751 matches
-
o asemenea scenă. Măcar o dată să vină la ea acasă, s-o cuprindă în brațe și să-i spună: mi-a fost dor de tine, Carmina. Dar nu el nu spunea vorbe frumoase decât după ce treceau de o culme a exasperării, atunci când o vedea cum tremură toată de enervare și epuizată după atâtea întrebări și răspunsuri, încerca să-i opună rezistență și-l îndepărta, scârbită de toate acele învinuiri aberante, de insinuările lui veninoase. Era nedrept să se întâmple asta când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l lăsăm aici, lucrurile s-ar putea să se complice. Există un protocol. Lucrurile trebuie făcute într-o anumită ordine. — Ce fel de ordine? — Nu e nevoie să înțelegi, ci doar să execuți. Învoiala era... Scout scoase o exclamație de exasperare. — Am înțeles, n-o spune. Căzu pe gânduri o clipă. — Știi ce e o cutie de puzzle chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întrerupe conexiunea în orice clipă și-atunci totul s-a terminat. Fiecare minut pe care-l irosim făcând baie de soare ne scade din șansele de izbândă. — Doctore, am spus. — Facem și noi ce putem. Scout scoase un suspin de exasperare și se întoarse cu spatele, pornind înapoi spre puntea superioară. Cu mult în spate, de-a lungul dârei întinse de hârtie și cerneală, o pagină albă se strânge și plutește la câțiva metri sub suprafața oceanului. blocând amintiri prea dureroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nimic de la societate, de la ceilalți. Și ce-aș aștepta? Viața după '89, cea publică, nu-i de acceptat, de înțeles măcar. N-am să pricep de ce premiul Fundației Babu Ursu, inginerul omorît în bătaie de Securitate pentru că și-a notat exasperările și "exasperanțele" anticeaușiste, adevărurile în Jurnal, să fie luat de Andrei Cornea, cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din toate cele trei cicluri sunt măști ale autoarei. Indiferent la ce persoană se relatează, prima sau a treia, narațiunile includ momente poematice: stări de încântare, uimire, beatitudine, dar și, în măsură considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fata a început să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam întrebarea, fata din lună izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și fata mi-a căzut moartă în brațe. Luna, înconjurată cu un cerc de sânge, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ea mi-a răspuns la fel de abrupt, mi-a întors spatele și a plecat. Zilele care au urmat, nu știu câte au fost, nu am mai căutat-o. A fost o pauză premeditată, menită să-mi tocească nervii și să mă aducă la exasperare. Nici ea nu m-a căutat în timpul ăsta, atât doar că ea nu o făcea nici înainte. Continuam drumurile mele la rezervație de două-trei ori pe săptămână, în speranța s-o întâlnesc sau să n-o întâlnesc, ca să-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Liniște completă pe scenă. Se stinge întâi soarele, apoi pe rând toate luminile. Se aude din nou vocea rezonerului de la început.) Drama este în sufletele noastre. Ea nu se derulează pe scenă. Ea crește și se instalează în noi până la exasperare. Mai aveți puțină răbdare și veți vedea că nu e nevoie ca personajele să se confrunte. Fiecare are povestea lui și suferința lui, acțiunea ucide iubirea. Dacă ei se vor confrunta pe scenă, se vor atinge în fața d-voastră, cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
romanul său Milenii, anotimpuri și iubiri. Punerea În valoare a vorbirii dialectale dintr-un sat din centrul Moldovei reflectă, cu maximă fidelitate subtilități de limbaj care de cele mai multe ori scapă ascultătorului grăbit și cititorului dedat la proza contorsionată, sofisticată până la exasperare. Exprimarea directă, liberă și fără nici un fel de canoane dar deloc vulgară conturează aproape toate personajele din acest roman. Când câte unul dintre ei Încearcă să vorbească "orășenește", reieșind, de fapt, o anume "sluțire a limbii", În mintea localnicilor, acel
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unui leu / inima un cuib de șobolani // poezia nu e numai eu / deturnând cuvintele din haos / printre rime sunt un derbedeu / vieții pure inutil adaos“. Nu se poate să nu remarcăm (și să nu apreciem) imagistica agresivă, expresie a unei exasperări existențiale, care, deși nu reprezintă o noutate în istoria poeziei, continuă să fie productivă din punct de vedere literar. Din nefericire, Ovidiu Băjan părăsește frecvent acest ton, care impresionează prin dramatism și autenticitate, pentru a se lansa în violențe pur
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu le publică. Și nici nu se consideră scriitori. Mania comparat ´ iei Ioan Hada crede în mod greșit că un poet are obligația să compare mereu ceva cu altceva. El aplică procedeul în mod mecanic, de zeci de ori, până la exasperarea cititorilor. Din cauza lui, inofensivul adverb „ca“ devine cel mai enervant cuvânt din limba română. Volumul de versuri publicat de acest maniac al comparației (Avatarurile faraonului Hada, Proema, Baia Mare, 2001) epuizează rezerva națională de „ca“ pentru o sută de ani de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mănîncă cu măsură și al cărui stomac digeră bine. CAPITOLUL XXV [Cît de mult contează norocul în treburile din această lume și cum i se poate rezista] Chestiunea referitoare la libertatea omului este una dintre acele probleme care duc la exasperare gîndirea filosofilor și care a atras adesea anateme din partea teologilor. Partizanii libertății spun că, dacă oamenii nu sînt liberi, atunci înseamnă că Dumnezeu e cel care lucrează prin ei, că Dumnezeu e cel care comite, astfel, omorurile, hoțiile și toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
umori, un soi de visceralitate, de trepidație, un umor, și el, fin. Mi s-a părut că sîntem parte a discuțiilor, împreună în aceeași cameră, cu ticuri și obsesii, îmi venea să răspund la cîte o întrebare, să particip la exasperările și disperările uneia sau alteia. În alte locuri, seri ca acestea sînt numeroase. Pentru că efervescența și dinamica au alte intensități, pentru că se petrec o mie de povești în același timp. Din așa ceva se nasc capodoperele. Spectacolele, în cazul nostru, mari
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
în ea; își însușește exterioritatea ca să-și habitalizeze și recontextualizeze propria interioritate (spre infinitul / transfinitul ei)." După așa grindină, simți nevoia să te scuturi la propriu, iar gîndul că articolul se întinde pe alte 20 de paragrafe te umple de exasperare. Și în același timp de invidie pentru seninătatea cu care autorul e încredințat că spune ceva. Pe limba lor Sare în ochii cititorului sastisit, răsfoindu-și gazeta fără să se-aștepte la surprize, un titlu din OBSERVATOR CULTURAL: Interviu cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
vine vorba de motivatorii pentru stimularea anumitor comportamente, pe care părinții și le doresc la copiii lor, apreciază profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației. Întrucât părinții sau profesorii caută cu exasperare modalități de a-i determina pe cei mici să adopte anumite comportamente, în condițiile în care, astăzi, cei mici nu mai citesc sau stau prea mult în fața computerului, profesorul universitar Pânișoară recomandă observațile lui D. Premack, încă din 1965, potrivit
Părinți de succes: Regula bunicii - un principiu vechi, dar elocvent by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/76620_a_77945]
-
Emil Cioran? Avem impresia că nimănui, precum unui idol în fine recunoscut. În orice caz, precizează criticul, "nu celui care se recunoaște în el sau celui ce recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul devenit lume. Tocmai de aceea exasperarea poartă în spate masca exasperării, iar conștiința ironică a mimării, masca acestei conștiințe". Aplicația cercetării în cauză scoate în relief tocmai acest cîmp antinomic al scrisului cioranian ce pînă la urmă se recompune, paradoxal, într-o unitate cu atît mai
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
nimănui, precum unui idol în fine recunoscut. În orice caz, precizează criticul, "nu celui care se recunoaște în el sau celui ce recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul devenit lume. Tocmai de aceea exasperarea poartă în spate masca exasperării, iar conștiința ironică a mimării, masca acestei conștiințe". Aplicația cercetării în cauză scoate în relief tocmai acest cîmp antinomic al scrisului cioranian ce pînă la urmă se recompune, paradoxal, într-o unitate cu atît mai convingătoare cu cît vectorii săi
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
chin asupra Atotputernicului, a-L contura prin trăsăturile propriilor dificultăți, a-I atribui propriile limite: "Privesc orice îndemn la iertare / cu suspiciune, și sunt neîmpăcată în suspiciunea / mea. Silită în ceasuri de stres să / gîndesc alternativa unui Dumnezeu adus la / exasperare prin ceea ce facem, și gata / aproape să nu mai vrea ceea ce numai El singur poate: / Să ierte" (ibidem). Să fie acesta un caz de misticism eretic? Sau un mod de a-L celebra pe Dumnezeu chiar prin tortura la care
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
cititorilor profesioniști, de la Perpessicius la Matei Călinescu, de la T. Vianu la Nicolae Balotă, de la Ion Pop la Corin Braga. Genul proxim și diferența specifică: absurdul și fantasticitatea, dinamitarea formelor consacrate, sfidarea conveniențelor cu înțelesul mai adânc al neliniștii existențiale, al "exasperării creatoare" (Geo Bogza), gen Jarry, Kafka, Beckett, Ionesco etc. Mai puțin a fost relevat comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum acela din, bunăoară, Căldură mare. Iată, asociațiile automate, dereglarea sensului, tehnica echivocului, stereotipiile subminate din interior, derizoriul și ironia
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
năzăreau, "toate îndemnurile la faptă", scriitorul observă că aceste operații rămîn inutile. Căci ele "nu pun deloc în mișcare mecanismul psihologic și n-au nici pe departe influență asupra felului meu de a fi - invariabil și totodată capricios pînă la exasperare, ceea ce nu mă oprea de a continua să-mi cravașez, în acest mod sterp, voința". La celălalt capăt al disocierii de lume, travestită într-o crîncenă desconsiderare de sine, se află admirația față de cîteva personalități abordate cu sentimentul ce, după
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
1906), ca și pe producția sa dramatică, în care piesa Le fou? (1911) ar fi trebuit să-l urce pe scenele pariziene. Din păcate, aceste aspirații au eșuat. Le calvaire de feu, interesant doar ca experiment, nu reușește să exprime exasperarea simțurilor, așa cum dorise autorul lui: într-un limbaj rebarbativ și analitic, înțesat de neologisme tehnice, prozatorul se ocupă, pe 150 de pagini, cu descrierea senzațiilor preponderent erotice încercate de cei doi eroi ai săi, un cuplu de adolescenți izolați pe
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
mai știe paternitatea: „Cînd un aforism îi supraviețuiește autorului său, veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
ne introduc într-o atmosferă de neliniște difuza, de căutare febrila a sensului. Intervenția cântărețului izbucnește contrapunctic, într-un dialog în care simți disperarea mocnita, proximitatea eșecului și gheara nemiloasa a neputinței. Există o abia reprimata notă de revoltă, dar exasperarea nu diminuează forță de impact a dorinței, care continuă să palpite, dezorientata, printre cuvinte și sunete. Notele inaugurale ale pianului par un sfârșit de melodie, astfel încât prezenta umană mai degrabă tulbură o tăcere în curs de înstăpânire decât lansează un
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
tot timpul a fi pe punctul să eșueze estetic, tocmai pentru că vrea să spună adevărul cu brutalitatea adevărului. Teribila ta luciditate introspectivă, trăirea sfâșietoare a fiecărui cuvânt al mărturiei tale creează o tensiune nemaiîncercată în poezia noastră, tensiunea brizantă a exasperării ce precede autodistrugerea. Și pentru că am ajuns la autenticitate, aș vrea să-ți spun că nici un poet nu m-a obligat - în măsura în care o faci tu - să-l asociez poeziei lui. Obligat am fost de regulă să disociez, și dacă stau
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
obstacole importante în calea criticului care trebuia să ordoneze un material pulverizat în amănunte tulburi, peste care s-au suprapus judecăți critice eronate: această realitate i-a cerut lui Mircea Iorgulescu prudență, dar și „spirit de aventură”, răbdare, dar și exasperare, pe care le dezvăluie „cu sânge rece” în amintita prefață epică. De exemplu, analizând publicistica dintre 1906 și 1916 (cu precizarea debutului real al lui Istrati), Mircea Iorgulescu descoperă adevăratele temeiuri ale legăturilor scriitorului cu mișcarea socialistă și cu liderii
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]