1,030 matches
-
studiile despre două dintre scrierile esoterice ale lui Balzac, Seraphita și Louis Lambert, cu referințe din Swedenborg și din Saint-Martin, „filosoful necunoscut”. Peisajul lui Miller e lucrat, transfigurat, mai ales, prin simbol și printr-o perspectivă religioasă asupra existenței, care exaltă caracterul miraculos al acesteia, făcând din relația omului cu viața un standard suprem de comparație („The yardstick I employ is life: how men stand in relation to life”, scrie Miller în The Books in My Life, recunoscând ca „adevărați revoluționari
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
străveziu de foame? (109) Tovarășul de drum nu este un ignorant în sfera Antichității, el respinge însă ideea de a se pierde pe tărâmul reveriilor clasicizante, iar comentariile lui umoristice subminează predispoziția grandilocventă a scriitorului. Uneori, Hogaș își întrerupe descrierile exaltate printr-o remarcă lucidă cu efect de autoderiziune. Două exemple pot fi relevante în acest sens. După ce face numeroase considerații despre situația sa fără ieșire când o stâncă prăvălită îi taie drumul între două prăpăstii, scriitorul conchide: cine știe câtă filosofie nesărată
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
tipuri. Apelez, în fundal, la grila din L’Homme devant la mort, cartea lui Philippe Ariès - moartea domesticită, „noi murim cu toții”, cea experimentând umilința destinului comun și uniformizator; moartea de sine, cea care se separă de comunitate și specie și exaltă privilegiul „testamentului” (opera literară), „colonizând” în proiect lumea obscurului dincolo; moartea celuilalt, romantică, deviind spaima de moarte spre celălalt, cel drag, prin compromisul frumuseții; moartea pe dos, răsturnată, negată prin „medicalizare”, din contemporaneitate, o moarte din nou sălbăticită. Interesată de
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
superioară, își îngăduie inițiative rebele, neașteptate, de care „celălalt” se înspăimântă. Între „inițierea întru neant” și „ridicolul de a fi viu” se petrece credința lui Emil Cioran, mai presus de religii și ideologii. Reformatoare prin excelență, atitudinea sa în fața morții exaltă și fertilizează privilegiul de a fi disperat: „Moartea nu poate fi înțeleasă decât dacă viața este simțită ca o îndelungată agonie, în care moartea se îmbină cu viața”. Dacă ținem seama de câștigul existențial al nostalgiei permanente a morții, de
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
cu duct psihanalitic și implicații multiple dintre „pivnița lui Kafka” și „mansarda lui Cioran”. În treacăt fie spus, s-ar putea specula mult și bine, în marginea mărturiilor anecdotice invocate, cu umor conținut, de către Ion Vartic, pe coarda afinităților erotice - „exaltate” sau „temperate” - ale lui Cioran cu femei din alte culturi (Friedgard Thoma pentru Germania, Maria Zambrano pentru Spania sau Simone Boué pentru Franța, cu observația că elementul „stabilizator” l-a reprezentat cea din urmă, ca și cultura franceză, pe cînd
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
formez propriul meu alfabet. „Atunci de ce mai deranjezi publicul?” s-or fi întrebând prietenii cititori: „Dacă chiar autorul începe prin a-și minimaliza scrierile, Ce să mai aștepți de la ele!” Atenție, eu nu minimalizez nimic Sau, mai bine zis, eu exalt punctul meu de vedere, Mă mândresc cu limitările mele Ridic în slava cerului creațiile mele. Păsările lui Aristofan Îngropau în propriile lor capete Cadavrele părinților (Fiecare pasăre era un adevărat cimitir volant) Așa cum văd eu lucrurile A venit ceasul să
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
afle clădirea propriu-zisă, așezată și stăpână pe sine. Aici, jocurile sunt eliberate de orice restricții, cititorul își poate alege singur traseele, poate face oricâte halte, poate grăbi pasul. Rezultă o interogație canonică, pe două voci: una feminină, dar care își exaltă și își conservă valențele masculin( izat)e contaminate, prăpăstioase, volubile, patetice și cinice, inteligente și nerușinate; cealaltă masculină, care își ia în sarcină schițarea unui portret al României sub vremi. Eroina romanului erotic etalează dezinvolt albumul ei de contacte sexuale
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
decît locul comun romantic. Contemporanii glumeau pe seama poetului, gata oricînd să aștearnă pe hîrtie cuvîntări funebre și panegirice ale personalităților dispărute; era vorba de o atracție mai profundă decît aceea a oratoriei mondene; ea l-a împins pe autor să exalte, cu pană inspirată, trecerea din viață a lui Dinicu Golescu, a fostului domnitor Grigore Ghica, a vornicului Mihail Manu etc. De la „lumea cealaltă” înțeleasă în sens spiritual, Heliade a trecut ușor la „lumea cealaltă” în sens spațial, devenind cel dintîi
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
e mai puțin magică. Seara e un mic Turn Babel la festivalul pe poezie Nisan: nu știm ce poeme ne sunt traduse în idiș și arabă, așa încât, străinii, vom citi la nimereală. Recitativele sunt de la început variate: sobre sau, dimpotrivă, exaltate; rostite limpede sau confuz; cu voce albă sau cântate. Se recită poezie-șnur, ca într-un tren de marfă. Ne grupăm după dispoziții și stări de a fi: mă integrez într-un grup voios-ironic (autoporeclit al submarinului galben beatles-ian), ai cărui
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
Vineri”. Oricum, toate în reviste de primă importanță. Și toate de-a lungul unui deceniu destul de nefast pentru critica literară de la noi. Așa s-a spus, cel puțin, și așa se spune încă, din amintiri, de fiecare dată când se exaltă ieșirea din criză a publicisticii. (Al. Cistelecan și Dan C. Mihăilescu fiind principalii purtători de cuvânt ai acestei atitudini optimiste.) Cât adevăr conține afirmația, se mai poate discuta. Cu cartea în față, ar fi cazul să revizităm un pic perioada
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
5.000 de euro lui Gilles Bourdouleix, deputat-primar la Cholet. Magistratul de la Ministerul Public a apreciat că afirmația, făcută în cursul unei altercații și care a provocat scandal după ce a fost preluată de presă, "este în mod clar apologetică" și "exaltă crima comisă" asupra nomazilor în cursul celui de-al Treilea Reich, exprimând "regretul că nu s-a ucis suficient". Pe 21 iulie 2013, intervenind pe un teren agricol din comuna sa ocupat în mod ilegal de aproximativ 100 de caravane
Primar francez: ”Hitler nu a ucis suficienți” țigani () [Corola-journal/Journalistic/54882_a_56207]
-
de întâlniri diplomatice desfășurate în contextul unor coduri de conduită precise și a unor loialități care nu pot fi evacuate. În acest sistem există o cântărire atentă a gesticulației și un sens profund al datoriei pe care cultura japoneză îl exaltă. Ne aflăm în 1844, într-o perioadă în care Japonia se înscrie pe linia unei modernizări accelerate ieșind din feudalism și chiar dacă termenul de „națiune” este încă unul neclar, se impun solidarități mai ample decât cele gestionate de interesele familiilor
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
adâncă aș fi putut să am atunci, la întâia carte, ca și acum după 28 de ani, cu trudă ajuns la al treilea volum din aceeași carte pe care încă nu știu cum și când o voi încheia. Nu cred că sunt exaltat, dar citind cronica de azi mi-am spus: mai viu, mai complet și mai generos nu se va scrie niciodată despre niște cărți scrise, cum s-ar zice, cu mâna stângă. N-am avut niciodată ambiții de scriitor și aș
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
adică „propriu”, „particular”). Ulise însuși, retrăgându-se, după îndelungatele peripeții maritime, în Itaca, sătul, cum spune Andrei Cornea de statutul de „star al Eladei” (p. 69) aspira la acest anonimat. Cât privește cunoscuta tensiune a originalității, pe care modernii o exaltă, pe câtă vreme anticii o detestau, Cuvintelnicul face lumină pe calea cea mai scurtă. Azi căutăm noul și-i conferim prețuire, vrem să fim up to date (ceea ce nu e numaidecât rău). Doar că, mii de ani înaintea noastră, aceste res novae
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
de haz. Autorul se amăgește (și ne amăgește) cu ideea că ar fi încercat să descopere „nu fantoșa, ci omul”, reușind în cazul unora, continuă el, să lămurească „taina actului creației”. Fără doar și poate, e dreptul lui Danilov să exalte ridicolul ca pe-o calitate, să creadă sincer că momentele proaste (sau jenante) din viața unui literat sunt, de fapt, admirabile. Dar să fie el chiar atât de naiv încât să nu-și dea seama că, odată publicate, aceste informații
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
de la Editura „Dacia“, regretatul Virgil Bulat. Dacă există cu adevărat un „gen” eseistic, atunci N. Steinhardt cu siguranță îi aparține. Această formă a neliniștii, cum o denumește Alina Pamfil, pierde, în scriitura steinhardtiană, din componenta de angoasă și și-o exaltă, în schimb, pe aceea hedonistă, a unui entuziasm militant. O posibilă tipologie, la prima vedere, a - atât de pestrițului - eseu steinhardtian, e greu de întocmit, dar s-ar putea pleca și de la o schiță precum aceasta de mai jos: ESEUL
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
drept motto lămuritor al acestei serii. Ciclul Sacrificiul, care conține atât spații ale performance-ului cât și obiecte, nu își asumă un filon epic în mod explicit. Deși nu povestește nimic, există însă, cu siguranță ceva, o tensiune, a cărei combustie exaltă o umanitate conținătoare de adevăruri, simboluri și sensuri mai pregnante decât o întreagă colecție de justificări teoretice. Preocupat sau, mai curând, atașat în mod natural de percepție, artistul surprinde, ca în toate proiectele sale, elemente ale cotidianului care, în mod
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
apoi funcționar în Africa, împreună cu tânăra și naiva lui soție, care moare la naștere, dintr-o infecție, căci în locurile acelea nu există antibiotice: „Pe stradă, miresmele erau atât de intense, încât până și fructele coapte și florile păreau că exaltă insuportabile suavități putride. Demn în costumul lui de in, mergea printre oameni și animale stăpânindu-și tot timpul câte un val de greață, căci pretutindeni pluteau mirosuri carnale exotice și sălbatice, plimbate de foșnetul țesăturilor colorate și de apropierea indigenilor
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
lucrurilor - istoria depinde de atât de puțin! Optimismul iluminist al omului creator de evenimente e înlocuit, la Adams, cu anxietatea observațiilor: ieftinirea e simptomatică, totul, inclusiv energia, se ieftinește, adică și substanța vieții. Adams deplânge pierderea aristocrației, față de Franklin, care exalta virtutea umilinței, inclusiv a tonului socratic. Smerit, el se întreabă, se îndoiește, renunță la atotștiința tăioasă, empatizează cu interlocutorul. Dacă Franklin avea satisfacția de a fi un filosof și om de lume autoconstruit într-un mod agreabil și de aceea
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
necesitate, oficialii Ambasadei Coreei de Nord care îi aprobaseră plecarea îi promiseseră că acolo va avea tot ce e necesar pentru un trai decent. Așadar, mergea încrezător înspre locul de unde trebuia să ia autobuzul care să-l ducă în capitală. Exalta la gândul că nu peste mult timp avionul cu care urma să plece din București va ateriza la Phenian. Nu privea înapoi, n-avea ce să regrete... Zborul până în Coreea a fost lipsit de peripeții, dar pe aeroport, stupoare... Mulțime
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
apărut în 1904, se petrece chiar în cea mai mare parte acolo. Scriitorul nu cunoștea atunci ținutul din propria-i experiență. Și a devenit cu deosebire interesat de acesta în timpul primului război mondial. în Neamul Șoimăreștilor, apărut în 1915, care exaltă vitejia și dragostea de libertate a celor de la fața locului, întreaga acțiune se petrece acolo. Mai mult, la scurtă vreme după apariția acestui roman, când Societatea Scriitorilor Români se pierdea în vane discuții de cafenea, Sadoveanu și-a amenințat colegii
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
preliminare, autenticitatea operei zămislite, constituie din ce în ce mai frecvent o ultimă resursă în căutarea unui sens care, inevitabil, riscă să scape printre degete. După Anatol Vieru muzica noțională "aduce conceptul la suprafața artei, făcîndu-l oarecum să plutească deasupra ei, tot așa cum emoționaliștii exaltau emoția, sau cum adepții muzicii programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "opera distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
sensul etic (cel ce mărturisește raportul dintre idee și expresia ei sonoră). Dar sensul etic poate surveni și din retorica nedumeririi: compozitorul trebuie să scrie ce aude sau doar aude ceea ce consemnează în partitură. Cu alte cuvinte, cînd compunem, ne exaltăm precumpănitor simțurile ori rațiunea?
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
confirmat: prevedeam de pe atunci cărții un mare succes. Evident că într-o lume în care a iubi o femeie tinde să devină o infracțiune, titlul a provocat iritări. Corectitudinea politică promovează un cu totul alt tip de relații umane. Oricine exaltă frumusețea tradițională e ,vetust", ,uzat moral", ,anti-modern". Și mai împiedică și ,dezbaterea de idei din România, obstaculându-i evoluția firească spre un pluralism autentic al vocilor și al tipurilor de discurs public" (am citat dintr-un ,corect politic" de ultimă oră
Gulagul de hârtie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10797_a_12122]
-
vigilență de spirit neconsolat, fără imbold de a-și admira semenii și fără înclinație de a se consacra ceremoniilor. Ritualurile bisericii nu-l atrag, în schimb admite riturile strămoșești, păgîne în majoritatea lor. Crede în legătura organică cu pămîntul și exaltă supremația fibrei oltenești în rîndul românilor. În consecință ascultă de cutumă și, în ciuda vocației juridice, privește cu neîncredere eficiența legilor umane, pe care despoții le schimbă de la o epocă la alta. Constituțiile și Codurile Penale se fac și se desfac
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]