4,069 matches
-
găsește drumul către cititor fie prin formele fixe ale versului clasic, fie prin curgerea lină a celui liber. Dacă primele volume combină vechi peisaje pragheze cu dramatismul iubirii imposibile, în ultimele trei (și în special în Cules târziu) autorul preferă evadarea (sau refugiul) în jocul poetic-intelectual în aparență gratuit, eliberat (sau poate spoliat) de obsesia împlinirii prin căutarea și speranța în desăvârșirea cosmică a Perechii. Versul conține un ritm și o muzicalitate interioară aparte și adesea pare făcut în principal pentru
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
să apară în fața instanței de judecată. Un complice a adus aparatul de zbor deasupra penitenciarului de unde i-a luat pe cei trei suspecți. Gardienii canadieni spun că nu își pot da seama cum au pus deținuții în aplicare planul de evadare, scrie Antena 3. În prezent, autoritățile canadiene au cerut ajutorul localnicilor pentru a obține informații despre fugari.
EVADARE ca-n filme. Au fugit din închisoare cu elicopterul by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25129_a_26454]
-
și simboluri, Mircea Eliade evidențiază momentele în care putem ieși de sub tirania timpului istoric în care suntem integrați, enumerând câteva situații „...precum starea de vis ori de reverie sau de melancolie și de detașare ori de încântare estetică sau de evadare...” (pag. 35). Am putut să evadez complet, preț de un ceas și ceva, din zgomotosul și sufocantul timp istoric pe care-l traversăm în prezent, datorită unor artiști minunați: un poet, Emil Botta, pe care-l știam mai mult ca
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
putea întoarce spre expresionism, căci se pronunță destul de elansat, cu patos participativ chiar și-n „meditații”: Ca marea frămîntată de valuri spumegate,/ Așa se sbat gîndurile aprinse și severe,/ Erau lung timp supuse, prizoniere,/ Acum țipă de dorul libertății” etc. (Evadare). Oximoroanele sunt și voluntare și involuntare (dar mai mult de primul fel, căci pe rețeta lor merge imaginația Anei), iar fondul din care scoate versurile e cu sfîșieri și dureri, cu zăvoarele elegiace slobozite de tot: „Cîntece vesele nu cere
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Și-ncinge o luptă cu soarta,/ Din puterea ne-nvinsei dureri” (Lupta cu soarta). Din păcate, prea se-ncurcă în propriile stări și atitudini. Și se-ncurcă și prea repede. În Harfe-le uitate, deși antologie, grosul cărții e inedit (Evadare ar fi fost un nou volum). Ana e și nu mai e cea de dinainte. Cu tristețile și jalea a cam încheiat și a urmat sfatul lui Perpessicius, trecînd la versificația de sentențe. Victor Eftimiu, care-i scrie cîteva rînduri
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Multe din aceste „chenzine” au în vedere edițiile secunde ale cărților comentate (Anița Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia. Amintiri din viață, Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, dar și Jurnal esențial, Doina Jela, Această dragoste care ne leagă, Lena Constante, Evadarea tăcută, Ioan Groșan, Caravana cinematografică, Cristian Teodorescu, Tainele inimei, Mircea Cărtărescu, Nostalgia, Răzvan Rădulescu, Viața și faptele lui Ilie Cazane, Lucian Dan Teodorovici, Cu puțin înaintea coborârii extratereștrilor printre noi ș.a.). Acestea sunt fapte. Spuneam însă că e vorba și
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
de teatru poți spera să scrii piese care să și fie jucate. Altminteri, riști să faci... literatură. Personajele pieselor lui Cornel Mihai Ungureanu, fie că sînt oameni în vîrstă țintuiți într-un azil, cu tabieturile, senilitatea și dorințele lor de evadare, maturi care luptă cu apatia unei vieți afectate de boală și singurătate sau tineri care caută o ieșire din labirintul propriei minți - un fel de închisoare la purtător - au aceeași nostalgie: iubirea. Cu toții își amintesc de templul din „cioburi albastre
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
cu cîteva ore înainte de sosirea Masenkăi. Pe care nu vrea să o vadă. Ganin scăpa din sanatoriu, cu alte cuvinte. El pleacă din "casă cu umbre", la fel ca si poetul care moare. Dar plecarea lui nu e neapărat o evadare autentică: Ganin pleacă spre Franța, spre Provence, unde știe că îl așteaptă marea. Greu e de spus dacă pentru el marea înseamnă sinucidere, sau simplă repunere a identității sale de nostalgic într-un abis al nesfîrșitului, al imensității care te
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
Noutatea o reprezintă numărul crescând al acestora. Elita hotărăște să părăsească superputerea emergentă când descoperă că se poate bucura de o viață confortabilă, la prețuri accesibile, în locuri precum California sau Australia. În China, nicio avere nu poate cumpăra o evadare din probleme care sufocă societatea urbană: poluarea, nesiguranța alimentară și un sistem educațional deficitar, notează WSJ. Indiferent de motivele și destinațiile lor, cei care emigrează sunt urmăriți de brațul lung al Biroului pentru supravegherea afacerilor externe al Consiliului de Stat
Marele exod chinez pune în gardă Beijingul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22012_a_23337]
-
sub pavilion francez (producător Marin Karmitz) Semne și minuni: povestea destrămării unei familii gravitează în jurul noțiunii de abis - senzație inchietantă permanentă și nu doar locul fizic unde fetița machiavelică își închipuie că face dreptate împingîndu-și proaspătul tată vitreg în prăpastie. Evadarea din condiția de "oaie neagră" o încearcă eroina lui Junji Sakamoto din Chip care va reuși să se metamorfozeze dintr-o troglodită urîtă într-o confidentă agreabilă, hărțuită însă de fantoma surorii opresive, omorîtă cu sînge rece. Cu sînge rece
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
egală măsură fantasma celorlalte personaje, a medicului eretic chemat să o vindece de turbare după ce e mușcată de cîine, a exorcistului căruia îi e dată în primire în închisoarea-mănăstire a clariselor, a unei călugărițe criminale care își află datorită ei evadarea, a stareței care redescoperă în fetiță mărul discordiei religioase cu Inchiziția, ba însuși a episcopului, care din pricina ei își pierde nu doar autoritatea, ci și protejatul, singura făptură umană de care e atașat. Sierva Maria este, astfel, nu atît un
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
în mișcare, eu am sărit, el a întîrziat, a alunecat și roata i-a prins picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că ororile evocate, inclusiv crimele, capătă un aer neverosimil, teatral, ca spre a indica incapacitatea evadării din mediul ficțiunii - damnare asumată a creatorului în raport cu propriile-i plăsmuiri. Drept care acesta se adîncește în mediul "pierzaniei" sale, aidoma unui narcoman ce, nemaiavînd nici o scăpare, își mărește doza de drog. Ne reîntoarcem la începutul veacului al XX-lea, nu
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de-aici, e roz. Adelei i-a fost frig. La 9 ne-am despărțit. Mă dureau măselele. Am mîncat o prăjitură la Anghelescu, ceea ce mi s-a părut vulgar. Mama a fost numită la Robescu. Citesc La Bruyère". Notele de evadare în timpul istoric, favorizate de străzile cu iz arhaic ale Bucureștilor, se îmbină cu semnalele necruțătoare ale traiului curent: "De la gară am mers pe niște străzi ciudate, parcă din vremea fanarioților (Iordache Golescu, Turda), la Floreasca. Lacul scînteia ca fierul înroșit
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
a devenit limpede că americanii ne-au abandonat", autorul Blocadei a încercat în repetate rînduri a părăsi temnița care devenise România comunizată. Una din aceste tentative alcătuiește subiectul nuvelei d-sale cu final tragic, Fugă în paradis, scrise în 1958. Evadarea izbutește abia în 1978, cînd scriitorul pleacă cu soția, așezîndu-se mai întîi în Franța, unde însă "era foarte greu de trăit", apoi la München, unde li s-a asigurat locuință, un ajutor îndestulător și, în scurtă vreme, locuri de muncă
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
o serie de studii. În paralel, reia un vechi manuscris literar, romanul Hotarul de nisip, produs în contextul nefavorabil al anilor 1952-1954, în care e vorba de persoane care trăiau drama persecuțiilor comuniste, ca și de o încercare ratată de evadare din lumea subordonată Sovietelor. Apare însă un fenomen în măsură a determina o formă de alterare mai puțin aparentă, însă nu mai puțin gravă pe care o suferea personalitatea creatoare, din pricina contextului total inacceptabil: "La o lectură a romanului, la
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
mai puțin cunoscuții Marc-Mihail Avramescu, Sandu Tudor. în mica notă introductivă, Cornel Ungureanu promite și un al treilea volum, "preocupat cu prioritate de perioada 1990-2000 a spațiilor culturale". Partea despre scriitorii români care au părăsit țara se numește Exilul ca evadare. Primul autor tratat este Const.-Virgil Gheorghiu, al cărui roman Ora H a fost deosebit de bine primit de critica franceză la publicare, în 1949; "punerea la colț" a acestui scriitor care, înainte de a părăsi țara, "comisese" volumul Ard malurile Nistrului
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
în descrieri de ființe fabuloase, coborîte parcă din bestiariile medievale (vasiliscul, cinocefalii, păsările roq, Fenixul, blemii, ypatiile, aspidele ș.a.m.d.) și de locuri ciudate (pădurile Abhaziei, Sambatyonul, regatul Pndapetzim, insula lui Aloadin), evenimentele sînt și ele ieșite din comun (evadarea cu ajutorul uriașelor păsări roq, "vehicule" ce rezolvă problema distanțelor colosale, coborîri în subterane misterioase, ritualuri de magie desfășurate în cripte întunecate, traversarea unor păduri pline de primejdii), iar eroul-narator nu este nici el mai prejos. Baudolino, amestec ingenios de Odysseu
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
circulația actuală a cuvîntului, în primul rînd în mediul deținuților. Sensurile contextuale nu aduc mari surprize: îl regăsim pe cel specific - "Legile deținuților, legi nescrise, sunt respectate de catre aceștia cu strictețe. "Bidivii" sunt cei tineri"; "în 1984, am avut o evadare de la un punct de lucru la Arad. însă după cîteva ore m-au prins. Am ieșit așa... ca să iau aer. Eram bididiu atunci"; apare însă și un sens mai general - "Toți bididii s-au cam haladit rapid" - și chiar unul
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
eternității", conflict soluționat de data aceasta în defavoarea ultimului. Asistăm acum, consideră Noica, "la momentul în care conștiința românească cîștigă înțelesul și gustul lumescului, încercînd să iasă din plasa eternității în care părea prinsă". Cînd ajunge la o autocunoaștere, sub imboldul evadării din lumea contemplativă în cea a istoriei. Însă această conștiință etnică, în fine conturată, e nemulțumită de sine. Dînd glas unei astfel de nemulțumiri, învățatul domnitor moldovean ar inaugura la noi "spiritul de critică", ar întrupa "primul fenomen de criză
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
motivelor pentru care a demisionat, Andrei Marga a anunțat că lasă cale liberă astfel celor care vor găsi alte căi, decît cea aleasă de el, pentru reconstrucția partidului. Iată că Victor Ciorbea de-abia revenit în rîndurile țărăniștilor, după o evadare în timpul căreia a tras în PNȚCD din toate pozițiile, vrea să scoată partidul din criză. Ce vrea Victor Ciorbea e, să zicem, treaba lui. Spectaculos e că fostul premier s-a aliat în acest scop cu cea mai mare parte
Întoarcerea lui Victor Ciorbea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16025_a_17350]
-
îndoieli, de reticențe; tangoul anunță posesiunea stabilită și plătită dinainte cu certitudinea săvîrșirii unui act legal.[..] Tangoul este lipsit de inițiativă, de inteligență... [...] În cadențele sale ascunde tristețea sclaviei și voința de a îngropa în propriul său trup dorința de evadare, transformînd-o în plăcere." No comment.
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
e totul poveste, "chiar și istoria"), dar cercul lor (ascultătorii, cei care sperăm schimbare și iluminare, contribuind la reflectarea celor auzite) e alcătuit astăzi din apuseni. În satul global ne oprim din muncă pentru a asculta povești - avem nevoie de evadare, ori ne place să vorbim despre noi, pentru că ne trebuie scenarii, chiar criticabile, sau ne dorim oprirea timpului, "aflarea în lăuntrul lui, în inima valului". Toate poveștile vorbesc, în fond, despre noi. "Un om normal este acela în stare să
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau în spațiul liber, dorința artiștilor de a scăpa din captivitatea genurilor și din stereotipiile meșteșugului este vizibilă de la mare distanță. încercările de evadare către noi modalități de expresie, către foto și video sau către instalație, happening și performance, sînt tot mai evidente, dar ele nu se pot manifesta altfel decît în cercuri extrem de restrînse și aproape în conspirativitate. însă mutațiile care au loc
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
găsit "îndrumători" care să desfigureze stilistic creația, impunând un tonalism primitiv, obligativitatea inflexiunilor folclorice etc. Despre refugiul în literatura pentru copii (Nică fără frică, 1950; Ce-a văzut Oana, 1952; Prințul Miorlau, 1957), ce ne puteți spune? Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria, fantezia, din când în când o metaforă (vezi basmul Nică fără frică), cealaltă poezie sufocân- du-se între dorința mea sinceră de a fi "pe înțelesul poporului" (ce notă de
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
angrenaj al familiei Valldaura este locuința lor, spațiul sacru ce adăpostește copii nelegitimi, adultere, ură, boală, moarte, dar și dragoste, multă dragoste. Bîntuiți de demonii păcatelor și amorurilor de tinerețe, Teresa și Salvador, apoi Sofia și Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi devorați de propriile obsesii. Adăpost al misterelor, al începuturilor și sfîrșiturilor, vechea reședință a marchizilor de Castelljussà își construiește ea însăși o personalitate întru totul pe măsura celor ce-o locuiesc și cărora nu ajunge
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]