617 matches
-
luînd că nucleu mișcarea Tineretului Comunist, au Încercat s...-i primeasc... pe toți tinerii care doreau s... lupte. Propunîndu-și ca obiectiv major lupta Împotriva ocupantului, comuniștii au reușit s... atrag... de partea lor un segment tot mai mare al populației, exasperat... de abuzurile italienilor și de s...lb...ticia naziștilor (executarea, la Kragujevac, a tuturor b...rbaților adulți) și dezorientat... de „sîrbismul” excesiv al cetnicilor. Totuși, cînd au lipsit adeziunile spontane la cauza lor, combatanții comuniști nu au ezitat s... fac
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
detaliu actele de rezistent... ale ț...rănilor din Bulgaria și România În perioada 1940-1950. Aceast... rezistent... Îmbrac... forme diverse. Uneori este vorba doar de acte individuale sau familiale, provocate de m...rimea cotelor obligatorii c...tre stat sau de colectivizare. Exasperat, șeful familiei Îi ia la b...taie pe colector sau pe reprezentanții partidului veniți s...-i rechiziționeze animalele. Deseori, revoltă se extinde În cîteva minute de la individ la satul Întreg: „În comuna Ghimpați - Vlașca (România), cînd colectorul a ajuns Împreun
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
În «democrația originală»”, „«Hibrizii politici» În democrația originală”, „Sub fațada social-democrației”. Scrierile politice ale lui Corneliu Buzinschi sunt, de fapt, diagnostice tăioase, disecții lucide ale minciunilor și tergiversărilor care au marcat tranziția noastră nesfârșită. Pamfletele sale sunt strigate de disperare, exasperate, ale unei conștiințe ultragiate de impostura celor care și-au asumat „sarcina” de a conduce poporul român. Nimic nu scapă bisturiului său: instituții devalorizate și compromise, atitudini comandate, stratagemele tergiversării, fricile și lașitățile, consensul și liniștea, minciunile și imposturile, spiritul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
din prozele sale, În curte la Dionis: "Începe să mă pasioneze un subiect de nuvelă. Nu-i "văd" decât începutul, care este destul de misterios. Un om sosește cu taxiul, intră zorit într-un hotel cu multe etaje - și se oprește exasperat. Venise să se întâlnească cu cineva al cărui nume l-a uitat subit"26.) Constantin Noica numea funcția cel mai greu de explicat, aceea de a fi valabil ca nume propriu 27, în interpretarea pe care o dă unui cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
România decât Eugen care își atacă propriul popor (...)”3; „Ieri, la întâlnirea de la «cenaclu» am citit Ivan (...). Înainte de lectură, întrucât Titel reîncepuse să mă laude și să vorbească despre Premiul Nobel, mi-am pierdut cumpătul, m-am ridicat de la masă exasperat și aproape că l-am atacat fizic. Acum îmi pare rău. Mâine dimineață Titel pleacă la Madrid (...). Mă întreb dacă ne vom mai revedea vreodată. Nu cred că mi-am mai pierdut cumpătul în așa fel în ultimii douăzecide ani
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
gândirii umane. Nu-i scapă nici una din evidențele ironice, nici una din contradicțiile derizorii care depreciază rațiunea. Nu-l interesează decât excepția, fie că ea aparține istoriei inimii sau a spiritului. Pornind de la experiențele dostoievskiene ale condamnatului la moarte, de la aventurile exasperate ale spiritului nietzschean, de la imprecațiile lui Hamlet sau de la amara aristocrație a unui Ibsen, el descoperă, luminează și glorifică revolta umană împotriva iremediabilului. Refuză rațiunii propriile ei rațiuni și nu începe să înainteze cu oarecare hotărâre decât o dată ajuns în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care nemulțumesc guvernul al cărui mesager era. La 8 septembrie 1864 adună 6.000 de țărani și pleacă în fruntea lor la Ruginoasa, unde „Vodă Cuza ascultă cu voie, fără voie, discursuri și ovatiuni care nu-i făceau trebuința Speriat, exasperat, M. Kogălniceanu trimite la 21 noiembrie 1864, comisarului său, telegrama: „Cunoscând și apreciind concursul ce ați binevoit a da în aplicația legii rurale, am onoare a vă exprima deplină mulțumire din partea guvernului și a vă încunoștința că, această lege devenind
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și se manifestă un puseu de orgoliu: „... m-a insultat cu palme pe mine, Mache...”. Crăcănel, victimă nevinovată a unei confuzii, vrea și el scandal: „... nu plec de aicea până nu aflu; chem poliția, fac scandal!... (se plimbă făcând gesturi exasperate)”. Contaminat, de republicana Mița, cu predispoziția spre scandal ca formă de acțiune liminară și constrângătoare, Crăcănel e hotărât să se răfuiască: „... m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul...”. Reîntâlnirea cu Pampon (la a cărui revedere are
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
era să mă integrez. În dorința de a fi privită ca o adevărată adolescentă americană, mestecam gumă, devoram reviste de benzi desenate și imitam modul de a se îmbrăca și de a vorbi al colegilor de clasă mai stilați. Eram exasperată când părinții mei se purtau ca niște străini: mama mea prezicea viitorul, iar tatăl meu era atât de formal, încât purta sacou și cravată chiar și atunci când se ducea la pescuit. În Europa de azi conflictul dintre generații care există
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
detestabilul rol al "amantului". E drept, și datele problemei s-au schimbat radical: soțul nu mai apare ca o victimă inocentă și nu stârnește pic de compătimire, de vreme ce își folosește cu nerușinare consoarta ca momeală pentru "clienții" primiți în găzduire. Exasperat, la rândul său, de refuzul provocator al frumoasei napoletance, Leon bănuiește că femeia dorită nu e atât de ingenuă precum vrea să pară. Ca atare, amintindu-și brusc că se află într-unul din cele mai frumoase orașe din lume
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fapte și evenimente curente. Părinții utilizează adesea comunicarea pozitivă pentru a monitoriza dezvoltarea psihică și cea a personalității copiilor. Atunci când un părinte își întreabă copilul ,” Ce a făcut la școală?”, el așteaptă un răspuns mai complet decât laconicul „Bine!” sau exasperatul „Nimic!” 5. Comunicarea îndeplinește o funcție istorică. Ea permite părinților și copiilor să discute de istoria familiei, legendele, ritualurile și tradițiile familiale. Stabilirea genealogiei reprezintă un exercițiu narcisist, de ordin familial, care poate avea virtuți terapeutice. Acest lucru se realizează
Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
Maria, sunt nemângâiat eu însumi, dar aici nu poate fi greșeală... Dacă întro pagină întreagă de calcul, un inginer a zis o singură dată că trei și cu patru fac opt, tot calculul este nul și podul se prăbușește... MARIA (exasperată): [...] Iar socoteli? Iar probabilități?... Ah, între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale... (Camil Petrescu, Jocul ielelor, Actul III, Tabloul XII, Scena II) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
GELU: [...] am văzut că totuși se poate trăi fără tine... timp de trei ani? 7. În textul dramatic citat, indicațiile scenice au rolul de a dirija jocul actorilor, prin precizarea elementelor paraverbale și nonverbale ale discursului [MARIA (înnebunită de durere/exasperată)]. 8. O trăsătură a genului dramatic este prezența didascaliilor, prin care se precizează elemente ale spectacolului teatral. Deși în număr redus, indicațiile scenice apar și în fragmentul citat: tulburat de această dăruire exaltată a ei, o privește totuși cu un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acord s-o declanșeze, primii văd o campanie de pedepsire, pe când Mao vrea să supună unei purificări riguroase ansamblul practicii sociale și să relanseze elanul revoluționar. Când Liu Shaogi i se împotrivește, în decembrie 1964 și în ianuarie 1965, Mao, exasperat, decide să provoace o nouă furtună revoluționară, fără a ține cont de riscurile de orice ordin pe care acesta le implică. Revoluția culturală Oficial, Revoluția Culturală* a durat până în 1976, dar moartea lui Lin Biao, în septembrie 1971, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la zid pe oponent. U Thant era încă sub impresia plângerilor oficiale ale Cubei la Consiliul de Securitate și la Curtea Internațională de Justiție, toate fără urmări, în timp ce în SUA declarațiile anticubaneze se multiplicaseră. Era un cere vicios: în timp ce Cuba, exasperată, denunța primejdia unui nou atac după The Bay of Pigs și se vedea îndreptățită să se bazeze pe URSS, care îi trimitea armament și experți, SUA invocau aceste pregătiri ca acte ostile. În atitudinea lui U Thant se citea o
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
profesiune de credință anarhistă. Anarhia nu se afla pe gustul zilei și trebuia să se țină cont de părerea "cititorilor fideli". Într-adevăr, "agenții de poliție au avut multă bătaie de cap ca să-l protejeze pe Bonnot împotriva unei mulțimi exasperate care, în ciuda stării în care se afla, îl lovește cu înverșunare" (Jean Maitron, op. cit., citînd un raport al poliției). Aceleași incidente au loc și după moartea lui Garnier și Valet, în timpul transportării cadavrelor: "La aflarea veștii capturării răufăcătorilor, o bucurie
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
instalațiilor militare. În majoritatea cazurilor, teroriștii previn iminența unui atentat cu 15 sau 20 de minute înainte pentru a evita producerea de victime. Stategia le este limitată, ca și doctrina lor: Atunci cînd reprimarea mult mai violentă a puterilor publice exasperate va atinge pături din ce în ce mai întinse ale populației, atunci revoluția va izbucni, pentru că poporul va fi excedat: revoluția este singura care poate vindeca rănile acestei țări" (Michel Gardey, "Qu'est-ce qui se passe donc en Amerique?", France-Soir, 26 ianarie 1971). FBI
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
se definește ca o "Societate psihanalitică de Artă dramatică amatoare"; violențele din 2 iunie 1967, din timpul vizitei Șahului Iranului la Berlin, soldate cu moartea unui student, înmormîntat la 8 iunie; înfruntarea dorită de conducătorii grupurilor dintre manifestanți și populația exasperată a Berlinului în decembrie 1967 (cf. Henri Arvon, Le gauchisme, pag.86-88, Paris, PUF, 1974). La 24 mai 1967, un incendiu devastează un mare magazin din Bruxelles, A l'Innovation: incendiu criminal, pe care un manifest semnat Kommune I îl
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
cu plăcere, nu-i muncă. „Purinor”ul va sosi. Am asigurări. Au Început să vină unele, de pildă la Buftea la o cunoștință a noastră, pe numele căreia am pus unele medicamente. „Crucea Roșie” germană lucrează Însă Încet și e exasperată, cât de solicitată e din România - Îmi scrie nepotul meu (Cunoștinței noastre i-au oprit 20 pastile din 80 dintr-un medicament). De Cristina Gherasimescu 549 e păcat că nu mai activează. Avea voce foarte bună și noi am susținut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ei: voia să plece acasă. Ochii încercănați, fața buhăită și lâncezeala enervantă a tuturor mișcărilor ei mă făceau să mă întreb dacă nu-i într-adevăr bolnavă, și dacă n-ar trebui să chem un doctor. Pe urmă, mai curând exasperat decât compătimitor, m-am întrebat dacă nu mi-aș sluji mai bine cauza arătându-mă dur, și am părăsit-o destul de brusc, pentru ca după aceea să regret. Stăteam lângă perdeaua de mărgele, atingând-o, șovăind asupra atitudinii pe care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Bentley, parcat lângă Wolkswagenul lui Gilbert. — James! Ce naiba cauți aici? — Ai uitat? Mâine e duminica Rusaliilor. M-ai invitat. — Te-ai invitat singur. Și, bineînțeles, am uitat. — Vrei să plec? — Nu... nu... intră... doar pentru un moment. Mă simțeam fâstâcit, exasperat, profund tulburat. Vărul meu James reprezenta întotdeauna un semn rău. Prezența lui în casa mea avea să schimbe totul, până și ceainicul. Nu-l puteam suporta sau accepta pe James aici, nu-mi puteam duce viața mai departe cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numele asasinului meu virtual. — Dar cum naiba am ieșit de acolo? am întrebat-o pe Lizzie. Ședeam într-un fotoliu, în cămăruța roșie, bând ceai și mâncând sandvișuri cu anșoa pe pâine prăjită. Pe la ora două noaptea venise un medic exasperat, care m-a deșteptat din somn, m-a tras și m-a ciocănit, și m-a decretat teafăr. Nu aveam nici un os fracturat și sufeream numai de pe urma șocului și a traumatismului. Aveam nevoie de repaos, de căldură și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
femeile dintr-un anumit punct de vedere. Dar când ești bătrân, presupun că lucrurile ar trebui să stea altfel. Eram țeapăn și aveam dureri. Fusese o prostie din partea mea să mă avânt atât de departe. Mă simțeam obosit, slăbit și exasperat. Simpla tinerețe a lui Titus, vigoarea lui tinerească și plină de speranțe mă irita de-mi venea să strig. Mă iritau și gambele lui lungi, goale și bronzate, acoperite cu perișori roșcați, așa cum se iveau din pantalonii suflecați. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de doctorat rezultatul acestor căutări. De obicei, nu era aproape niciodată mulțumit, îndemnându-te să mai cauți, mai ales ”bibliografia la zi”. Îmi amintesc faptul că unul dintre colegi, lectorul Gheorghe Ilie Rusu, indicându-i-se mereu să mai caute, exasperat, i-a spus profesorului: „Am găsit toată bibliografia existentă în literatură pentru tema mea. Nu mai există alta.” Mergând și eu la o întâlnire în același scop, profesorul mi-a spus: „Toma, uite, Rusu spune că a găsit tot ce
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
între caraghioslâc și greutatea de a-i pronunța numele protocolar, noi am găsit o soluție de compromis: o strigam „Palina”. Găsind-o ireverențioasă, cum și era dealtfel, pe profesoară găselnița noastră a înfuriat-o. - A, ce asta „Palina”? striga ea exasperată. Și începea să repete pe silabe: „Pa-li-na Ni-chitișna!...” Corul nostru repeta după dânsa: „Pali-na Ni-chi-tișna”, pentru ca imediat s-o dăm din nou pe „Palina”. De nervi, de câteva ori biata femeie părăsi clasa în timpul orelor. Deși prin pretențiile sale nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]