1,047 matches
-
anumite, aveau aspectul unor liturghii, de slujbe religioase comportând veșminte somptuoase de diferite culori (variind după natura ceremoniei), mișcări și gesturi solemne, muzică și cântări, lumânări, cădelnițe, fum de tămâie, aclamații ritmate și dialogate al căror text glorifica victoriile și exalta măreția cvasi-divină a împăratului: un ritual care a transmis numeroase elemente liturghiei Bisericii ortodoxe. Biserica orientală a introdus în serviciul divin lumânările și fumul de tămâie abia în sec. IV; iar veșmintele liturgice, imitând hlamida imperială, au fost introduse tot
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Regele Mihai al României întrunește astfel de virtuți și le-a dovedit exemplar de-a lungul împrejurărilor presărate cu vicisitudini în care și-a călit - ca rege și ca român - caracterul. Cartea lui Ivor Porter nu mitizează, nu idealizează, nu exaltă. Tonul ei este factual și precis, scutit de hiperbole și formule encomiastice. Prin însăși directețea și simplitatea ei expozitivă, scrupulos documentată, ea invită la scrutarea câtorva crâmpeie importante din trecutul apropiat al României pre-totalitare, în îngemănarea acestora cu etapele acestei
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
nu este una complet idealizata, este prezent atât în cazul lucrării lui Rosenthal, cât și în cel al tabloului semnat de Ciucurencu. </p> Fără să agreeze alegoria, pe care o consideră ”structural aparținătoare artei decadente burgheze” (Bogdan, X), realismul socialist exalta totuși exemplaritatea eroilor și eroinelor din revoluții, lucru vizibil de altfel în iconografia vremii. Și cum se traduce această exemplaritate în imagini dacă nu tocmai prin tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării?<spân lang="ro-RO"> Deși s-a vrut
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
arte plastice libere de sentimentalism, de literatură și anecdotă, expresie a formelor și a culorilor pure în raport cu ele însele.” Principii futuristo-constructiviste sunt afirmate patetic și în celelalte reviste de avangardă. Cel mai dinamic animator al mai tuturor acestora, Ilarie Voronca, exaltă „viteza”, „esența expresiei primare”, „senzația crudă”, care „pătrunde ca o injecție”, expresia - „târnăcop”, expresia - „bumerang”, poezia ca „tren spărgând pupila în dilatare”, într-un cuvânt, orientarea constructivistă. „Constructivismul - scrie Voronca în revista „Punct” - e pentru plastică ceea ce e a patra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
mănânce între ei, pe-acolo prin acele institute, ba chiar vor fi încurajați, cu instinctul sigur al conducătorilor de totdeauna, să-și sape reciproc autoritatea, firește până la o anumită limită, căci vor avea nevoie să existe totuși valori pentru a exalta noile idealuri. Cei cu adevărat neliniștiți de soarta culturii, de valorile absolute, vor fi izolați sau închiși, băgați la zdup. Nu se va sinucide nimeni, nici nu va fi împușcat, dar vor trece prin infernul adaptării, dacă va fi chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se manifesta, Matilda, această grosolănie?" Ea îmi ghici gândul și continuă.) Erau întîi înjurăturile, în special una, pe care mi-o adresa pe tonurile cele mai variate, cu dispreț, sau furios, sau când nu mai avea replică, sau când eram exaltată de ceva frumos, și mai ales atunci mă șoca foarte tare: du-te în p... mă-tii! Nu mă puteam obișnui, era peste puterile mele. Într-o vreme parcă mă îngrășasem puțin. Vezi, Matilda, mi-a spus, că ai făcut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu privirea rătăcită... nu mai e sfânt, ci un biet bătrân muribund, întru totul în ghearele morții neîndurătoare... Desfrânații, prin cinismul lor, continuă marele poet în timp ce ne așezam în fotolii, sânt mult mai bine pregătiți, pe ei nu i-a exaltat această viață pe care au scuipat de-atîtea ori în toiul petrecerilor lor deșănțate, încît apariția celei cu coasa și cu rânjet perpetuu le provoacă cel mult un nou hohot de râs descreierat și un ultim scuipat aruncat Aceleia drept în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astăzi, deopotrivă, condițiile „contractului ficțional” și nu ezită să-și recunoască complicitatea. Ei colaborează, în fapt, la demontarea mecanismului așa-numitei „iluzii realiste”, pe care îl perpetuează și îl resuscitează totuși constant, respingând totodată tentația evaziunii într-un spațiu prea exaltat de propriile diferențe față de real. Din moment ce viața de zi cu zi este asediată de ficțiune, iar realitatea imediată se înfățișează percepției noastre ca multitudine de posibilități, prioritate capătă înscenarea, asumarea lucidă/ludică a convenției, tematizarea simultaneității lumilor posibile. În ceea ce privește poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și narative. În linii mari, când se vorbește de distincția între proză și poezie se are în vedere, de regulă, separarea între un discurs care este constituit, înainte de toate, dintr-o „succesiune de evenimente, de fapte” și un discurs care exaltă dimensiunea expresivă (sau reflexivă), excluzând, principial, posibilitatea comunicării. În acest ultim caz, caracteristic, dacă nu pentru întreaga lirică modernă, cel puțin pentru mitul teoretico-polemic impus de Hugo Friedrich, poetul este și unicul destinatar posibil al propriei opere. „Obscuritatea poeziei apare
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pare să fie, în ultimă instanță eul propriu, „cel cultural, cel existențial, cel creator”, așa cum se prezintă el la un moment dat. Că așa stau lucrurile, ne dăm seama la o privire oricît de succinctă prin textele lor. Romulus Bucur exaltă senzația de autenticitate în poezie, vorbește de ștergerea granițelor dintre livresc și existențial, de abolirea unei retorici și adoparea, în mod fatal, a alteia, de încercarea de sinteză între elemente de limbaje eterogene. Tot el susține că „lucrurile, inclusiv gadgeturile
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
limita la reprezentarea fidelă a unei realități coerente, nu urmăresc decât să divulge complicitatea, explicit sau discret manifestată, a Lumii și a Cărții. Așa stând lucrurile, mulți dintre poeții și prozatorii contemporani își propun să construiască un spațiu mai puțin exaltat de propriile diferențe față de realitate și mai receptiv față de posibilitatea testării diferitelor constructe prin evidențierea implicațiilor lor asupra practicilor extratextuale. Realul însuși fiind un construct ca oricare altul, discursul literar nu mai poate primi determinări univoce, ca acelea de „transparent
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
domină toate celelalte sfere ale realului), îl determină pe autorul acestui tip de poezie să se folosească de idealul preciziei referențiale ca de o armă cu două tăișuri. Deși lasă impresia că își propune să construiască un spațiu mai puțin exaltat de propriile diferențe față de realitate, prin simplul fapt că privește cu un ochi către lume și cu celălalt către literatură (mecanisme, procedee, precedență literară), el compromite lumea, în timp ce are aerul că o celebrează. Desigur, s-ar putea obiecta că, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un soi de depășire în continuitate a avangardelor (de unde apariția termenului (cvasi)sinonim de transavangardă, preferat mai cu seamă în spațiul culturii italiene), postmodernismul denaturalizează, după cum s-a remarcat, atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, dar nu pentru a exalta în mod necesar autosuficiența sistemului de semnificare. Fără a respinge importanța unor asemenea premise pentru teoria metatranzitivității, le-am considerat mai curând dependente de valorificarea impulsurilor marginalizate, parodistice și polemice, de logica însăși a succesoratului literar, în literatură totul înfățișându
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Majoritatea filosofilor au ignorat-o. Imaginile care Îi sunt asociate oferă prea puțin discursului filosofic, dacă acesta, așa cum susține Hegel, „are drept sarcină să exprime sub formă de noțiune ceea ce există ca reprezentare” (Hegel, 1959, p. 245). Bergson Însă o exaltă: „Democrația teoretică proclamă libertatea, reclamă egalitatea și le reconciliază pe cele două surori inamice, așezând deasupra amândurora fraternitatea” (Bergson, 1963, p. 1215). Mai aproape de zilele noastre, Emmanuel Lévinas o situează În centrul relațiilor cu semenii: „Adevărata fraternitate este fraternitatea exprimată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Aimé Césaire a devenit Între timp președintele Asociației Studenților din Martinica. ν Împreună cu Léopold Sédar Senghor, senegalezul pe care l-a cunoscut la Liceul Louis-le-Grand În 1931, și cu guyanezul Léon Gontran Damas, Césaire vrea să bulverseze lucrurile și să exalte valorile omului negru ca persoană specifică. Nașterea unei mișcări Prima propunere pe care a făcut-o Senghor, aceea de a numi ziarul L’Etudiant nègre1 ă propunere considerată prea Îndrăzneață de către colegii săi de generație și, ca urmare, respinsă ă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ceilalți merită, În limbaj tehnic, numele de «etnocentrism». Îi corespund obiceiuri populare, destinate să justifice atât relațiile din interiorul grupului, cât și pe cele ale grupului cu exteriorul. Fiecare grup Își Întreține propria mândrie și vanitate, Își etalează superioritatea, Își exaltă propriile divinități, privește cu dispreț străinii șoutsidersț ș...ț, crede că doar moravurile sale șfolkwaysț sunt bune și nu manifestă decât dispreț pentru ale altora, atunci când le remarcă”. Această definire a etnocentrismului ca fenomen global (În egală măsură cognitiv, afectiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
revoluției negre și a naționalismului negru, precum și pe legătura dintre lupta pentru independență și Însușirea pământului (Malcom X, 1968). Tot astfel, mișcarea bretonă emsav, care se prezintă ca o „mișcare socială de rezistență Împotriva asimilării de către ansamblul francez” (Nicolas, 1986), exaltă o identitate națională Înrădăcinată Într-un teritoriu clar circumscris și În cadrul căruia aspiră la mai multă autonomie politică. Exemplele de națiuni fără stat (Guibernau, 1999) sau de etno-naționalisme care concură la fragmentarea statelor-națiune prin presiunile separatiste pe care le exercită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
captarea „euritmiei”, V. scrie, cu începere de la Întoarcerea lui Don Quijote (1972), o poezie a bucuriilor vieții trăite sub raza luminii astrale („stea”, „ghețar”, „goelanzi” sunt vocabule esențiale). Fără a face concesii versificației „angajate” și „militante” cerute de ideologia comunistă, el exaltă figura artistului fantast, donquijotesc, „târând în zare cerul pe pământ”, aducând la sol „azurul fântânilor cerești” și palpând stările germinale inefabile („Închinător la morile de vânt,/ am privit ceea ce nu avea întrerupere, / am căutat ceea ce încă nu devenise făptură”). O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
cu teatrul a însemnat o nefericită, chiar penibilă experiență. „Drama modernă” Chip cioplit (un fragment, inserat în „Comedia”, 1927, se numește Amantul de ghips), reprezentată în 1930 la Teatrul Național din București, proba lipsa oricărei vocații pentru genul dramatic. Ca să exalte iubirea, elan pur, patetic, de sublimă spiritualitate, neinspiratul autor înnădește, în manieră naiv-expresionistă, o tramă bizară, cu situații artificiale căzând în ridicol, de un ilogism agravat de încărcătura de patologic. Spectacolul a stârnit reacții de ilaritate. Norocos s-a arătat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
maghiară, engleză și ucraineană. S-a vorbit cu temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub semnalele morozității. Versurile par cuprinse de o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
vigilență de spirit neconsolat, fără imbold de a-și admira semenii și fără înclinație de a se consacra ceremoniilor. Ritualurile bisericii nu-l atrag, în schimb admite riturile strămoșești, păgîne în majoritatea lor. Crede în legătura organică cu pămîntul și exaltă supremația fibrei oltenești în rîndul românilor. În consecință ascultă de cutumă și, în ciuda vocației juridice, privește cu neîncredere eficiența legilor umane, pe care despoții le schimbă de la o epocă la alta. Constituțiile și Codurile Penale se fac și se desfac
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
dintr-o stare de espectativă și reverie, mobilizându-și fondul bovaric, energia luptătoare: "Ceea ce admiram atunci mai mult în d. Iorga era tocmai atitudinea polemică streină temperamentului meu relativist. Ca și în cazul lui Faguet, printr-un fenomen bovaric, îmi exaltam, astfel, lipsurile combative în biciul de foc căzut asupra generației ce ne preceda". Un proces formator se precipită, o evoluție se configurează deci dintr-o serie de contraziceri ale temperamentului și de provocări ale fatalității, pentru ca personalitatea criticului să decoleze
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
lipită de talpă. — Care haină este? a întrebat Aidan. Asta? Scuze, amice. Trebuie doar să luăm asta. A tras, și haina s-a mișcat doi centimetri, apoi încă doi, apoi, cu un ultim efort, a alunecat și duși am fost. Exaltați de evadare, n-am avut răbdare să așteptăm liftul așa că, plini de mai multă energie decât am fi avut de obicei, am coborât în goană mai multe rânduri de trepte și am țâșnit direct în stradă. Era început de octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt acasă și ar fi coborât să mă bată la cap. Oricum, mi-am spus, respirând adânc și încercând să mă calmez, o să mă duc săptămâna viitoare. La gândul că aș putea efectiv să vorbesc cu Aidan, m-am simțit exaltată de speranță. Așa tare încât m-am simțit în stare să dau ochii cu lumea. Pentru prima dată de când murise, îmi doream cu adevărat să văd pe cineva. Rachel era plecată într-un loc de meditație Mângâietor Delicat, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cerșitul? Zice... înțelegi ceva? Nu vinde încă tabloul. O să-i crească valoarea vertiginos. Îmi tot zice asta de ani de zile, a bombănit Barb. Trebuie să trăiesc și eu, știi. Până la sfârșitul orei, nu apăruse nimeni pentru mine, dar, încă exaltată de confirmarea de la Neris Hemming, nu m-am supărat. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea și am pornit spre lift, întâlnind în drum o parte din gașca cu dansul din buric, apoi am auzit că mă strigă cineva din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]