881 matches
-
place să țin mai ales pixuri, creioane și stilouri". Nu mai puțin, găsește cu cale a descrie detaliat "minutele de adevărată voluptate" pe care le petrece în fiecare dimineață în baie. Feeria cosmetică astfel introdusă e demnă de cel mai exaltat dandy. E un exhibiționism ce n-ar putea decît amuza. "Răsfățurile" ce i le procură autorului dușul matinal debutează "cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duș cel mai potrivit (șovăi zilnic între mirosurile de
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
provincială, dezactualizată, fără legătură cu Europa și, în plus, scrisă de niște mediocrități. în toate acțiunile sale perfect calculate, Hasdeu pleca de la jumătăți sau de la sferturi de adevăr, ridicate apoi la proporții de nerecunoscut; totul cu un singur scop, promovarea exaltată a propriei personalități. După ce le arătase scriitorilor din Principate întreaga lor mediocritate, proaspătul aspirant la gloria literară va demonstra și ce înseamnă să fii intelectual multiplu, savant în diferite domenii (istorie, filologie, lingvistică, folclor), dar și poet, prozator și dramaturg
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
a căror violență îl silesc pe autor să accepte efectuarea unei intervenții pe cord în America, pînă la senzația de claustrofobie la scară mare trăită într-un uriaș mall american; de la panica resimțită într-o biserică baptistă în mijlocul unor credincioși exaltați, pînă la neașteptatul sentiment de comuniune colectivă încercat la Paștele din 1992, la vizita regelui Mihai în București; de la cele două tipuri de spaimă fără chip - spaima în fața sfîrșitului și angoasa remușcării - pînă la formele iubirii omenești: iubirea de tată
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
Jeni și mine, pe lângă cea esențială, obsesia morții (ce scandal - trecerea a toate!): dorința de a înmagazina cultura, năzuința de a scrie - fără subiect precis și fără muncă ordonată, tendința spre introspecție, tăierea firului în patru, orgoliul intelectual, aceeași bucurie exaltată văzând strălucirea soarelui, visul dragostei totale- care să fie prietenie, înțelegere pe multe planuri, tandrețe și acord în senzualitate." Notația datează din decembrie 1991, când Mariana Șora avea 74 de ani, și se referă, evident, la vremea când scrisul ei
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
-mi cântecul: E o poveste/ Șoptită Lunei de-un izvor sălbatic,/ Care-și înneacă plânsul singuratic/ În valuri reci ca rândurile-aceste." O captatio benevolentiae, în decor tardo-romantic, invocație nu către muză, ci către cumpănitul cititor de meserie al unor rînduri exaltate. O primă fascicolă, după dialogicul, oarecum, preambul, e dedicată orașului în care se presară statuile, Iașul. Cu umbrele lui, al căror șir începe, într'un apus de soare (nu poate fi suspectat, Codreanu, de îndepărtare de livresc), cu Ștefan. Descris
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
e apa chioară, iar în Gazometru e sugerată, în trecere, scăderea unei damigene. Dovadă că berea n-are amestec în pierderea lucidității. Stîlpii de berărie știu foarte bine pe ce lume se află, fiind mai curînd niște cinici, decît niște exaltați. De pildă, Iancu (Verigopolu), plătind o bere cu o hîrtie de o sută, din micile economii ale lui madam Aglae. Care-l ajută, om cu sînge rece, să treacă peste sîcîielile vieții fără să-și facă probleme mari. Un ideal
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
April e o splendoare/ În explozie de floare/ Dar drama-i plagă, doare/ De patru luni în spital ancorat,/ De patru ori pe pancreas tăiat." (Doleanță). De un comic (involuntar) infinit este folosirea gongorică a neologismelor, în versuri de slăvire exaltată a iubirii: Nu obosești, poet pasional,/ Să mă săruți cu un fior astral?/ Miriade, ardente sărutări/ Mă leagănă în zeești desfătări/ Când suntem doi, formând un întreg/ Cu rezonanța noastră un strateg/ Care doboară complexe și crispări/ Și ne face
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
sau parabola Oceania-Pacific Dreanought). Presimțind pentru viitorul apropiat o nouă etică proprie literaturii, a descris scene de sexualitate dezlănțuită, de neconceput în literatura de pînă atunci (vezi acuplările frenetice din Idile brutale și din Thalassa), a făcut mai ales elogiul exaltat al corpului uman; atras de frumusețea efebilor, și-a permis să fie cel dintîi scriitor român apologet al homosexualității masculine (e foarte probabil ca, în grupul Literatorului, s-o fi și practicat, după cum ne încredințează unele mărturii); și-a mărturisit
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
îi rămâne să creadă, și să facă, apoi, mai mult rău decât unchiul ale cărui cuvinte le soarbe. Știm bine că, la Caragiale, dacă toți patrioții de modă veche sunt drăguți, în felul lor, urmașii crescuți cu morala acestor bătrâni exaltați sunt de-a dreptul detestabili. Dacă nu avem habar încotro a luat-o frustrarea vițelului împins pe scări afară în fabula lui Alexandrescu, în ce chip și-a răzbunat el onoarea rănită de unchiul hapsân și brutal, ne e foarte
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
amplă și bine articulată, Duiliu Zamfirescu ne apare astăzi drept un autor mai degrabă modest, fără suflu, supralicitat în timpul vieții, ca și în posteritatea imediată. La el onorurile culturale și succesele sociale au împins în prim plan o operă mediană, exaltată însă de critică în lipsă de altceva. Rămîne autorul junimist prin excelență și discipolul maiorescian prin vocație. Unica sa reușită culturală este de natură lingvistică: a scris o limbă clară, nuanțată, a dozat atent neologismele indispensabile, arhaismele, regionalismele și termenii
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
dorește; s-o îngroape; s-o scoată apoi din pământ. Yarragh e, pentru el, acea variantă a artei care a reușit să-l emoționeze: blues-ul și jazz-ul, Yeats și Lead Belly, vocea care atinge o notă atât de exaltată încât nu poți crede că aparține unei ființe umane, o notă atât de precară și îndărătnică încât poți înțelege de ce eternitatea călărește pe spinarea ei." Firește că Van Morrison nu e capabil să atingă acest tip de extaz oricând și
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
zone în care Greil Marcus se mișcă dezinvolt și erudit. Gustul sigur, cultura profund asimilată, deschiderea spre experimentalism și inovație, refuzul închistării în dogme ruginite fac din lectura textelor lui Greil Marcus o încântare. O încântare ce atinge zona plăcerii exaltate și a complicității euforice atunci când scrie o carte precum When the Rough God Goes Riding. Ustening to Van Morrison (PublicAffairs: New York, 2010.
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
cultura și literatura română? Ce opere, ce contribuție reală au dat ei în acest domeniu?". Sau: „Folclorul Nichifor Crainic-Radu Gyr îmi era total inaccesibil (și. antipatic)". Sau: „am respins și resping cu dezgust toate emisiunile bombastice, fals eroizate, liricoide, afectat exaltate ale Luciei Hossu-Longin". Sau: (pe Monica Lovinescu) „«critic literar» și, mai ales, mare critic literar, n-o puteam recunoaște". Sau: (despre Virgil Ierunca) „a fi «critic literar» și încă «mare» este cu totul altceva". Sau următoarea blamare globală a exilului
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
noi și inteligențele superioare, dacă ele vor fi existînd. Chiar dacă este un adept discret al ipotezei extratereste, Sagan e foarte reținut în privința semnelor care pledează în favoarea ei, dovadă că pe un autor ca Erich von Däniken îl trece în categoria exaltaților cu imaginație prea bogată, desenele de pe platourile Nazca din Peru - unde conturul uriaș al condorilor, curcanilor și plantelor capătă sens doar privit din aer - fiind considerate figuri desenate prin coordonare la distanță, dar de la nivelul solului, nu de la mare altitudine
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
personajele dialoghează, în care își fac unul altuia declarațiile de amor ori de ură, în care își rostesc monologurile interioare, în care își scriu scrisorile este de un comic involuntar, adînc și fascinant. Își dau aici întîlnire neologisme neasimilate, termeni exaltați, diminutive în cascadă, superlative, cuvinte considerate de Bolintineanu „poetice” în sine: rezultatul e stupefiant. La început, cititorul zîmbește, apoi devine iritat, dar, după mai multe zeci de pagini, pare tentat să adopte și el convenția; personajele vorbesc întrun cod paralel
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
de elice, până la istovire! Ce artă a repetiției, ce revărsare de cuvinte! Aici Dinu Flămând își vădește și cunoașterea poeziei americane (din care a și tradus); mai ales lecturile din Walt Whitman i-au fost de folos în deslușirea prolixității exaltate a „inginerului”, pentru care, în viața-călătorie, „totul e peisaj - câmpurile, orașele, casele, uzinele, luminile, barurile, femeile.... Ca să pot profita de această călătorie” - se explică Álvaro de Campos - „vreau să pun un număr cât mai mare de lucruri în cel mai
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
care avea să se nască douăzeci de ani mai târziu. Dar, fie din tact, fie din indiferență, a acceptat explicația cu aceeași grație visătoare care-i marcase întreaga atitudine de la bun început.) După aceea, Borges s-a lansat într-un exaltat elogiu al măiestriei lui Stevenson, care - fiind, grosso modo și parțial, identic cu ce avea să scrie mai târziu despre autorul scoțian - nu necesită să fie reprodus aici. Deci, haideți să zburăm din nou... Prezentare și traducere din engleză de
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
-l și ațâțându-l; și strigătul pe care-l strangulase de atâta vreme în gâtlej i-a țâșnit de pe buze. S-a rostogolit din el ca vaierul de disperare al unor osândiți și s-a topit într-un vaiet de exaltată implorare, un strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-un labirint de străduțe strâmte și murdare. Din aleile imunde se auzeau frânturi de
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
tulburare, a apărut invidia și m-a luat în primire. După atîtea curse fictive la terminalul aerian, colegii mei au sfîrșit prin a ma boteza „Domnul aeroport”. Nu merită, pentru atît, să te iei în pumni cu banda aia de exaltați. Nu cîștigi nimic dacă te angajezi în vreun conflict cu un imbecil care își compensează lipsa de argumente turuindu-ti despre defecte și porecle și a cărui conversație se învîrte, în punctul ei cel mai interesant, în jurul minunatelor curse pe
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
Davidovici Bronstein, cunoscut sub numele de Lev Troțki, și românul N. Steinhardt. Fuseseră, ambii, niște eretici în raport cu statutul și condiția lor inițiale. Ambii proveneau din familii evreiești înlesnite, de moșier cel dintîi, de înaltă burghezie citadină celălalt. Ambii erau firi exaltate, spirite neliniștite și efervescente, ambii erau cultivați și poligloți, ambii erau jurnaliști și eseiști foarte înzestrați, ambilor destinul le-a fost fracturat de comunism în varianta lui stalinistă. Primul s-a convertit la revoluționarism teoretic și practic, a îmbrățișat apoi
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
Husserl: de formație matematică și preocupat de științele naturii (astronomie, fizică), cu o carieră începută la Göttingen și continuată la Freiburg, austriacul nu și-a dezmințit aplecarea spre rigori seci: a visat să vindece filosofia de bănuiala de Schwärmerei (visare exaltată), înnobilînd-o în schimb cu hramul de strenge Wissenschaft (știință riguroasă). Că nu a reușit e o fatalitate ce ține de natura filosofiei, al cărei timbru intim e mult mai apropiat de arta cuvîntului decît de precizia cunoașterii experimentale. Oricum, în
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
acestui om, o carantină la care sufletul se supune din nevoia de a-și digera amărăciunile, numai că în afară nu răzbate decît o cavalcadă de expresii fastuoase, care irită prin redundanța lor emfatică. Deși n-are accente patetice sau exaltate, Petru Pătulescu este un incurabil adept al enumerărilor interminabile, eroarea autorului fiind de a crede că, înșirînd adjective mustoase, scrisul său devine mai expresiv, cînd de fapt provoacă sațietate prin exces de sinonime. Vorbind de pildă de efectul pe care
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
sub semnul moștenirii lăsate de ireproșabilul Iosif Bologa: „Ca bărbat, să-ți faci datoria și să nu uiți niciodată că ești român.” Ca bărbat, Apostol își va face în final datoria de român, deși tocmai latura lui feminină, nonconformistă și exaltată, e cea care-i permite să-și descopere adevărata vocație și să sacrifice pacea căminului în numele aventurii: „Acuma era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu părul castaniu lung și dat pe spate
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
că descoperă în ochii ei, timp de doar o secundă, o sclipire incitantă sau o străfulgerare răutăcioasă. Trăia într-un zbucium continuu. Într-o seară, după mai multe săptămâni de incertitudine în care nu știuse dacă suferea halucinațiile unei închipuiri exaltate, sau alterarea nervoasă a unor simțuri răscolite, ori pur și simplu bătaia de joc a unei fete provocatoare, nu mai putu suporta și se ridică din pat hotărât să termine odată pentru totdeauna cu supliciul acela fără sfârșit. Trecuseră deja
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
larg deschiși, vizionarismul părintelui fondator. E adevărat, însă, că acestei intrări în forță în canonul istoriei literaturii române nu i-a urmat, așa cum ne-am fi așteptat, o reconsiderare critică substanțială. Atunci când n-a dat în clocot - ca în monografia exaltată a lui Iulian Băicuș, Max Blecher - un arlechin pe marginea neantului -, simpatia față de scriitorul interbelic a rămas, din păcate, strict declarativă. Astfel încât volumul lui Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei , vine la țanc. El umple un gol atât
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]