325 matches
-
a cântărit în alegerea unui nume pentru corp, zeul Orcus fiind echivalentul etrusc al zeului roman Pluto, iar în antichitate cele două zeități erau interschimbabile, dar Pluto l-a dizlocuit pe Orcus din panteon odată cu dispariția culturii de sine stătătoare etrusce. Suprafața lui Orcus are un albedo ridicat, de aproape 30%, este predominant de culoare gri și cu cantități importante de apă observabile, care pot fi asociate unei activități criovulcanice din trecut. La suprafață mai pot fi prezenți metanul și amoniacul
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
a lui Pluto sunt numiți după zeități ai lumilor subterane („de dincolo”), prin urmare, descoperitorii obiectului au propus numele de Orcus - zeul etrusc al lumii subterane și cel care pedepsește încălcarea legămintelor. Orcus a fost reprezentat în picturi pe morminte etrusce ca un gigant păros și cu barbă. Numele mai este un paronim al insulii Orcas, unde a copilărit soția lui Brown și pe care cei doi au vizitat-o frecvent. Pe 30 martie 2005, partenerul lui Orcus - Vanth - a fost
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
Austria, până în Boemia. Suebii, un popor germanic care s-au stabilit mai ulterior pe malul stâng al Dunării, se aflau încă în partea centrală a Germaniei și nu reprezentau o amenințare pentru celți. În Italia, boii au ocupat așezarea veche etruscă de la Felsina. Mai târziu, când au stabilit o colonie acolo, romanii au numit-o Bononia (astăzi Bologna), nume romano-celtic similar cu Vindobona (Viena), toponim aflat de asemenea pe teritoriul boilor. Foarte probabil Bononia vine de la un cuvânt celtic cu sensul
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
ci că pur și simplu au colonizat regiunea și au devenit parte a populației prin amestec. Necropolele din acea epocă din Bologna conțin arme din perioada La Tène și alte obiecte care leagă boii de La Tène, și, de asemenea, artefacte etrusce (de exemplu oglinzi de bronz). La Monte Bibele, aproape de Bolgna, într-un mormânt au fost găsite arme La Tène și o oală inscripționată cu un nume feminin etrusc. Punctele de vedere ale autorilor romani cu privire la modul de viață celtic, indiferent
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
un nume feminin etrusc. Punctele de vedere ale autorilor romani cu privire la modul de viață celtic, indiferent din ce motiv (care rămâne a fi elucidat de către arheologi), sunt mai severe decât sugerează dovezile arheologice. Boii, de fapt, și-au însușit averea etruscă și femeile estrusce. Boii au trăit, cel puțin în parte, în mediul urban dezvoltat de etrusci, pe care nu i-au izgonit complet. În a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr., boii s-au aliat cu galii cisalpini
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
a fost regele Romei între anii 578 î.H.-534 î.H. Conform legendelor din cei 7 împărați legendari ai Romei, 3 erau de origine etruscă. Servus Tullius era cel de-al șaselea rege roman, fiind urmașul lui Tarquinius Priscus. a preluat tronul în anul 578 î.H. El este considerat înfăptuitorul unor reforme importante: legendele spun că el ar fi construit un sanctuar pe colina
Servius Tullius () [Corola-website/Science/320097_a_321426]
-
până și mâncarea spa1. Wendy râse, până interveni Dwight: — Ei bine, mai e o variantă, cum că vechii strămoși ai italienilor ar fi inventat tăițeii. Nu asta spunea În film, răspunse Wyatt. —Vorbesc serios, continuă Dwight, sunt niște picturi murale etrusce care dovedesc apariția tăițeilor În anul 800 Î. Hr., dacă nu și mai devreme. Asta Înseamnă că tăițeii sunt o moștenire genetică a majorității italienilor de azi. —Scuză-mă, spuse Marlena cu toată convingerea, chinezii manâncă tăiței de peste cinci mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost Leonteus și Idomeneu. Cât privește vila campaniană, mecenatul lui Piso explică totul. Să precizăm, de altfel, că Mecena, cel care a dat numele respectivei activități, își manifestă generozitatea în calitate de contemporan al acestui cerc campanian. Descendent al unei celebre familii etrusce, cavaler prin naștere, ascultat și de împăratul Augustus - epicurian el însuși -, îl susține cu generozitate pe Horațiu, căruia îi oferă ferma lui din ținutul sabinilor, pe Vergiliu, care i-a datorat independența, dar și subiectul Georgicelor, și pe alți câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenanda manifestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
puțin Însemnele puterii, dar nu i-ar fi trecut niciodată prin minte să profaneze o biserică. Împinse ușa. Sant’Agostino era pustie. Bisericile monumentale ale Romei, Întotdeauna pustii - cu excepția ocaziilor când se organizau nunți și Înmormântări -, Îi aminteau de cimitirele etrusce și de templele grecești, magnifică mărturie a unor civilizații demult apuse. Iar decadența aceasta, această nepăsare, singurătatea frescelor și a altarelor, a sacristielor și a corurilor Îl Întristau, dar nu știa cum să le pună stavilă. Onorabilul Își făcu semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mauritius sau Andamane atunci când ești stăpânul unui paradis ce se deschide În spatele casei tale. Maja aprobă Înclinând capul. Vila, o, Doamne, ideea de a se Închide Împreună cu Camilla În vila aceea luxoasă ce dădea spre Marea Tireniană, la umbra ruinelor etrusce din Cosa, timp de trei luni, o indispuse imediat. Lunile de sarcină, lunile vitaminelor, ale clorului și ale ecografiilor. Lunile diformității, ale incertitudinii, ale temerilor. Când fac guvernul? se informă o doamnă cu fața copilărească, căreia nimeni nu-i adresase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după care vor căpăta un caracter sistematic. Orașele comerciale vor prelua inițiativa înființării de noi colonii 19. Comerțul începe să producă bogăție, iar cetățile comerciale vor fi mai bogate decât celelalte cetăți. ,, Odată cu așezarea grecilor în Italia începe dezvoltarea coloniilor etrusce, din a căror unire a rezultat puternicul stat etrusc, care la un moment dat a supus centrul și nordul Italiei și a fost aproape mereu în conflict cu grecii (...). Restul populațiilor din Italia și Sicilia mai trăia încă în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
raion monetar propriu"96. Dincolo de această caracteristică, autorul citat întreprinde o clasificare a semnelor monetare arătând că acestea pot fi împărțite în trei grupe omogene, după modul în care aceste monede erau tratate de orașele timpului. Acestea sunt monedele orașelor etrusce și umbriene, situate la nord de Pădurea Ciminiană, monedele Romei și Lațiului, și monedele litoralului de est97. În epocă relațiile comerciale cu vecinii au căpătat un avânt deosebit, această dezvoltare fiind una din caracteristicile epocii despre care discutăm. Roma s-
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fost Leonteus și Idomeneu. Cât privește vila campaniană, mecenatul lui Piso explică totul. Să precizăm, de altfel, că Mecena, cel care a dat numele respectivei activități, își manifestă generozitatea în calitate de contemporan al acestui cerc campanian. Descendent al unei celebre familii etrusce, cavaler prin naștere, ascultat și de împăratul Augustus - epicurian el însuși -, îl susține cu generozitate pe Horațiu, căruia îi oferă ferma lui din ținutul sabinilor, pe Vergiliu, care i-a datorat independența, dar și subiectul Georgicelor, și pe alți câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenanda manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rol le revenea „textelor clasice” ale Bibliei. Au fost descoperite nenumărate tăblițe cuneiforme și ostracale cu exerciții de scriere bazate pe astfel de texte clasice ale vechiului Orient Apropiat. În prezent se cunosc abecedarele mai multor limbi: ugaritică, aramaică, greacă, etruscă, latină etc. Dintre abecedarele ebraice cele mai cunoscute, le amintim pe cele de la Izbet Sartah, din secolul al II-lea î.Hr., cel de la Lachiș, din secolele VIII-VII î.Hr., de la Arad, din secolul al VIII-lea î.Hr. În lumea cercetătorilor biblici
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de la Memphis și hipogeele din Egiptul Superior, cu sarcofagele lor cu mari ochi pictați, cu bărcile lumii de dincolo și ofrandele de hrană, 2000. Mormintele regale de la Micene, cu măști funerare din aur, 1500. Frescele debordând de viață din necropolele etrusce, 800. Alaiurile bocitoarelor din prima ceramică grecească, în aceeași perioadă. Frescele cu Pluto și Persefona din mormântul regelui Filip al Macedoniei, 350. Basoreliefurile din mormintele romane. Catacombele creștine. Necropolele merovingiene din secolul al VI-lea, cu fibule de aur în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bucuriile existenței. În Egiptul antic, "arta mormintelor" este recunoscută de arheologi drept cea mai vie, mai colorată, mai puțin pietrificată decât "arta templelor". Ce-i mai puțin festiv, mai puțin spilcuit decât zborul păsărilor multicolore, dansatoarele și flautiștii din mormintele etrusce de la Tarquinia? Mai erotic decât frizele de deasupra paturilor funerare romane? Cine-a spus că tărâmul umbrelor e funebru? Cine n-a văzut în Cetatea morților din Cairo băiețandrii ce râd și se joacă printre morminte cu mingea? Banchetele cele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
simbolisticii această "potrivire voluntară sau involuntară de nume": "M de la mântuire? Să fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de tehnica narativă), iar în Șanțurile, Moșu exprimă stratul legendei, al mitului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
545. Relația de sinonimie - creată prin intensiune - dintre prenume și supranume (Leana-Văduva-Îngerul Morții-Persephona; Adrian-Poetul-Îngerul Morții-Dionysos; asemănarea celor doi cu Îngerul Morții, prin oglindire înseamnă recuperarea stării de androginie) are funcție semnificativă 546. Celălalt supranume al Leanei este Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei), menționat de Eliade în însemnarea din 30 noiembrie 1959 a Jurnalului inedit 547. Dacă în Întoarcerea din Rai numele este o modalitate transparentă de redare a frumuseții și măreției femeii iubite asemănătoare unei zeități, în nuvela În curte
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Elefterescu trebuie să-și asume mitologia prințului Siddharta (al cărui nume înseamnă "cel care și-a ajuns scopul"), Bodhisattva ("Ființa menită Trezirii"), "Trezitul" (buddha) pentru a-și cuceri libertatea interioară. Eliade folosește mitonime pe care le recreează: Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei) în text, întruchipare a lui Orfeu, și Leana, reprezentare a eternului feminin al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
romani, o trăsătură comună pare să fi unit aceste culturi antice, cu privire la reprezentările vizuale legate de cultul mortuar și de viața de apoi. Picturile Egiptului antic înfățișând scene din viața celor decedați, ca și portretele funerare ale artei elenistice, statuile etrusce cu caracter funerar, măștile mortuare ale romanilor, și nu în ultimul rând, imageria catacombelor creștine, toate acestea poartă încărcătura spirituală a trecerii dinspre viața lumească, efemeră, spre cea eternă, imaginile create producând "un transfer de suflet între reprezentat și reprezentare
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
viziunea lui Allan R. Bomhard 225. Joseph Greenberg a propus și el o variantă lărgita, sub numele de macrofamilia eurasiatica 226. Lingvistul american include în familia limbilor eurasiatice, alături de limbile indo-europene, uralice și altaice și alte familii și limbi izolate: etrusca, limbile eschimo-aleute, grupurile gilyak, ciukot, ainu, coreeană și japoneză. Alți lingviști au mai inclus în această super-familie și familii sau ramuri precum elamita, sumeriana, ciukoto-kamceatkiană, eschimo-aleută, nivkhe (considerată de obicei o limbă izolată din familia paleo-siberiană), yukaghir (considerată o limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în categoria limbilor izolate, ca de pildă sumeriana și elamita, dar și pentru acestea s-au propus posibile filiații. Elamita, de pildă, a fost relaționata cu limbile dravidiene. În perimetrul european se pot aminti, printre altele, limbile pictă, iberă și etrusca. Bibliografie specială: Allières, Jacques, Manuel pratique de basque, Picard, Paris, 1979. Lyle Campbell, Language Isolates and Their History, or, What's Weird, Anyway?, University of Utah, Berkeley Linguistics Society 36th Annual, 2010. Holst, Jan Henrik, Einführung în die eskimo-aleutischen Sprachen
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Limba nu este indo-europeană și are o genealogie controversată. Două opinii dominante: 1. Veche limba iberica, vorbită aici încă înaintea romanizării; 2. Limba ibero-caucaziană (înrudită cu limbile caucaziene), poporul care o vorbea migrînd în Peniunsula Iberica. Unele asemănări și cu etrusca, limba din Peninsulă Italica, si cu limbile semito-hamitice. O fază anterioară a limbii basce este aquitana (euskera veche). Caracterizată prin ergativitate, ca și georgiana (numită și gruzina, limba caucaziana), dar și ca eschimosa și tibetana. Influențe romanice și arabe în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]