165 matches
-
ad nauseam. Încă de la Început a pretins deplina independență a fiecărei litere. Iată două mostre ale formidabilului aragonez. Sunt, evident, versuri pe care gustul mort de oboseală al vremii noastre, insensibil la muzica lor, nu le va intona cu deplină eufonie. Primul, sub pseudonimul Garduña, face parte din piesa pe care a intitulat-o Respectuoasă Înștiințare către Domnul Primar din Magallón. Iată cum sună octosilabul: Chiar că Îți pute, Manuel pe care, numărând, trebuie să-l scandăm: Chiar/că/Îți/pu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cantabilitatea unită cu caracterul ritualic de instituire a logicii interne a poemului pregătesc absorbția transfiguratoare în inefabil. Exemplu absolut de poezie orfică este eminesciana Peste vârfuri. Melodicitatea poeziei, trăsătură fundamentală a liricii lui Eminescu, care a fructificat în mod unic eufonia, cantabilitatea graiului românesc, împlinește rolul amintit mai sus, de a induce sentimentul mișcării fără sfârșit, "eternitatea în mișcare", proprie muzicii, de care vorbește autorul Dialogurilor. În poezia Peste vârfuri, incantația ritualică este efectuată de mișcările din natură alunecarea lunii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dinu) dau publicației, prin poemele lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par folosite adesea pentru eufonie, dar au, totodată, menirea de a descrie un areal spiritual dominat de lirism (indus, adesea, de referirile la o floră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor - vizuale, olfactive -, reprezentată de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spirituale etc.), dar, în același timp, este modelat de funcția poetică a limbajului și de finalitatea creativității estetice. 3.4. Calitățile particulare ale stilului Printre calitățile particulare ale stilului se numără: oralitatea, concizia, cursivitatea, varia ția stilis tică, simetria, naturalețea, eufonia etc. Oralitatea constă în preluarea unor forme fonetice și lexicogramaticale specifice limbii vorbite întro zonă lingvistică/întrun mediu social. Este o calitate particulară a discursului colocvial. Mărci lingvistice: utilizarea frecventă a discursului direct/indirect liber, marcat subiectiv și afectiv prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
stilistic. Mărci lingvistice: construcție simetrică a propozițiilor sau a frazelor; laitmotive sau refrenul în poezie (în rondel, de pildă) etc. Naturalețea se referă la exprimarea firească, simplă, spontană. Mărci textuale: fluența unui discurs simplu, lipsit de artificialitate, de termeni livrești. Eufonia se manifestă la nivelul fonetic al discursului, prin crearea unor valori acustice superioare. Efectul muzical obținut prin repetarea unor sunete ori prin combi narea sugestivă a cuvintelor în enunț creează tonalitatea dominantă, timbrul specific, adecvat ideii. Mărci textuale: figuri de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de producere a semnificației (elemente grafice și fonetice, lexicul, morfologia și sintaxa), generând mesaje polivalente; - stratul sonor constituie o dimensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care ima ginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul și rima creează eufonia. Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tradițional al figurilor de stil. Registrul stilistic cult implică situarea instanțelor comunicării artistice în orizontul culturii, fiind definitoriu pentru literatura cultă. Are ca semne distinctive informația culturală bogată și aplicarea consecventă a normelor limbii literare: - nivelul fonetic e definit prin eufonie; în poezie sunt utilizate ritmuri și rime complexe; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin diversitate și bogăție sinonimică, prin gradul ridicat de conceptualizare a termenilor, prin ambiguizare deliberată; - nivelul morfosintactic se remarcă prin fraze complexe, elaborate; - la nivel stilistic: predilecția pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
scris presupune opțiunea pentru scriitura elaborată, al cărei criteriu valoric este originalitatea, pentru un limbaj autoreflexiv, conștient de forța sa de a întemeia universuri autonome, dar și de limitele acestor lumi semantice: - nivelul fonetic, caracterizat prin armonii imitative, ritmuri în eufonie sau rupturi de ritm, rime complexe etc., este dublat de nivelul grafematic (versul alb, versul spațial etc.); - nivelul lexical orientează deliberat limbajul spre polisemie maximă, conferind un carac ter deschis semnificațiilor; rețele lexicale tematice, câmpuri semantice, termeni cu ocurență rară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
silabă, care e accentuată: ... clípele/...arípele) sau tetrasilabice (rima hiperdactilică/peonică realizează identitatea fonetică a ultimelor patru silabe: ...málurile/...válurile). - Rima interioară (două cuvinte sau cele două emistihuri dintrun vers rimează: Linele, colinele / strâng de sus luminile - L. Blaga) accentuează eufonia versului. - Rimaecou (concentrică) se realizează prin reluarea unui cuvânt în rimă (de exemplu, substantivul plumb în poezia lui Bacovia), prin rimarea unor omonime/omofone (...cuvântul /...cu vântul), sau prin rimarea unor cuvinte dintre care unul îl încorporează pe celălalt (... cristalină
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în birje? Leanca: Clondirul... că zicea... Jud.: Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există în opera lui Caragiale ca un schelet susținător
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și lustruit de un talent care se exprimă ușor, prea ușor. Mai inventivă, cu o mai mare mișcare, În orice caz, este retorica În poemele epice. Dumbrava roșie este un model. Regăsim, aici, toate instrumentele retoricii romantice: antiteza, iubirea de eufonii, descripțiile grandioase, pînza epică vastă, o desfacere și o restrîngere ritmică a unghiului liric... Poemul (publicat În Convorbiri literare, 1872) Începe cu povestirea unui vis (Visul lui Albert) Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui grav. Eticismul sever și grandios stă și la baza poemelor ocazionale din Ostașii noștri. Modelul era mai vechi (Sentinela romană, Deșteptarea României), În spiritul și cu mijloacele lirice ale timpului. Versul lui Alecsandri este mai disciplinat, ritmurile mai iuți, eufoniile mai dese („vîjÎie, vine, lovește”, „vuiet surd, grozave șoapte...”), repetițiile, interogațiile sunt abil strecurate În text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
titlu printr-o programatică îndepărtare de tot ceea ce poate să pară sens constituit, fixat, închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte mult de natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La revedere. 22 mai Cu, pardon, creionul prin București. Pardon, ca să evit cacofonia, nerenunțînd însă la eufonia argheziană, cea cu bastonul, care l-a logodit pe patriarhul literelor cu regimul lui Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]