287 matches
-
și emit, în ritmuri din ce în ce mai susținute, volume monografice și sinteze doctorale, așa cum au făcut Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Antonio Patraș, Angelo Mitchievici, Bogdan Crețu ori Alexandra Tomiță, devine cumva îndreptățit regretul matur al celui care și-a deturnat vocația către exclusivismul prizei directe. Pe care a ajuns s-o practice - sfântă putere de muncă! - zilnic. În atari condiții, panoramarea evenimentelor culturale curente din rubrica Viață literară a "Ideilor în dialog" are, dacă luăm în calcul frecvența revistei, o curată aparență de
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
Miroslav Krle�a, Gustav Klimt, Egon Schiele, indiferent de limba pe care o vorbeau în familie. Cartierul în care se petrece o bună parte din acțiunea romanului se numește, ironic, "Bosnia". Dincolo de amestecul de etnii, nu există acolo nimic din exclusivismul etnic, și potențialul exploziv care au făcut renumele micului stat desprins din fosta Iugoslavie: "Bosnia era un cartier liniștit, plin de verdeață, cu cinematograf și biserică la doi pași de Cimitirul Bunavestire. Oamenii se cunoșteau între ei și se salutau
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
caracteristică sigură a postmodernismului, trebuie s-o delimitam cît mai nuanțat cu putință de tendințele similare manifestate în decadentism și în modernism. Ce ne îndreptățește să afirmăm în trecere că liberalismul ar fi un apanaj al postmodernismului? E aici un exclusivism straniu. Nici relația necesară, organică, stabilită între postmodernism și democrație nu e pertinenta (din cauza aceluiași exclusivism). Prin ce texte, luări de poziții etc. ar putea fi considerați (cum crede Mircea Cărtărescu) autori precum Habermas ori George Steiner niște postmoderni? Dar
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
manifestate în decadentism și în modernism. Ce ne îndreptățește să afirmăm în trecere că liberalismul ar fi un apanaj al postmodernismului? E aici un exclusivism straniu. Nici relația necesară, organică, stabilită între postmodernism și democrație nu e pertinenta (din cauza aceluiași exclusivism). Prin ce texte, luări de poziții etc. ar putea fi considerați (cum crede Mircea Cărtărescu) autori precum Habermas ori George Steiner niște postmoderni? Dar profesorii și criticii de la Yale, un Harold Bloom sau un Geffrey Hartman? Alte rezerve aș fi
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
și radicală. Dintre opiniile sale politice, cel mai ciudat sună astăzi cele despre situația evreilor. Caragiale nu credea în 1900 în probabilitatea unei reușite a mișcării sioniste, pentru că "nu e acum vremea de a se fonda națiuni" (p. 98). Condamnă "exclusivismul evreilor" și propune ca soluție "complecta lor fuzionare cu celelalte popoare, renunțând cu desăvârșire la solidaritatea lor internațională" (p. 100). Îl neliniștește faptul că "ura contra evreilor e la noi foarte mare" (p. 105). Acest "antisemitism acut" (p. 107) aparținea
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
de Sinteze - în care se regăsesc autori ca Tolstoi ori Dostoievski - și cel intitulat Legături abolite, universuri insondabile aduc puternice garanții în acest sens. Problema pe care o identifică Toma Pavel aici nu e nici pe departe realismul romanului, ci exclusivismul realismului în modul de a concepe genul romanesc. În alte vorbe, nu atât datul istoric, cât constructul tipologic. E unul singur dintre răspunsurile posibile la două întrebări necesare. Cum de într-o lucrare atât de - cu un termen drag lui
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
iată ultima treaptă sau cea dintîi dacă vreți și cea în care se împlinesc final toate celelalte trepte ale înțelegerii omenești șs.a., I.F.ț". în fața fanatismelor (de care și valorile înseși se fac vinovate, prin "această primejdioasă toană a exclusivismului") care au bîntuit "cel mai simplist, cel mai inchizitorial secol" (citatul face parte dintr-un articol publicat în 1937), literatura este și ea vinovată: de izolare, într-un elitism păgubos, în urma căruia "setea de valori a oamenilor medii se satisface
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
a publicului german cu un mare scriitor ce vine pe filiera unei tradiții specifice, reprezintă prin excelență mediul social românesc, impunând o perspectivă etno-psihologică (Wundt din Psihologia popoarelor este primul reper teoretic invocat, deși nu e urmat cu obstinație și exclusivism). Autorul monografiei (destinate, din păcate, unui circuit universitar închis) adoptă o structură cuminte și previzibilă a lucrării, pe compartimentele operei. Biografia și genealogia lui I. L. Caragiale sunt fugitiv înfățișate. Urmează o foarte scurtă perspectivă istorică, aproape hilară prin laconism ("urmărind
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
Bisericii Ortodoxe, dar ferindu-se să accepte că aceasta ar putea deveni națională. Liberalii îl susțin pe patriarh, iar liderii UDMR cred că nu e cazul că B.O.R. să devină biserică națională, pentru a nu se ajunge la exclusivism. Opoziția în schimb a mers în întregime de partea patriarhului. Evident că în aceste condiții e cu putință că Guvernul care oricum nu se bucură de prea mare popularitate să intre într-o criză de credibilitate care i-ar putea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17617_a_18942]
-
către toate celelalte servicii având numere formate din 3 și 4 cifre sunt taxate normal. Marius Horescu Automobile Lancia l Prin rețeaua „AutoItalia” După autoturismele și utilitarele ușoare Fiat, autoturismele Alfa Romeo, Maserati și automobilele Lancia, exemple de design și exclusivism italian, vor putea fi cumpărate direct, din această primăvară, prin rețeaua importatorului „AutoItalia”. Cu o istorie ce depășește un veac, Lancia este în continuare fidelă misiunii sale, atentă la nevoile specifice fiecărui tip de utilizator - așa au luat naștere multifuncționala
Agenda2005-03-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283280_a_284609]
-
culmina în 1948 cu cele ale lui Ion Vitner, "Critica criticii" (1949), ca și cele de mai tîrziu, împotriva romanelor "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru", își au originea în "Răspîntia" lui I. Ludo. Grosolănia de limbaj, disprețul față de valorile intelectului, exclusivismul dur, ura energică față de valorile și de spiritul culturii române, care caracterizează articolele scrise de I. Ludo sub protecția katiușelor, vor trece în bagajul curent al criticilor literari autorizați". Suprarealiștilor (în bloc, căci ne aflăm la un pas de conceptul
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
Crăiuțu, este o carte care demonstrează virtuțile abordării politice din această perspectivă a terțului inclus. Conceptul central al studiului elaborat de profesorul american de origine română este cel de înțelepciune practică. El se opune rigidității dogmatice a politicienilor, dar și exclusivismului moral al filozofilor implicați în treburile cetății sau comentatori ai fenomenului politic. Pe urmele lui Aristotel, Aurelian Crăiuțu face un portret al politicianului moderat, pătruns de spiritul înțelepciunii practice: "El calculează în mod judicios, surprinde și cuprinde totul, înaintînd cu
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
un Grenouille (din Parfumul): colecționează mirosuri („Cheala”, eleva, Ninia) într-o strategie psihotică de anulare a inocenței. Dar fără a avea nimic genial sau artistic, afară de egocentrismele sexuale. Cu toate acestea, Dan Coman construiește un personaj cu totul în afara inocenței. Exclusivismul tendențios este o capcană pentru cititorul neantrenat, o pânză de păianjen sigură pentru căutătorii de circumstanțe atenuante. Este interesant cum Dan Coman introduce tușe livrești la granițe suprarealiste: Ninia pare a fi transpunerea Laurei, infirma din Menajeria de sticlă, căci
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
câteva decenii. Un tragicomic - nu-i așa? - silențiu lugubru! Mai mult ca niciodată acum, Reichmann se dovedește greu de fixat în tabloul poeziei postbelice de la noi. De la volumele din 1969 (Geraldine) și 1971 (Acceptarea inițială), apărute într-o perioadă a exclusivismului estetic autoimpus, au trecut destui ani. În care verdictele lui Ion Negoițescu sau Florin Manolescu - ca să-i numim pe comentatorii exacți - s-au dovedit valide, însă, prin forța evenimentelor, cu bătaie scurtă, specifică, de altfel, recenziei săptămânale. Cu atât mai
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
editeze într-un volum autonom, e și el, până la urmă, o asemenea risipire monahală, cu gând diacronic ascuns, a vocației de prozator. Mulți pun faptul pe seama umorilor personale, avându-și poate dreptatea lor, dar omițând să chestioneze, măcar en passant, exclusivismul metodologic. Cum de țâfna lui Agopian rămâne apatică în situația cărților care nu au nici în clin, nici în mânecă cu un raționament de tip istoric ? Mă îndoiesc că, bunăoară, complicata lui mecanică demolatoare nu s-ar lăsa pusă în
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
că cei doi s-au îndrăgostit de aceeași femeie apare astfel la rîndul lui înscris în astre, deoarece se vede că legătura dintre ei devenise profundă pe toate planurile. Din păcate, în loc s-o iubească amîndoi, armonios, pe Natalia Negru, exclusivismul erotic al secolului al XIX-lea și-a spus cuvîntul, iar fericitul cuplu Iosif - Anghel s-a destrămat. Tot în astre, în schimb, pare înscris sfîrșitul poveștii. Văzînd, îngrozit, cît de mult rău i-a făcut lui Iosif luîndu-i iubita
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
să ceară, pe o pagină din jurnalul său, suprimarea spiritului teoretic, devenit, vai, "una din marile calamități ale lumii moderne". Criticul "artist" n-are de ce prețui tezele generale, e dreptul lui să le suspecteze și să le conteste. Dar tot exclusivism se cheamă, o intoleranță cel puțin ciudată de la un om cu o așa largă deschidere teoretică. Lucian Raicu, preocupat în permanență de miracolul creativității, glosează sârguincios despre ceea ce el numește "practica scrisului", căutând semnificația existențială, experiența și mobilul operei. Criticul
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
în valori ar fi transmisă constant de la vîrf. Cu atît mai mult cu cît există destui asemenea oameni, care merită să fie scoși în față, în toate îndeletnicirile. Din păcate, la noi există o nesănătoasă politică de partid, care copiază exclusivismul răposatului PCR și care, de 13 ani încoace, se face că nu-i observă pe cei care nu sînt "cu noi sau cu ai noștri". Oamenii de valoare independenți sau care nu acceptă să-și ofere serviciile decît în calitate de tehnocrați
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că el sancționează, cu melancolie și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o abordare mai detaliată și un tip de analiză care să privească și dincolo de țarcul grațios al purei contemplații artistice.
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
abandonul unei imagini generale, atît prin pluralitatea lor concurențială, cît mai cu seamă prin pedanteria unor clasificări, împărțiri și subîmpărțiri scolastice, oțioase: Senzația de sterilitate a comentariului, cea de exercițiu gratuit s-a desprins atunci cînd acesta s-a abandonat exclusivismului metodologic, tendinței de a lărgi și Ťelucidať mereu alte detalii, în cele din urmă nesemnificative, resorturi formale decupate, izolate de un corp la care nu se mai puteau raporta. Pe canale ascunse, încă mai funcționa refuzul pozitivist de a privi
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
ca și cum, ferindu-se să fie patetic, alege o ținută sobră de joasă temperatură descriptivă, din cauza căreia pare o natură delicată fără înclinație spre stridențele focoase. Cultural însă, Ciprian Măceșaru trăiește cu un ton peste pragul mediu de viață, îmbrățișînd optica exclusivismului cultural, fiind încredințat că împlinirea omului nu e posibilă în afara umanismului. Călătoriile întreprinse în țară sau în Europa, de la Bistrița, București, Sîngeorz sau Cîmpina, pînă la Barcelona, Madrid sau Atena, îi dau ocazia unor minuțioase notații livrești, a căror amănunțime
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
și fără nici cea mai palidă prejudecată. Privind lucrurile ca un profesionist cu un îndelungat exercițiu și cu o solidă formație intelectuală, ea nu a căzut niciodată, așa cum ni se întîmplă multora, de nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
ci descinde dintr-o mai veche nedumerire personală, o nedumerire avînd în subsidiar aceeași simpatie față de lumea medicilor pe care o are și domnul Mihail Mihailide. Întîi de toate, un dicționar al scriitorilor cu pregătire medicală e un act de exclusivism cultural. El dovedește o mentalitate de castă în accepția nobilă a expresiei: orgoliul apartenenței la o breaslă aparte, una înzestrată cu conștiința elitei pe care o reprezintă. Și pe bună dreptate, căci tagma medicilor are hram elitar. Începînd cu anii
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
a săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci și lupta de clasă, spiritul revoluționar și caracterul eroic al unei victorii politice. Realismul socialist atenuează unele din schematismele și tezismele rigide, ofensive, agresive, ale proletcultismului inițial, le maschează: exclusivismul proletar se împacă, într-un mod mai tolerant, cu țăranii cooperatori și intelectualii angajați în sfera mai încăpătoare a poporului; lupta de clasă este depășită după cucerirea deplină a puterii. Realismul socialist orientează literatura (și celelalte arte) spre realitățile construcției
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această confuzie eșuează cei care de fapt nu sînt nicăieri. Cînd spre limbajele tradiționale se îndreaptă mințile inerte, incapabile de a trăi cu suplețe spiritul timpului, tradiționalismul devine dogmă, argument pentru susținerea exclusivismelor și lozincă derizorie, după cum bascularea în neconvențional și în experimentul delirant doar din incapacitatea de a percepe și de a exprima o idee articulată devine, la rîndul ei, cam același lucru. Orașul și artistul Orașul nu este doar un sat
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]