887 matches
-
poporul român. În fond, el este un scriitor erudit și un estet rafinat întregit de un moralist". Deși proiectul, grandios și ferm articulat, rămâne optimist, iar sensul construcției nu poate fi decât pozitiv, dl. Mihail Diaconescu nu este un festivist exaltat, iar în tonalitatea scripturală nu poate fi obturat și un sunet mai grav, mai întunecat, mai sceptic uneori. Mai mult decât atât și rog să fiu corectat dacă greșesc destinul general conturat de istorie pare atenuat de umbra deșertăciunii invocate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să reamintim că fiul agăi Elie îndemna la moderație. Voia reforme "blânde și graduale" și o "bună orânduială", nicidecum înnoirea "prichită" (vorba basarabeanului Stihescu, personajul său din Tainele inimei). Adică acele "sărituri fără orânduială", cum scria îngrijorat Eminescu. Față de spiritele exaltate, cețoase, proclamând sentimentul adamic, confiscate de felurite manii (romanomania, de pildă, în vremea aceluiași Kogălniceanu), temperanța ar fi soluția de urmat, refuzând jetul ditirambic ori oglinzile mincinoase. Doar rămânând "în hotarele moderației" putem câștiga respectul Europei; schimbând realitățile, nu vorbele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-o epocă în care depune mărturie însuși Titu Maiorescu în a sa Istorie contimporană abundă intrigile și cabalele? Sunt toate aceste ipoteze de lucru simple "aberații" ale secretomaniei, "fără suport documentar credibil", dincolo de limita plauzibilului, rod al unei hermeneutici exaltate pe care o cultivă "justițiarii"? Se știe, tenebroasa zi de 28 iunie 1883 a făcut să curgă multă cerneală, analiștii ultimului val (printre ei, cărturari de calibru) pledând pentru o conjurație anti-Eminescu. Chiar poetul era obsedat de astfel de "cabale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel, de realitățile jocurilor politice (și nu numai) care se practică azi, domnia sa continuă o carte mai veche (A doua schimbare la față, 2008), pe parcursul unui pamflet de ample dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Optica lui asupra folclorului, așa cum se desprinde din studiul Poezia populară a românilor, stă încă sub influența concepției romantice. Va susține prioritatea cronologică și valorică a poeziei populare față de alte manifestări artistice și va face considerații, pe un ton ușor exaltat, asupra însemnătății ei istorice, etnopsihologice ori estetice. Exagerată este atribuirea unei origini romane întregii creații folclorice în versuri. T. a fost preocupat și de clasificarea poeziei populare, pe care o împarte în șapte categorii: colinde sau coliande, balade sau cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
O altă exigență definitivă spune: „Dreptul internațional trebuie să fie limitat la condiții de ospitalitate generală”. Pe o astfel de cale este posibilă realizarea unei Constituții internaționale. Kant arată că ideea unui Drept internațional nu este o Închipuire fantastică și exaltată a dreptului, ci o Întregire necesară a codului nescris, precum și a dreptului de stat ca drept al ginților, spre dreptul public al omului În genere și astfel spre pacea eternă. Kant argumenta posibilitatea păcii eterne viitoare ca pe o contradicție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
amorul patriei”, de a propaga ideea propășirii naționale. În intenția lor era să trateze „arte, literatură, istorie, politică, morală”, tocmai pentru a se întemeia „o literatură națională, o industrie națională, arte naționale”. Redactorii J.r. își exprimă credința în fraze exaltate, cu accente patetice. Înrâuriți de ideile revoluției române de la 1848, ei au în vedere „solidaritatea cu cei apăsați” (articolul Muncitorul român al lui Odobescu, poezia Cântecul țăranilor de G. Crețeanu), „organizarea adevăratei democrații” (orientare omniprezentă în revistă), lupta pentru „independența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287684_a_289013]
-
scrisă devine o nouă imagine a singurătății, a lumii memoriei mele. Dar și a realității lumii altora, pentru că un om nu poate să fie singur niciodată. Ființele cu care mi se încrucișează viața corespund sau nu interesului meu, afectivității mele exaltate, totuși există concret-abstract, intrând sau insinuându-se, ca în vise de noapte, în tot ce scriu eu. Prin ce fel de poartă? Și cum? Ele parcă au aceeași plasmă cu mine și aceeași structură supersensibilă a nervilor. Se pot naște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-i armatele prin munții împăduriți”. În Capitală, în Palatul regal, „fără rege”, i s-a oferit o recepție „că niciodată de sonoră, încununată de strălucire și fast, stropita din belșug nu numai cu șampanie, dar și cu toasturile cele mai exaltate”. Autoritățile procomuniste au dorit să-i facă și un dar pe măsură, optându-se, după interminabile discuții, pentru un tablou de I. Andreescu, „modestul, austerul, nefericitul, cel ce trăise pe la sferturile secolului al XIXlea și - ros de tuberculoză - închisese ochii
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
ușoară. Știa că legătura lor e inegală, că ea ține la el mai mult decât ținea el la ea sau la oricine altcineva. Dar el nici n-avea vocația dragostei, cum o avea ea. Iar ea era extrem de severă și exaltată când era vorba de asta. Ar fi fost în stare să locuiască într-un deșert de dragul ei, să mănânce lăcuste. Lucrul pe care am început să-l învăț de la ea era de maximă importanță; și anume, că fiecare trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tot gîndit: copilăria și adolescența, în căruțe-vagon, la mahala, prin bîlciuri; în studenție, ca cei săraci... Oare n-am să pot prețui o fată, fie ea și urîtă, care să-mi aducă tihna și confortul unui cămin? E cam naivă, exaltată, ca la nouăsprezece ani, dar voi găsi resurse s-o transform... Vorbe din cărți gîndește Mihai cu glas tare. Poate, dacă tu ai avea treizeci și cinci, patruzeci de ani... Află că-s un tip hotărît! se ridică iarăși în picioare Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Robert trăise prea multă vreme în spațiul cețos al propriilor sale gânduri, fără întreruperi, fără odihnă, pradă unei necontenite anxietăți, purtând în mintea sa zbuciumată o infinitate de interconexiuni abstracte. Reușea să simtă miliardul de circuite electrice din creierul lui exaltat, să-și simtă mintea opintindu-se și urnindu-se ca un cal de povară supraâncărcat. Acum oare ar mai fi în stare să lucreze așa cum nu mai lucrase niciodată? Uneori avea senzația că străbate ceruri vaste, alteori i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moarte senină, împăcată. Uneori, nu vorbea nimeni pe parcursul întregii reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel. După acest mare vid, vorbirea umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceste cuvinte crunte s-au ivit spontan în mintea lui John Robert când el, preotul, voise să-i vorbească despre George. Părintele Bernard simți o furie aprigă, aproape un val de ură împotriva filozofului, amestecându-se cu emoțiile lugubre și exaltate iscate de crâncenele cuvinte ale marelui poet. — Crezi în infern, domnișoară Meynell? — Vă rog să-mi spuneți Hattie. Mă numesc Harriet - dar mi se spune Hattie. — Crezi în infern, Hattie? — Nu. Nu cred în Dumnezeu și nici în viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noaptea, la o oră târzie, îi scrisese lui George o scrisoare veninoasă, într-un limbaj necontrolat, în care-i cerea să nu-l mai vadă și să nu mai audă în viața lui de el. Scrisoarea conținea fraze de ură exaltată, ca de pildă: „Aș dori să te ucid!“ și cuvinte insultătoare de felul: „Fals ticălos imaginar, șobolan meschin, nevolnic, incapabil de acțiune, dar scuipându-ți fierea neagră, grețoasă, a invidiei și a neputinței“ sau „faux mauvais cu isprăvile tale idioate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Apoi telefonă la Druidsdale și auzi vocea calmă a Stellei spunându-i că da, George fusese pe acolo și plecase și că da, desigur, ea era foarte bine. Mai stătu un timp gândindu-se la George. Se simțea înduioșat și exaltat. Se întreba: „Oare i-am dat răspunsul cel drept? De fapt, ce voia?“. Își luă cartea de rugăciuni și își aminti cum ținuse domnișoara Dunbury lanterna în fața buzelor lui, ca să-i poată citi cuvintele, atunci când se oprise curentul electric. Îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plecat singur în Grecia. Nici un moment nu s-a gândit să se adreseze poliției. Ce i s-a întâmplat Dianei ar fi putut aparține vieții ei de fantezie. Emoția de a se găsi la Paris îi produsese o stare de exaltată euforie, cu atât mai intensă cu cât venea în contrast cu lasitudinea disperantă în care fusese cufundată în ultima vreme. Ieși în stradă cu gândul, cred, de a-și căuta norocul, de a „trăi periculos“, de „a avea o aventură“. O luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i mamei o gogoașă, pentru a putea merge la concert, la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o crimă. Valentina Îi servise Emmei o gogoașă enormă, căci altfel mama n-ar fi lăsat-o să meargă la concert, sau ar fi pretins să meargă și ea. Dar astfel, mama nu-i spunea nimic, pentru că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care le trăgeau În neștire și cu stângăcie Înfricoșații militari În termen. Stăteau culcați la adăpostul mașinilor de luptă, printre roți și șenile, și trăgeau la Întâmplare spre clădirea Întunecată a unui fost palat regal la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe sângeroșii dușmani ai revoluției. Câteodată focurile Încetau, se auzea câte o pocnitură ici-colo, apoi pârâiturile Începeau iară, aprige ori dezlânate, iar gloanțele făceau să sară bucăți de tencuială din zidurile palatului ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grotești, la care individul de masă a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul lor: fecioare exaltate, trubaduri pletoși, barzi cu chitară, vrăjiți irecuperabil de urgența exprimării de sine. În acest fel, ordinea lucrurilor ce se petreceau în spațiul public, o ficțiune secretată de ierarhi, avea o existență paralelă celei în care oamenii își trăiau cotidienitatea. Conștientizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
erau fictive, creații ale servililor activiști. Oare ce face acum Rita Henț din Petrești, care-i îndemna toți pionierii din țară să învețe legătoria, specialitatea școlii ei, oferindu-se să împărtășească din experiența ei oricărui pionier entuziast la chemarea ei exaltată? Convivialitate și privacitate: oralitatea ca măsură a libertății Vorbind despre viața intelectuală sub dictatură, Andrei Pleșu (1994) arată că „imperfecțiunea răului e și condiția strict necesară a adaptării la rău, cu beneficiile și riscurile sale de neocolit. Perspectiva unei schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ajuns în clădirea Comitetului Județean, a considerat că poate anunța și vorbi cu Radio „Europa Liberă” despre cele ce se întâmplau la Brașov: „Alo, «Europa Liberă»! «Europa Liberă», am cucerit partidul!” (Oprea și Olaru, 2002, p. 24), declara acest manifestant exaltat, în euforia distrugerii sediului PCR din oraș. Mulțimea nu s-a descărcat doar asupra obiectelor: au fost agresați și câțiva membri ai nomenclaturii brașovene, atât verbal, cât și fizic; primarul orașului, de pildă. Dar și alte figuri ale nomenclaturii locale
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat alcool (drept care se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „Parcă erau fiare”; cineva îi descrie exaltat ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mental”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer întreprinderea! Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Iisus pe pământ”. O apariție enigmatică acest sfânt, cândva dedat unei vieți ușuratice, de petreceri, și căruia zguduirea unor revelații avea să-i stârnească „sublima nebunie idealistă” ce îl aureolează. Spiritul franciscan, de euforică înfrățire cu toate ale firii, de exaltate renunțări și absolută dăruire, e detectat și în manifestările lui târzii, în Țările Române. O ofrandă lirică, s-ar putea spune, este transpunerea în românește a imnului lui Francesco d’Assisi, Cântarea Fratelui Soare. K., evident, nu a fost „un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
întreține un schimb de scrisori care constituie prima corespondență literară, păstrată, în limba română. Epistolele lui dezvăluie sensibilitatea rafinată a unui izolat, reflexiv, bun cunoscător al literaturii clasice (Horațiu, Vergiliu, Sappho, dar și Metastasio). Introspecția, complicarea senzațiilor, artificializarea stilului, tonul exaltat sau tânguitor dau paginilor sale de poezie amprenta epocii de apus a fanariotismului. Dar lipsa de inventivitate (V. mărturisește că pe alocuri a transcris versurile fratelui său, Alecu), platitudinea și abstracția expresiei mențin versurile la nivelul comun al liricii neoanacreontice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]