lor, definindu-se astfel ca unul de istoria culturii. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Fețele destinului. Incursiune în etnologia românească a riturilor de trecere, Iași, 1999; Totemism românesc. Structuri mitice arhetipale în obiceiuri, ceremonialuri, credințe, basme, Iași, 2001; Mitologia cuvintelor, Iași, 2003; Cântecul popular epic eroic din Moldova, Iași, 2003. Culegeri: Decântece din Moldova, introd. Lucia Cireș, Iași, 1982
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
universitare de filosofie (1926-1929) și de literatură (secția română-franceză) la Facultatea de Litere din București, unde îi are profesori pe D. Gusti, C. Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu, Ov. Densusianu, Ch. Drouhet și Nae Ionescu, iar apoi studii de specializare în etnologie și sociologie comparată cu Marcel Mauss la Paris (1930-1932) și în filosofie cu Martin Heidegger la Freiburg (1932-1933). Lucrează ca bibliotecar la Facultatea de Litere din București (1927-1930), secretar al secției de monografii sociologice a Institutului Social Român (1933-1935), asistent
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
Freiburg (1932-1933). Lucrează ca bibliotecar la Facultatea de Litere din București (1927-1930), secretar al secției de monografii sociologice a Institutului Social Român (1933-1935), asistent (1935-1940) la Catedra de geografie și etnografie condusă de S. Mehedinți, ținându-și primul curs de etnologie la Universitatea din București. Între 1940 și 1944, este director-adjunct la Direcția Presei, apoi director în Ministerul de Externe (1944-1947). Între anii 1949 și 1954, cu unele intervale de libertate, trece prin lagărele și închisorile comuniste din Târgu Jiu, Brașov
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
de Filologie a Universității din Iași, devine muzeolog la Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași (1966-1967), iar din 1968, cercetător la sectorul de folclor al Institutului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, Filiala Iași. Își ia doctoratul în etnologie cu teza Cântecul funerar și contextul său etnografic pe Valea Șomuzului Mare, susținută la Universitatea din Cluj-Napoca în 1978. Colaborează la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), redactând articole despre folcloriști, genuri, specii
CIUBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
ANDREI OIȘTEANU (n. 1948) este cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Română), conferențiar la Centrul de Studii Ebraice (Universitatea din București) și președinte al Asociației Române de Istorie a Religiilor. Domeniile sale predilecte sunt etnologia, antropologia culturală, istoria religiilor și a mentalităților. Este doctor în științe umaniste (Universi tatea din București) și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cărți publicate în limba română : Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, Dacia, 1980 (ediția a II-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în izvoarele antice (corect traduse și interpretate) pot fi coroborate cu datele oferite de arheologi, antropologi, istorici, lingviști, paleoetnologi etc. De asemenea, mi se pare profitabilă abordarea mitologiei române în context universal, dar nu cu uneltele comparativismului mecanic - boala copilăriei etnologiei -, ci prin raportarea orientativă la alte mitologii și prin folosirea prudentă și nuanțată a structurilor și scenariilor mitice (să le numesc) „invariante”. Un rezervor practic nesecat de informații privind mitologia română îl constituie manifestările și textele folclorice, chiar dacă acestea au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fruct (găurit, golit și lovit cu un băț) era un străvechi instrument magic de percuție și că toba făcută din fructul lemnos al baobabului era încărcată de virtuți cosmogonice în miturile și riturile dogonilor (10, pp. 417-418). 72. Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, Editura Academiei, București, 1970, p. 75. 73. Vladimir Trebici, Ion Ghinoiu, Demografie și etnografie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. 74. Paul Henri Stahl, „L’Organisation magique du territoire villageois Roumain”, în L’Homme, XIII, 3, 1973, pp. 150-162
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
origine tracă (G. Reichenkron, V. Arvinte ș.a. ; cf. 68, p. 147). Susținător inițial al originii autohtone (străromâne) a cuvântului sgrăbunță (104, p. 164), I.I. Russu și-a revizuit ulterior părerea în favoarea soluției latinității termenului (66, p. 241). Revin în domeniul etnologiei, cu speranța că demersul meu în domeniul etimologiei nu se va dovedi gratuit și nu va rămâne fără ecou, mai ales în rândul lingviștilor. Dovedirea unei filiații între cei trei termeni (din maghiară, sârbo-croată și română) și determinarea exactă a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
articolul intitulat „Florile spurcate”, 1926), tocmai pentru că erau elaborate „cu premise din istoria religiilor” (24, pp. 285-289). Zece ani mai târziu, Eliade a decis să editeze o „revistă de studii religioase”, Zalmoxis, pentru a „deprovincializa” studiile de folclor și de etnologie din România. „îmi propuneam [prin editarea acestei reviste] - scria Eliade - să silesc folcloriștii români să ia în serios valoarea istorico-religioasă a materialelor pe care le adunau și le utilizau ; să treacă, adică, de la faza filologică la momentul herme- neutic” (25
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, pe 13-14 mai 1988 (1). Inițiată și organizată pe principiul abordării interdisciplinare a temei, sesiunea a reunit cam 30 de specialiști care au tratat complexa problematică a locuirii din diverse perspective : arhitectură, filosofie, etnologie, lingvistică, ecologie, antropologie culturală etc. Editura Meridiane s-a oferit să publice un volum cuprinzând textele comunicărilor. Cartea a fost inclusă în planul editorial al anului 1990. Aflând de această inițiativă, fostul Consiliu al Culturii și Educației Socialiste a trimis
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
e numai efect, ci și cauză (sau origine, sau condiție) a ceva care nu ține de ordinea logică. Dacă nu există istorie fără dat etnic sau mental, există mai mult din aceste amprente în istoria Franței decît în sociologia sau etnologia popoarelor franceze. "Oamenii gîndeau ca Bossuet; deodată gîndesc precum Voltaire", constată un istoric francez al secolului al XVIII-lea. Desigur, nu-i suficient să gîndești precum Voltaire ca să atîrni în ștreang protipendada (mulți spînzurați îl îndrăgeau și îl urmau pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sclav al suportului său, al sintaxei, al instituțiilor, al depozitarilor săi. Istoricii iezuiți din Paraguay i-au inspirat lui Voltaire ideea de a-l trimite pe Candid să se vindece de naivitate în "străvechea patrie a incașilor", însă nu toți etnologii întorși din Paraguay au avut această șansă. Regretatul Pierre Clastres scria, invocînd cîntecele sacre ale indienilor guarani: "Zeul lor cel mare, Namandu, apare din tenebre și inventează lumea. El face să se nască întîi cuvîntul, substanță comună zeilor și oamenilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
celor două: istorie, psihologie socială, sociologie economică, sociologie politică. Consider că nu puteam concepe o lucrare despre ceea ce se întâmplă azi în satul românesc din punct de vedere social, cultural și identitar, fără a asocia aceste două discipline, sociologie și etnologie, și fără a face un excurs de factură istorică în analiza celor două sate. Abordarea este așadar una interdisciplinară, cerută în mod necesar de natura temei studiate. Studiul de față își propune așadar să analizeze aspecte legate de comunitate, identitate
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de chestionar și pe bază de interviu semistructurat, pentru studiul de caz pe cele două sate. Valorificarea bogăției de informații și de date din cele două sate a impus în același timp și recurgerea la o metodă de analiză specifică etnologiei: stabilirea unei relații directe cu informatori-cheie din cele două localități în scopul înțelegerii și descrierii cât mai exacte a universului lor de viață. Aceasta a permis observarea comportamentelor specifice și culegerea de date brute privind activitatea oamenilor, luarea în considerare
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]