1,801 matches
-
Franzos (1848-1904), podolian, zugrăvea în povestirile sale lumea de la granița de Nord a Moldovei, iar una dintre cele mai cunoscute nuvele ale lui, Kossuth, se desfășoară la Suceava și în împrejurimile orașului; Jakob Julius David (1859-1906), morav, își face din exaltarea spiritului și a obiceiurilor provinciei natale tema principală a prozelor, între care și capodopera Hanna. Marii maeștri ai momentului, Adalbert Stifter (1805-1868) și Gottfried Keller (1819-1890), proveneau și ei din regiuni mai degrabă excentrice, Stifter din Boemia, iar Keller din
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
puțină grăsime și, ținând seama de faptul că aceasta este singura în care alcoolul nu se dizolvă, absorbția alcoolului în organism este mai mică, iar nivelul de alcool în sânge este mai mare. Fazele beției Faza de euforie sau de exaltare. Nivelul de alcool în sânge este în acest caz între 0,5 și 0,8 g/L. Acesta este echivalent cu consumul a unui litru de bere, 3/4 litri de vin sau 144 ml de whiskey. Simțurile sunt încetinite
Fazele beţiei şi tipurile de băuturi ne dau combinaţia perfectă pentru a şti când este momentul să ne oprim. Află care este traseul alcoolului în corpul nostru () [Corola-journal/Journalistic/70889_a_72214]
-
a doua sărbătorire a Jocurilor olimpice și voi fi surprins iarăși cum înțeleg ei lucrul lăsat nouă moștenire de grecii vechi, făuritorii ideii simple de bine și de frumos, iubitorii formelor geometriei lui Euclide, proslăvirea trupului uman, a Omului... O exaltare până la minciună, uneori. Nu ceva cât se poate de natural... Mai tare... mai repede... mai sus!... și celelalte însușiri ale corpului omenesc, virtuțile simple care formează un Om și la care aspiră Omul... * Nu individul a fost proslăvit la această
Ecouri la Olimpiadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8075_a_9400]
-
are, într-o anumită zonă a ei, o înclinație folclorică spre invalidarea studiului, a intelectului, a cercetării. S-ar zice că lucrurile astea pun în pericol trăirea. Sigur, că abuzul intelectual și glacialitatea intelectului sunt un pericol, dar și fierbințeala, exaltarea, euforiile prompte sunt un pericol. ortopraxia cum spunea părintele Andrei Scrima a celora care reduc actul credinței la ritualuri prompt executate, la pelerinaje pioase și interesate și la manifestări de ordin exterior. Nu strică un pic de studiu: biblioteca nu
Andrei Pleşu: Biserica noastră are o înclinaţie folclorică () [Corola-journal/Journalistic/80806_a_82131]
-
de fragilitatea ființei naționale. Astfel prelucrată, literatura ar fi contribuit la o anume configurare a mentalului românesc - când un popor sărac înțelege că se află în posesia unei literaturi este normal să o întâmpine cu entuziasm "și chiar cu o exaltare bizară", în special când semnalele unei istorii atroce se înmulțesc. Proteguind, literatura pretinde protecție, de unde, zicem, încleștarea de cerc vicios. Târzie, pe plan istoric, literatura română n-a cunoscut altoiul Renașterii, al Barocului, a adăstat Romantismul, Simbolismul la multă vreme
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
adevăratele sacrificii oferite defunctului." (Durkheim, 1995; 368). Comentariile de acest fel subliniază puternica dimensiune simbolică a practicii de doliu, organicitatea ei în raport nu doar cu alte ritualuri, ci chiar cu o componentă fundamentală a personalității umane. "Contrastul tulburător între exaltare și depresie" (Ricoeur, 2001: 97) constituie surse de energizare a unor procese mentale a căror semnificație se dovedește a avea o înrâurire de prim ordin asupra mecanismelor de funcționare ale societății. Căderea și revenirea la suprafață figurează, simbolic, unul din
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
regăsește în mare parte ca teme ale compozițiilor sale de mai târziu. Mama sa i-a fost prima profesoară de vioară, cea care i-a insuflat încă de mic dragostea pentru muzică, cea de la care a învățat că „melodia este exaltarea vârstei copilăriei“. De la tatăl său are poveștile și darul de a le spune mai departe. „Tata a luptat pe frontul rusesc, unde a fost o vreme prizonier de război. A pierdut acolo mulți camarazi“. Când s-a întors acasă, sătul
Agenda2006-02-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284626_a_285955]
-
europeism și decență civilizatorie. A doua carte e o carte „celebră”, nu este altceva decât La Chartreuse de Parme de Stendhal, tot o „comoară nedesgropată” din biblioteca mea. Nu știu, ce să-ți spun. Rareori am găsit atâta absurditate, exagerare, exaltare, romantism de cel mai prost gust, sete de senzațional și nepăsare stilistică laolaltă ca în cartea citată, pe care mi-am rezervat-o pentru orele de insomnie și de complectă apatie sufletească. Poate, poate, cu 13 ani... hm. Știu un
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
ci-n volburi de furtună,/ De vrei să-ți dau iubirea și florile să-ți dărui.” (Misivă) Imaginea femeii apare într-o proiecție luminoasă cu elemente de comparație din natură, într-o frustă fixare pe teluric, de unde pornește starea de exaltare și beatitudine: „Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,/ dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,/ dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -/ femeie cu gândirea ca un polen netrebnic/ și carnea ca oricare gândire mai
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
unanimități și lucrul acesta mi se pare regretabil!". Călin Popescu Tăriceanu crede că "foarte mulți" dintre colegii săi "trăiesc o mare bucurie a victoriei la alegeri, ceea ce este absolut firesc și acest lucru însă duce câteodată la o stare de exaltare, care e combinată cu un fel de somnolență democratică, ce-i face pe mulți să nu mai observe aceste derapaje democratice în interiorul partidului și să accepte așa, un mers în virtutea inerției, care va afecta până la urmă credibilitatea partidului, imaginea partidului
Tăriceanu: Este regretabil că în PNL se dorește să existe unanimități by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39255_a_40580]
-
este un atlet al idiosincraziilor tihnite; el adăpostește cu grijă vitalități încordate, activate doar de ceilalți. Spre deosebire de G. Liiceanu, așezat în fotoliul singurătății confortabile, Pleșu are nevoie de energiile celorlalți; el trebuie să socializeze. Altminteri, satisfacția replicii, confecționarea rafinamentului hipnotic, exaltarea stilată, toate acestea nu dau roade. Andrei Pleșu este impunător fără marțialitate. În toate, el e un expert al insuficiențelor, pe care le clasifică cu rigoarea și satisfacția unui restaurator de artă. Specifică memoriilor este lumea prin care se trece
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
imperial, fără frică și fără finețuri psihanalitice”, discursul lui Andrei Scrima „e imens răsplătitor, dar, simultan, născător de frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent, torențial prezent, mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspirații geomerice. Un halterofil cu obsesia diafanului. Un om al concretului, dublat de un nărăvit al abstracțiunii”. Talentul literar al lui Andrei Pleșu răzbate pretutindeni. De pildă, în textul
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
în ruminația ei satisfăcută. Pare să creadă că marea ei cultură este un dat. Se mai întreabă dacă Franța, în decadența ei, va fi în stare de „superbe negații”. Sensul ascuns, poate subliminar, al eseului este o educație. Vindecat de exaltări, Cioran deprinde decadența și se pregătește, bogat în primitivitate („De la stână la salon”), de mult inexistentă în Franța, să devină „Estet al asfințitului de culturi” și să enunțe mari negări. Ideea, pe care are instinctul, sau bunul gust, să n-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
dreptei bazate pe profesionalism și integritate se rostogolește prin interviurile candidaților NR, pe Facebook, la televizor. Principalul obiectiv al momentului este să explicăm micilor antreprenori în ce constă amenințarea USL". Arătând că nu este indicat a se construi pe ”frustrare, exaltare sau ură”, Mihail Neamțu se arată încrezător în victoria dreptei, care va oferi șansa unei relansări economice. "Trebuie să construim organic, precum semănătorul aflat pe ogor în acord cu timpul naturii. Măsura și buna-cuviință e bine să precumpănească. Nu își
Mihail Neamțu: Dreapta va câștiga prin modestia muncii de convingere () [Corola-journal/Journalistic/42435_a_43760]
-
acord cu timpul naturii. Măsura și buna-cuviință e bine să precumpănească. Nu își au locul falsele mesianisme (propagate eventual bazate pe comparații Hristos și un fost premier PNL, între sfinții evangheliști și foști miniștri PSD)... Nu putem construi pe frustrare, exaltare sau ură. Dreapta va câștiga prin modestia muncii de convingere - om la om, casă cu casă. Greul abia începe - dar merită. Victoria dreptei este posibilă și doar asta va oferi României șansa relansării noastre economice", a mai scris Mihail Neamțu
Mihail Neamțu: Dreapta va câștiga prin modestia muncii de convingere () [Corola-journal/Journalistic/42435_a_43760]
-
era nici pe departe leacul magic pe care il așteptaseră atîtea decenii. Cei care s-au resemnat acceptîndu-si condiția au supraviețuit, dar cei care nu sau putut împăca cu ireversibilitatea răului s-au prăbușit psihic și au murit. Tot atunci, exaltarea medicilor provocată de minunea leacului pe nume L-DOPA s-a stins. Evoluția sinusoidala a bolii sub tratament cu L-DOPA a semănat cu o buclă care se închide asupra ei înseși, precum panglică lui Moebius, dramatismul ei inspirîndu-i lui
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dorm. Stai aici, o rugă el. Așază-te lângă mine pe pat. Nu avu nici așa noroc. Intră doctorul cu sora. Miluță de cum îl văzu se oferi să dea sânge pentru moș Țurcanu, stăpânit fără preget de sentimentul acela de exaltare și de bravadă pentru Irina, s-o impresioneze, încântat că-i impresionează și pe ceilalți. Atenția care i se da și agitația din jurul lui îi făceau bine.. După ce chibzui o clipă, doctorul acceptă. Irina și mama rămaseră pe culoar. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi răspunde în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte că sunt gata să moară
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
teme variate ĂApe adânci 1925). Textele acestea sunt introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile ascunse altor priviri: scoaterea ciorapilor de culoare neagră, alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
e însă speculativă, întrucât existențele eroinelor se obiectivează firav. “Hortensia PapadatBengescu aduce aici înainte de orice, o mărturisire interesantă asupra feminității, restrângând câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra misterului feminin pentru a-l sfâșia. Analitică, sub raportul cercetării tulburărilor psihologice și fiziologice ale amorului, opera ei este pur lirică deîndată ce se apropie
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai înalt decât al celorlalte statuete, ea se teme de urâțenia lumii ce o înconjoară. Egoul eroinei este prea rafinat Ăîn orgoliul propriu) pentru societatea în care mai mult supraviețuiește decât trăiește. Ea alternează stările de blazare cu cele de exaltare, o apăsătoare labilitate sufletească o face într-o zi să afirme că a fi calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
beții, o beție în care doar Vâlsan se poate vedea limpede, perceptibil. Scriitoarei nu îi reușește foarte bine povestea de dragoste ca manifestare în doi, dar cu toate acestea paginile cel mai bine realizate sunt cele în care sunt prezentate exaltările organice ale femeii, excitabilitatea mentală ce reverberează vizibil în trupul fecioarei desăvârșite în actul creației sale femeiești. Cu siguranță Manuela e pregătită și știe că vrea să-i fie femeie lui, lucrau în ea fermenții naturali ce își “limpezeau elixirele
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Manuelei, în directă concordanță cu starea ei sufletească, natura caută armonia liniștită a împerecherii lor, cu un acompaniament lung și egal al căderii regulate de apă, lung și egal ca o iubire eternă. Ploaia este pretextul visării, Ea, ba traiește exaltarea cuplului înfiorat de amor, ba își dorește o viață “obicinuită, cu gesture familiare, văzându-se lucrând la masa la care altul citește, “o mică corabie de fericire, simplă, umilă și pacinică”. Logodnicul și întâlnirea cu el sunt scopul ei existențial
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
corabie de fericire, simplă, umilă și pacinică”. Logodnicul și întâlnirea cu el sunt scopul ei existențial, el este câteodată ca o idee, imaterial. Scenariul întâlnirii dezvoltă orgolii, mândrie, prejudecăți, situații de gândire provincială. Tensiunea este eliberată gradat în valuri sinusoidale, exaltarea crește și descrește odată cu ideile care sunt pe de o parte favorabile împlinirii erosului, pe de altă parte potrivnice sentimentelor:”căutau unul într altul un ideal și nu se căutau îndestul unul pe altul!” sau “Mirele ei avea în el
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]