473 matches
-
opinia societății (E. Sagarin). Factorul de referință în aceste situații este reprezentat de sistemul de valori socio-culturale și morale ale modelului social căruia îi aparține individul. Un alt aspect al vieții sociale care se discută în relație cu devianța este excentricitatea. Ea trebuie considerată ca o formă particulară de „a fi” în raport cu ceilalți, dar care nu contravine flagrant cu normele sociale. Distincția dintre devianță și excentricitate este similară cu distincția dintre devianță și neconvenționalism (J. Katz, E. Sagarin). Din cele de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
individul. Un alt aspect al vieții sociale care se discută în relație cu devianța este excentricitatea. Ea trebuie considerată ca o formă particulară de „a fi” în raport cu ceilalți, dar care nu contravine flagrant cu normele sociale. Distincția dintre devianță și excentricitate este similară cu distincția dintre devianță și neconvenționalism (J. Katz, E. Sagarin). Din cele de mai sus se desprinde faptul că, ori de câte ori se discută problema devianței, aceasta implică trei dimensiuni: dimensiunea socială, legată de conformitatea adaptării individului la valorile normative
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
elipsă, se poate obține eliminând timpul între ecuațiile celor două oscilații. Înmulțind cele două ecuații cu cosφ2, respectiv cosφ1, obținem: și scăzând cele două ecuații rezultate, obținem: adică ecuația unei elipse înscrise într-un dreptunghi de laturi 2a și 2b. Excentricitatea, direcția axelor elipsei și sensul de mișcare pe elipsă a punctului material supus mișcărilor de oscilație depind de valoarea defazajului ∆φ. În funcție de defazajul ∆φ, elipsele respective devin: Să mai remarcăm și faptul că atunci când: 0<∆φ<π, traiectoria este parcursă
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
Leonhardt introduce conceptul de „personalități accentuate”, iar Gruhle distinge „personalitățile conflictuale”. Față de cele de mai sus se impun câteva criterii de referință, capabile de a delimita cadrul „personalităților amorale” sau al psihopaților. Acestea sunt următoarele : a) Existența unor ciudățenii, bizarerii, excentricități psihice la indivizi care se manifestă asocial sau antisocial, prin comportamente care au repercusiuni în special asupra relațiilor interumane. b) Dificultățile de adaptare-integrare, de comunicare cu lumea, îi fac pe acești indivizi să sufere, producând prin aceasta și suferința persoanelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
monografia Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu (2001). O încercare îndrăzneață de îmbrățișare a întregii literaturi române dintr-o perspectivă nu lipsită de capcane și dificultăți realizează P. în O istorie anecdotică a literaturii române (1995), în care pasiunile, excentricitatea unora, viața de cafenea, dragostea și opțiunile politice devin puncte de plecare în conturarea unor portrete de scriitori, vizibilă fiind tentativa de a le apropia de cititor mai mult decât o fac incursiunile de tip academic. P. a îngrijit ediții
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Iocari serio, postfață Horia-Roman Patapievici, Iași, 2003 (în colaborare cu Maria-Magdalena Anghelescu); Louis Pauwels, Jacques Bergier, Dimineața magicienilor. Introducere în realismul fantastic, București, 1994; Roger Caillois, Omul și sacrul, București, 1997; Georges Bataille, Erotismul, București, 1998. Repere bibliografice: Virgil Leon, Excentricitatea anonimatului, APF, 1990, 5-7; Mircea Mihăieș, Critica ucigașă, O, 1990, 38; Ioan Holban, Cartea de depuneri, CRC, 1991, 1-2; Ion Simuț, Câți Dan Petrescu există?, F, 1991, 3; Florin Ardelean, Exerciții de normalitate, F, 1991, 4; Val Condurache, Eseul politic
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
dreptății, virtuții, binelui, adevărului și frumosului. Iar în centrul acestui șantier se află media, care ne individualizează și ne uniformizează în aceeași măsură. Fiecare face ce vrea, iar media pândesc, înregistrează și expun tocmai ceea ce este mai excentric. Întrecerea în excentricități s-a declanșat, iar normalitatea stă în umbră. Poate de aceea media sunt atât de reprezentative pentru modernitatea pe care o trăim. 3.7. Asimetria unei dualități românești: structură sau individualizare? Ar fi greu, chiar imposibil să nu se observe
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
stă în umbra lui Cioran, Caragiale, Mihail Ralea, Mircea Martin, Luca Pițu ș.a.), cât maniera, care aspiră să provoace perplexitate absolută prin jocul lingvistic și paradox. Dar pentru că miza e, cert, una serioasă, filosofică, textul dă senzația de inconsistență, de excentricitate inutilă, mai ales că autorul se lasă uneori furat de stilistica discursului său, în dauna conținutului profund sau a necesităților argumentației. Echilibristica generează sintagme de genul: românul „ciorănit”, „bolnav de hamangită”, care „s-a parcat în parcă”, „Hamburgheria salvează țara
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
oricărui enunț și îi circumscrie, sui generis, finalitățile. Acest truism exprimă o evidență, dar ne reamintește în același timp de o veche exigență a culturii europene: omul valorează tot atât cât cântărește propriul logos (și tăcerea corespondentă). O reflecție asupra excentricității ca practică discursivă ar rămâne incompletă dacă nu ar interoga relația dintre modurile de conceptualizare ale centrului în tradiția filozofică și literară. S-ar impune deci o analiză a conduitei discursului, care exprimă întotdeauna divergențe existențiale. Modul de a scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin interstițiile literelor, care, altminteri, trăiesc mai ales din patetica iubire de sine a autorului. Lumea ca suprafață textualătc "Lumea ca suprafață textuală" În această neputință de a transcende sfera psihologică a subiectivității își are obârșia și pasiunea recentă pentru excentricitate. Cei „excentrici” nu întrețin neapărat un raport polemic cu „centrul” pierdut. De regulă, ei sunt pur și simplu des-centrați. Să luăm un caz relativ recent în istoria culturală occidentală. Actorii „excentrici” ai culturii populare - atât de vizibili la Paris (1968
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
originalitate» fără a-i da un conținut de clasă, fără a lega noțiunea de aspectele concrete ale practicii construirii socialismului, de specificul național, Înseamnă a da dovadă de o totală absență de spirit științific, marxist-leninist, Înseamnă a deschide calea pseudo-inovațiilor, excentricității, extravaganțelor formale, modernismului, Într-un cuvânt a Împinge tinerii poeți pe panta falsei originalități. Absolut fals este și modul de a pune problema «versului liber», care - după articolul lui G. Dan ar fi «o formă foarte pretențioasă care pentru a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sa. Dacă e investigator particular sau amator, el trebuie să aibă destulă rutină polițistă pentru a nu se face de râs (Chandler, 1977, p. 63). Departe de a se conforma acestor cerințe, detectivii generației anterioare își cultivau excepționalitatea - ba chiar excentricitatea - cu un aer de antipatică superioritate: ei n-aveau nimic de învățat de la polițiști, tratați cu un dispreț suveran și obligați să accepte soluțiile lor extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare ale funambulescului fin-de-siècle
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de asemenea chestii Închipuite. Îi detecta cu iscusință pe Închipuiți. Își permitea fără efort o asemenea mașină, dar nu ducea viața cu care aceasta se asocia. Nu se ducea la spectacole de revistă pe Broadway, nu avea avion personal. Singura excentricitate de vedetă era să ia avionul până În Israel când i se năzărea și să intre degajat În hotelul King David fără bagaj, cu mâinile În buzunare. Asta i se părea lui șic. Desigur, Își zise Sammler, Elya era și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pălărie de pai plată, lucioasă, cu o legătură de cireșe atârnând de bor. JJ susținea că e o „pălărie de cowboy“, dar, sincer, nimic n-ar fi putut fi mai fals. Deja, la trei ani, dovedea o agreabilă notă de excentricitate - care trebuie să fi provenit dintr-o genă regresivă, pentru că, în mod sigur, n-o moștenise de la vreunul din părinții săi. Când am fost gata cu toții, alaiul a pornit: eu, sprijinindu-mă cu mâna teafără de brațul tatii, Maggie, împingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
braț. Arăta aproape normal azi; purta o rochie argintie gen furou în stil Barbarella și teniși înalți cu alb și argintiu, legați cu șireturi care-i veneau până la genunchi. Doar cotierele și genunchierele de skateboarding vopsite în argintiu erau emblema excentricității autentice. —Veniți, veniți, a zis. Veniți să fiți umiliți. Să fiți înjosiți în fața egalilor voștri, am zis. —Și sabotați de cei mai slabi ca voi. Ne dădea mâna să râdem, noi stăteam bine. Eu obțineam acoperire bună în presă. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se străduiau să o smulgă. Era clar că înnebunea. Da, aveau dovada - excentricitatea care afectase familia dinspre partea mamei timp de mai multe generații ieșea iar la iveală, exact când sperau că genele responsabile dăduseră în sfârșit de vreo fundătură și rămăseseră liniștite. Iar și iar îi lua prin surprindere, ivindu-se întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în miniatură. Undeva, în casa aceea de piatră, se află Trandafirul de Piatră se gândi Vultur-în-Zbor. Casa avea o formă complet neregulată, cu pereții ridicați oricum, numai nu drepți, cu nici un unghi care să fie drept - dar asta era o excentricitate voită, o nebunie deliberată. Modelele în zigzag pe care le țesea pe vârful muntelui erau intenționate, fiind reflectări ale creatorului lor. Reflectări: casa le trimitea în toate direcțiile, pentru că fiecare fereastră de pe pereții ei ondulați era și o oglindă. Combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deschid Poarta. Se duse către colțul cel mai apropiat de mijlocul casei. Și deschise o a doua ușă secretă. Dincolo de ea, în inima casei, se afla Camera Trandafirului. Așadar, iată motivul pentru care casa avea o formă atât de ciudată. Excentricitățile ei labirintice îți zăpăceau într-atât mintea, încât prezența acestei cămăruțe trecea cu totul neobservată. Vultur-în-Zbor, care fusese atent la forma casei atunci când sosise, nici măcar nu bănuise existența ei. — Vino, zise Grimus. Aceasta este ultima parte a Dansului înțelepciunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai tîrziu. Lumea bună din Barcelona comenta că niciodată nu se mai Întîmplase așa ceva În istoria orașului și că oamenii absolut mizerabili care veneau din America ruinau solida fibră morală a țării. În spatele ușilor Închise, mulți s-au bucurat că excentricitățile lui Salvador Jausá se sfîrșiseră. Ca Întotdeauna, se Înșelau: acestea abia Începuseră. Poliția și avocații lui Jausá s-au Îngrijit să Închidă cazul, Însă indianul Jausá era dispus să continue. În acea perioadă l-a cunoscut pe don Ricardo Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate pe fonduri sărăcăcioase, pe vreun cer albastru acuarelat, pueril ca al "pozelor", sau pe ape cu valuri mici din virgule crețe, moarate de un verde litografic; amestec de banalitate școlărească și de excentricitate, ce da acelor schițe o împreunare descumpănitoare de sărăcie și de artificiu. - Nu se simte gabrioleta! mormăi moșul pe capră. Nu m-aș mira să fi cotit, dracu știe unde! Atunci Lina începu să dea drumul "tainelor Castelului 1', cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și moartea îndelung comentată a nepotului său, a ținut atenția publicului trează timp de câteva săptămâni. Faptul că ticălosul bătrân a fondat o școală pentru „fii săracilor meritorii“ în loc să-și lase casa și pământul următoarelor generații, a fost considerat o excentricitate, chiar o nebunie. Cu toate acestea, unii de la curte au fost impresionați și chiar și regelui i s-a citit o prezentare a fundației, dimineața, când se afla pe toaletă. În cele două secole și jumătate care au urmat, Chopham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la școală, asta devine o problemă. — Bridgeman! Ce sunt aceștia, mă rog? — Aceștia, domnule? Pantofi, domnule. — Pantofi, domnule? Nu! Sunt o jignire! O încălcare a regulamentului! — Sunt piele veritabilă, domnule. I-am cumpărat de la Londra. — Și regulamentul școlar? Îmbrăcămintea! Toate excentricitățile în materie de vestimentație sunt interzise. Vor trebui să dispară, Bridgeman. Să dispară. Jonathan este salvat de faptul că oricât de slabe ar fi performanțele sale de elev, sunt oricum mai bune decât ale lui Gertler. Deși are probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Micescu, casa-palat fusese naționalizată de comuniști și transformată în bibliotecă. Aici învățaseră la arte și pedagogie cei doi Ionici din Maramureș, Șerban cel ajuns știrist la ProTV, ca și mulți alți indivizi care au avut apoi ceva de zis prin excentricitatea lor. Șerban, de exemplu, era un tip cârlionțat a cărui mamă venea tocmai din Oradea, ca să învețe cu el pentru examene. Marile lui calități erau averea compusă din două case bătrânești și o cireadă de bivolițe, precum și succesul nebun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-te lui și spune-i simplu: „Ajutor, ajutor!“. În timp ce vorbea, înclinându-se spre doamna Belton, părintele Bernard strângea, pe nevăzute, mâna Dianei. Își strecurase mâna în mănușa ei de lână și îi freca palma. Diane, deși obișnuită cu unele dintre excentricitățile preotului, nu știa cum să-i interpreteze gestul. Doamna Belton se ridică de pe bancă, spunând: — N-ai nici un drept să gândești anumite lucruri despre mine. Știu ce gândești și ce te-a montat. Nu te mai amesteca în viețile altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un ghiont al lui Tom puseră capăt scurtei conversații. Totuși, avusese loc o conversație și cei de față încercaseră o surpriză, poate prea absurdă, văzându-l pe George comportându-se ca un om perfect normal. Nu dădu dovadă de nici o excentricitate, în afară de faptul că, în timp ce răspundea foarte civilizat întrebărilor lui Emma, nu-și dezlipea ochii de la Hattie. Își scosese haina și vesta, dând la iveală faptul că devenise mai rotofei. Fața lui rotundă apărea calmă și satisfăcută, iar privirea îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]