442 matches
-
concrete / denotative / științifice etc.) își găsește aici terenul unui dialog polemic extrem de vechi. Este posibil ca începutul unei astfel de dispute, atestat în civilizațiile europene, să îi aparțină lui Tucidide. Atenianul analizează cu o grijă declarat circumspectă realitatea istorică a evenimențialului poetic (aparținând numitului Homer, în special): "Agamemnon... fiind mai puternic decât ceilalți prin flotă, a făcut expediția strângându-i [pe greci] nu mai mult prin devotament decât prin frică: căci e limpede că el a sosit cu flota cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dobândind și procesând informații despre ceilalți pe baza unor scheme cognitive. În opinia autorilor citați aceste scheme cognitive sunt: schema cunoașterii personale constând în înțelegerea trăsăturilor și scopurilor individuale care influențează comportamentele sociale ale persoanei, ale indivizilor particulari; schema cunoașterii evenimențiale constând în cunoștințele împărtășite ale membrilor societății privind evenimentele, procedurile adoptate în ocazii și la evenimente sociale particulare; schema cunoașterii procedurale constând în cunoștințele indivizilor privind regulile de procesare a informației prin punerea în relație specifică a diverșilor itemi de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vorbirea dintre persoane cu grad de intimitate ridicat generează implicaturi conversaționale (pedanterie, ironie, glumă etc.). Maximele cooperării (cantitatea, calitatea, relevanța și maniera) au o maximă supraordonată: maxima prudenței. „Fii prudent!” Prudența comunicativă este legată de posibile consecințe negative în plan evenimențial și/sau deteriorarea imaginii publice a unuia dintre interlocutori. Cuvântul este pus deci sub semnul prejudiciilor pe care le poate aduce: „Atenție ce și cum vorbești în lume!”, „Vezi ce și cum îi spui”, „Să nu cumva să spui pe
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cele mai familiare reprezentări istorice ale românilor, așa cum au fost ele definite și păstrate în mediul școlar. Investigația noastră traversează perioada dintre sfârșitul Primului Război Mondial și anii care au urmat căderii regimului comunist. Nu căutăm analogii facile între cele două serii evenimențiale, deși ambele au fost urmate de o efervescență notabilă a politicilor educaționale și redefinirilor identitare. În tot acest timp, trecând de la un proiect de schimbare la altul, învățământul românesc a cumulat practici și conținuturi longevive; între ele, comemorările ocupă și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reprezentărilor temporale. Ar putea fi înlesnit prin reflecția sistematică asupra noțiunilor de "gândire"280, "înțelegere"281 sau "conștiință" istorică 282, care rămân însă dificil de administrat chiar și pentru adulții profesionalizați, cu atât mai mult pentru școlari. Ofensiva contra istoriei evenimențiale ajunsă, parțial, și în manualele românești post-comuniste a însemnat nu doar reorganizarea cunoștințelor istorice pe coordonatele "duratei lungi", a structurilor social-economice și a mentalităților, ci și o diminuare a istoriei-narațiune. Clasica povestire populată de lideri politici, războaie și revoluții a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
situăm în timp290. Atitudinea excesiv polemică a făcut ca povestirea istorică tradițională să fie echivalată cu ordonarea cronologică a unor evenimente (politice) izolate, deci nesemnificative, cu înșiruirea unor "date" care periclitau, prin cantitatea lor impardonabilă, memoria și personalitatea elevului. Istoria evenimențială vehiculată de manuale a fost în mare măsură marginalizată, odată cu narațiunea istoriografică care i-a dat naștere 291. Pozitiviștii "au făcut din istorie marele ordonator al evenimentelor"292 considerau cei din școala "Analelor" -, iar cultura mass-media "a făcut din istorie
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de uz școlar de după 1989, manualul conținea, între altele, și mențiuni despre unele confruntări militare târzii, din 1918-1919. Erau doar adăugiri cu rol edificator, câteva tușe imprecise, aruncate pe ici și colo în vasta frescă a Unirii. Introduse ca suport evenimențial moralizant, supra-argumentau retroactiv justețea idealurilor și a mijloacelor puse în slujba lor. Anul 1918 era pus sub semnul "luptei pentru supraviețuire" duse de o Românie care se străduia să își continue existența, în ciuda dezastrelor din jurul său. Pentru ea, prăbușirea imperiilor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
că cele transmise elevului sunt însușite întocmai. Ca ofertă tipică de manual, lecția de istorie oscilează între o listă de cuvinte și articularea unei intrigi cu personaje și întâmplări bine delimitate unele de altele. Construcția didactică rămâne ascendent-cronologică, deterministă și evenimențială, dar lăsând profesorului posibilitatea de a adapta textul-standard la variate conjuncturi de utilizare. Programa și structura subiectelor de examen accentuează această denaturare. Lecția se transformă în explicare de cuvinte, nu de situații. Ca într-o problemă de matematică, se enunță
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Într-un manual pentru clasa a VIII-a, din 1991, cei interesați ar fi putut găsi însă o descriere destul de credibilă a acestei perioade 47. Derularea cronologică era, ca de obicei, marcată cel mai clar la extremitățile sale temporale și evenimențiale, în anii '40 și '80. Între cele două delimitări principale, secvențierea internă nu era la fel de categorică. Evocarea primilor ani postbelici era diferit interpretată față de perspectiva românească. În Ungaria, aceștia au fost considerați ani de normalizare, abia după 1947 vorbindu-se
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
existența unor resentimente colective perpetuate și după căderea comunismului, care au marcat din start epoca respectivă: "neîncrederea", "frica", "nemulțumirea". Spre finalul regimului, ele s-au transformat în "mânie", "curaj", "entuziasm" și "speranță". Ne întrebăm însă dacă între cele două serii evenimențiale, nu a fost așa cum apare în manuale decât o lungă tăcere. Ea acoperă perioada cea mai stabilă a regimului, anii '60-'70, pentru care unele manuale dau detalii pozitive, despre împliniri, progrese și chiar o oarecare bunăstare. Acesta este segmentul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1980, Actes IV (1), Editura Academiei R.S.R., București, p. 425. 290 Adrian Marino, Dicționar de idei literare, vol. I, București, Editura Eminescu, 1973, pp. 576-577. 291 Asistăm la o istorie școlară tot mai "culturală", care a renunțat la parcursul pur evenimențial, de la un rege la altul și de la o bătălie la alta, conservând totuși o concepție predominant liniară asupra istoriei, exemplar rezumată în acele frize cronologice nelipsite din cărțile școlare. Vezi Dominique Borne, Une discipline d'enseignement, în Jean Claude Ruano-Borbalan
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
deja la timpul său (1938, 1941) despre conlucrarea dintre istorie și psihologie; mai mult, recomanda ca istoricul să-și Însușească perspectiva de lucru a psihologului. În același timp, el făcea Însă distincție Între studiul psihologiei individuale (ratașabil, În fond, istoriografiei evenimențiale, pozitiviste, care explica mersul istoriei prin capriciile individuale ale marilor personalități) și studiul psihologiei colective, axat pe reprezentările și comportamentele comune unor grupuri umane, la nivelul cărora explicația centrată pe studiul psihologiilor individuale, fie ele și Însumate, se dovedea insuficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
motivelor expuse mai sus, este elaborarea unor clișee, a unor stereotipii care vor defini de acum Înainte imaginea Irlandei, În permanență. Ele apar la răstimpuri, chiar În absența unor știri mai consistente, nu pentru a prezenta cititorilor un anumit aspect evenimențial, ci pentru a readuce mereu În actualitate, ca un memento, datele exemplare ale modelului irlandez. Un asemenea clișeu e tocmai cel al luptei politico-naționale, demn de atenție, chiar și atunci când rezultatele spectaculoase lipsesc, datorită modelului său de perseverență. Astfel, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un mod care reproduce configurația din Gazetă: descrierea foametei irlandeze și a repercusiunilor ei politice În prima parte, ecoul morții lui O’Connel În vară, criminalitatea, violențele țărănești și reprimarea lor spre final. Era firesc așadar Într-o atare conjunctură evenimențială Încărcată, ca actualitățile irlandeze să solicite, proporțional, un procent mai mare de apariții (În comparație cu cele 40 de procente ale Gazetei) din ansamblul celor doar 52 de numere pe an ale Organului. Filtrul ideologic și de opinie aplicat acestui mesaj, vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Necesitatea revizuirii periodizării istoriei României se impune nu doar din nevoia firească a sincronizării ei cu istoria generală, ci și din rațiuni ținând de Însăși substanța epocilor istorice. Indiferent de criteriul de la care plecăm În această periodizare - fie el economic, evenimențial, cultural sau de mentalitate - este limpede că secolele XVII-XVIII (poate chiar a doua jumătate a veacului al XVI-lea) reprezintă În mod cert altceva În istoria spațiului românesc, În raport cu lumea medievală desfășurată anterior, ceea ce ar justifica ratașarea lor la o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
gândirii analitice (care la rândul ei își exprimă lumea prin elemente disparate, pe care le recompune apoi în ansambluri semnificative cu ajutorul construcției logice).203 Mitul deține o "matrice generatoare de sens", un "cod genetic intern", invariabil și independent de inflexiunile evenimențiale (spre deosebire de legendă, al cărei nucleu de semnificație îi este extern, precum în fabulațiile romanești), ceea ce determină două proprietăți ale mitului: aproprierea mitului nu se poate realiza prin descompunerea în elemente inteligibile, ci prin repetarea mitului însuși, ca "formă redundantă a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unui prototip de povestire a răpirii unui copil al colonizatorilor de către indieni. De altfel, textul utilizează în [e2] un cuvînt care există numai în limba latino-americană pentru a desemna acest gen de faptă rea: un malón. Trecînd astfel de la singularul evenimențial la general și chiar la o reprezentare prototipică de acțiuni și evenimente, textul își schimbă statutul și se apropie nu numai de literatură, ci și de poezie, iar aceasta duce la avansarea unei întrebări care nu și-ar avea locul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unui gen discursiv specific, cel al insultei ritualice. Întreaga secvență, de la primul la ultimul cuvânt, cu relațiile sale de coeziune-coerență, privite în ansamblu, poate fi explicată prin coeziunea semantică a izotopiei [A3] nașterii care are loc înaintea nașterii destinatarului (succesiune evenimențială) și prin coerența enunțiativă [A2] și pragmatică [A1] a unei insulte ritualice care imită stilul blestemelor din Vechiul Testament. Între altele, trebuie să ținem seama de dimensiunea ritmică a enunțurilor și de cea a fenomenelor parantetice, marcate sau nu din punct
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Pn 4. Este interesant de comparat această scurtă povestire cu ceea ce spunea Lessing atunci când arăta că o succesiune de personaje un cocoș sălbatic (S1) + un jder (S2) + o vulpe (S3) + un lup (S4) nu poate crea o fabulă. O succesiune evenimențială de acest tip, sau chiar, așa cum prevede Lessing: Jderul mâncă cocoșul sălbatic, vulpea mâncă jderul, lupul mâncă vulpea" nu este suficientă orice s-ar spune pentru a transforma principiul moralei în fabulă. Perfectul simplu este realmente important și pus în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în valoare de ultimul cuvânt al scurtei povestiri a lui Queneau: în spatele acestui timp narativ se profilează deplasarea succesiunii temporale (A) către cauzalitatea narativă a punerii în intrigă (E). Dar, pentru a avea povestire, trebuie să trecem de la planul succesiunii evenimențiale la cel al "configurării", trebuie să depășim absența actorului permanent prezent. Unitatea este aici asigurată de către principiul moral: "Cel mai slab este prada desemnată a celui puternic", care presupune în mod evident doi actori cu funcția de a asigura legătura
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
școlară: “Evenimentul literar” de la Iași și “Vieața” tipărită la București. Aceste tendințe deveniseră parte integrantă din scenariul formativ al multor elevi cu preocupări intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX lea. Contactul cu o atmosferă nouă, din care făceau parte presa, evenimențialul spectacolelor de teatru și conferințele publice a transformat în mod iremediabil caracterul și modul de gândire al lui Alexandru Lapedatu și a celor mai mulți dintre tineri 35 . Odată încheiați anii studiilor ieșene, o nouă etapă s-a conturat în viața lui
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
acestora, obiectivitate în relatarea faptelor istorice, rigoare în reconstituirea lor, cât și înțelegerea acestora. Se adaugă sprijinul pe documente în realizarea interpelării faptelor. Din punct de vedere tematic, școala critică se îndreapta spre o istorie mai mult pozitivă, politică și evenimențială. Rolul ei de altfel, consta în stabilirea adevărului istoric, iar calea spre adevăr implica precizie în detalii, pătrundere în rostul lucrurilor, expunere clară și profesionalism. Promotorii acestei direcții ridicau la rangul de probleme centrale preocupările de consolidare a caracterului științific
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
baza surselor consultate, activitatea politică a celui care avea să devină ministrul Cultelor și Artelor. Ne referim la perioada 1914-1918, adică intervalul de debut al lui Alexandru Lapedatu în viața politică, mai puțin cunoscut din perspectiva anumitor probleme de ordin evenimențial. Prin cele prezentate în a doua parte a capitolului al II-lea, am încercat să demonstrăm, că decizia liderului liberal de a se înscrie în Partidul Național Liberal i-a aparținut în totalitate, fiind dictată de tradiția, disciplina și solidaritatea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Roman de Apus, de sfîrșit al Antichității și de început al Evulu Mediu. Or, după cum au demonstrat multe din cercetările din ultimii ani, o asemenea interpretare (inspirată e bine să nu uităm acest lucru de o perspectivă esențialmente factuală sau evenimențială asupra istoriei), chiar dacă nu este întrutotul lipsită de justificări, nu rezistă unei analize atente a faptelor. E adevărat că dificultățile crescînde ale unei guvernări unitare și tendințele centrifuge din imperiu deveniseră, începînd cu secolul al III-lea, îndeajuns de serioase
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
intercomunicarea nu are a fi socotită un "mit" istoriografic, iar prin ea nici "geografia" culturală din vechime. Nu știm bine cum s-a comunicat și nici în ce măsură, dar cum naturii nu-i place vidul, nici omului izolarea. În această perspectivă evenimențială nu se poate merge prea departe. Rămîne ca hermeneutica de tip antropologic (cultural) să depășească aceste limite. Și tot ea să dea seamă, pertinent, de ceea ce avea să se întîmple în secolele evului de mijloc și în epoca modernă. După
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]