5,886 matches
-
posibilitatea unei variante feminine. Aceasta se va încorpora literar în personajul central feminin al Crailor... , în "floarea aspră de maidan" bucureștean care este Pena. În ciuda paradoxului aparent, ne putem întreba dacă Mateiu I. Caragiale n-ar fi fost îndreptățit să exclame, cum făcuse Flaubert în legătură cu Emma Bovary, "Pena c'est moi"? Cu atît mai mult cu cît Pena fusese înnobilată prin tragic. Căci, pînă la urmă, nu-i Pena personajul cel mai tragic și totodată cel mai nobil din opera lui
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
insolit. Deodată ca sub o putere străină de el, scăpată de sub control, l-am auzit rostind cu o hotărîre care m-a uimit: - Într-adevăr. Ce ar fi să îmi schimb itinerariul? Îmi dai răgaz să mă gîndesc? - Oh!, am exclamat însuflețită de succesul invitației făcute. Dar reacția mea după o clipă de entuziasm scăzu la o cotă neprevăzută. Părea că mi-am schimbat, pe nepregătite, planul pe care i-l prezentasem pînă atunci. Invitația făcută mă încărca cu o răspundere
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
dumneavoastră?, l-am întrebat cu o naivitate reală și deconcertantă. Lovinescu se uită la mine cu o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
întâmplări spectaculoase și, aș minți, spunând că oricând aș putea scrie un roman de succes cu subiecte luate din existența mea, cum se laudă destui. Nu am nimic cu nimeni, dar îmi vine să râd când îi aud pe mulți exclamând: - Ehe, viața mea e un roman mai ceva ca la Balzac! Păcat că nu am timp să mă ocup... Mulți mi-au spus-o direct, fără pic de jenă, dar cu părere de rău că literatura pierde imens lipsită fiind
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
de a vedea lucrurile și să-mi revizuiesc nivelul de mediocritate... La urma urmei, era posibil să fi fost mai puțin incult decât mă credeam. - Bună seara, mi-a zis Frumoasa, scuzați că vă deranjez? - Vai de mine, doamnă!, am exclamat. Dumneavoastră pe mine!? Poate eu pe dumneavoastră... (rog posteritatea să interpreteze corect ultimele patru cuvinte!) Cu ce vă pot fi de folos? - Pot să intru puțin? Mi-am scuipat discret în sân după care am zis hotărât: - Poftiți, doamnă. - Domnule
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
ani în urmă, care semăna cu dumneata". "Chiar aici", îmi spune, "am fost părăsită cu ani în urmă de un bărbat care semăna cu dumneata". "Era în amurg", îi spun. "Era cam pe seară", îmi răspunde. Atunci suntem aproape noi!" exclamăm, și plecăm aproape împreună. Locul Îmi arată curbura spatelui; Făcută anume să alunece rochia". Oftează fără să o doară: "Cu gura cânt la flaut". Și mă îndeamnă complice: Caută locul, dar să știi că e schimbător. Ieri era lobul urechii
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
traseul cunoscut, prin casă, sprijinindu-se de pereți și ghidandu-se după obiecte. Este fascinat de luminițele emise de diverse jucării: le percepe. Dorința lui cea mai mare: să meargă la grădiniță! Când aude copii sau adulți vorbind la televizor, exclama rugător: -Mami, să vină copiii la mine! Mami, să vină nenea/tânți la mine! De ce nu vin? A memorat perfect toate reclamele TV! Le reproduce imediat ce aude primul sunet! Știe deja câteva poezii și le perorează înainte să-l rogi
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
un pic atmosferă, nu știu cum să se poarte... Pe de altă parte... sunt prea singură în locul ăla, ca să pot schimba ceva... @ Lăură Radu Acest post pe care l-am scris, nu ar trebui să inspire milă, sau să îndemne cititorii să exclame “Săracă față!” Iar ceea ce “păzea” mama mea, era faptul că știa că sunt talentata și ca să fiu balerina era visul meu, nu al ei. Așa cum nu de datoria ei era să mă încurajeze să renunț. Am luat această hotărâre în
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
a copilăriei mele, robotul MG1 (stați blânzi, nicio aluzie politică). Vrea sa-l doneze arhivei comunismului de la Muzeul Țăranului Român. Cam cât de bătrân credeți că mă face chestia asta să mă simt? Destul de bătrân, încât la prima citire să exclam “Dumnezeule...Dragoș...Comunismul”, o istorie întreaga... daaa breee! minune mare! îmbătrânim... Tips: că una hârșiita de ceva anishori în domeniu, fa-mi și mie o plăcere și urmareste-ti ultimele emisiuni FĂRĂ sonor; asta o să-ți dea în timp, un
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
de ajuns, de "ciocoi nou", ca unul ce trecuse, într-o noapte, de la "coada butcei" odraslei fanariotului penultim, Ioan Caragea, Ralu, la ea "în pat", fiind, pentru aceasta, răsplătit cu "Măgura" și cu "topuzul armășiei"), Pașadia,-n chip de definiție, exclamă (erudit): "Fu un Bergami." - Or, acest Bartolomeo Bergami (sau Pergami, - care trimite indirect la Pirgu!) e cel ce provocase divorțul, scandalos, al viitoarei sale maiestăți George al IV-lea al Engliterei, de o soție care, pare-se, făcuse, dintr-un
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
citire la Casa Universitarilor, în- tr-o sală plină ochi, unui capitol din Nicoară Potcoavă, carte ce urma să apară în răstimpul aceluiași an. Lectura a fost precedată de un cuvînt introductiv, rostit de George Călinescu. ,Expresivitatea lui e orgiastică", a exclamat criticul la un moment dat, pentru ca, în clipa următoare, să adauge explicativ și complice: ,...e întinsă ca o orgă", dînd semnalul rîsetelor prin propriul său hohot, ce-i scutura îndelung rotunjimea bonomă a pîntecului. Jocul etimologic fusese o eschivă abilă
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
despre scrierile sale, Baconsky înlocuiește ,a gîndi" sau ,a imagina" cu ,a halucina". Este evident că ,halucinează" prin efecte picturale create pe calea sugestiei lirice și, cum just observă D. Micu, ,nu doar incidental". Posibil vizionar, autorul Cadavrelor în vid exclamă un sfîșietor Vae victis, este impresionat de ,piramida de cranii ce crește mereu" într-o Eternitate amară și se include, printr-un surprinzător plural al persoanei întîi, între Cadavrele neîngropate la timp. În 9 pentru eternitate, Mircea Iorgulescu atrage atenția
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
încât debordez și iată universul s-a făcut mai mic decât o boabă de mazăre un câine flămând l-ar putea da gata dintr-o înghițitură ce agonie, se plânge bărbatul (ieșind în genunchi din tavernă spre cimitir) ce agonie, exclamă femeia (și embrionul din pântecul ei recade). Te trezești din somn într-o cămașă însângerată care scâncește. Din volumul , în pregătire la Ed. Cartea Românească
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
Petre Stoica) una salută cu sunetul rămas într-o ureche tăiată cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon metafizicele mijloace de circulație se despart lăsând în urmă vâlvătăi de culori incendiind câmpuri imense de grozamă ce întâmplare penibilă exclamă veștejitele testicole pierdute în cămașa de noapte a bătrânului academician cu insignă de estet
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
compuneau corpul magic al acestei fete, și ele îi subjugau instantaneu pe bărbați!...): Cum adică la Orșova, nu pricep?! a zis ea. La Orșova, a precizat el, să trecem Dunărea, mulți fac asta. Să scăpăm din căcatul ăsta. Iha, a exclamat ea. Atât. Interjecția asta neclară a fost singurul comentariu. Dar vlăjganul de Albert a înțeles că o convinsese. N-au mai deschis subiectul. Au mers în tăcere. Între timp, tramvaiul începea să se populeze. Orice făptură de genul masculin care
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
de grec, brunet, cu nasul coroiat, arăta ca o cioară care căpătase brusc chip de om, Mein Got, Mein Got! s-a lamentat el când a auzit ce gânduri le încolțiseră în minte bieților copii, dar e primejdios, zău! a exclamat. Dar tot el s-a schimbat, a întors-o, zicând: În fond, vă dau dreptate, sunteți tineri, aveți tot viitorul în față, iar aici, în rahatul ăsta (Ana-Cristina a observat că unchiul din Timișoara caracterizase situația din țară cam în
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
înțelesul propriu, fiindcă este o victimă, cel puțin aceasta e ipostaza în care se proiectează. Victimă, în primul rînd, a unui accident dubios, dar și martira traseului parcurs pînă la el. Iar suferința înnobilează, cîtă suferință, atîta eroism! - ar putea exclama ea, prefigurînd moda retorică, și nu numai retorică, a unui timp istoric încă neivit la data scrierii și apariției romanului. Pe scurt, rece și într-un limbaj mai tehnic, ea nu este un personaj creditabil. Ioana aparține, și aparține integral
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
problematică lăuntrică, își admitea sieși odată, în jurnal intim, la vreme de război, cît de sfîșiată este între teama (perfect îndreptățită) de colonialismul sovietic, inacceptabilitatea sistemului fascist și iubirea pentru normaltiatea civilizată anglo-franceză care o marcase încă din tinerețe și exclama: "Retrăim turnul lui Babel, nu prin încurcătura limbilor, ci a sentimentelor". Este meritul durabil al generației de care vorbesc că și-a asumat curajos povara istorico-ideologică a acestor dileme majore și a reușit chiar să ajungă la limbajul unor adevăruri
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
rostită în franceză, cu vreo câteva inflexiuni de tip "vira ancora!" ș.a., de către Domnul Președinte Traian Băsescu, televizorul nostru a rămas blocat, așa că orice emisiune este cotcodăcit-titrată în limba cocoșului galic. Acest lucru l-a făcut pe prietenul Haralampy să exclame fericit: -Ay, țucu-i gura lui de Dom' Președinte, că vorovește fix ca fratele corsican când era ambasador la Anvers! Bineînțeles că a urmat momentul nostru de zăvorâre a minții... -Du-te, mamă, să te hodinești olecușoară, l-a îndemnat apoi soacră
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
citat după Haralampy) la entuziasmul general-francofon... O femeie de la periferia Bucureștiului, interpelată de un reporter tv, chiar a spus: - Președintele vorbea franțuza, da' nu o prea nimerea... (Prima Tv, emisiunea "Focus" din 29 septembrie, ora 18.00). - Câtă răutate!, a exclamat Haralampy. Aș putea să jur, a comentat el, că doamna e penelistă și delegată la întâlnirea de sâmbătă (30.09, n.d.h.) de la Cluj... Aveam dreptul să credem în intuiția prietenului? Aveam, dar privind în continuare la reportajul cu pricina, în
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
care receptează mesajele doar pe frecvențe megahertziene greu detectabile chiar și de către experimentatul său ginere Haralampy, dar și el cu bruiaje puternice, înțelege ce poate, așa că se sperie: - Saracan di mini, iară ne-aduc biteșugu' aceala la gaini ? - Of, mamă!, exclamă fiică-sa Claustrina jenată. Nu e vorba de nici un beteșug - grăiește domnu' Vadim... De ce nu ești atentă? Dinspre atelierul lui Hades se aude râsetul scrijelit al lui Aghiuță, condamnat la locul de muncă: - Iha! Iha! Hi-hi-hi! Urmat de vocea gravă
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
eroului lui Dostoievski. Sau a lui Cervantes, Don Quichotte. Ca o mănușă i-ar fi venit filosofului cu Un sentiment românesc al ființei. Despre care, Cioran, când îl vizitasem, pe vremuri, la plecare, în pragul ușii, venind vorba de Noica, exclamase râzând ca un bucureștean, haios, de absurditate: Un sentiment paraguayan al ființei! Am scris în Memoriile mele vechi, apărute. Nu știu cum, dar cred că nimeni nu a avut norocul să se afle în posesia acestei verbalități enorme a filosofului român, - cestălalt
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
nu recunoaște până ce nu are el un interes... Excelent. P-ormă, cioacele cu cine dă, lui își dă...; aiurea, da' ține!... Dar ce tot citea dumnealui acolo? Și cu bărbia îi făcui un semn spre broșurica jerpelită de lângă gamelă. A!..., exclamase el și mi-o întinse bucuros, ca un mohamedan, Coranul... Foarte frumos!, făcusem admirativ, și am citit rar, ca la tablă, la școală: "John, prin grația lui Dumnezeu, Rege al Angliei, Lord al Irlandei, Duce de Normandia și Aquitania, Baron
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
nimic. Epicul, întâmplările exterioare aproape că lipsesc, nu este vorba despre un roman istoric, în adevăratul înțeles al cuvântului, ci de un soi de eseu fictiv a cărui miză exclusivă este reconstituirea gândirii lui Ovidiu. Ovidiu c'est moi! poate exclama Marin Mincu, convins că vede lumea prin ochii marelui poet latin. Cât de verosimilă este această viziune? Fiecare cititor este liber să o judece cu mintea proprie. Ca și alte cărți de ficțiune scrise de critici literari (unele dintre romanele
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
cu ocazia protestului de la Suceava pentru retrocedarea pădurilor: - "România este un stat mafiot" Haralampy: - Așa e, părinte: gura Bisericii adevăr grăiește... De la 1 iulie, noi majorări de prețuri la benzină, gaze, țigări și alcool, ceea ce îl face pe Haralampy să exclame: -Uraaaaaa! Mai avem un pic până la UE... Poate scăpăm cu viață... Dan Voiculescu, la jurnalele de știri tv din 16.06: "Am colaborat cu securitatea așa cum au colaborat toți românii angajați la stat..." Haralampy, soacră-si: - Mami, mâine dimineață te
"Stela și cu Arșinel nu mai au umor defel" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10527_a_11852]