288 matches
-
care l-a înlăturat, rolul principal să-l fi avut tocmai aristocrația acestor daci (?!)”. Superioritatea geților se datorează și atestării lor anterioare cu vreo trei secole, ceea ce înseamnă că „geții sunt cu 300 de ani mai „bătrâni” decât dacii ca etnonim, ca formațiune politico - militară, și social-economică, lingvistic ei de asemenea sunt mai dezvoltați! Să afirmi că o atestare mai timpurie într-o sursă străină a unui popor care nu folosea scrierea, pentru a dovedi vechimea mai mare a poporului, a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
punând la punct un alt istoric străin, francez de această dată, în persoana lui J. Nouzille, și el afectat de propaganda panromânească, îl recomandă acestuia, pentru repararea erorilor grave ce afectează cauza poporului moldovean, pe ... Charles King: „Această realitate (folosirea etnonimului „moldovean” n.n.) este confirmată și de moldovologul american Ch. King, care constată: <<Recesămintele imperiale foloseau termenul moldovan pentru a descrie majoritatea populației Basarabiei, dar acest termen era folosit de populație însăși, nu era o invenție a rușilor>> (Moldovenii, 2002)”. Condamnați
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Consiliului Europei, de aliniere la standardele europene, care cer să se asigure un echilibru între istoria locală, națională, regională, europeană și universală. Este însă doar o reacție la adresa manualelor de Istoria românilor, al căror scop și misiune ar fi „lichidarea etnonimului „moldoveni” și înlocuirea lui cu „români basarabeni” și „români transnistreni”. Conform noii metodologii, manualul de istorie integrată ar trebui să cuprindă referiri la istoria locală, a localităților, la istoria statului (Republica Moldova), la cea a regiunii (Europa de est și de sud-est), la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ungurizat și germanizat (...); Tema 5.3. (...) În secolul VIII, slavii se așează cu traiul sedentar în Moldova, pe lângă așezările populației băștinașe, geto-romanii (romanizați numai prin limba romană vulgară), care îi asimilează în ritm rapid pe slavi, dând naștere unui nou etnonim - VOLOHII, strămoșii direcți ai protomoldovenilor. De aceea, cei ce alcătuiesc populația băștinașă dintre Nistru, munții Carpați, râul Milcov și Marea Neagră se numesc MOLDOVENI, având culoarea pielii roz-albgălbuie. Aceasta și este „vatra” etnică a moldovenilor, vorbitori de LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ”. Revine obsedant
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ebr. Avraham), urmaș al lui Sem (ebr. Șem) sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo (ever) de râu” (Iordan sau poate Eufrat). Denumirea veche Israelit (în varianta de pronunțare slavă și germană - izraelit) provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”, unde Israel are semnificația de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Israelit (în varianta de pronunțare slavă și germană - izraelit) provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”, unde Israel are semnificația de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (י
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). Variantele din urmă jidov, și mai ales jidan au ajuns
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
perioade antice (cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 î. Hr.). În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru (apiru). Există teorii care, pe baza unor date și a similitudinii etnonime, consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru. Potrivit tradiției, poporul evreu ar avea la bază 13 triburi, cu legături de familie din antichitate, cu aceeași limbă și religie
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
în greacă, dar cuvintele construite cu el au fost preluate din franceză, iar, uneori, și din alte limbi: etnie (< fr. ethnie), etnocentrism (< fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism), etnogeneză (< fr. ethno-genèse), etnograf (< fr. ethnographe), etnografie (< ethnogra-phie), etnolog (< fr. ethnologue), etnologie (< fr. ethnologie), etnonim (< fr. ethnonyme). De la baza germanică, folk, româna are cîteva elemente referitoare la creația populară și la știința care o are ca obiect, elemente care au fost inițiate pe terenul limbii engleze și au fost receptate de majoritatea limbilor europene: folclor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
greaca veche (dimokratía, dimokratikós, dimokratís) , dar se adaugă și derivate ulterioare printre care: dimokratismós dimokratikótita "caracter democratic". Desigur, derivatele din alte limbi europene de la éthnos se găsesc și în neogreacă: ethnikós, ethni-kótita "etnie", ethnográphos, ethnographikós, ethnographía, ethnológos, ethnologikós, ethnología, ethnonýmio "etnonim". În greaca modernă (neogreacă) semnificația lui éthnos este de "națiune" și, de aceea, derivatele ethnikós și ethnikótis au la rîndul lor semnificația "național", și nu "popular". În neogreacă, elementele pe baza radicalului germanic, deși nu lipsesc, sînt în număr redus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neutru Balada spaniolă <endnote id=" (509)"/>. Pe de altă parte, semnatara prefeței la cartea lui Elias Canetti Die gerettete Zunge - roman autobiografic care descrie copilăria autorului În cadrul comunității evreiești din Rusciuc - reușește dificila performanță de a nu pomeni nici măcar o dată etnonimul (horrible dictu !) „evreu”, iar când nu-l poate evita Îl Înlocuiește cu cel de „sefard” : „alături de bulgari trăiau [În oraș] atâtea alte naționalități : sefarzi, turci, români, armeni, ruși” <endnote id="(325)"/>. În perioada august-octombrie 1919, Benjamin Fundoianu a publicat În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost cenzurat În același sens : mențiunea privind sacrificarea „unui turc sau ovrei” a fost Înlocuită cu puncte de suspensie <endnote id="(290, p. 84)"/>. Tot Într-o antologie de studii (din 1971), semnate de Vasile Bogrea, editorii au cenzurat etnonimul „jidani” din textul unei legende culese de Simeon Florea Marian <endnote id="(171, p. 450)"/>. Într-un studiu monografic din 1964 privind un alt motiv esențial al mitologiei populare românești, Miorița, Adrian Fochi enumeră pe „armean”, pe „țigan” și chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
consecințele ei anticulturale, plenară ideolo- gică a partidului unic” <endnote id="(291, p. 278)"/>. După cum se vede, În epocă, și țiganii erau supuși aceluiași regim de interdicție. Interesant este faptul că, după 1990, țiganii Înșiși au cerut interzicerea folosirii acestui etnonim, ca fiind Încărcat cu semnificații depreciative. Revenind la epoca național-comunistă, Îmi aduc aminte că, În 1979, Romulus Vulcănescu mi se plângea că cenzura i-a exclus Întregul articol referitor la „țigano- logie” din Dicționarul de etnologie pe care Îl pregătea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a degradat el Însuși. Astfel, organele cenzurii ceaușiste ajunseseră să fie speriate mai degrabă de termeni decât de idei. Iar În nomenclatorul de termeni-tabu (o listă pe cât de lungă pe atât de stupidă) intrau de bună seamă și unele etnonime, precum - nomina odiosa - „evreu” și „țigan”. Am insistat asupra acestei probleme nu doar pentru a sublinia dificultățile de documentare pe care le-am Întâmpinat În confi- gurarea „imaginii evreului În cultura română”, ci și pentru că acest fenomen cultural-politic este el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și servește Încă drept operator cultural al unor departajări Între «noi» și «ei»” <endnote id="(552, p. 107)"/>. În legendele populare bulgare, de exemplu, românii apar mereu ca pletoși, pornindu-se de la asocierea omofonă dintre termenul vlas/vlasi („păr”) și etnonimul vlah/vlasi („valah”) <endnote id="(108, p. 232)"/>. O legendă maghiară - interpolată la jumătatea secolului al XVII-lea de Simion Dascălul În Letopisețul lui Grigore Ureche - marchează și ea diferența identitară dintre unguri și românii din Maramureș și Moldova prin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ungur din punct de vedere etnic. Din această perspectivă, „a fi evreu nu-i o naționalitate, ci o profesie”, putem conchide, parafrazându-l pe Bismarck (care spunea același lucru despre român, referindu-se depreciativ la politicianul român din epoca sa). Etnonimul „evreu” devine deci, din atribut etnic, un atribut profesional (comerciant, cămătar, cârciumar etc.) și unul moral (Înșelător, viclean etc.). În 1884, un interlocutor (poate imaginar) al lui Ion Ghica face distincția clară Între noțiunea de „evreu” și cea de „israelit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este un atribut care definește moralitatea (și anume lipsa ei), nu etnia sau confesiunea : „[Evreii sunt] oameni care fac afaceri evreiești, evrei prin obiceiuri, prin caracter și apucături ; oameni care speculează banii lor evreiește” <endnote id=" (824, p. 275)"/>. Din etnonim, „evreu” devine etonim (de la gr. ethos). În țările Europei Centrale, În care s-au realizat În ultimele decenii anchete etno-sociologice privind modul de percepere a evreului de către omul de rând (Polonia În 1975-1978 și 1984, Austria În 1992 etc.), s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
multor preoți, teologi și intelectuali», sub părinteasca grijă pentru puritatea credinței ortodoxe, de către Mitropolia Hușilor, cu binecuvântarea P.S. Eftimie” <endnote id="(597)"/>. Ceva mai subtil, Nae Ionescu - În prefața la romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani... (1934) - Înlocuiește etnonimul „iudeu” cu demononimul „Iuda” : „Iuda suferă pentru că l-a născut pe Hristos, l-a văzut și nu a crezut” <endnote id="(187)"/>. În acest fel, filozoful român mizează pe o confuzie care exista de secole la nivelul imaginarului colectiv (de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iuda suferă pentru că l-a născut pe Hristos, l-a văzut și nu a crezut” <endnote id="(187)"/>. În acest fel, filozoful român mizează pe o confuzie care exista de secole la nivelul imaginarului colectiv (de altfel, Iuda este un etnonim popular și peiorativ al evreului ; <endnote id="cf. 295"/>). Nae Ionescu inoculează astfel toată Încărcătura diabolică pe care o conține numele de Iuda Iskariotski, care - cum spuneam - a generat două denumiri populare ale Diavolului : Iuda și Scaraoțchi. „Din neamul lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În secolul al XVII-lea, În toate țările Europei Centrale și de Vest. Simptomatic este faptul că, În unele țări nordice (Suedia, Danemarca, Islanda etc.), cartea a fost tradusă și publicată Înainte chiar de venirea evreilor pe acele meleaguri. Acolo, etnonimul „evreu” nu era prea cunoscut În popor și probabil că din acest motiv protagonistul legendei nu era numit nici „evreul rătăcitor”, nici „evreul etern”, ci - ca În Finlanda - „pantofarul din Ierusalim” <endnote id="(120)"/>. Peste tot legenda se modifica, Încorporînd
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În foc). Textul care Însoțește imaginea sună astfel : „Când au batjocorit jidovii pe Domnul Iisus Hristos”. O altă frescă prezintă „Divanu’ jidovilor” (Sanhedrin-ul) judecându-l pe Cristos <endnote id="(432)"/>. În astfel de cazuri, „jidov” (sau „jid”) este un etnonim de origine slavă, care nu avea, În sine, o conotație peiorativă. În unele legende populare românești se spunea că Însuși „Domnul Hristos a fost tot jidov” <endnote id="(17)"/>. Acuzația de deicid adusă evreului generic apare și În zicători atestate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1614 a satului Olah. În 1650 a fost emisă o ordonanță cu caracter administrativ adresată coloniștilor valahi. Un alt document din 1667 se referă la Îndatoririle militare iar În 1768 un act juridic precizează drepturile și datoriile locuitorilor croato-valahi. Morlacii Etnonimul morlaci dealtfel Întâlnit frecvent În menționarea valahilor din Bosnia, Herțegovina, Muntenegru și Dalmația este foarte controversat. În timp ce În unele Însemnări din Evul Mediu termenul de Morlaci este atribuit tuturor romanicilor din peninsula Balcanică, În altele denumirea este dată numai celor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de district ei sunt Înregistrați ca populație sedentară. Pentru exemplificarea graiului este redat un fragment de vers popular cules În localitatea Moča: Ceastă casă afumată De cinci ani nemăturată Frunză verde de ovăz Că mi-i ciudă când o văz ... Etnonimul karavlah dispărut astăzi era atribuit acelora care ei Înșiși se numeau astfel. Cu acest nume erau Înregistrați În actele oficiale pentru a deosebi românii emigrați din țară de macodoromâni, aromâni, fârșeroți, morlaci, vlahi. Existența lor În sate, de cele mai multe ori
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Mai târziu, spune Mircea Ciubotaru, când numărul locuitorilor satului crește, „aceste categorii onomastice vor avea îndeosebi funcția de a diferenția indivizii cu același nume de neamurile mai numeroase". 3. Alt mijloc de creare a numelui de familie pleca de la un etnonim: Ion (Ivan) rusul, prins în catagrafie, putea deveni nume statornic de familie, Ion Rusu, bejenarii ucraineni devenind din străini ai locurilor, bejenari, asimilații locului, permanentizându-și noul și completul nume de Rusu. Așa se putea întâmpla și cu Ion Grecu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ale Beskizilor, în Moravia, în partea de nord a Republicii Cehe, o întreagă zonă este populată cu urmași ai păstorilor români, ajunși acolo în valuri succesive, la începutul mileniului al II-lea. Această regiune se cheamă și astăzi Vallaska, de la etnonimul vlah, la fel ca și fostul județ Vlașca de la noi sau pădurea Vlăsiei. Prin acest nume populațiile germane și slave au indicat, din antichitate, pe neamurile vorbitoare de limbă latină, apoi de limbi neolatine. De prin secolele XVI-XVII, în special
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]