2,080 matches
-
în stările de hiperhidratare severă; • glucoză hipertonă 50 % - 50 ml tamponată cu insulină (10 UI) administrată în perfuzie rapidă (60 de minute) pe cateter venos central - preferată în stările de hiperhidratare; • furosemid: 120-240 mg IV (6-12 fiole!) - pentru a crește excreția urinară de potasiu; se utilizează în absența hipotensiunii/a hipovolemiei. b) Edemul pulmonar acut (EPA) reprezintă o complicație severă, îndeosebi în condiții de oligoanurie și lipsă de răspuns la tratamentul diuretic. Cauza EPA este reprezentată întotdeauna de hiperhidratare, cordul putând
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
amploarea glomerulosclerozei. Adaptarea funcțională la reducerea nefronică Fibroza renală progresivă a fost investigată în numeroase studii experimentale - de ex. la șobolanii cu nefrectomie subtotală (5/6 din masa renală). Nefronii restanți se vor adapta în vederea menținerii homeostaziei mediului intern, privind excreția de apă, de electroliți și de substanțe azotate: subiecții cu o reducere a masei de nefroni de până la 25 % din valoarea normală rămân asimptomatici și sunt încă capabili de a excreta apa și sarea. Această capacitate de adaptare este valabilă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a reabsorbției apei; în stadiul avansat (5) al BCR, orice supraîncărcare hidrică va depăși capacitatea de diluție și va determina hiperhidratare însoțită de hiponatremie; invers, o reducere a aportului hidric poate duce la deshidratare; Diminuarea reabsorbției de sodiu permite menținerea excreției de sodiu cu toată reducerea sarcinii filtrate. Excreția fracțională de sodiu (normal 0,5 - 1 %) poate atinge 25 %. Restricția sodată nu trebuie să fie severă; aceasta se justifică doar prin existența unui sindrom edematos sau a HTA. Această capacitate de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
BCR, orice supraîncărcare hidrică va depăși capacitatea de diluție și va determina hiperhidratare însoțită de hiponatremie; invers, o reducere a aportului hidric poate duce la deshidratare; Diminuarea reabsorbției de sodiu permite menținerea excreției de sodiu cu toată reducerea sarcinii filtrate. Excreția fracțională de sodiu (normal 0,5 - 1 %) poate atinge 25 %. Restricția sodată nu trebuie să fie severă; aceasta se justifică doar prin existența unui sindrom edematos sau a HTA. Această capacitate de adaptare poate fi depășită în caz de aport
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pacienților cu afecțiuni glomerulare sau interstițiale). Ca urmare, screening-ul este esențial pentru detectarea precoce a BCR. Așa cum am arătat anterior, ghidul KDOQI a definit cinci stadii ale bolii renale cronice în funcție de nivelul ratei filtrării glomerulare (RFG) și de prezența unei excreții urinare crescute de albumină, definită ca microalbuminurie (30-300 mg/24h) sau macroalbuminurie/proteinurie (>300 mg/24h) (Tabelul I). Subiecții care prezintă risc crescut de BCR progresivă și boală cardiovasculară sau DZ pot fi detectați prin screening-ul microalbuminuriei/proteinuriei (vezi capitolul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
adaptarea reabsorbției de sodiu în tubul proximal la variația sarcinii filtrate. Astfel, o creștere a DFG se va însoți de o creștere a reabsorbției tubulare proximale de sodiu și invers. Aceasta permite amortizarea variațiilor filtrării glomerulare și menținerea constantă a excreției fracționale de sodiu. c. Retrocontrolul tubulo-glomerular: detectarea de către celulele maculei densa a aparatului juxtaglomerular a creșterii concentrație de NaCl în lumenul tubular va conduce la un retrocontrol negativ asupra filtrării glomerulare din același nefron (diminuarea DFG prin vasoconstricția arteriolei aferente
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în atriul drept (dar și în ventriculul drept și vasele pulmonare) sunt sensibili la modificări mici în umplerea atrială și venoasă. Activarea receptorilor de volum prin creșterea umplerii atriale au un dublu efect: (1) eliberarea factorului natriuretic atrial care promovează excreția renală de sodiu și (2) inhibiția tonusului simpatic, ceea ce induce la natriureză din cauza diminuării secreției de renină și a reabsorbției tubulare sodate; stimularea acestor receptori inhibă, de asemenea, eliberarea de ADH, ceea ce duce la creșterea diurezei. Efecte inverse sunt observate
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
creșterea DFG și a sarcinii sodate filtrate; are acțiune inhibitoare directă asupra reabsorbției sodate în tubul proximal și tubul colector medular. Are efect inhibitor asupra eliberării de renină, ADH și aldosteron. • Prostaglandinele și bradikininele au acțiune vasodilatatoare renală și induc excreția de sodiu și apă. PGE2 cresc excreția de sodiu prin creșterea cantității de sodiu filtrate și inhibiția transportului de sodiu în porțiunea ascendentă a ansei Henle și la nivelul tubului colector. PGE2 cresc excreția de apă prin antagonizarea ADH. Sistemul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
are acțiune inhibitoare directă asupra reabsorbției sodate în tubul proximal și tubul colector medular. Are efect inhibitor asupra eliberării de renină, ADH și aldosteron. • Prostaglandinele și bradikininele au acțiune vasodilatatoare renală și induc excreția de sodiu și apă. PGE2 cresc excreția de sodiu prin creșterea cantității de sodiu filtrate și inhibiția transportului de sodiu în porțiunea ascendentă a ansei Henle și la nivelul tubului colector. PGE2 cresc excreția de apă prin antagonizarea ADH. Sistemul nervos simpatic, sistemul renină-angiotensină-aldosteron, peptidul natriuretic atrial
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
au acțiune vasodilatatoare renală și induc excreția de sodiu și apă. PGE2 cresc excreția de sodiu prin creșterea cantității de sodiu filtrate și inhibiția transportului de sodiu în porțiunea ascendentă a ansei Henle și la nivelul tubului colector. PGE2 cresc excreția de apă prin antagonizarea ADH. Sistemul nervos simpatic, sistemul renină-angiotensină-aldosteron, peptidul natriuretic atrial și vasopresina reprezintă cele patru sisteme principale reglatorii care își adaptează activitatea lor ca răspuns la modificările volumului fluidelor din organism. Aceste schimbări în activitatea lor mediază
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ADH. Sistemul nervos simpatic, sistemul renină-angiotensină-aldosteron, peptidul natriuretic atrial și vasopresina reprezintă cele patru sisteme principale reglatorii care își adaptează activitatea lor ca răspuns la modificările volumului fluidelor din organism. Aceste schimbări în activitatea lor mediază efectele volumului fluidelor asupra excreției urinare de sodiu. 16.1.3. Osmolaritate/osmolalitate și tonicitate Osmolalitatea este determinată de concentrația totală de solviți într-un compartiment lichidian. Principalii solviți ai fluidului extracelular sunt sodiul, glucoza și ureea. Osmolaritatea este identică în sectoarele intra și extracelulare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
15 și 22 %. 17.1. Definiție Hiponatremia este definită printr-o concentrație a sodiului plasmatic mai mică de 135 mEq/l; tulburarea devine manifestă clinic la valori sub 130 mEq/l. în majoritatea cazurilor hiponatremia este cauzată de o insuficientă excreție renală de apă, în prezența aportului continuu de apă. Hiponatremia cu hipoosmolalitate plasmatică < 280 mOsmol/ Kg apă este asociată cu hiperhidratarea celulară, ca urmare a deplasării apei din sectorul extracelular spre celule. Dacă hiponatremia se dezvoltă rapid, apar simptome severe
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care antrenează hipovolemia, concentrația sodiului urinar este > 20 mEq/l. în orice situații clinice asociate cu pierderi renale sau extrarenale de apă și sodiu, când volumul intravascular scade suficient, se eliberează vasopresina. Dacă se asociază cu aport excesiv de apă, limitarea excreției renale de apă va fi urmată de retenție de apă și hiponatremie. Folosirea diureticelor este una din cele mai obișnuite cauze de hiponatremie hipovolemică asociată cu sodiu urinar crescut. Unii pacienți, în special cei care folosesc diuretice tiazidice pot dezvolta
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care folosesc diuretice tiazidice pot dezvolta hiponatremie severă și simptomatică. în plus, hipokaliemia asociată diureticelor poate crește eliberarea de vasopresină, probabil prin modificarea sensibilității osmoreceptorilor. Hipokaliemia poate duce la intrarea sodiului în celule pentru menținerea echilibrului osmotic. Diureticele tiazidice afectează excreția renală de apă prin blocarea abilității rinichiului de a produce o urină diluată. Hiponatremia poate fi severă dacă aportul de solviți este mic sau aportul de apă este mare. Diureticele tiazidice sunt contraindicate la toți pacienții cu hiponatremie, inclusiv la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
polichistică renală, și mai rar glomerulonefritele, pot duce la pierdere de sare. Majoritatea acestor pacienți prezintă o insuficiență renală moderată spre severă. 2. Hiponatremia euvolemică reprezintă formă cea mai obișnuită (35 %) din hiponatremiile întâlnite la pacienți spitalizați și rezultă din: • excreția renală insuficientă de apă; • în prezența aportului continuu de apă. Incapacitatea de excreție a apei libere (cauza cea mai comună a hiponatremiei), poate să apară în următoarele condiții: • sindromul de secreție inadecvată de ADH (SIADH); • diuretice; • hipotiroidism; • deficiența în glucocorticoizi
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acestor pacienți prezintă o insuficiență renală moderată spre severă. 2. Hiponatremia euvolemică reprezintă formă cea mai obișnuită (35 %) din hiponatremiile întâlnite la pacienți spitalizați și rezultă din: • excreția renală insuficientă de apă; • în prezența aportului continuu de apă. Incapacitatea de excreție a apei libere (cauza cea mai comună a hiponatremiei), poate să apară în următoarele condiții: • sindromul de secreție inadecvată de ADH (SIADH); • diuretice; • hipotiroidism; • deficiența în glucocorticoizi; • droguri; • stări emoționale, durere; • insuficiența respiratorie; • respirație în presiune pozitivă; • polidipsie primară. Sindromul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
l/zi și poate apare hiponatremia, chiar dacă urina eliminată este maximal diluată. Scăderea marcată a aportului de solviți combinat cu aport crescut de apă (dieta cu pâine și ceai și consumul excesiv de bere) Pacienții vârstnici prezintă o abilitate diminuată în excreția excesului de apă și pot dezvolta hiponatremie la o dietă cu o cantitate redusă de solviți (aport redus de proteine și NaCl). Diagnosticul poate fi făcut prin anamneză corectă privind conținutul dietei și măsurarea excreției osmolale în urina din 24
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prezintă o abilitate diminuată în excreția excesului de apă și pot dezvolta hiponatremie la o dietă cu o cantitate redusă de solviți (aport redus de proteine și NaCl). Diagnosticul poate fi făcut prin anamneză corectă privind conținutul dietei și măsurarea excreției osmolale în urina din 24 h, care este redusă în aceste cazuri. Excreția osmolală normală în urina din 24 h este de aproximativ 600-900 mOsmol/ 24h. Hiponatremia se corectează dacă cantitatea de solviți din dietă este crescută prin creșterea proteinelor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
la o dietă cu o cantitate redusă de solviți (aport redus de proteine și NaCl). Diagnosticul poate fi făcut prin anamneză corectă privind conținutul dietei și măsurarea excreției osmolale în urina din 24 h, care este redusă în aceste cazuri. Excreția osmolală normală în urina din 24 h este de aproximativ 600-900 mOsmol/ 24h. Hiponatremia se corectează dacă cantitatea de solviți din dietă este crescută prin creșterea proteinelor și a NaCl și prin scăderea aportului de apă. Hiponatremia care apare la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
apa în organism. Edemul este prezent constant. Elementul comun este scăderea volumului intravascular „eficace” care stimulează eliberarea de vasopresină, ducând la retenția de apă, în ciuda creșterii globale de sodiu și apă. Ca și în alte cauze de hiponatremie cu hipotonicitate, excreția insuficientă de apă la nivel renal, acompaniată de aport continuu de apă este motiv de hiponatremie. Edemele rezultă dintr-un defect de excreție a sodiului. Pacienții hiponatremici cu stări edematoase au o retenție renală anormală atât pentru sodiu (producând supraîncărcare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
apă, în ciuda creșterii globale de sodiu și apă. Ca și în alte cauze de hiponatremie cu hipotonicitate, excreția insuficientă de apă la nivel renal, acompaniată de aport continuu de apă este motiv de hiponatremie. Edemele rezultă dintr-un defect de excreție a sodiului. Pacienții hiponatremici cu stări edematoase au o retenție renală anormală atât pentru sodiu (producând supraîncărcare volemică extracelulară și edeme), cât și pentru apă (producând hiponatremie). în stările edematoase, concentrația sodiului urinar este frecvent scăzută (< 10 mEq/l) deoarece
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pacienți care au un factor de risc pentru hiponatremie. Fluidele hipotonice trebuie oprite imediat. Hiponatremia la vârstnici Este tulburarea electrolitică cea mai frecventă la pacienții vârstnici (peste ¼ din pacienții vârstnici spitalizați). Mecanismele ce pot fi implicate sunt: capacitatea scăzută de excreție a apei, intoxicația cu apă în condițiile terapiei cu diuretice, secreția crescută de ADH. Incidența hiponatremiei la vârstnicii tratați cu diuretice este mai mare la femei. La această anomalie contribuie: depleția de volum, depleția de potasiu, inhibiția abilității de diluție
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cardiacă fiind cauza obișnuită a acestei tulburări. Hiponatremia euvolemică poate fi decelată la pacienții vârstnici, care pot prezenta valori crescute ale ADH în plasmă, în absența stimulilor recunoscuți pentru secreția de ADH. Prezența nivelului crescut de ADH, împreună cu inabilitatea de excreție a apei libere, explică susceptibilitatea acestor pacienți în numeroase situații, în particular postoperator, în prezența administrării de narcotice și a unor cantități mari de lichide hipotonice intravenos. Medicația antidepresivă crește riscul de hiponatremie. CSW (cerebral salt waisting) este un sindrom
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ținând cont de: statusul volemic al pacientului; gradul hiponatremiei; severitatea simptomelor; durata instalării hipoosmolalității. Obiectivele tratamentului hiponatremiei: - corectarea atentă a concentrației sodiului seric față de normal; - corectarea oricărei perturbări în volumul fluidelor extracelulare; - decelarea și tratarea cauzei care a dus la excreția renală deficitară de apă. Cantitatea de apă în exces este estimată după formula: Apa în exces = 60 % G × [(Natremia /140) - 1] Excesul de apă liberă poate fi cuantificat mai precis utilizând conceptul de clearance al apei libere (Chen și col
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
restricție de apă (300-400 ml/zi), alături de tratamentul afecțiunii de fond (ciroza hepatică, insuficiența cardiacă). La aceasta se adaugă restricția sodată și diureticele de ansă (furosemid, acid etacrinic, bumetanid, administrate iv) pentru îndepărtarea edemelor. Demeclociclina (derivat de tetraciclină) poate crește excreția de apă liberă prin antagonizarea parțială a acțiunii ADH. Epurația extrarenală este uneori necesară în caz de hiponatremie cu edeme și insuficiență renală importantă. Diureticele tiazidice sunt contraindicate la toți pacienții cu hiponatremie, chiar și la cei cu stări edematoase
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]