337 matches
-
el..." (I.L. Caragiale) și se află într-o relație de interdependență cu funcția de comunicare. Alte caracteristici formale având rolul de a marca participarea afectivă a vorbitorului la enunț: persoana I a pronumelui personal și/ sau a verbului, intonația interogativă/exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
adulație, peiorativă). Funcția conativă are ca marcatori gramaticali persoana a II-a (la pronume și la verb). Dintre moduri, imperativul reprezintă expresia gramaticală a funcției conative, iar dintre categoriile gramaticale ale substantivului se utilizează cazul vocativ. La nivelul discursului, intonația exclamativă/interogativă este specifică enunțurilor a căror funcție primordială este centrată pe receptor. Iată un exemplu oferit de DSL "Ascultă-mă! De ce nu mă crezi?" (Mihaela Mancaș, în DSL, 2005: 225). Nevoia spirituală își găsește expresia proprie de la un individ la
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
persoana a II-a a pronumelui personal și a verbului, de cazul vocativ al substantivului/ pronumelui personal și/ sau de utilizarea modului imperativ al verbului din limba română. Sunt utilizate mărcile suprasegmentale ale enunțului centrat pe receptor, dintre care intonația exclamativă/ interogativă (Privește-l! De ce nu îl vizitezi?). Aici intervin însă și alți factori decât aceia de natură fonetico-fonologică și gramaticală. Două sunt nivelurile la care funcția persuasivă poate fi activată: la nivelul conținutului semantic al mesajului și la nivel cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
formată de ani, pe care am trăito eu? (M. Sorescu) Exclamația retorică se concretizează ca enunț sau serie de enunțuri ce contrastează în contextul stilistic prin intensitatea sentimentelor pe care le exprimă. Mărcile subiectivității și ale afectivității sunt interjecțiile, construcțiile exclamative (cu indici ai superlativului, de cele mai multe ori), intonația specifică: Lumina ce largă e! / Albastru ce crud! (L. Blaga); ȘTEFAN: Oh! pădure tânără!... (B. Șt. Delavrancea); Tu nu ești om, Lică, ci diavol! (I. Slavici) Invocația retorică este figura de stil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Vorbirea directă a persona jelor este marcată subiectiv, afectiv și stilistic prin prezența indicilor lexicogramaticali ai persoanelor I și a IIa, a substantivelor și adjectivelor în cazul vocativ, a verbelor la imperativ, prin mărci afective exprimate prin interjecții sau adverbe exclamative, prin delimitarea sintactică a discursului naratorului de vorbirea personajelor (propoziții principale independente, având frecvent statut de incidentale), prin utilizarea dialogului și monologului și a unor registre stilistice variate. Medierea naratorială se realizează prin prezența verbelor dicendi (a zice, a spune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de despărțirea fugitivă de Irina, de mo mentul plecării și de rezumarea existenței agitate la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită de îndelung așteptata călătorie. Această mare fericire este motivată apoi prin evocarea copilăriei, al cărei ideal a fost Parisul, prin detalierea unor proiecții imaginare ale acestei metropole, devenită spațiu diegetic al unor nescrise încă romane. Întreaga secvență are
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
30 de puncte) (Camil Petrescu, Act venețian) 1. sinonim neologic: cinstit - onest; a îndura - a suporta 2. Izolând interjecția de restul enunțului, primul semn al exclamării are rolul de a marca intonația ascendentă specifică. Semnul al doilea evidențiază sfârșitul enunțului exclamativ, reliefând implicarea afectivă a locutorului/conotând dezamăgirea, frustrarea. 3. Acest tânăr este fiul meu. (substantiv); Era prea tânăr pentru a înțelege totul. (adjectiv) 4. adresare directă: substantive în cazul vocativ (Signor Proveditore); verbe la persoana a II a: ești, nai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
RN INTONAȚIE. Prin intonație se înțeleg variațiile de intensitate cu care se rostesc unele cuvinte sau grupuri de cuvinte din interiorul unui enunț. Ea dă o anumită curbă melodică frazei și transmite informații în legătură cu tipul de enunț (declarativ, interogativ sau exclamativ) ori în legătură cu starea afectivă, cu atitudinea și intențiile vorbitorului. Constituind unul dintre aspectele prozodiei, intonația este asimilată, într-o manieră imprecisă, melodiei sau modulației enunțului oral, fiind apreciată chiar ca un element fondator al acestuia, dar de nivel suprasegmental, căci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o funcție distinctivă și este specifică fiecărei limbi. Astfel, în română, intonația enunțiativă este marcată printr-un ton descendent spre sfîrșitul enunțului (Mă duc din nou.), cea interogativă are de obicei un ton ascendent (Mă duc din nou?), iar cea exclamativă are o curbă descendentă pronunțată (Mă duc din nou!). Problema intonației se pune în cazul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i conversațional și, uneori, a celui narativ
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Brumaru, Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea, București, 1995; Victor Stoica, Memorii, Iași, 1998, 87-92; Simion, Fragmente, III, 177-188; Radu Sorescu, Petre Țuțea. Viața și opera, București, 1999; ed. Craiova, 2003; Alex. Ștefănescu, Gândirea exclamativă, RL, 2000, 7; Cassian Maria Spiridon, Petre Țuțea și primirea certitudinii, CL, 2000, 6, 7; Constantin Albuț, Metafizica absolutului la Petre Țuțea, Iași, 2000; Răzvan Codrescu, De la Eminescu la Petre Țuțea, București, 2000, 213-224; Vasile C. Nechita, Petre Țuțea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
interferențe și reverberații, de provocare la metamorfoză. Balul, carnavalul, dansul, performanțele saltimbancului sau Îndemînarea jucătorilor de orice fel apar ca manifestări ale aceleiași vitalități sărbătorești, Înscriindu-se, la nivelul discursului liric, Într-o serie a ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului. Atît În reprezentările eului cît și În cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „SÎngele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul În os”, „Strîns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „GÎnd Încordat ca un mușchi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
caracterizarea acestei lumi a sărbătorii ca - după formularea lui Bahtin - „Împărăție utopică a comuniunii, libertății, egalității și abundenței”. Iar dacă urmărim „logica” internă a viziunii lui Voronca, remarcăm că, pe de o parte, există la el acea disponibilitate a Întîmpinării exclamative, euforice a lumii, plăcerea de a descoperi și identifica În ceea ce se vede Însemnele unei atari „comuniuni, libertăți, egalități și abundențe”, și - pe de altă parte - impulsul de a interveni În ordinea stagnantă a realului, În sensul dinamizării, „deschiderii”, transformării
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oricum am descrie un anume eveniment, avem în final aceeași poveste. Dar lingvistul Labov nu se poate opri să nu comenteze că există o diferență stilistică între a relata tern un eveniment dramatic și a-l colora cu o propoziție (exclamativă) de genul: „În viața mea nu m-am rugat atît de fierbinte!” Apare acum întrebarea dacă aceste evaluări să fie exterioare acțiunii sau să aparțină secvenței de acțiuni. Labov optează pentru comentarii interioare, care ar evita paternalismul auctorial. Dar și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează și cele relatate este una de coordonare între egali, așadar paratactică. O consecință a acestui fapt este aceea că anumite construcții în Discursul Direct, „viguros paratactice” precum imperativele și exclamativele, rezistă încorporării în format Discurs Indirect. Așadar, atunci cînd d-l Brown încearcă whiskey-ul: - Să mă ajute Dumnezeu, spuse el zîmbind, sînt ordinele doctorului. Este greu să desprindem o alternativă DI plauzibilă la: ? Se lamentă zîmbind că s-ar cădea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
agită. Prolixă este drama în cinci acte, în versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
28 Propoziția nu se adresează numai rațiunii, ci și afectivității. Unele propoziții au latura informativă pe primul plan, altele, latura expresivității. De altfel, latura expresivă ocupă primul plan nu numai în propozițiile artistice, ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este P” ori „aRb
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
este P” ori „aRb”, structura întrebării nu poate fi decât ori „S este ?" ori "S?P", dacă întrebarea vizează un autoraport, sau „?Rb”, „a?b” și „aR?” daca întrebarea se refera la un etero-raport. La fel, ceea ce comunica o propoziție exclamativă de tipul „Ce frumos e cerul !”, nu e în primul rând judecata, ci admirația. Structura unei propoziții exclamativa este ori „S ! P” . ori „a ! b”. Latura afectivă a propoziției își găsește însă deplina realizare în propozițiile artistice, care uzează de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
vizează un autoraport, sau „?Rb”, „a?b” și „aR?” daca întrebarea se refera la un etero-raport. La fel, ceea ce comunica o propoziție exclamativă de tipul „Ce frumos e cerul !”, nu e în primul rând judecata, ci admirația. Structura unei propoziții exclamativa este ori „S ! P” . ori „a ! b”. Latura afectivă a propoziției își găsește însă deplina realizare în propozițiile artistice, care uzează de metaforă. Astfel, în vreme ce, într-o judecată de esență, subiectul indică un individual căruia predicatul îi dezvăluie generalul, într-
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
efect desprinderea de clișeele literare care duceau la banalizarea anumitor teme, motive, structuri expresive. Ceea ce devine laitmotiv într-un text precum Biliard nu va fi o structură metaforică evidentă (deși textul nu duce lipsă de astfel de secvențe), ci elemente exclamative, emotive sau conative lipsite de un adaos poetic ("Frumos e jocul de biliard!", " Hai să jucăm biliard!", "Haideți la biliard!"). Gesturile par naturale, făcând parte din firescul existenței, sincopa se produce în cazul asocierii termenilor "îmi iau capul și-l
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu știu care, nu știu cine, nu știu ce), substituie nehotărâte din seria oricine, orice, oricare (îi voi da (ori)ce va dori; să vină (ori)cine vrea) sau intră în combinații lexicale cu semnificație indefinită: transportu, trenu, avionu, cu ce au venit (38). În structuri exclamative negative ( Cine nu l-a vizitat!; Ce nu i-a spus!; Câte nu i-a arătat!,), pronumele hibride au valoarea unui cuantificator indefinit (multă lume, toată lumea; multe lucruri, de toate). Interogativele parțiale negative retorice construite cu indicativul (Cine nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
interogative 18 în IVLRA: Tipul întrebării CE DE CE19 CINE CARE CÂT CE FEL DE Întrebare propriu-zisă 128 35 30 27 8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1 - Valoare exclamativă 13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat de de ce; vezi și nota 19); între numărul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
considerabil mai mic decât al fiecărui alt tip în parte și decât al tuturor tipurilor în ansamblu; numărul ocurențelor fiecărui pronume în alte tipuri de întrebări decât în cele propriu-zise este direct proporțional cu numărul ocurențelor în întrebările propriu-zise; valoarea exclamativă apare doar la pronumele ce21, nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai multe explicații: ce cunoaște atât realizări pronominale, cât și adjectivale; cu cele două realizări poate ocupa numeroase poziții sintactice (subiect, nume predicativ
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cvasisinonimie cu care și ce fel de (ce carte/care carte?; ce om este el/ce fel de om este el?); are utilizări discursive multiple (întrebări propriu-zise, întrebări retorice, legătură discursivă, întrebări ecou, întrebări pro-frază, întrebări metadiscursive, întrebări ritualice, valoare exclamativă). 7.2. Analiza calitativă Sub aspect funcțional, unitățile din ambele clase prezintă o slăbire a rolului de mărci structurale, specifice subordonării relative, respectiv interogativității. Produse în ciuda regulilor normative, fenomenele sintactico-semantice în care este antrenat frecvent relativul (vezi supra, 1) îi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
impun interlocutorului obligația de a răspunde sau care îi lasă posibilitatea de a evita un răspuns precis: aserțiuni care urmăresc să declanșeze o reacție/un răspuns din partea interlocutorului; aserțiuni urmate de întrebări de confirmare (nu-i așa?; da?; nu?); structuri exclamative care exprimă mirarea, dubiul, curiozitatea, determinându-l pe interlocutor să-și continue discursul cu detalii suplimentare; folosirea frecventă a semnalelor fatice (îhmm, mmm), care lasă vorbitorului posibilitatea de a aduce informație suplimentară în universul de discurs fără a-i fi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
datorită utilizărilor de graniță (pronominale/adverbiale) cu care apare. 20 O clasificare a întrebărilor în GALR II: 31 ș.u. 21 Nu au fost inventariate aici unitățile cu valoare adjectivală și adverbială, ci doar cele cu valoare pronominală. Pentru valoarea exclamativă a pronumelui ce am avut în vedere enunțuri de tipul: A: io m-am fript de prea multe ori↓ B: CE te-ai fript tu mă↓ CE te-ai fript↓ tu tu ce A: am o experiență bogată. ((zîmbește)) (IVLRA
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]