977 matches
-
acestora (predare-învățare, consolidare, evaluare etc.) sunt proiectate și secvențele demersului instructiv-educativ; strategii didactice valorificate metode și procedee, mijloace de învățământ, forme de organizare a activității în concordanță cu resursele de care se dispune (cu dozarea corespunzătoare a resursei timp); elementele evaluative itemi corespunzători obiectivelor și unităților de conținut, valorificați secvențial (cu precizarea momentului valorificării acestora și a dozajului temporal) și adaptați particularităților de vârstă și individuale ale copiilor (itemi de grade diferite de dificultate, corespunzând nivelului minim, mediu, respectiv maxim de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
2003: 70-72, Tudoran-Sabău-Antal 2004: 21-22. 234 Ezechil 2003: 58. 235 Vezi și Ezechil 2003: 58. 236 Pentru trimiteri, nuanțări, teoretizări ale funcțiilor mijloacelor de învățământ, vezi Cucoș 2002: 300-301; Albulescu-Albulescu 2000: 86 ,,funcția informativ-demonstra-tivă", ,,funcția de motivare a învățării", ,,funcția evaluativă", ,,funcția de școlarizare substitutivă (realizarea învățământului la distanță)"; Parfene 1999: 67 ,,funcția demonstrativă, funcția euristică" etc. 237 După Albulescu-Albulescu 2000: 86. 238 Vrășmaș 1999: 108-109. 239 După Cucoș 2002: 301. Vezi, de asemenea, clasificarea mijloacelor de învățământ după Miron Ionescu
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
transformat Într-o „sărbătoare” a câștigului, a „binecuvântării” roadelor acumulate, a evidențierii unei identități, evaluarea continuă să fie percepută ca una dintre cele mai angoasante stări pe care le suportă copilul din școala noastră (dar și cei din apropierea lui). Secvența evaluativă se poate transforma, dacă nu suntem atenți, Într-o pârghie mutilantă, viciind tot ce s-a Întreprins până În acest moment. Un autentic Învățământ se bazează pe o evaluare suplă, subtilă, Întremătoare, motivantă, fără cazne și dureri, prin atragerea naturală a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
indusă, proiectată. O serie de profesori ajung la un asemenea grad de instrumentalizare a evaluării Încât sunt copleșiți de tehnici În defavoarea altor disponibilități ale evaluării. Ei cred că totul ține de instrument, de acuratețea și „puritatea” lui, transferând unele responsabilități evaluative dinspre ei, ca subiecți, către niște „inocente” unelte. Și de aici o Întreagă pleiadă de „specialiști” ce pun pe piață instrumente „exacte” (teste standardizate, probe docimologice, programe de evaluare pe calculator etc.), la diferite examinări sau concursuri. Evaluăm nu „inginerește
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
principiile unei selectivități constrângătoare, ce ajunge să altereze tot ceea ce se Întâmplă În procesul educativ ca atare. De fapt, cum stau lucrurile? Sistemul de Învățământ este atât de prost dimensionat (prin conținuturile predate, prin țintele avute În vedere, prin practicile evaluative), Încât nu poate să răspundă propriilor exigențe, În virtutea cărora funcționează și pe care le clamează. Elevul vine la școală și „Învață”; dar nu tot, Îi mai rămâne un „rest” ce trebuie deprins cu altcineva. Exigențele la unele examene sunt mari
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
date în respectivul domeniu. Referirile și utilizarea datelor produse de alți specialiști este o excepție. Și mai rare sunt tentativele de dezvoltare a analizei teoretice a datelor. 6. Lipsa comunicării pe problemele societății românești, dar și ale sociologiei românești. Referirile evaluative (critice în sensul larg, pozitiv-valorificatoare, sau critice în sens restrâns) sunt foarte rare în studii și cărți. Cumulativitatea sociologiei noastre este foarte scăzută. Se discută insuficient problemele societății românești. Se discută de asemenea foarte puțin problemele comunității sociologiei românești. 7
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cu televiziunea. Cum măsurăm violența televizuală. Mecanisme discursive ale reprezentării violenței la TV Majoritatea investigațiilor consacrate evaluării conținuturilor violente din programele de televiziune apelează la două metode: Analiza de conținut, în diversele ei variante, inclusiv după modelul denumit „analiza aserțiunilor evaluative” al lui Osgood, model pertinent pentru determinarea intensității evaluative cu care un text, o emisiune se pronunță asupra unor fapte și reprezentărilor verbale sau iconice ale acestora. Prin aplicarea acestui model care face apel la semnificațiile variabile pe care le
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
reprezentării violenței la TV Majoritatea investigațiilor consacrate evaluării conținuturilor violente din programele de televiziune apelează la două metode: Analiza de conținut, în diversele ei variante, inclusiv după modelul denumit „analiza aserțiunilor evaluative” al lui Osgood, model pertinent pentru determinarea intensității evaluative cu care un text, o emisiune se pronunță asupra unor fapte și reprezentărilor verbale sau iconice ale acestora. Prin aplicarea acestui model care face apel la semnificațiile variabile pe care le au termenii (semnele dintr-un text, ca o emisiune
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și că circa o treime dintre ei (cei care urmăresc TV peste 4 ore zilnic) devin dependenți de televiziune și suportă efecte încă nemăsurate în România, dar nefaste din punct de vedere al personalității, dacă am ține seama de experimentele evaluative din alte țări. Un cotidian central din martie 2006 (vezi Adevărul, 25 martie 2006) prezintă, sub titlul „Violența din spatele desenelor animate”, situația unui copil de 5 ani din orașul Slatina care a fost respins de la trei grădinițe pe motiv că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
nonrăspunsuri (de la 11,52% la 3% și apoi la 2,3%). Procentul destul de mare, aproape 12%, al nonrăspunsurilor în cadrul grupei de vârstă 7-10 ani poate fi justificat pe de-o parte prin incapacitatea unora dintre respondenți de a formula judecăți evaluative, de tip abstract, dar, pe de altă parte, se poate justifica și prin faptul că domeniul filmului este unul care de-abia pe la vârsta de 6-7 ani devine un domeniu de interes pentru copii (deci există o necunoaștere sau o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de interdependență cu stabilitate relativă) a corpului de teze teoretice și principii și metode de acțiune care generează activitățile noastre practice și servește, totodată, la evaluarea acesteia (în procesele de diagnoză)<footnote Diagnoza se referă la un tip de analiză evaluativă, în care o situație concretă, particulară este apreciată pe baza unui model dezirabil și accesibil luat ca țintă de acțiune, obiectiv al demersului. footnote>. Modelele folosite în managementul resurselor umane „reprezintă forme mai mult sau mai puțin simplificate ale funcțiilor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
literare, ca și două cărți în domeniu (Fantezii critice și Portret al criticului în tinerețe, 1984), C. are o accentuată structură de prozator. Scriind despre cărțile altora (în majoritate cărți de proză), el tatonează propriul teritoriu imaginar, împrăștie în discursul evaluativ mininarațiuni personale, reverii critice și digresiuni, practică limbajul aluziv, jocurile lexicale, ironia și alterizarea eului critic, într-un cuvânt, face o „critică artistică”, situată între hotare. Dispoziția histrionică și experimentalismul jovial ar fi notele dominante în volumul de debut, unde
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
privință este Titu Maiorescu. Suita de articole din „Familia” (1967), intitulată Titu Maiorescu și cultura română, operă definitorie pentru gândirea lui C. (publicată în volum postum, în 2000), reprezintă atât o lucrare de istorie literară (prin latura sa documentară și evaluativă), cât și un îndreptar pentru judecata critică. Luându-l pe Maiorescu drept reper pentru aprecierea criticilor de după el, autorul își motivează această alegere printr-o calitate ce îl caracterizează în aceeași măsură: rigoarea metodologică. Critica principială a lui Maiorescu, spune
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
discurs, produce trecerea de la proza cronicărească nonfictivă la proza artistică studiată, prin utilizarea alegoriei. Discursul, satiric în fond, e voalat de măști animaliere care acoperă chipurile persoanelor reale, le transformă în personaje literare, dezvăluindu-le caracterul. Alegoria propune o substituire evaluativă, aici degradantă. C. își programa să respecte principiul estetic al „descoperirii prin acoperire”, amintit de el în postfața romanului. Cartea are o vie motivație psihologică, fiind și autobiografică. Autorul se deghizează sub masca Inorogului, personaj spiritual, charismatic, de care se
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
culege răspunsul la descrierea verbală spontană. Are o formă completă și o formă abreviată. În forma completă cuprinde mai multe grupaje de activități: analiza fenomenului complex durere prin raportarea la o listă cu 78 de adjective de tip senzorial, afectiv, evaluativ și senzitivo-afectiv analiza simptomelor concomitente de tip senzație de sufocare, cefalee sau vertij, voma, tulburări de tranzit intestinal (constipație sau diaree) aprecierea calității somnului în relație cu dinamica durerii utilizarea unei figurine cu ajutorul căreia pacientul sa realizeze o reprezentare spațiala
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
caselor reflectau aurul cărămiziu al unei imense grămezi de nori. (Ediția definitivă) În revizuirea textului eul naratorial este mutat mai aproape de poziția personajului-reflector prin transformarea expresiei de timp "acea seară" în "seara" și prin înlocuirea unei descrieri generale, distanțate și evaluative ("o seară grea de vară de aur stins") cu o relatare mai detaliată a lucrurilor ce uimesc cititorul, precum și percepția unui impresionabil spectator 349. Un personaj la persoana întîi, precum Molly Bloom, ale cărei gînduri sînt redate exclusiv sub forma
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
agent al transmiterii, garantează un mod narativ care în orice moment îi va oferi cititorului tot ceea ce e necesar pentru o înțelegere optimă a întîmplărilor și a personajelor și care la nevoie îi va furniza și un comentariu interpretativ sau evaluativ propriu. Emma Woodhouse, frumoasă, inteligentă și bogată, cu o casă confortabilă și o dispoziție voioasă, părea să fie o întrupare a cîtorva dintre cele mai mari binecuvîntări ale vieții și a trăit aproape douăzeci și unu de ani în lume fără prea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
modului de funcționare a intelectului, a aptitudinilor, proceselor și mecanismelor pe care le implică actul Învățării, a resurselor individuale reclamate de Învățare (operațiile mintale pot ține, de exemplu, de memorie, de puterea de Înțelegere, de gândire, de imaginație, de puterea evaluativă etc.). O teorie a metodelor este o componentă necesară teoriei instruirii; ea este cea care dă autoritate metodelor utilizate, explicitând și justificând opțiunile sau deciziile metodologice-cheie adoptate de practicieni, accentuând importanța alternativelor metodologice și strategice și ajutând la modelarea practicii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
concentrare asupra unei idei, unui fapt, pasaj, personaj, vers, proverb; asupra unei expresii, metafore etc. După cum memorarea depinde și de propriile stări afective, de atitudinile manifestate față de datele problemei; de exprimarea unor opinii, opțiuni și decizii, deci de o gândire evaluativă. Important În susținerea memorării este și controlul și autocontrolul logic asupra Înțelegerii celor studiate, de unde obligația elevului să verifice măsura În care Înțelege cu adevărat sensurile atribuite unor cuvinte, termeni științifici, idei, sintagme, expresii, formule etc. - În fine, studiul individual
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
București, Editura Universității din București. Macavei, E. (2001), Pedagogie - Teoria educației, București, Editura Aramis. MacKenzie, N.M., Michael, E., Jones, H.C. (1975), Arta de a preda și arta de a Învăța (trad.), București, Editura Didactică și Pedagogică. Manolescu, M. (2003), Activitatea evaluativă Între cogniție și metacogniție, București, Editura Meteor Press. Mialaret, G. (1979), Vocabulaire de l’éducation, Paris, PUF. Mialaret, G. (1981), Lexique. Education, Paris, PUF. Miclea, M. (1994), Psihologia cognitivă, Cluj-Napoca, Editura Sincron. Mihail, R. (1999), Evaluarea lecturii - o perspectivă educațională
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să fie cât mai apropiată posibil. Măsuri ameliorative în sistemul de evaluare. Studiile docimologice și chiar constatările curente pun în evidență faptul că aprecierea rezultatelor școlare este influențată de mulți factori și de numeroase circumstanțe în care are loc actul evaluativ. Reținând direcțiile principale prin care se încearcă renovarea activității de măsurare și apreciere a rezultatelor școlare, I.T. Radu conturează un model ameliorativ al acestei activități. Aceste direcții ar fi: pregătirea personalului didactic pentru activitatea de evaluare; perfecționarea tehnicilor de verificare
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Elena Popescu, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 443. Caracteristicile Binelui sunt în viziunea lui Platon frumusețe, simetrie și adevăr. Cenzura și refuzul selectiv al inovației artistice este, în principal, o decizie administrativă și nu un act estetic, pur evaluativ. Platon, Menexenos, 238 c. Alain Besançon, op.cit., p. 43. Cf. Gorgias, 465 d. Richard Kearney, Poétique du possible, Éd. Beauchesne, Paris, 1984, p. 16. Cf. Gorgias, 464 b. Muscă, V., Introducere în filosofia lui Platon, Ed. Dacia, Cluj, 1994, p.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Cercetări experimentale au demonstrat că atribuirea unor trăsături se face și în funcție de motivația care, considerăm că justifică manifestările comportamentale și că, în general, ultima impresie contează (efectul de recentă). Dar întâlnim și situații în care prima impresie (expresia unor stereotipuri evaluative) se transformă într-o grilă de observare și interpretare a tuturor comportamentelor ulterioare ale cuiva. Pentru a înțelege aceste inconsecvențe în aprecierea personalității celuilalt, sau a propriei persoane, trebuie să avem în vedere și complexitatea situațiilor ce relevă în aparență
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
utilizarea termenului generic de personalitate, care include într-un sistem unitar ceea ce europenii înțeleg prin temperament și caracter. Adevărul este că, raportându-ne la celălalt, nu putem utiliza cuvinte neutre, constative. Chiar descriind trăsături temperamentale utilizăm termeni cu o conotație evaluativă (nervos, nestăpânit, lent, „moale” etc.). Etimologic, termenul caracter, care provine din greaca veche, înseamnă tipar, pecete și, cu referire la om, sisteme de trăsături, stil de viață. Acest termen ne trimite la structura profundă a personalității, ce se exprimă prin
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
măsură, expresia atitudinilor pe care persoana le are fată de ea însăși (Bromberg, M., 1994): atunci când i se cere unui subiect să completeze un chestionar de personalitate, el nu face altceva decât să-și exprime acordul sau dezacordul cu propoziții evaluative ce-l caracterizează din propria perspectivă. Am amintit deja că nu există încă un sistem de trăsături unanim acceptat cu ajutorul căruia să putem descrie caracterul cuiva. Numărul de trăsături, ca și descrierea lor variază de la un cercetător la altul (Eysenck
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]