2,597 matches
-
discuta despre cosmetizarea din vremea totalitară, dar și așa nu se poate afirma că am traversat vreun timp fără Caragiale. Astăzi cu atât mai puțin. Este ceea ce-l atrage pe Angelo Mitchievici, care adună în Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese analizele lui sedimentate în timp despre opera unui scriitor devenit criteriu de identificare cu o epocă elevată. Evident că cititorul de astăzi privește cu mefiență orice produs critic despre Caragiale, la fel cum se întâmplă și în cazul
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
asupra originalului. O carte tradusă este ca un cadavru ciuntit, o fostă persoană peste care a trecut un camion. Oricât ați încerca să repuneți apoi în vechea ordine rămășițele, va fi în zadar.” Ce-i drept, Bernhard este arhicunoscut pentru exagerările sale enorme și pentru ironia extrem de sarcastică, așa că putem pleca cu certitudine de la premisa că afirmația sa e complet adevărată, dar numai atunci când o întoarcem pe dos. În plus, mai este cunoscut faptul că Bernhard i-a apreciat mult pe
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
de porci rasa Landrace”. Prețul i-a mulțumit pe șefii de la București și comerțul cu oameni a început. Semnal editorial La Editura Cartea Românească, în Colecția Critică & Istorie Literară, a apărut recent un volum remarcabil Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese. Autor, Angelo Mitchievici. Așadar, colaboratorul permanent al revistei noastre renunță la preocuparea sa de zi cu zi, aceea de excelent comentator al fenomenului cinematografic, și se întoarce la ceea ce reprezintă, în fond, specializarea sa primă, exegeza literară. O
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
capătă acum forme extremiste ("Chestiunea evreiască este reală iar bogăția evreilor trebuie considerată că o sfidare a sărăciei noastre generale"), condamnînd, în 1937, într-un discurs la Academie, si intrusiunea semita în literatura română, ca un fapt periculos romanismului. Această exagerare în naționalism șovin, a plăcut mult naziștilor germani, încît experții l-au recomandat pe Goga lui Alfred Rosenberg (atunci, pînă la instalarea lui Ribbentrop, măi marele peste treburile externe ale partidului nazist) care era interesat să-și creeze un cap
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
care au ca obiect naționalismul. Cu toate ca atent la specificul etnosului, dornic a-l reliefa și a-l pune "în lucrare", autorul Etnicului românesc îl abordează fără excese, sub deviza mentorului sau, Titu Maiorescu: "naționalism în marginile adevărului". Disociind patriotismul de exagerarea naționalistă, atribuie ultimei un izvor pașoptist. Blamînd "anacronica spiritualitate a naționalismului pașoptist", o socotește a fi "principala piedică în calea însănătoșirii sufletești a neamului românesc". În pofida unor șovăiri și oscilații, criteriul junimist își spune astfel cuvîntul. C.Rădulescu-Motru trece prin
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
d-nii Iorga și Cuza să o scape!!!...Ce, la noi simțul ridicolului s-a tocit cu desăvîrșire?" - Ci de mult se potrivesc astfel de interogații unor personaje din preajma noastră, departe de importanță unui N.Iorga și chiar de consecventă în exagerare a lui A.C. Cuza!). C. Rădulescu-Motru nu pregeta a refuza și idealismul etnic eminescian, dispus a arunca, acesta, toate neajunsurile obștii noastre pe umerii elementelor alogene: "Căci dușmanii noștri nu sînt în afară de noi, ci sînt în noi înșine, si ei
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
De altfel, Dan Brudașcu a ținut să precizeze, cu onestitate, că „eu nu urăsc și n-am urât niciodată Ungaria”(cf. op. cit., p. 5), iar demersul lui este exclusiv unul științific, de afirmare și slujire a adevărului, pentru combaterea minciunilor, exagerărilor și interpretărilor tendențioase, inexacte, subordonate unor interese de ordin politicianist cu privire la adevărul istoric al existenței românilor în Ungaria pre și post-trianonică. El nu poate trece cu vederea frecventele și încă actualele atacuri ale unor cercuri iredentist revizioniste și revanșarde, care
Triplu eveniment editorial. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_461]
-
numeroșilor poeți maghiari cu care a fost comparat de-a <footnote În acest sens, Dan Brudașcu se dovedește un fin și profund cunoscător al literaturii și mai ales al poeziei maghiare, comparațiile lui subliniind sau, după caz, contestând adevăruri sau exagerări care slujesc, în opinia sa, scopuri extra literare și urmăresc impunerea unor false ierarhii valorice, care aduc atingere nu doar renumelui și prestigiului poetului român, ci și literaturii române în ansamblul ei. footnote> lungul timpului. Cu obiectivitate, responsabilitate și vădită
Triplu eveniment editorial. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_461]
-
și "o zi de igienă pentru verbul matern" mărturisește că n-a îndrăznit să intervină: "O atitudine exigentă față de inadvertențele înregistrate ici și colo, nu ar fi picat bine în zi de sărbătoare, nu ar fi fost bine primite, niște exagerări și pretenții intelectualiste, riscînd să fii taxat și bănuit de intoleranță, prețiozitate, nepolitețe, reavoință și alte păcate. Pe scurt, puteai să-ți aprinzi paie în cap." Și, de fapt, trage el concluzia, "vorbirea noastră [...] răspunde exact tiparelor de viață actuale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
rațional și juridic, cum înțelegem că au fost - dacă așa au fost - la Roma. Măsura noastră e mai puțin pusă, decît impusă. E mai angajată în absolut decît cea din Apus..." Măsura noastră națională nu condamnă pur și simplu lăcomia, exagerarea, dar calculul, chibzuiala, eficiența. Noica se întreabă dacă nu cumva etica aceasta, mai curînd divin-arbitrară decît uman-rațională, nu împiedică modernizarea și industrializarea să fie vreodată acasă la noi. Noi nu stăpînim lumea, nici n-o schimbăm. Dumnezeu o face, sau
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
evident, ei nu mai sunt "tineri" și se văd, la rândul lor, combătuți de alții, nou veniți în arenă." Sîntem de acord cu Cristian Crăciun că în manualele alternative trebuie să fie incluși și scriitori tineri, în schimb nu împărtășim exagerarea că acestora "li se refuză recunoașterea publică", atîta timp cît sînt publicați la edituri de prestigiu (Univers, Cartea Românească, All, Nemira, Paralela 45), în colecții anume consacrate lor, sînt recenzați și susținuți în paginile revistelor, premiați de Uniunea Scriitorilor. Credem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
lumina adevărului, îndeplinindu-și obligațiile intelectuale și etice asumate, înțelegînd că, după cum spune Democrit, "neîndeplinirea și lăsarea lor în paragină este nedreptate". *** Vîrf de lance al criticii românești actuale, Virgil Ierunca a fost acuzat - nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit al imperialismului, postideologii noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
coșcogea, coșcogeamite), care aparțin aceluiași registru stilistic - familiar, popular - și pe care le apropie și sensul comun "foarte mare, enorm". Mai ales primele două forme, ditai și ditamai, sînt des folosite azi, din nevoia de expresivitate și cu intenția de exagerare ironică. Ele au fost explicate (v. DEX, sau Diccionario etimológico rumano al lui Al. Ciorănescu) pornind de la o interjecție de origine țigănească (dita "iată"). Celelalte forme vin din turcă (de la o construcție de superlativ), direct sau prin intermediul unor limbi balcanice
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
însemna deci poet național? Ar însemna că el reprezintă națiunea și țara în ceea ce are ea mai specific, mai inconfundabil, mai caracteristic. El singur, opera lui, ar conține o bună parte dacă nu întreaga noastră specificitate. E ușor de văzut exagerarea, azi inacceptabilă, oricît ne-am regăsi în unele poeme sau unele idei ale geniului. Ideea că el ne reprezintă în fața umanității ca summum al specificului mi se pare de-a dreptul falsă, inadmisibil reducționistă. Și asta nu numai pentru că au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
semințele viitoarelor roade, acest cîmp a fost semănat cu idei. Căci în planul vieții și al fecundității ideea se înscrie ca o dureroasă negativitate". "Negativitatea" ideii în sine nu constituie ea însăși o idee reducționistă, menită a zăgăzui, printr-o exagerare artificială, spiritul uman deschis prin chiar natura sa către nemărginire? Firește, scrisul e un instrument al spiritualității. Dar unul de dată relativ recentă, de vreo șase milenii, ceea ce ne duce gîndul la un progres tehnic, ergo circumscris materialității. Or, progresul
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
idee cardinală. S-a intitulat, de aceea, chiar Două concepții istorice. Spunea acolo că "cel mai important reprezentant al acestor tendințe romantice a fost Hasdeu, al cărui spirit genial se formase în lumea rusească de pe la 1830, care reproducea în caricatură exagerările romantismului francez și german" și că "Grigore Tocilescu... a fost, prin calitățile, ca și prin defectele sale, unul din cei din urmă reprezentanți la noi ai școlii romantice apusene." Această școală romantică, din justificate idealuri naționale, a ținut să glorifice
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
că nimeni nu este de neînlocuit (în planul ordinar al lucrurilor). Acum, Emil Boroghină se va retrage. Ce va urma, ne este foarte greu să ne imaginăm. Iubit și comentat, invidiat, certat, cu toate bunele și relele, cu party-prix-uri și exagerări, Emil Boroghină a avut o singură mare și enormă dragoste: Teatrul Național din Craiova. I-a fost slujitor credincios pînă acum, în 2000, cu un devotament total. Și instituția și Emil Boroghină vor rămîne împreună efigii în istoria teatrului românesc
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
moment de trezire. Din nefericire, votul n-a fost dat pentru dreptate și pentru a nu se mai repeta nimic din ultimii 60 de ani, ci a fost un vot în speranța "moțăirii", în ideea că "poate mai merge cumva". Exagerările propagandei electorale a C.D.R. au fost interpretate ca o promisiune de prelungire a hibernării. P.D.S.R. nu mai putea ține ordinea, nu mai putea păstra liniștea. Iar cei ajunși în fotoliile puterii, cu prea puține excepții, au crezut că puterea li
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
autoritățile, fără să-și schimbe modul de-a scrie, au fost recunoscuți ca scriitori importanți de regimul comunist. Ar fi o greșeală să li se nege valoarea numai pentru că s-au bucurat de o consacrare ignobilă. în ceea ce privește ierarhia neoficială, există exagerări în sens invers: diverși scriitori minori, dar incoruptibili sau răzvrătiți în mod declarat, au fost răsplătiți de imaginația "populară" prin supraestimarea creației lor. Situația se complică din cauza perimării "naturale" a unor valori, din cauza schimbării stării de spirit a publicului care
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
despre cartea lui D. Vatamaniuc, de la Editura Minerva, 1996). Prezența tuturor acestor luări de atitudine între copertele unui volum permite, cum spuneam, conturarea profilului autorului de cronici Zigu Ornea, un individ european, un moderat, susținător al idealurilor democratice, insensibil la exagerări polemice balcanoide sau la entuziasme mistice, un profesionist de o corectitudine ireproșabilă. Caracteristici care lipsesc, dacă ne putem exprima așa, cu prisosință prin anumite puncte (de influență) ale peisajului culturii românești. Zigu Ornea - Polifonii, Editura Polirom, Colecția Ego, Iași, 2001
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
de așteptare" al cititorului avizat). Prin finețea scriiturii transpare finețea judecății critice, strădania de-a ocoli verdictele excesive. Astfel volumului Litere în tranziție al lui Florin Manolescu i se găsește o latură "umbroasă": "Sînt în întinsul cărții și unele evidente exagerări în judecățile criticului, presînd de obicei "în sus", mai ales cînd e vorba de poeți și prozatori. Prea des e folosit în încheieri calificativul "important", înlocuit altă dată de elogii mai puțin circumstanțiale. Proza lui Baconsky, "într-o măsură mai
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
e folosit în încheieri calificativul "important", înlocuit altă dată de elogii mai puțin circumstanțiale. Proza lui Baconsky, "într-o măsură mai mare decît poezia (...) îi asigură (...) un loc de primă mărime printre scriitorii români de după război"". Dar iată și o exagerare presînd "în jos". Istoria literaturii române de I. Negoițescu e tratată, după o seamă de alte obiecții, într-un spirit de permanentă șicanare, de parcă am asista la un proces de atribuire. I se contestă criticului, major, dreptul legitim de a
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
și Ștefan din Brăila, multiplicându-și identitatea, ca Fernando Pessoa? La mica publicitate găsim și adieri de poezie: "Blondă superbă, ochi albaștri, ofer clipe de vis."; " Două domnișoare tinere oferim clipe de extaz la infinit." etc. "La infinit" este o exagerare, dar în poezie se admit exagerările. Îmbunătățire bruscă Există aparate (de fabricație românească) pe care le poți pune în funcțiune doar dându-le un pumn zdravăn. Ceva asemănător s-a întâmplat cu revista Convorbiri literare din Iași care, atacată furibund
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
identitatea, ca Fernando Pessoa? La mica publicitate găsim și adieri de poezie: "Blondă superbă, ochi albaștri, ofer clipe de vis."; " Două domnișoare tinere oferim clipe de extaz la infinit." etc. "La infinit" este o exagerare, dar în poezie se admit exagerările. Îmbunătățire bruscă Există aparate (de fabricație românească) pe care le poți pune în funcțiune doar dându-le un pumn zdravăn. Ceva asemănător s-a întâmplat cu revista Convorbiri literare din Iași care, atacată furibund de un grup de scriitori ieșeni
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
schimbat raportul eului cu lumea. S-a zis că ne-a izolat, ne-a făcut manipulabili, ne-a înstrăinat de tradiții și de natură, a înlocuit perceperea realității cu reprezentări prefabricate (de celuloid), a creat o cultură de simulacre, de exagerări și a generalizat fenomenul de anexionism cultural. Toate aceste idei preconcepute se regăsesc în imaginea europenilor despre America. Tocmai raportul eului cu lumea este tema secretă a multor din eseurile de aici. în ce fel reprezintă bîrfa un liant social
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]