320 matches
-
un avocat. Avocatul ei susținea că „băiatul seamănă în mod izbitor cu domnul Ellis“, în timp ce avocatul meu a contracarat, fără prea multă tragere de inimă, la insistențele mele, că „băiatul seamănă izbitor cu un anume domn Keanu Reeves!“ (semnul de exclamare a fost ideea mea; ruina relației cu Keanu, din cauza exclamațiilor, nefiind ideea mea). Testele la care legea m-a obligat să mă supun au dovedit că eu eram tatăl copilului, însă am protestat, susținând că Jayne mă indusese în eroare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care l-am cunoscut ca prieten, Vlad cel de acum îmi apare ca rezultatul nefast al unei reușite; poate, pe undeva, l-aș putea alătura lui Nelu Arbore, cel plecat dintr-o cameră cu lut pe jos, ajuns la ceasul exclamării ,,mi-e bine!" Viitoarea mea piesă de teatru îi va cuprinde și pe ei, trebuie să le găsesc și lor un loc în construcția piesei. Acțiunea, în mare, o am deja în cap; ideea însă mi-e puțin confuză. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se pune doar întrebarea: "Îl pierd, ori nu-l pierd?" Nici o tresărire în femeia asta: frumoasă, inexpresivă și rece ca o poză. Stă în picioare, lîngă cel care a rămas așezat pe trepte, Ion al copilăriei mele, ajuns la ceasul exclamării: "Mi-e bine!", exclamare izvorîtă din tot sufletul, cu toată durerea... Abia acum înțeleg explozia lui de dimineață; tristă explozie! "Totul se plătește, Ioane! îi spun în gînd. Dar mai crunt decît orice se plătește minciuna din noi, minciuna sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Îl pierd, ori nu-l pierd?" Nici o tresărire în femeia asta: frumoasă, inexpresivă și rece ca o poză. Stă în picioare, lîngă cel care a rămas așezat pe trepte, Ion al copilăriei mele, ajuns la ceasul exclamării: "Mi-e bine!", exclamare izvorîtă din tot sufletul, cu toată durerea... Abia acum înțeleg explozia lui de dimineață; tristă explozie! "Totul se plătește, Ioane! îi spun în gînd. Dar mai crunt decît orice se plătește minciuna din noi, minciuna sentimentelor. Ai plecat din Sânzieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-o smulse, Stela lovi pe cineva În cap cu acea pancardé, strigînd „debilule, debilule!”, iar În timp ce pancarda se ridică și cédea, se puteau cîți literele albe pétrate scrise pe roșu: „SLAVĂ TRUDU”, iar la urmé era un semn de exclamare. Cuiva Îi suflé vîntul baloanele și le opri Într-un spin și-atunci s-au auzit iar Învéțétoarele care au strigat toate pe rînd „las’ cé vé prind, las’ cé vé prind, vé prind eu! ci! ci! cine! baloane! sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dacă nu contestabilă. Dacă în cărți similare cu aceasta s-a optat pentru renunțarea la repetiții, la pauzele din conversație pentru a unifica textul fără a pierde sau schimba înțelesul, în cazul nostru s-au redat toate întreruperile, semnele de exclamare, punctele de suspensie, însoțite de explicații între paranteze, de multe ori inutile. Această rigoare de neînțeles de a respecta întocmai înregistrarea și de a nu interveni îngreiează lectura și face pe alocuri greu inteligibil discursul. Există erori stridente de transcriere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
textul dat: umbrele, dulci, vară, lași. 2. Găsește cuvinte cu același înțeles pentru: a se posomorî, mânie, liniștită, se-mprăștie. 3. Scrie patru termeni din familia lexicală a cuvântului soare. 4. Explică într-un enunț ce rol are folosirea semnului exclamării în textul dat. 5. Explică în 3-5 rânduri următorul fragment extras din textul dat: E o seară liniștită, una din acele dulci seri de vară în care simți o adevărată fericire să te lași în voia visurilor. B. Limbă și
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
an. Cel puțin până în prezent a fost aproape la înălțimea exigenței mele, aceasta nu este puțin"177. Scrisorile sunt analizate cu minuțiozitate și fiecare cuvânt contează: "Mai ales numele proprii sunt importante. Ele apar înconjurate, subliniate, marcate cu semne de exclamare și întrebare, probabil ale șefilor, și deschid noi piste, noi șantiere, noi fronturi de lucru pentru acest serviciu în continuă activitate"178. Primul volum din corespondență se încheie cu o scrisoare din 6 februarie 1951, în care speranța stă alături de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
articolul Cazul Noica din Convorbiri literare (nr. 10 din 2003, reluat în revista 22 nr. 718 din același an), la care a replicat dl. Cristian Bădiliță în revista 22 nr. 717 cu Noapte bună, Constantin Noica (nu era necesar semnul exclamării?) și în care s-a înscris apoi dl. Cornea cu Noapte bună, dialog (întrebarea de mai sus rămâne valabilă) în 22 nr. 719. Nu vrem să ne exprimăm, cel puțin acum și aici, un punct de vedere propriu. Dar credem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
este mai mult decât familiar: e o captare fidelă a interjecțiilor cu care s-ar îndemna reciproc cititorii revistei, într-o sporovăială la portiță sau la o bere. Pe site-ul Click! (un titlu de revistă reprezentativ prin semnul de exclamare încorporat), o serie întreagă de mesaje invită infantil la frunzărire cu ajutorul interjecției prezentative uite: „Uite ce se distrează Michael Douglas cu fiica lui!”; „Uite cum se plânge interlopului (...)!”; „Uite cu ce bunăciune se însoară (...)!” etc. (14.02.2011). Evaluarea e
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
Acolo, împreună cu orchestra, Leonard Cohen făcea proba de sunet. Tocmai cânta, cu o ușurință și detașare pe care aveam să le descopăr și în timpul concertului, una dintre cele mai frumoase piese ale sale, "Hallelujah". Era exact cuvântul, urmat de semnul exclamării, ce încheia emailul prin care Leon Wieseltier mă anunța că-l convinsese pe Cohen să mă întâlnească. Ne deplasăm în spatele scenei, unde e organizat, printre vitrine, diplome, trofee, medalii și mingi de rugby, un fastuos bufet: observ în grabă farfurii
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
să extrapolezi izolarea ei la autism. E trist că Maria-Antoaneta a trebuit să plătească cu gîtul - contextul merită un cuvînt din al nostru Ancien Régime comunist - ,spolierea" unor generații Bourbon (parcă), dar contextul istoric i-a ridicat niște semne de exclamare și întrebare pe care ea le-a ignorat cu grație. Ceea ce, repet, nu i-a impus nimeni. Mai ales că au existat și suverane care au știut să aplece urechea. I-aș mai reproșa ceva Sofiei Coppola (regizoare, scenaristă și
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
El trăznește cele mai aiuritoare prostii cu aerul senil-buimac al pompierului care, după ce a pus focul, constată că n-are apă în cisternă. Cu alte cuvinte, el ridică probleme, dar în chiar clipa când a pus un enorm semn de exclamare frazei torețiale își dă seama că a călcat în străchini. Din acest motiv, adeseori românul-care-se-bagă-în-seamă are câte un scutier. Un fel de cascador ce imită rolul faimosului câine de pe plăcile de gramofon de altădată: his master"s voice. Un astfel
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
și le-a amintit negreșit după parcurgerea acestui exemplar, un titlu țipător tulbură șirul altfel monoton de titluri, fotografii și de pagini format mic. În bunul stil al tabloidelor naționale, dar cu mai puține culori, pe la mijlocul revistei, aflăm, cu semnul exclamării, că „Lenin a fost homosexual!”. Dovezile vin (exclusiv) sub forma unor scrisori intime despre „fundul marxist” al lui Ilici semnate de Zinoviev, viitorul șef al Cominternului, chiar în anii tulburi ai Revoluției din Octombrie, amorul fiind curmat de soția lui
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
dans stabilit în Canare. Gelu Barbu este metafora vie a dansului“, crede Nicolae Manolescu. Pe drept cuvânt... „Spune-mi Gelu și... îndreaptă umerii, îmi zice cu un zâmbet inconfundabil și... irezistibil. Spinarea unei femei frumoase e ca un semn de exclamare, nu ca un semn de întrebare. Nu? N-am răspuns, pentru că nu-mi vine să cred că bărbatul gentil care risipește femeilor din juru-i complimente nemeritate, dar prietenoase, e Gelu Barbu. Acel Gelu Barbu: unul dintre cei mai mari balerini
Agenda2004-35-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282806_a_284135]
-
perturbând cursul liniștit, rectiliniu al istoriei muzicii. Căci ele deturnează paradigmele stilistice, ajustează gustul estetic, ameliorând sau, dimpotrivă, înrăutățind forța de impact a artei sunetelor asupra însăși naturii umane. Or, cu ce putem asocia aceste muzici dacă nu cu semnul exclamării ? 15. De cele mai multe ori întrebarea este o neliniște. Iar atunci când este bine formulată, va primi un răspuns edificator. Așa și cu muzicile care pun semnul întrebării. Ele par a nu rătăci niciodată, silindu-se să convoace replici incitante întru dobândirea
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
Cornelia Ștefănescu Cu surprinderea din exclamarea lui Romain Rolland de a fi descoperit "un nou Gorki al țărilor balcanice" a pășit Panait Istrati în literatură. Face parte din biografia celor doi împrejurarea ieșită din comun a întîlnirii dintre ei și a prieteniei care a urmat acestei
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
am să trăiesc suspendat între dorința de a-mi satisface vanitățile și siguranța clară că ridicolul acestei satisfacții îmi va fi prea evident, ca să mă bucure sau să mă desnădăjduiască." (p. 299). E sfîrșitul unui nu fără punct, fără semnul exclamării. Nici calm, nici revoltat.
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
vă propun, ci un «pretext biografic» pentru atacarea unei teme care interesează și a interesat întotdeauna pe mulți, și căreia nu totdeauna Biserica - sau bisericile! - i-a dat un răspuns ultim, satisfăcător: sensul existenței! Sau filozofiile!”. Cele trei semne de exclamare puse în frază sunt o expresie, mă gândesc, a micului șoc lăuntric autoprovocat, resimțit, nu se putea altfel, de acela care, într-o clipă de semeție, își propune să elucideze inelucidabilul: problema sensului existenței. Ce să spun? Bine că totuși
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute! Splendoare! Bunătate! ~ntelepciune!” (toate cu majuscule urmate de emfatice semne de exclamare) consemnase zi de zi porniri și făptuiri inavuabile, cu intenția că ele să devină, totuși, la un moment dat, de domeniul public. (S-a tipărit până acum circa cinci la sută din conținutul lor.) Premeditarea este dedusa de Bailey din
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
aici suntem cu toții de acord. Însă următoarea observație a recenzentului necesită o explicație. Comentând coperta I, Bogdan-Alexandru Stănescu ironizează ca pe o confuzie precizarea Premiul Pulitzerpentru dramă, împodobind cuvântul dramă cu trei puncte de suspensie înainte și cinci semne de exclamare după, ca și cum drama ar fi problema, iar cartea ar fi luat alt premiu. Or, nu e vorba de premiul dat cărții acesteia: Tennessee Williams chiar a luat cândva premiul Pulitzer pentru dramă. Cât de oportun este să scoți în față
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6475_a_7800]
-
abundă nici în primele două și tocmai asta mi se pare că e problema acestui volum: scriitura e bună, dar nu relevă nici o tensiune, e aproape impersonală și asta se observă și din punctuație (nu vezi prea multe semne de exclamare sau de întrebare). Versul curge uneori atât de domol că uneori te-ar adormi dacă nu ar fi ceva imperative presărate pe ici, pe colo. Și totuși mi se pare că unele dintre highlights ale acestui volum se găsesc într-
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
și scriu cu pix, carioca sau chiar cu vopsea de ulei, de fapt ultima variantă a fost folosită o singură dată și a rămas acolo, în partea de sus a ușii scrisă citeț și apăsat: Aici locuiește un bou!" - semnul exclamării a fost o revelație, că adică, pe scară nu toți sunt mediocri ca mine. Nu exclud posibilitatea ca, pe o altă ușă, să scrie: "Aici locuiește un porc..." Doamne-ajută! - Domnule, ca să nu vă mai rețin, a continuat Doamna, vecinul meu
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
lui Eco), de aceea cartea se lasă imediat îmblînzită, simte cu cine are de-a face. Cu cealaltă mînă, în care uneori se află un pix, marchează în aer cîte un semn de punctuație, un punct sau o virgulă, o exclamare sau o întrebare. Dan C. Mihăilescu nu trișează și probabil că asta este arma lui secretă, puterea lui ascunsă. Dacă n-a auzit de vreun autor sau vreo editură o spune fără fasoane. Dacă ai citit volumul despre care îți
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
care să-ți exprimi opinia despre semnificațiile sau despre mesajul fragmentului citat din opera literară Triumful talentului de I.L. Caragiale (formularea clară/ logică a opiniei, motivarea acesteia, prin referirea la textul dat)." Urmează imediat o "Notă!" (sic, inclusiv semnul de exclamare), care atrage atenția elevilor că, "în vederea acordării punctajului pentru redactare, compunerea trebuie să se încadreze în limita de spațiu cerută". Ce poate însemna în realitate "limita de spațiu cerută" (15-20 de rînduri) cînd scrisul unuia e mărunt și îndesat, al
Caragiale „inovat” by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7238_a_8563]