254 matches
-
un nume feminin etrusc. Punctele de vedere ale autorilor romani cu privire la modul de viață celtic, indiferent din ce motiv (care rămâne a fi elucidat de către arheologi), sunt mai severe decât sugerează dovezile arheologice. Boii, de fapt, și-au însușit averea etruscă și femeile estrusce. Boii au trăit, cel puțin în parte, în mediul urban dezvoltat de etrusci, pe care nu i-au izgonit complet. În a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr., boii s-au aliat cu galii cisalpini
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
("535" - 509 î.Hr.) a fost ultimul rege al Romei. Al șaptelea și ultimul rege al Romei a fost Tarquinius Superbus. Ca fiul lui Priscus și ginerele lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de naștere etruscă. În timpul domniei sale etruscii au atins vârful puterii lor. Spre deosebire de toți ceilalți regi de înaintea sa, Tarquinius a folosit violența, uciderea și terorismului pentru a menține controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele constituționale antecedente create de către predecesorii săi. Singurul
Lucius Tarquinius Superbus () [Corola-website/Science/299872_a_301201]
-
ani, timp în care trebuiau să-și păstreze virginitatea. În caz de încălcare a acestor reguli erau zidite de vii. O instituție similară e semnalată în imperiul incaș. Sarcina vestalelor era de a păzi focul sacru. Colegiul augural utiliza cărți etrusce (libri haruspicini, libri rituales și libri fulgurales) și grecești (oracole la care au existat contrafaceri evreiești și creștine) pentru a stabili datele faste și nefaste. Existau la Roma și alte grupări religioase specializate, cum erau fețialii, preoții salieni, Frates Arvales
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
incinta teatrului, să se generalizeze asupra omului. Procesul similar s-a petrecut și cu trecerea de la vechiul cuvânt rusesc licina la cuvântul licinosti, personalitate. Unii filologi derivă termenul de persoană din denumirea phersu, înscrisă sub o figură mascată din mormintele etrusce. Se crede că numele ar aparține unui zeu subteran, înrudit, dacă nu chiar identic, cu Persephona sau Persus. Teatrul roman a preluat masca teatrală de la etrusci. Astfel, primul sens al cuvântului persoană a fost acela de mască, de „costumație”, prin
Persoană () [Corola-website/Science/307673_a_309002]
-
săvârșite înaintea părăsirii corpului. După o perioadă de timp sufletul se reîncarnează. La fel ca în scrierea indiană "Upanișade", se susține astfel că sufletul este indestructibil, dar este condamnat să treacă mai multe etape până la o eliberare finală. În mitologia etruscă, viața omenească se desfășoară în douăsprezece homeomade; după cea de-a douăsprezecea, oamenii își părăsesc propriul spirit, iar zeii nu le mai trimit nici un semn. Credințele etrusce despre moarte nu au fost încă pe deplin clarificate. Din secolul al IV
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
este condamnat să treacă mai multe etape până la o eliberare finală. În mitologia etruscă, viața omenească se desfășoară în douăsprezece homeomade; după cea de-a douăsprezecea, oamenii își părăsesc propriul spirit, iar zeii nu le mai trimit nici un semn. Credințele etrusce despre moarte nu au fost încă pe deplin clarificate. Din secolul al IV-lea, picturile tombale înfățișează un Infern inspirat din mitologia greacă, dar destul de diferit față de acesta. Mortul călătorește pe lumea cealaltă pe un cal sau într-un car
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
pe lumea cealaltă pe un cal sau într-un car și este primit de un grup de bărbați, probabil strămoși ai lui. Aita, zeu identificat cu Hades și Phersipnai, zeiță asemănătoare Persephonei, prezidează un ospăț în cinstea mortului. Alte picturi etrusce înfățișează o întreagă demonologie, diferită de cea greacă. Etruscii au un personaj numit Charon, la fel ca grecii, dar care are o înfățișare originală. El are urechile asemeni unui cal, nas încovoiat de pasăre prădătoare, dinți și buze înfiorătoare, gata
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
(n. 9 noiembrie 1909 - d. 7 februarie 1995) a fost arheolog specializat in civilizația etruscă și arta acestei civilizații. La începutul carierei sale s-a ocupat de cercetările din Templul lui Apollo la Veii. El este creatorul disciplinei moderne a etruscologiei. A publicat numeros material arheologic și a întemeiat un institut de cercetare în Roma
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
Roma cunoscut astăzi sub numele de "C.N.R. per l'Archeologia etrusco-italica"; este unul din fondatorii revistei de arheologie "Studi Etruschi" și profesor al Universității din Roma "La Sapienza". Principalele sale preocupări de-a lungul carierei au fost arta și cultura etruscă. Una din cele mai cunoscute lucrări ale sale este cartea "Etruscologia" publicată în 1942 la Milano și tradusă ulterior în mai multe limbi, ramâne un punct de referință în cadrul studiului civilizației etrusce. Lui i s-a decernat în 1982 Premiul
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
a lungul carierei au fost arta și cultura etruscă. Una din cele mai cunoscute lucrări ale sale este cartea "Etruscologia" publicată în 1942 la Milano și tradusă ulterior în mai multe limbi, ramâne un punct de referință în cadrul studiului civilizației etrusce. Lui i s-a decernat în 1982 Premiul Balzan pentru științe istorice, cu următoarea motivare a premierii: Pentru că a efectuat cercetări și descoperiri de importanță fundamentală în domeniul cunoașterii antichității, prin săpăturile de la Pyrgi, pentru contribuțiile la interpretatrea etruscilor, cercetările
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
în domeniul cunoașterii antichității, prin săpăturile de la Pyrgi, pentru contribuțiile la interpretatrea etruscilor, cercetările cu privire la Roma și la popoarele sale din Italia preromană". În 1997 memoria sa a fost onorată prin publicarea în amintirea sa a lucrării în două volume "Etrusca et Italica: Scritti in ricordo di Massimo Pallottino".
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
monumente: morminte ornate cu fresce, vase, reliefuri. Au fondat orașe opulente, în care au introdus , sistematizat și codificat practici grecești. În orașul Caere (care măsură 150 ha) se concentrau 25 000 de locuitori. În secolul al VII-lea î.Hr. civilizația etruscă a cunoscut o largă expansiune, iar între sec. VII-V î.Hr. a existat o confederație etruscă, menită a promova interesele așezărilor urbane etrusce, între Bologna și Capua. Până în secolul al VI-lea î.Hr. orașele etrusce au fost conduse de un
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
și codificat practici grecești. În orașul Caere (care măsură 150 ha) se concentrau 25 000 de locuitori. În secolul al VII-lea î.Hr. civilizația etruscă a cunoscut o largă expansiune, iar între sec. VII-V î.Hr. a existat o confederație etruscă, menită a promova interesele așezărilor urbane etrusce, între Bologna și Capua. Până în secolul al VI-lea î.Hr. orașele etrusce au fost conduse de un monarh-lauche, înzestrat cu drepturi militare și de coerciție asupra supușilor, drept simbolizat de securea și nuielele
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
care măsură 150 ha) se concentrau 25 000 de locuitori. În secolul al VII-lea î.Hr. civilizația etruscă a cunoscut o largă expansiune, iar între sec. VII-V î.Hr. a existat o confederație etruscă, menită a promova interesele așezărilor urbane etrusce, între Bologna și Capua. Până în secolul al VI-lea î.Hr. orașele etrusce au fost conduse de un monarh-lauche, înzestrat cu drepturi militare și de coerciție asupra supușilor, drept simbolizat de securea și nuielele purtate de gărzile lui, lictorii. Posedă rol
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
al VII-lea î.Hr. civilizația etruscă a cunoscut o largă expansiune, iar între sec. VII-V î.Hr. a existat o confederație etruscă, menită a promova interesele așezărilor urbane etrusce, între Bologna și Capua. Până în secolul al VI-lea î.Hr. orașele etrusce au fost conduse de un monarh-lauche, înzestrat cu drepturi militare și de coerciție asupra supușilor, drept simbolizat de securea și nuielele purtate de gărzile lui, lictorii. Posedă rol religios, a căror puteri le erau transmise pe linie dinastică. Era asistat
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
lui, lictorii. Posedă rol religios, a căror puteri le erau transmise pe linie dinastică. Era asistat de un consiliu oligarhic, care a sfârșit prin a-l înlătura, cu excepția cetății Veii, unde el s-a menținut stăpân până la cucerirea romană. Societatea etruscă era caracterizată de o structura oligarhică, iar nobilii dominau cu o mâna de fier, iar slujitorii lor osteneau pe ogoare, în orașe, în ateliere industriale sau în mine. Nu existau adunări populare, dar femeile dețineau o funcție relevanță în viață
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
cu o mâna de fier, iar slujitorii lor osteneau pe ogoare, în orașe, în ateliere industriale sau în mine. Nu existau adunări populare, dar femeile dețineau o funcție relevanță în viață politică, dar și în cea privată a etruscilor. Familia etruscă era împărțită în multe ramuri. Erau religioși, crezând că zeii intervin fără încetare în viață oamenilor, iar prezicătorii specializați, haruspicii, deslușeau sensul intervențiilor divine în descifrarea semnelor divine exprimate de ficatul victimelor animale sacrficate. Panteonul etrusc era populat de numeroși
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
etrusc era populat de numeroși zei care se deosebeau de la un oraș la altul. Influențele grecești asupra panteonului erau evidente, etruscii adoptând cultul lui Heracles. Etruscii venerau zei că Tinia, Uni, Menerva, Nethuns, Turan, Mariș. Cele 12 cetăți ale confederației etrusce dispuneau de un sanctuar comun plasat la Voltumna. Aristocrații ridicau cavouri bogate și decorate, iar vinul libațiilor și sângele animalelor sacrificate determinau defuncții să nu se mai întoarcă printre muritori. Aveau la dispoziție porturi, corăbiile și negustorii lor străbăteau Mediterana
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
de un sanctuar comun plasat la Voltumna. Aristocrații ridicau cavouri bogate și decorate, iar vinul libațiilor și sângele animalelor sacrificate determinau defuncții să nu se mai întoarcă printre muritori. Aveau la dispoziție porturi, corăbiile și negustorii lor străbăteau Mediterana. Confederația etruscă, de multe ori agitată de tensiuni interne, a cucerit valea Padului la nord, Latium și o parte din Campania la sud, inclusiv Capuâ. Au fost aliați cu cartaginezii pe termen limitat. După ce au fost învinși într-o bătălie năvală în
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
La urcarea la tron, a condus războaie împotriva sabinilor și etruscilor, ceea ce a dublat mărimea Romei și a adus mari bogății orașului. Printre primele sale reforme se numără adăugarea a 100 de scaune noi Senatului, aducând persoane din rândurile triburilor etrusce cucerite și ridicând numărul senatorilor la 300. A folosit prada de război din cuceririle sale pentru a construi mari monumente pentru Roma. Printre acestea se număra marele sistem de canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de mlaștină dintre cele
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
o conspirație condusă de propria sa fiică, Tullia, alături de soțul ei, Lucius Tarquinius Superbus. Al șaptelea și ultimul rege al Romei a fost Lucius Tarquinius Superbus. Ca fiul lui Priscus și ginerele lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de naștere etruscă. În timpul domniei sale etruscii au atins vârful puterii lor. Spre deosebire de toți ceilalți regi dinaintea sa, Tarquinius a folosit violența, uciderea și terorismul pentru a menține controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele constituționale antecedente create de către predecesorii săi. Singurul lucru
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Orașul Romă este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coastă de vest a peninsulei Italia. Romă era situată pe granița dintre teritoriul în care era vorbită limba latină, la sud de Romă, și cel în care se vorbea limba etrusca, la nord de Romă. Adunările române erau alcătuite din cetățenii ce aveau că rol să voteze legile propuse de senat și de magistrați, să aleagă magistrații, având atribuții administrative, juridice și religioase. Deciziile erau luate prin vot, iar calcularea rezultatelor
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
înființând colonia latină de la Circei. Equii sunt definitiv înfrânți între 418-415, iar cetățile lor sunt ocupate. Etruscii se mențin între timp, cucerind Ianiculum, în timp ce românii ocupă Fidenae, vechi aliat al orașului etrusc Veii, în 435 î.Hr. Temându-se de influențele etrusce ce au pătruns la Romă, latinii și grecii din Cumae au militat pentru restaurarea Tarquinilor. Romă a profitat concurență pentru supremație în interiorul confederației latine, întocmită între Ardea, Lavinium, Aricia și Tusculum, însă era izolată în cadrul limitei incintei sale și ale
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a vândut locuitorii că sclavi. Etruscii aliați au primit cetățenie română limitată. Nu au dispărut litigiile cu latinii, miza fiind controlul așezării Ardea, situată la 42 de km de Romă. Românii obțin salinele de la gurile Tibrului și supun alte centre etrusce, printre care și Volsinii, centru religios etrusc. Romă și restul Latiumului s-au confruntat cu puternică presiune din partea populațiilor sabellice, coborâte din munți. Muntenii doreau să se stabilească în Latium, iar samniții s-au stabilit în Campania. Volscii, sabini, equii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ce au coborât în Italia, dinspre nordul peninsulei. Prima migrare a fost în timpul domniei primului rege etrusc, la sfârșitul secolului al VI-lea, iar cea de-a doua a fost între secolele V-IV î.Hr. Migrația celților a stopat expansiunea etrusca din nordul peninsulei atunci când s-au stabilit în Câmpia Padului, de unde vor organiza incursiuni militare spre centrul și sudul peninsulei. Între 391-390 î.Hr., are loc prima mare invazie a celților, devastând cetatea Clusium. Fabii au rezistat împotriva celților, determinând atacul
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]