616 matches
-
mult se simțea asigurat, liniștit, calm...) la pubertate există o limită a proximității între părinte și adolescent, dincolo de care apropierea devine mai degrabă excitantă decât liniștitoare. Excesul de proximitate (mai ales atunci când părintele este cel care se apropie) poate deveni excitant și dezorganizator: de acum înainte în el însuși și prin el trebuie să găsească tânărul puber liniștea și trebuie să renunțe, în parte, la alinarea pe care i-o pot oferi părinții. CONTROLUL AGRESIVITĂȚII ȘI CULPABILITATEA IMPLICITĂ În mod incontestabil
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Acest lucru nu este posibil decât printr-un travaliu psihic de diferențiere între cele două planuri și cele două mize psihodinamice. Obiectul primar de susținere trebuie să rămână rezistent, nedefectabil, liniștitor, alinător, în timp ce obiectul libidinal se dovedește a fi nesigur, excitant, nu neapărat accesibil sau disponibil. Adolescentul nu poate suporta riscurile impuse de emergența pulsională și imaginea pe care i-o atribuie acesteia din perspectiva obiectului libidinal decât dacă poate conta pe obiectul primar și, mai mult, dacă nu există confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de vid și abandon. În termenii trăsăturilor de personalitate, semnele unei oralități de neoprit sunt adesea în planul întâi (aviditate exacerbată, dorință distructivă) în timp ce semnele analității sunt diminuate ( capacitate de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de investiție obiectuală și deficiențe ale construcției narcisiace. În plan psihodinamic, aceasta corespunde menținerii unei relații obiectuale de tip simbiotic. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
corp (tentativă de suicid) sau să refuze această dependență intolerabilă a corpului, recurgând la dependența de substanțe sau de o conduită, utilizându-le uneori chiar pe amândouă (vezi paragraful: relația dintre consum de substanțe și depresie/tentativă de suicid). Obiectul excitant este investit ca fiind acel obiect care apare imediat în timp și spațiu pentru a se substitui percepției absenței sau a suferinței, prin stimulările sau senzațiile pe care le procură. Fără a o dezvolta mai mult, această problematică deschide calea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
după cum arată studiile epidemiologice. „Soluția depresivă” poate fi enunțată astfel: „nu, n-am nevoie de nimic, nu, nu sufăr de nimic, nu sunt deprimat; sunt total liber, fac ce vreau... și cu problema mea sunt cool...”. Astfel, atașarea de obiectul excitant menține iluzia omnipotenței infantile, continuității narcisiaco-obiectale și răspunde trebuinței de a fi liniștit chiar înainte ca absența să fie trăită. În cadrul patologiilor numite adictive, ni se pare că există două direcții, una toxicomaniacă („cu asta sunt cool...”), cealaltă ascetică („sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cealaltă ascetică („sunt mai puternic decât corpul meu, pulsiunile mele, trebuințele mele”...dar cu inevitabila escaladare în privința nevoii de a dovedi această forță), unii pacienți trecând, de altfel, de la o direcție la alta (Marcelli, 1994). Obiect satisfăcător, obiect insuficient, obiect excitant, propunem aceste trei situații pentru a ilustra mizele psihodinamice deosebite capabile să intre în rezonanță cu problematica adolescentă și amenințând astfel să transforme disforia pubertară într-o stare depresivă stabilă. Psihopatologia depresiei la adolescență se organizează mai mult în jurul amenințării
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pierdute. Astfel de evenimente se regăsesc cu o mare frecvență în trecutul îndepărtat sau recent al adolescenților deprimați (cf. cazurile Alice, Sylvie, Gérard, Vincent etc.). DEPRESIVITATEA: TENTATIVĂ DE A TRIUMFA ASUPRA UNUI OBIECT INSUFICIENT SAU DE A DISTRUGE UN OBIECT EXCITANT A trăi suferința unei pierderi, a aștepta un obiect înlocuitor sau chiar fixarea pe urmele obiectului pierdut implică existența anterioară a unei relații obiectuale în cadrul căreia au putut fi experimentate unele alternanțe dintre frustrație/tensiune-gratificație/relaxare, oferind copilului siguranța existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
principale de depresie, una în relație cu un obiect prea „satisfăcător” la care adolescentul nu poate renunța, o alta care rezultă dintr-un obiect „insuficient” care îi amintește de vechile lipsuri, și ultima în sfârșit care depinde de un obiect „excitant” de care adolescentul are nevoie în mod constant pentru a nu resimți nici cea mai mică lipsă. Aceste trei tipuri de depresie nu prezintă aceeași semiologie, nu fac trimitere la aceeași organizare psihodinamică și, mai ales, necesită strategii terapeutice diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
familial este, și în acest caz, capabil să modifice cursul evolutiv: banalizarea gestului și negarea afectelor conduc adesea la o alianță patologică între adolescent și părinții săi, al cărui obiectiv principal dar secret este acela de a menține intactă relația excitantă și neschimbate modalitățile interactive familiale. Sentimentul familial dominant se dovedește a fi mânia. Aceste tentative de suicid au un puternic potențial de recidivare într-un context anume însoțit printre altele de o escaladă și de o agravare frecventă care poate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Viteza prezintă mai multe forme de manifestare, și anume: Viteza de reacție. Prin aceasta Înțelegem rapiditatea cu care organismul uman răspunde la un anumit stimul, cunoscută și sub denumirea de timp de latență. Acesta se Încadrează În timpul de la apariția unui excitant până la declanșarea acțiunii motrice, situație care fiziologic se traduce prin timp de refacere al unor procese fiziologice și biochimice, care se produc În urma unui excitant și care duce la reacția de răspuns. Viteza de reacție este legată și de tipul
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
cunoscută și sub denumirea de timp de latență. Acesta se Încadrează În timpul de la apariția unui excitant până la declanșarea acțiunii motrice, situație care fiziologic se traduce prin timp de refacere al unor procese fiziologice și biochimice, care se produc În urma unui excitant și care duce la reacția de răspuns. Viteza de reacție este legată și de tipul temperamental. Cel sangvin, uneori și coleric, sunt temperamentele dotate cu o bună viteză de reacție, care prezintă calități de această linie recomandabile și În dans
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
fi mărită din ce în ce mai mult atât ca volum, cât și ca intensitate (încărcătura cu care se lucrează poate fi mărită treptat). Reamintim faptul că dezvoltarea forței are loc datorită hipertrofiei musculare, fenomen fiziologic care, la rândul său, are la baza un excitant biologic, aportul corespunzător de proteine și o cantitate de hormoni anabolizanți, ce facilitează formarea de țesut muscular nou, prin sinteza proteică accelerată. Datorită faptului că din cele trei condiții ale realizării hipertrofiei musculare numai doua pot fi aproximativ egale la
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3017]
-
de acțiune declanșat de stimulii supraliminari oferă informații asupra duratei, intensității și amplitudinii stimulării. Spre deosebire de stimularea subliminală care determină răspunsuri locale nepropagate, stimulii supraliminari, depolarizanți, generează trenuri de potențiale electrice invariabile, ce transportă codificat informațiile producătoare de creșterea excitabilității de către excitanții termici, mecanici, chimici, electrici supraliminari de diferite cauze de lungă durată etc. Printre factorii de scădere a excitabilității figurează fenomenul de acomodare, creșterea calciului și scăderea potasiului din mediu, anestezicele locale, analgezicele, neurosedativele etc. Blocarea canalelor ionice de sodiu cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cerebro-spinali care reglează pe cale neuroreflexă eferentă nivelul la care acestea își desfășoară activitatea. Ca acte fundamentale automate indispensabile autoreglării funcțiilor viscerale vitale, reflexele vegetative se produc în majoritatea cazurilor, fără a ajunge la lumina conștiinței, putând fi declanșate și de excitanți percepuți ca senzații. Din prima categorie fac parte reflexele care reglează ritmul cardiac, presiunea sanguină și motilitatea intestinală, iar din cea da a doua, sunt reflexele fotomotorii de acomodare, care însoțesc senzația luminoasă, reflexele secretorii digestive (salivare, gastrice, pancreatice) produse
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prelungind în timp și intensitate proprietățile bronhodilatatoare sau constrictoare ale acestora. Astfel, tonusul bronhomotor este rezultatul interacțiunii unui complex de factori neuro-umorali sistemici și locali. Efectele lor cumulative sau antagonice depind de reactivitatea musculaturii bronșice, densitatea receptorilor specifici și natura excitanților direcți sau reflecși ai căilor aeriene, începând cu substanțele iritante și sfârșind cu diversele alergene, ca factori de agresionare mastocitară și eliberare a substanțelor mediatoare locale. Deficitul de receptori beta-adrenergici, de exemplu, a fost incriminat de unii autori (Szentivanyi, 1968
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau splanhnic, determină, de asemenea, o salivație reflexă. b) Secreția prin mecanism reflex condiționat realizată experimental la animale și om. La câinele, purtător al unei fistule permanente a canalului Wharton, de exemplu, aplicarea câtorva picături de acid acetic diluat ca excitant necondiționat, determină o scurgere abundentă de salivă apoasă. Dacă se colorează soluția acidă în negru, de exemplu, pentru a o face ușor de recunoscut, și se repetă de mai multe ori operația depunerii pe limbă, după un timp se observă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
salivă apoasă. Dacă se colorează soluția acidă în negru, de exemplu, pentru a o face ușor de recunoscut, și se repetă de mai multe ori operația depunerii pe limbă, după un timp se observă că numai prezentarea soluției negre ca excitant condiționat determină o secreție salivară reflex condiționată, identică celei produsă de reflexul absolut. Acest fapt explică cum, prin intermediul receptorilor senzoriali de la distanță (vizuali, auditivi, olfactivi), secreția salivară se poate intensifica prin condiționare, înainte de pătrunderea alimentului în cavitatea bucală; c) Secreția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
demonstrată de Pavlov prin metoda prânzului fictiv. Secționarea nervilor vagi suprimă această fază. Ansamblul format din dorința de a mânca, asociată cu excitațiile vizuale, olfactive și gustative dă naștere la un complex de senzații ce constituie apetitul. Acesta, reprezentând primul excitant al glandelor gastrice, determină secreția psihică. Porter (1953) constată că stimularea electrică a hipotalamusului în regiunea rostrală, la nivelul chiasmei optice, determină o creștere imediată a secreției gastrice, însoțită de scăderea pH-ului. Calea eferentă este reprezentată de pneumogastric, deoarece
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sucul gastric, secreția pancreatică este supusă controlului nervos și umoral. În cursul reglării se disting trei faze: cefalică, gastrică și intestinală. Faza cefalică. În cursul fazei cefalice, reglarea se face predominant pe cale nervoasă. În această fază, secreția este declanșată de excitanți condiționați și necondiționați, care declanșează secreția salivară și gastrică. La animalele cărora li se administrează un prânz fictiv are loc elaborarea unui suc pancreatic bogat în enzime, dar redus ca volum, secreție numită ecbolică. Controlul nervos este realizat de către nervul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aspect peristaltic și sunt foarte puternice, putând crește presiunea intraluminală în zona de producere până la 100 mmHg. Sunt declanșate de destinderea stomacului (reflexul gastro-colic), duodenului (reflexul duodeno-colic) și colonului, dar pot apărea și ca urmare a unor emoții puternice sau excitanți condiționați. Alimentele sunt preluate de către cec la patru ore după ingestie, procesul continuându-se încă timp de 4-5 ore. Timpul de tranzit-colonie al resturilor alimentare, ca urmare a acțiunii conjugate a tuturor tipurilor de mișcări, este de aproximativ 6 ore
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
psihosomatice apar în situațiile deosebit de stresante, de exemplu: amețeala ce urmează scăpării dintr-un pericol, scăderea apetitului în urma unei pierderi și chiar o bătaie amoroasă a inimii. Astfel de simptome dispar de obicei când dispare situația care a declanșat factorul excitant. Orice tip de individ poate trăi reacții psihosomatice. Evoluția emoțională greșită nu este nicidecum o condiție esențială (Beck, 1969). Tulburările psihosomatice au caractere diferite și pot fi despărțite în următoarele grupuri principale: 1.Simptome de conversiune. Acestea constau într-un
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
analgezice și pe o pregătire psihologică prealabilă cuplată, eventual, cu o medicație tranchilizantă la bolnavii care au dezvoltat adevărate fobii față de actul stomatologic. 3. Celelalte elemente specifice unui cabinet stomatologic (zgomotele frezei, mirosul și gustul diverselor substanțe etc.) devin repede excitanți condiționali stresori (asociat la durere și disconfort), ce trebuie neutralizați prin diverse manevre de condiționare (de exemplu o muzică plăcută). 4. Anestezia element de asigurare pentru desfășurarea fără dureri a tratamentului poate constitui o veritabilă problemă în cazul bolnavilor cu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
voință. Terapia comportamentală Terapia comportamentală cuprinde metodele psihoterapeutice care își înscriu ca principiu condiționarea și decondiționarea și ca mod de acțiune învățarea (și dezvățarea). Principalele metode ale terapiei comportamentale sunt: a)metoda inhibiției reciproce (Wolpe, 1958) - constând din asocierea unui excitant necondiționat, incompatibil cu primul. Condiționarea (instrumentaIă) poate fi realizată prin recompensă, prin forma apariției unui excitant plăcut (întărire pozitivă) sau prin punițiune (întărire negativă). b)metoda inhibiției condiționate sau a practicii negative (Dunlap, 1932; Hull, 1943) se bazează pe ipoteza
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
și ca mod de acțiune învățarea (și dezvățarea). Principalele metode ale terapiei comportamentale sunt: a)metoda inhibiției reciproce (Wolpe, 1958) - constând din asocierea unui excitant necondiționat, incompatibil cu primul. Condiționarea (instrumentaIă) poate fi realizată prin recompensă, prin forma apariției unui excitant plăcut (întărire pozitivă) sau prin punițiune (întărire negativă). b)metoda inhibiției condiționate sau a practicii negative (Dunlap, 1932; Hull, 1943) se bazează pe ipoteza conform căreia repetarea continuă a unei obișnuințe patologice poate determina dezorganizarea și stingerea acesteia. CAPITOLUL IX
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
lipsa unui ochi sau cu cataractă, maxilare prea proeminente (proxenantism superior sau inferioră, cap prea masiv, ceea ce denotă un temperament limfatic molatic. Gâtul este musculos și proporțional cu capul și cu dimensiunile corpului. Poziția lui variază În funcție de starea neuropsihică și excitanții externi; când este liniștit și merge la pas, Îl va purta În direcție orizontală, când este agitat ori atent la ceva Îl va ține În direcție oblică sau verticală. Gâtul, Împreună cu capul, joacă un rol deosebit În menținerea echilibrului, cât
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]