595 matches
-
statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat de o amenințare nevăzută venită din partea stelelor. - Domnule Euripide! urlă Maro exasperat. Ce se întâmplă? Pe neașteptate am sesizat că în atmosfera deosebit de încărcată a cenaclului lui John Euripide se strecurase încă ceva, o stare cu totul și cu totul nouă, pe care treptat și numai cu mare greutate am identificat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe toți, pentru că li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că lucrurile încep să-i scape de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze. Căuta să-l facă să priceapă că se află pe o proprietate privată și trebuie să plece de acolo. Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința, începu să aibă halucinații. Peretele dur devenise moale, lăsându-l să alunece prin el, în întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată, strigă Pop exasperat, lovind cu pumnul în tăblia mesei, unde este inspectorul Cristian Toma? Ce ai făcut cu el? Vlad Mihailovici, în picioare și cu mâinile prinse în cătușe ridică din umeri: Domnule comisar, te rog să înțelegi că nu cunosc nici un inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Închipui? O grămadă de bani, ceva ce vine de la Frederic, Dumnezeu să-l ierte! În felul ăsta Îl voi putea trimite la naiba pe taică-meu, În sfârșit... - Ce legătură are Împăratul, fir-ai să fii de nenorocit? strigă Dante exasperat. Toți vorbiți despre el ca și când umbra lui s-ar fi Întors și umblă pe pământ. Dar, În loc să o faceți cu reverența cuvenită celor răposați, Îl smulgeți din somnul lui ca să-l folosiți drept paravan pentru manevrele voastre. Care e scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se feri de accidentele atât cât Îi permitea onoarea de jucător. O dată, cuprins de o panică irațională, a dat bir cu fugiții din Înfruntarea cu un băiat de statura lui Într-un cor de huiduieli disprețuitoare, ca după o săptămână, exasperat, să-i caute pricină altui flăcău, mult mai solid, care l-a bătut măr, ajutându-l Însă să-și recapete mândria. Era resentimentar față de toți cei situați ierarhic deasupra sa și această atitudine, combinată cu o indolentă indiferență față de munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la balul colegiului din iunie, dar n-aș face-o decât dacă aș fi afurisit de cuviincios, aș prezenta-o stâlpilor importanți de salon, căpitanului echipei de fotbal și aș face și alte chestii simple și firești. — Amory! a zis exasperat Kerry. Te Învârți În cerc și-atâta tot. Dacă vrei să fii remarcat, du-te În lume și fă ceva; dacă nu, las-o mai domol. A căscat puternic. Hai, să lăsăm fumul să plutească În voia lui. Să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scaun. — O să stai mai confortabil așa, i-am zis. Dar să îndrăznești numai să te scobești în nas și o să te alegi cu ăsta. Am pornit mașina și am plecat mai departe. — Care-i graba? zise Kindermann pe un ton exasperat. Nu reușesc să înțeleg de ce faci asta. Ai putea la fel de ușor să îți regizezi spectacolul luni, când toată lumea ajunge înapoi la Berlin. Chiar nu pricep necesitatea de a conduce atâta drum. — Până atunci o să fie prea târziu, Kindermann. Prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e supărat. Ce se va întâmpla oare dacă decide să trimtă lumea vîrtej înapoi? Unde se va duce oare omenirea, dacă până și Scaraoțchi o va refuza? oricum voi spuneți că astea-s rude cu voi!” se mai răstește Sarsailă exasperat. Ia mai duceți-vă și la maimuțe, băi orbeți-glumeți-ce-sunteți, ” Dispareți dracului în junglele de unde-ți provenit maimuțarilor, cu neamu' vostru cu tot, surogat de simiani nenorociți ce sunteți!” ------------------------------- Daniel IONIȚĂ București, România 29 august, 2013 Daniel IONIȚĂ, poet, scriitor și
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
lângă El - să-i fiu în răstimpuri - deșteptat ajutor Doamne - cu Tine dimpreună trudesc până la focurile de seară - iar mâine dimineață tot ce-am început azi - vom continua cu împreună-bucurie - cu ochii împrospătați și treziți de apa vie iară SONET EXASPERAT umil se pierd în pulberi omeniri din când în când - o rază minunată smulge și izbăvește printre miri un fir de colb al lui „a fost odată” pe-o creangă sui înalt spre Dumnezeu pe alta mă scobor între suspine
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
încifrezi * Dumnezeu e memoria: El nu vrea gloria - ci victoria SERINGI săbiile de inox - fulgeră vampiric împotriva sângelui meu - împotriva venelor - arterelor mele - împotriva întregului meu organism friabil (în aceste momente epopeice - chiar detașabil...) - organism alarmat și suit deja - cu exasperată grăbire - pe meterezele din lună - ochind cu spaime - prin creneluri - spre înrăit - atacul necruțător ascuțit - al seringilor din universal spital NOROCUL (Domnișoarei N.) priviri de crăiasă - eternă mireasă pe chipu-n văpăi - tinerețea-i grădină cometă-i sunt pletele - văzduh
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
cu ei. Probabil că dioptriile nu se potrivesc vederii mele. A mai încercat și alții... Răbdarea lui Leon nu avea limite, în joc fiind vînzarea, cu nici o pereche neadaptându-i-se vederea. Leon i-a oferit la un moment dat exasperat o pereche de ochelari, numai cu rame fără lentile. - Aceștia da! Cu ei văd cel mai bine din toți ochelarii arătați până acum! Au plecat, fiecare în direcția locuinței sale, mulțumiți în felul lor de afacerea făcută. Totul ar fi
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
este un încăpățânat, un închistat, un habotnic și răspunde sugestiilor. Căci mai multe minți gândesc mai bine decât una singură. Degeaba! Alte voci se ridică, se formulează amenințări chiar, dure, ce mai! Lucrurile iau o întorsătură de-a dreptul nedorită! Exasperat, omul în cauză, nemaigăsind nicio soluție pentru a-i satisface pe semenii săi, ia o ultimă hotărâre, cea mai proastă cu putință, de fapt, unica alternativă care i-a rămas. Procedând astfel, își atrage critici aspre până și în propria
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
pentru a fi tovarăși de drum? Răspunsul însă nu îl mulțumi pe Irod. În opinia lui Ioan, postul, pocăința și rugăciunea trebuiau să-l aducă pe calea lui Dumnezeu. Renunțarea la soția fratelui său Filip, Irodiada, era o altă condiție. Exasperat, Irod îi spusese că un suveran nu are nevoie de post și rugăciune fiindcă avea tot ce-și putea dori. Cu un singur cuvânt putea obține orice. Cât despre pocăință, tetrarhul îi spuse profetului că aceasta era pentru cei care
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
o culoare complet neobișnuită pentru acest accesoriu, și, în plus, i se lățise pe față. Nu vă fac în niciun fel. Dar este de datoria mea să vă reamintesc că...”. ”Foarte bine. Atunci nu vă mai plătesc nimic”, am spus exasperat și am ieșit din clădire. Eram nervos, nu voiam să-mi cheltuiesc toți banii pe telefon, dar mai presus de asta nu înțelegeam anumite bizarerii din aspectul vânzătoarei, din toaleta sa, faptul că nega că m-ar fi contactat (și
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
ați câștigat «Valurile» de Virginia Woolf și filmul «Luată pe la spate de toată gașca». Vă dorim să vă bucurați de ele...”. „Doar de film, cartea v-am spus că...”. „Știu, știu, nu vreau să aud mai mult”, îl întrerupse Silvia, exasperată și istovită. „Nu mă interesează ce faceți cu cartea, doar luați-o...”. A doua clientă a fost o femeie tot la vreo 30 de ani. „Bună ziua, suntem de la o librărie și oferim gratuit cărți clienților noștri. Vă uitați la filme
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
export - valțul pentru determinarea conținutului de „ochi de pește” al PVC (defecte morfologice vizibile ca niște... ochi de pește pe o folie vălțuită cu negru de fum și plastifiant) și plastograful Brabender pentru determinarea stabilității termice și a prelucrabilității PVC. Exasperat, mi-am ieșit atunci din fire și am început să înjur cu obidă pe cei din conducerea „de partid și de stat” care nu-mi aprobau importul unor astfel de utilaje noi din R. F. G. și eram nevoit tot
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
pe care le găseam în această lume decăzută era universul filmului. Acolo personajele prindeau viață, lumi fantastice se deschideau în fața spectatorului, care încerca emoții vii, se identifica cu personajele, trăia, respira și murea odată cu ele... Un întreg univers în miniatură. Exasperat însă de calitatea ultimelor producții, am avut o întrevedere cu regizorul Cristescu. „Chiar nu mai găsiți altceva? Dialoguri răsuflate, vulgarități introduse de-a valma, teme impuse de nu-știu-ce trend ce se face simțit la nivel mondial, finaluri care să mulțumească
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
pe care le găseam în această lume decăzută era universul filmului. Acolo personajele prindeau viață, lumi fantastice se deschideau în fața spectatorului, care încerca emoții vii, se identifica cu personajele, trăia, respira și murea odată cu ele... Un întreg univers în miniatură.Exasperat însă de calitatea ultimelor producții, am avut o întrevedere cu regizorul Cristescu.„ Chiar nu mai găsiți altceva? Dialoguri răsuflate, vulgarități introduse de-a valma, teme impuse de nu-știu-ce trend ce se face simțit la nivel mondial, finaluri care să mulțumească
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
de mișcări ale torsului dumneaei. Mai mult, dânsa a sărit pârleazul celor mai gingașe intimități, aruncând în dreapta și stânga cu... „dragul meu Năică”, „iubitul meu vecinel” și alte asemenea delicatețuri, de care, până la urmă, obositului „Năică” i se făcu acru. Exasperat, aruncă un: „uite ce e, cucoană, ai început să mă enervezi! Ca să terminăm odată, scad la trei sute optzeci de milioane și...nicio vorbă-n plus, că nu știu ce fac! Doamna Mototolea și-a dat seama că nu mai poate întinde coarda
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
cel rău, postul, pocăința și rugăciunea trebuiau să-l aducă pe calea cea bună. Și nu în ultimul rând supunerea tetrarhului în fața preceptelor legii. Renunțarea la soția fratelui său Filip, Irodiada, era din acest punct de vedere o altă condiție. Exasperat, tetrarhul protestă spunând că un suveran nu avea nevoie de prea multă rugăciune fiindcă orice dorință a sa se putea împlini îndată cu o simplă poruncă! Iar postul nu era pentru cei din lume ci pentru pustnici! Acestea fuseseră cuvintele
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
pe care le găseam în această lume decăzută era universul filmului. Acolo personajele prindeau viață, lumi fantastice se deschideau în fața spectatorului, care încerca emoții vii, se identifica cu personajele, trăia, respira și murea odată cu ele... Un întreg univers în miniatură. Exasperat însă de calitatea ultimelor producții, am avut o întrevedere cu regizorul Cristescu. „Chiar nu mai găsiți altceva? Dialoguri răsuflate, vulgarități introduse de-a valma, teme impuse de nu-știu-ce trend ce se face simțit la nivel mondial, finaluri care să mulțumească
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
că au ascultat „Europa Liberă” sau „Vocea Americii”, că au înjurat partidul sau chiar că au cântat „Deșteaptă-te române!” (tatăl meu), Mărian Frântu nu a pățit nimic. Ba, la un moment dat, s-a răspândit în sat zvonul că, exasperat fiind de insistențele și amenințările lui Udeci și ale trepădușilor care-l însoțeau, Mărian Frântu s-ar fi dus la București în audiență la Gheorghiu-Dej, unde, fără prea multă introducere, i-ar fi spus acestuia hotărât: - Bă, Ghiță, tu la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
el însemna cu totul altceva decât voia să comunice, folosindu-l, administratorul. „Vedeți că prin parcări, mai ales la aceea de la Izvorul lui Iepure, continua insidios Lică, e plin de camioane oprite... Ce se întâmplă prin ele, nu vă întrebați?” Exasperat, Valentin începuse să taie orele nefăcute. Individele lezate se repeziseră ca niște harpii asupra lui, cerându-i socoteală. Că va vedea el, îl amenințaseră, că o să dea de dracu, că-și caută necazul cu lumânarea. Drept răspuns, Valentin le sancționase
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
67 CÎND SE ARATĂ ÎNGERUL Era iar duminică dimineața, parcă zburau zilele, acu' era luni, ea se culca seara frîntă de oboseală și, cînd se trezea, iar era duminică dimineața ... și Roua, exasperată, pentru că nu-și mai înțelegea nici propriile ei gînduri, încălzea un cazan cu apă de la rîu și îi spăla pe copii, îi săpunea pe rînd, cu migală, le clătea părul cu ceai de mușețel, le tăia unghiile, îi îmbrăca frumos
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]