282 matches
-
la calea prin care numele s-a impus pe plan național și internațional, crearea (de fapt, păstrarea) numelui (romanus > romîn) avînd o bază lingvistică populară neîndoielnică. Nu trebuie neglijat nici exemplul numelor Italia, Germania, formate în același fel. Paralelismul cu etnonimul sinonim valah, vlah, dat de germani (Walach) populației latine și preluat de celelalte popoare (prin intermediul limbii slave) confirmă cum nu se poate mai bine procesul transferului de nume de la limbă și popor la țară: valah a însemnat la început „locuitor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fostei Dacii“, limba pe care o vorbea era valahă, iar țara în care locuia a devenit Valahia (Wallahia < Walachei). Trebuie precizat că termenul valah a fost restrîns semantic pentru desemnarea locuitorilor vechii Dacii (el nu a putut fi confundat cu etnonimele Welsh și Wallon, care au același etimon, din cauza diferențierii fonetice foarte mari și a îndepărtării geografice a popoarelor respective față de teritoriile „valahe“). Deși Valahia a denumit în Evul Mediu îndeosebi Muntenia, în multe documente și celelalte două țări romînești, Moldova
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Valahia Transalpina, Valahia Superior și Valahia Inferior). Ștefan cel Mare însuși numea Țara Romînească „l’altra Valachia“. Semnificative sunt și formațiile Romänien- Walachei, vlaho romînesc, care par tautologice, dar de fapt glosează termenul intern cu cel dat de străini, și etnonimul Rămunc (< romîn), devenit antroponim în străvechiul poem german Cîntecul Nibelungilor (era „numele“ unui voievod din Țara Vlahilor, vasal al lui Atila). Cauzele și împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea etnonimului romanus (apoi walachus) și al glotonimului (limba) romînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
termenul intern cu cel dat de străini, și etnonimul Rămunc (< romîn), devenit antroponim în străvechiul poem german Cîntecul Nibelungilor (era „numele“ unui voievod din Țara Vlahilor, vasal al lui Atila). Cauzele și împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea etnonimului romanus (apoi walachus) și al glotonimului (limba) romînă (mai rar, valahă) numai pentru locuitorii vechii Dacii (termenul romansch, cu referire la limba și populația retoromană, provine indirect din romanus, prin adverbul romanice), respectiv pentru limba lor, sunt complexe. Decisivă din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apartenența și legăturile economice, politice și culturale cu Imperiul Roman de Răsărit, a cărui civilizație se bucura de un mare prestigiu în aceste regiuni, lipsa unor formațiuni statale puternice și de durată ale barbarilor, care să fi impus crearea unor etnonime și glotonime noi (ca în Franța - de la franci, Nor mandia - de la normanzi, Andaluzia - de la vandali, Catalonia - de la goți, Lombardia - de la lombarzi etc.). Nu de mică importanță a fost faptul că romîna nu este urmașa latinei culte, cum s-a întîmplat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
treptat ocupînd toate ținuturile scandinave. Între secolele VIII-X Scandinavia este o mare putere, vikingii atingînd chiar și țărmurile Americii. Islanda este colonizata, în Anglia se întemeiază un regat danez, iar suedezii întemeiază așezări comerciale la Marea Baltica și în estul Rusiei. Etnonimul generic Germani a fost la origine numele tribului tungrilor; el s-a extins la toate semințiile germane după victoria acestora contra galilor. Proto-germanica nu este atestata, dar trăsăturile ei au putut fi reconstituite datorită limbilor care o continuă. Germanica comună
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de remarcabilă amplitudine, circumscrisă unui evantai problematic divers, acoperind fapte istorice disipate de-a lungul a peste o mie de ani. Între altele, în cuprinsul prezentei lucrări autorul abordează chestiuni legate de identitatea etnico-culturală a ausonilor, raporturile de convergență dintre etnonimele geți și goți, avatarurile elementului vlah răspândit în zona Muntelui Sinai, contactele dintre autohtoni și migratorii pătrunși din stepele eurasiatice, caracterul vasalității colectivităților agricole față de neamurile nomade, mentalul comunită ților protoromânești și românești în epoca crepusculară a migrațiilor, raporturile politice
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
munte”, așa cum s-a spus, revista „Noi, tracii” găzduiește în paginile sale păreri care nu concordă nici pe departe cu ale arhiepiscopului Porfirios și ale guvernatorului Peninsulei Sinai, Jarvis. „Tradiția acestui trib păstrează îndepărtata amintire a țării lor Llah, iar etnonimul lor Gabelia nu reprezintă o coruptelă a arabului djebel (munte) redat prin Gebalieh, care este însăși autodenumirea acestui trib” . Pornind de la similitudinile dintre limba română și irlandeză (1700 la număr), se poate recurge la irlandeză ca limbă de referință pentru
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
înrudit cu germanul leute (oameni), rus - liude - și cu româneștele lae, liotă (ceată de oameni), care explică situația inițială a vlahilor - lai cum își mai spun, de oameni ocupanți, coloni, invadator, cuceritor. Cât privește macrotoponimul Llah = Valahia, poate fi evoluția etnonimului german ostrogot și gepid Ualah. Se știe că în secolul al XVII-lea o parte din istroromâni se chemau lahi-lai. Cercetarea atentă a acestei populații ar putea coborî în timp data la care sunt amintiți vlahii în documente; 976 pentru
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cu un termen luat de la germani, vlahi, având nevoie de un nume pentru „țara necunoscută” i-a zis Balac, auzind el că la nord de Dunăre, pe un spațiu veat, trăiesc vlahii - românii. Faptul că „țara necunoscută” este desemnată prin etnonimul Balac nu trebuie să surprindă, fiind o practică pentru autorii care ezitau între denumirile antice și cele reieșite din realitățile etno-demografice de la începuturile evului mediu. Dacă regele Alfred cel Mare (891-901), pornind de la însemnările lui Paulus Orosius, în Geografia sa
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și pe unguri, nu amintește nimic nici de Dacia, nici de Balac, la mijlocul secolului al X-lea, în schimb o inscripție din insula Mării Baltice, Gotland, din secolul al XI-lea însă, amintește că varegul Rodfos a fost omorât de „Blakumen”, etnonim identificat cu vlahii din Moldova 65. Aveau vlahii atunci o organizare militară, altfel n-ar fi fost solicitați să participe la luptele dintre principii ruși din 1019, alături de pecenegi și de Sviatopolk, fiind denumiți în acel izvor istoric nordic Blőkumenn
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
că stăpânesc pe toată lumea. Când stăpânești toată lumea, înseamnă că ai anulat toate vechile stăpâniri și nu ai nevoie nici de acte, nici de justificări. Românii vechi, de când îi găsim în documente cu numele de vlahi și cu variantele acestui etnonim, de dinainte cu sute de ani de „descălecarea” statelor românești, erau tot așa de stăpâni și proprietari cum sunt astăzi tuaregii asupra Saharei și beduinii asupra pustiului Neghev și a Peninsulei Sinai, adică „stăpâni” fără acte, nerecunoscuți decât de ei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Mai târziu, spune Mircea Ciubotaru, când numărul locuitorilor satului crește, „aceste categorii onomastice vor avea îndeosebi funcția de a diferenția indivizii cu același nume de neamurile mai numeroase". 3. Alt mijloc de creare a numelui de familie pleca de la un etnonim: Ion (Ivan) rusul, prins în catagrafie, putea deveni nume statornic de familie, Ion Rusu, bejenarii ucraineni devenind din străini ai locurilor, bejenari, asimilații locului, permanentizându-și noul și completul nume de Rusu. Așa se putea întâmpla și cu Ion Grecu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în parte specifice. În cazul lor incluziunea român > moldovean nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Cît despre primatul unuia dintre termeni, afirmația lui Miron Costin e susținută de adevărul istoric și lingvistic: romanicii din teritoriul daco- moesian au păstrat etnonimul latin Romanus, pe care l-au asociat, în timp, și cu sensul „creștin“, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt germanic (walh), preluat de slavi (wlach) și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
intelectuali opoziția limba moldovenească/ limba română se manifestă în scriere; în limba moldovenească se scrie cu alfabet chirilic (rusesc), iar limba română folosește grafie latină. Nu e de mirare nici că unii dintre politicieni au refuzat și refuză să accepte etnonimul român și glotonimul limba română în loc de moldov(e)an și limba moldoveneacă: din rațiuni politice <footnote A se vedea cazul lingvistului sovietic G. V. Stepanov, care în 1966 susținea că limba română și limba moldovenească se află într-o situație
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
scrie ocară vecinică unui neam, că scrisoarea iaste un lucru vecinic. Cînd ocărăsc într-o zi iaste greu a răbda, dară în veci?“ <footnote Miron Costin, op. cit., p. 137. footnote> . De aceea nu credem că la campania de susținere a etnonimului moldov(e)an în defavoarea lui român și a glotonimului limba moldovenească au participat cercetătorii, căci și-ar trăda condiția de cercetător. Concluzia Congresului Filologilor Români din 1994 avea în vedere faptele oferite de cercetarea limbii române în toate variantele ei
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale, întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele omule, domnule, bunicule, moșule, unchiule etc. • substantive etnonime: albanezule, danezule, italianule, turcule etc. Face excepție substantivul român care prezintă ambele forme: române/românule; • substantive formate prin derivare, care evită prin dezinența -ule omonimia cu femininul plural: muncitorule, semănătorule, învățătorule, dresorule, artistule; când omonimia nu s-ar fi produs
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În parte specifice. În cazul lor incluziunea român É moldovean nu poate fi pusă sub semnul Întrebării. CÎt despre primatul unuia dintre termeni, afirmația lui Miron Costin e susținută de adevărul istoric și lingvistic: romanicii din teritoriul dacomoesian au păstrat etnonimul latin Romanus, pe care l-au asociat, În timp, și cu sensul creștin, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile Înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt germanic (walh), preluat de slavi (wlach) și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
intelectuali opoziția limba moldovenească/ limba română se manifestă În scriere; În limba moldovenească se scrie cu alfabet chirilic (rusesc), iar limba română folosește grafie latină. Nu e de mirare nici că unii dintre politicieni au refuzat și refuză să accepte etnonimul român și glotonimul limba română În loc de moldov(e)an și limba moldoveneacă: din rațiuni politice, . Ar trebui să amintim aici vorbele lui Miron Costin: De aceea nu credem că la campania de susținere a etnonimului moldov(e)an În defavoarea lui
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
refuzat și refuză să accepte etnonimul român și glotonimul limba română În loc de moldov(e)an și limba moldoveneacă: din rațiuni politice, . Ar trebui să amintim aici vorbele lui Miron Costin: De aceea nu credem că la campania de susținere a etnonimului moldov(e)an În defavoarea lui român și a glotonimului limba moldovenească au participat cercetătorii, căci și-ar trăda condiția de cercetător. Concluzia Congresului Filologilor Români din 1994 avea În vedere faptele oferite de cercetarea limbii române În toate variantele ei
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
tête-à-tête (întâlnire ~). Funcționează, de asemenea, adjectival și o serie de locuțiuni împrumutate din italiană, în domeniul artelor: a capella (interpretare ~), a fresco (pictură ~), a piacere (interpretare ~), a tempo (interpretare ~), care au întotdeauna topica postpusa. 3.5. Adjective invariabile glotonime și etnonime În dicționare există și câteva adjective invariabile, glotonime și etnonime, de origini diverse - bantu, bengali, guarani, pali, papua, quechua, swahili, swazi (în DOOM2), dar și afrikaan(s), arawak, austro-tai, bassa, benue-congo, binandere, chamic, chamorro, charian, chibcha, hindi, kam-tai, kwa, lobi
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
locuțiuni împrumutate din italiană, în domeniul artelor: a capella (interpretare ~), a fresco (pictură ~), a piacere (interpretare ~), a tempo (interpretare ~), care au întotdeauna topica postpusa. 3.5. Adjective invariabile glotonime și etnonime În dicționare există și câteva adjective invariabile, glotonime și etnonime, de origini diverse - bantu, bengali, guarani, pali, papua, quechua, swahili, swazi (în DOOM2), dar și afrikaan(s), arawak, austro-tai, bassa, benue-congo, binandere, chamic, chamorro, charian, chibcha, hindi, kam-tai, kwa, lobi, mande, marathi, munda, newari, tagalog, tai, tamil, thai, urdu, zulu8
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
parte a adjectivelor invariabile nu pot fi gradate. Se înscriu aici: ● adjectivele provenite din adverbe: asemenea, așa, gata; ● o parte dintre adjectivele terminate în -ce; ● adjectivele nume de culori; ● adjectivele neologice de proveniență franceză și italiană; ● adjectivele invariabile glotonime și etnonime; ● compusele neologice savante din latină; ● majoritatea adjectivelor invariabile rezultate în urmă trunchierii; ● creațiile invariabile cu anti-, post-, pre-, pro- atașate substantivului; ● adjectivele invariabile din limbajele de specialitate. 5. TENDINȚE ALE LIMBII ROMÂNE ACTUALE Tendințele pe care le cunoaște română actuala
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
invariabile", iar altele "mai puțin invariabile" (vezi supra, 4.2). ● "cele mai invariabile" sunt englezismele foarte recente, împrumuturi directe sau calcuri, împrumuturile latinești savante, formațiile invariabile rezultate în urmă trunchierii, împrumuturile din latină și din italiană, adjectivele invariabile glotonime și etnonime, formațiile savante cu anti-, post-, pre- și pro- atașate la substantive, precum și o parte dintre adjectivele din fondul mai vechi, cu topica fixă, toate acestea manifestând incapacitatea de a primi articol; ● pe o treaptă de invariabilitate medie, se află adjectivele
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
adjective nume de culori (simple și compuse); c) adjectivele terminate în -ce; d) adjectivele neologice de proveniență franceză și italiană, invariabile și în limba de origine, precum și expresii din franceză și din italiană folosite adjectival; e) adjectivele invariabile glotonime și etnonime; f) compusele neologice savante din latină; g) adjectivele invariabile rezultate în urmă trunchierii; h) creațiile invariabile cu anti-, post-, pre-, pro- atașate substantivului; i) adjectivele din limbajele de specialitate; j) adjective invariabile și substantive utilizate adjectival în limbajul argotic și
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]