343 matches
-
ă) (de mare), dar există prea multe cărți (mici). Un fapt îl explică pe celălalt. Plus tipul de scriitură. Construcția livrescă s-a lichefiat odată cu apariția cristalelor lichide pe ecranele noastre. Cade din nou într-o ploaie luminoasă, în săgeți evanescente. Scrierile informatice sînt euforizante, labile, volatile, îndepărtate de dura dorință de a dura, dovada unei munci apăsătoare de inscripționare. Dematerializarea suporturilor a ucis simbolica arhitectură a Cărții ca templu de adevăr, cu frontispicii, coloane verticale și fațadă-acoperămînt proprii. Revine deci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poată să-mi mai redea încă acea forță interioară care să-mi îngăduie să îndur singurătatea și bătrânețea. În dimineața asta, în timp ce șchiopătam pe plajă, am crezut că simt parfumul ei intim, proaspăt și îmbătător. Era ca și cum trupul ei, topit evanescent în aer, mi-ar fi transmis și acum aceleași mesaje provocatoare. M-am întors îndărăt, chiar în locul unde mi se păruse că am simțit mireasma aceea. Nu dispăruse. Pneuma Cineva neștiut se mișcă permanent în preajmă. E ca și cum un spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
românească”, „Tribuna” ș.a. Fervoarea sentimentală din prima carte, Regina cu pași furați (1978; Premiul de debut al Editurii Dacia), nu se regăsește în versurile din volumele ulterioare. Peisajul din care lipsesc (1981) dezvăluie un lirism neliniștit, cenzurat de cerebralitate, sentimente evanescente, topite în nostalgii și resemnări. Aceeași formulă - sugestia și ambiguitatea, elaborarea expresiei artistice, chiar estetizarea imaginilor și un simbolism de sorginte culturală - duce la estomparea stărilor recuperate ca trăiri lirice și în Terasa cu oleandri (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
mai bine însemnătatea regăsirii de sine. Se întâmplă un fel de investigație a absolutului, deși noi știm că el nu există, cel puțin la nivelul vieții telurice. Ca dintr-un arc de curcubeu ies iluziile, ies chiar iluminări de sub straturile evanescente, apar lucrurile multă vreme neobservate. Așa se naște frenezia cunoașterii. Pornim la drum ca-ntr-o aventură fascinantă a redescoperirii Iașului. Ne însoțește lumina Cetății. Dincolo de clădiri și obiecte, dincolo de locuințele vechi cât timpul măsurat în veacuri sunt povești, uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta. Simțul divinului, dacă îl ai, te face să recunoști fără greș, instantaneu, luminos și exaltant prezența a ceva „sfânt și însemnat”. Poate fi un semn imperceptibil, evanescent, în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, momentul perceperii, în sordida celulă a închisorii Jilava, a unei fracțiuni infime de cer însorit reflectat într-o mică băltoacă de apă murdară, printr un interstițiu al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fond sufletesc traversat de visuri, amintiri, speranțe înăbușite. Trăirile, comunicate deloc plat, ba chiar sugestiv, par să alunece într-un plan ireal, cu un halou și rezonanțe subtile, uneori metafizice. În Mirele de Miazănoapte este proiectat liric un peisaj crepuscular, evanescent, generator de mister și nostalgie, atmosfera fiind asemănătoare aceleia din Întunecatul April al lui Emil Botta. I. a mai publicat manuale didactice și lucrări de specialitate, a făcut traduceri de același tip din franceză, italiană, germană și a tălmăcit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
mărturisirile pur intelectuale ale unor oameni învățați sau ale unor oameni de artă cu care am discutat de-a lungul anilor (gîndind că, sub o formă sau alta, le-au publicat ori le vor publica), atras de aspectele anecdotice, considerate evanescente, convins că altminteri acestea s-ar pierde. *Mă mir că există recenzenți pentru Marele cîntec de Mihail Diaconescu. Normal ar fi ca aceștia să decline oferta, întrucît, aproape sigur, le lipsește competența în domeniul istoriei străromâne. În ciuda simpatiei mele pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
geografie politică a războiului și păcii 183. Cuvântul "spectru" are în opinia lui Marc Guillaume semnificații și rezonanțe multiple. În primul rând, avem "rezonanța unui real care se estompează, care devine fantomatic", un real a cărui "prezență corporală devine discretă, evanescentă și, în mod corelativ, asta trezește teama de transgresiune, de fragmentare, de rătăcire, eroziunea interdicțiilor, emergența unor noi exorcisme". În al doilea rând, avem rezonanța măștii, a dedublării, a multiplicării. Pe de altă parte, continuă Marc Guillaume, "a fi spectral
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
preludiul unui edificiu maiestuos neterminat, dedicat Sfântului Apostol Iacob. Vila, ogivală cu ramificații gotico-maure, a fost construită de familia Milani și cu acest nume e și cunoscută. În timpul nopții o lumină caldă și liniștită luminează întreg complexul edilitar: o priveliște evanescentă și visătoare spre vârfurile înalte și rare ale chiparoșilor și umbrele compacte ale castanilor de India și cele ale teilor absoarbe chiar și privirea celui mai grăbit automobilist. O vreme localitatea a fost sediul diferitelor instituții religioase: benedictini, canonici regulari
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
absolute»;” Raymond Aron a promis mereu scrierea unei cărți consacrate în exclusivitate marxismului, acea doctrină «echivocă și inepuizabilă», pe care nu a contenit să o studieze și să o demitizeze. Nu a scris însă acest imposibil tratat, întrucât marxismul este evanescent și multiform, coerent și incoerent în același timp, o teorie narcisistă incapabilă să se explice pe sine. [...] Aron a fost probabil unul dintre cei mai rafinați exegeți ai marxismului originar, în care a văzut deopotrivă semnele tentației despotice, precum și premisele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la Vilnius (soțul său e lituanian) după 1989. O cheamă, dacă am reținut bine, Ildiko Rimas. Lucrează ca translatoare din maghiară, mai face uneori traduceri din limba română, însă relația ei cu țara de origine, îmi spune, a devenit destul de evanescentă cu timpul. Îi dau un Contrafort - port mereu în geantă exemplare de revistă, pentru orice eventualitate, „căci nu se știe peste cine dai” - și îmi promite să ne trimită un text. Dar știm amândoi că nu e decât un schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ploaia, lumina, ceața, focul, stropii revin frecvent, intrând în componența unor imagini ce se remarcă prin plasticitate. O anumită tensiune lirică ce se transmite lectorului e semnul unei stări de nesiguranță în perceperea realului, ca expresie a inconsistenței și a evanescentului. Poeziile privilegiază metamorfoza prin mișcare regresivă către germinativ („Orele lichide până la țărmuri curg / Și trupul îmi descrește în neștire” - Stăvilare). Influențe din Ion Minulescu sunt evidente în amestecul de intimism melancolic și sugestivitate căutată. De altfel, V. se remarcă prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
of Luvah, patient în afflictions, Reasoning from the loins în the unreal forms of Ulro's night. And when Luvah, age after age, was quite melted with woe, The fires of Vala faded like a shadow cold & pale, 115 An evanescent shadow; last she fell, a heap of Ashes Beneath the furnaces, a woful heap în living death. Then were the furnaces unseal'd with spades, & pickaxes Roaring let ouț the fluid: the molten metal ran în channels Cut by the
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
informației pune la dispoziția celor care se formează o serie de instrumente inovative și nomade, care nu mai depind de o anumită locație (celulare, ordinatoare portabile, conexiuni prin unde hertziene etc.). Se poate învăța și altfel, mult mai lejer și evanescent (fără manuale masive și tomuri prăfuite, fără așteptatul deschiderii unei biblioteci etc.), printr-un demers achizitiv fractal și virtual. Tinerii de astăzi și-au însușit deja o cultură a rețelei și a serviciilor în linie (au abilități tehnice, și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de individualizată, încât numai firile „rezonante” o pot sesiza sau reactualiza. Ea constituie un capital individual, o zestre a deținătorului ei, o cucerire cognitivă sau emotivă a persoanei singulare. Nu poate fi transmisă mai departe decât aproximativ, într-o formă evanescentă, prin intuiție, har, talent și fler. De multe ori, se pierde pentru totdeauna, iremediabil, odată cu purtătorul ei. Cunoașterea explicită se referă, dimpotrivă, la ceea ce „toată lumea știe”, la cunoștințe larg acceptate, îmbrățișate, comunicate. Sunt acele informații validate de toți, accesibile tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Structura conținuturilor asociată internetului educațional este conexată la o serie de date care transgresează cunoașterea propriu-zisă, incluzând modele de gândire și învățare, instrumente tehnice facilitatoare, căi și soluții de gestionare a cunoașterii. Curricula livrată pe internet are granițe mult mai evanescente decât cea tradițională (vezi Tschang, Della Senta, 2001, p. 100). Pot fi decelate mai multe facilități aduse de internet în procesul educațional. Iată câteva posibile întrebuințări, degajate pe trei componente (vezi Seguin, 2005): Facilitatea comunicării interpersonale înfrățirea dintre corespondenți (de la
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o tendință. Individul actual a devenit oarecum refractar la ceea ce este voluminos, grosier, corporal, concret, pipăibil, identificabil (a se vedea, în acest sens, noile forme arhitecturale sau stiluri ambientale). El caută cu îndârjire linia „simplă”, esențialul, rezumatul, sinteticul, concentratul, eteratul, evanescentul. E „înnebunit” de ceea ce nu se vede, nu are consistență și nu este „greu”. Conținutul e mai mult ghicit decât văzut la chip! Universul informatic vine să satisfacă această sete de esențialitate, de simplicitate, de „puritate”. Informatismul satisface dorința veche
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o căutare negociată a unui spațiu virtual, pe care se poate așeza contractul didactic, și a unei „reorganizări-acțiune” permanente a acestuia. (Alava, 2004) Acest grup de învățare ascultă de o dinamică mult mai complicată, întrucât vectorii ei sunt mult mai evanescenți, greu reperabili și dificil de descris prin instrumente obișnuite. Să reținem, așadar, faptul că grupul tradițional de învățare trebuie pus în legătură cu cel posibil, virtual, care, în grade și ponderi diferite, îl contaminează, îl complementează sau, la limită, îl înlocuiește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
realiza in presentia, o bună parte putându-se realiza in absentia, prin asamblarea contribuțiilor trimise prin poșta electronică, de pildă. Desigur, colaborarea virtuală poate și trebuie completată cu întâlnirile fizice, ce desăvârșesc și încununează ceea ce s-a început prin racroșările evanescente, virtuale. Consistența și amploarea raportului fizic nu pot fi suplinite prin imaginarea, intuirea sau visarea acestuia. 4.3. Comunicare și mediatizare Comunicarea educațională presupune un transfer multicanal de valori între actorii antrenați în exercițiul paideic. Relația profesor-elev este una prioritar
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
trecând prin filtrul experienței personale ceea ce se primește de la altul. În era economiei cunoașterii, fiecare este chemat să contribuie cu o „plus-valoare” pe altarul comun al cunoașterii. Imaterialul dobândește astfel o forță propensatoare pentru individ și comunitate. Consumul acestei realități evanescente nu conduce la sărăcirea sau dispariția ei, ci la amplificarea și crearea de noi ipostaze ale cunoașterii sau practicii didactice. În fața sfidărilor educaționale și informaționale, e nevoie de structurarea unui adevărat parteneriat între cadrele didactice și actorii ce se informează
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
numeric se supune determinărilor expuse mai sus, având în plus o determinare esențială: el cere un echipament și o transpunere informatică, digitală. Portofoliul digital nu se mai prezintă sub forma unui obiect identificabil, material, voluminos; are o prezență virtuală, „imaterială”, evanescentă. Presupune manipularea unui computer și utilizarea eficientă a unei rețele „garnisite” cu multiple informații. Ca suport, acesta nu mai contează atât de mult: poate fi o dischetă, un CD, un hard-disk, existent nu importă unde. Important este ce se află
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
rezolvat), dar și în mai multe locuri (acasă, în centrele de resurse, în biblioteci, în parc, în tren etc.), în funcție de performativitatea tehnologiei pe care o posezi. Actul educativ, ca procesualitate, suportă o intervenție minimală a formatorului, iar aceasta este destul de evanescentă. În principiu, poți intra în relație cu formatorul sau cu alți coechipieri ai activității de învățare. Trebuie să te rezumi însă la transmiterea acelor cunoștințe, stări și valorizări pe care ți le îngăduie mediul tehnologic. 6.5. Perspective și interogații
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sau universul proxim, pe bază de predilecții personale față de anumite valori. 6. Spațialitatea și obiectualitatea situației de învățare sunt și ele puse în chestiune. Nu mai e obligatorie întâlnirea fizică dintre protagoniștii educației, iar mijloacele didactice au devenit mult mai evanescente, dar mai complexe, generând mai multă înțelegere. Întâlnirile didactice se pot realiza la nivelul unor spații nelocalizabile, după cum unele lucrări de laborator se pot realiza în „locuri” virtuale, bine garnisite cu tot instrumentarul de specialitate și asistate de cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
1993; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) ș.a., S. cultivă o formulă poetică specifică generației șaizeciștilor basarabeni, în care realul se îmbină cu visul, iar cotidianul dobândește o dimensiune mistică. E aici - cum remarcă Mihai Cimpoi - „o alunecare într-un spațiu evanescent, ce reduce totul la ceva vag și iluzoriu”. SCRIERI: Naiul ploii, pref. Vasile Coroban, Chișinău, 1974; Paznic la comori, Chișinău, 1982; Corăbioare zburătoare, Chișinău, 1988; În toamna uitării de sine, Chișinău, 1988; Spațiu fără timp, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289742_a_291071]
-
înclinată către violența ce ține de „estetica țipătului”, ci mai degrabă către sugestia imponderabilă, încărcată de sensuri întunecate, de un insinuant tragism. Poetul, solar, dar privilegiind lumina crepusculară, filtrată, blândă - omul-Flacără, în Pisicile din Torcello (1997) -, excelează în arta sugestiei evanescente, a pastelului alegoric-simbolic. Tendința, firească pentru o astfel de natură poetică, este de manierizare. Începând chiar de la Focul și sărbătoarea și din ce în ce mai pregnant în următoarele cărți, se simte cum poemele se desfășoară în spații exterioare, decorative (ca un simptom, abundența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]