767 matches
-
care antrenează gîndirea blagiana în contextul european al chestiunii este Ioana Em. Petrescu 3. Regretată exegetă demonstrează disponibilitatea spiritului blagian de a fi conexat unor remarcabile direcții ale spiritului european, altele decît cele indicate ferm de chiar opera lui. Centrul exegetic al capitolului „Despre metaforă”, din lucrarea citată a Ioanei Em. Petrescu, e constituit de apropierile pozițiilor teoretice ale lui Lucian Blaga și Paul Ricoeur, în definirea metaforei. Argumentele Ioanei Em. Petrescu sînt oferite de cele două studii: Geneză metaforei (Lucian
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
abisale din Domnul Goe. În accepția autorului, vocabula Goe nu e un simplu prenume, ci acronimul latinescului ego, amănunt care pledează pentru egocentrismul și egoismul care s-au adunat în sinele mititelui băietan pus pe pozne. De aici încolo, delirul exegetic se declanșează în voie: „Prin nume, Goe își pune pecetea definitivă pe universul banal, meschin în care evoluează și căruia tinde să-i devină centru. Ar mai fi de adăugat aci că fondatorul existențialismului, filosoful danez Sören Kierkegaard, descriind în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
gen. Și mă feresc nu numai pentru că, în sine, demersul lui Mircea Cărtărescu păstrează o amprentă personală care-l face neînseriabil, ci și pentru că, în ciuda dimensiunilor (506 pagini), Postmodernismul românesc pare să aibă oroare de proiectele (fie ele și strict exegetice) cu o oricât de vagă tentă autoritară: „Această grandomanie irațională, dublată de nerenunțarea la sistemul birocrației de partid, la economia centralizată și la controlul polițienesc al populației, a creat de fapt numai o falsă modernizare, de fațadă, cu consecințe care
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
artist și creație, la credințaspaimă că omul ar putea fi doar întâmplătorul vehicul prin care vorbește o realitate metafizică. Important e, însă, ce transmite piesa muzicală, dincolo de speculațiile criticilor și de opiniile compozitorului interpret. Greil Marcus transformă într-un pretext exegetic un cântec de-o stranietate apăsătoare. Fascinația sexualității și a jocurilor de noroc, ambele la fel de interzise, fac parte din universul inițiatic al adolescentului care a avut curajul să treacă bariera vieții cotidiene. Tabuurile sunt încălcate prin căderea în transă, indusă
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
a te elibera sau a interpune, inconștient, o barieră. Înseamnă a lichida un raport. Orice carte constituie o încheiere, o lichidare. Și nu numai o carte, chiar un simplu articol." (p. 33) Prin urmare, gînduri surprinse sub forma unor insule exegetice, acesta e conținutul cărții. Dar, concentrat și lapidar, volumul are adecvare la obiect, și asta nu doar în virtutea culturii teologice pe care o posedă Dan Ciachir, dar mai ales grație empatiei care îl leagă de Nae Ionescu. Pentru a cîta
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
de competență profesorală, nu ai voie să te pronunți decît asupra acelor opere pe care le-ai citit de-a dreptul la sursă, nu prin intermediari și nici prin comentatori de propagandă. Contează întîlnirea personală cu un autor, nu șabloanele exegetice care se vehiculează pe seama lui. Din acest motiv, un gînditor nu e un colportor de clișee în vogă, ci pronunțatorul unor intuiții la care a ajuns de unul singur. De aceea, cel mai greu în filozofie e să nu fii
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
Cioran, interpretările pot aduce vreun cîstig operei. Ele nu fac decît să tulbure o melodie pentru a cărei ascultare nu e nevoie de comentarii însoțitoare. Din acest motiv, la două decenii de la moarte, posteritatea lui Cioran e îndeosebi ingrată, maculatura exegetică care amenință să-i îngroape opera crescînd tot mai mult, în vreme ce, calitativ, revărsarea grafomană ce-i înconjoară numele seamănă cu ploaia măruntă a textelor strepezite. Nu cred să existe pedeapsă mai mare pentru Cioran decît aceea de a avea parte
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
ranchiună. De la încrîncenarea răzbunătoare a lui Lucien Goldman, care l-a monitorizat pe Cioran timp 30 de ani la Paris pe motiv de recrudescență legionară, și pînă la sclifoseala isterică a Martei Petreu, autoarea celei mai amuzante mostre de diletantism exegetic (a se vedea „Un trecut deocheat sau Schimbarea la față a României"), galeria comentatorilor care îl schimonosesc pe Cioran e redutabilă. În fond, valoarea eseistului se măsoară după cîte capete s-au coalizat pentru a-l urî împreună. Dar cum
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
specialiști români în materie de istorie a Centrului PEN din Serbia - poate să îl identifice în Predrag Pallvestra (p. 244), cosemnatar al unei adrese din 1992, pe criticul și istoricul literar sârb Predrag Palavestra? Cum s-ar putea, oare, valorifica exegetic asemenea referințe greșite? Păcat că bunele intenții nu țin loc, în alcătuirea unei ediții, de acribie și, mai ales, de cunoașterea și întrebuințarea criteriilor științifice. Marin Sorescu în Documente (sic!) și Scrisori (sic!) inedite rămâne doar o promisiune neonorată și
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
definește spațiul dramaturgic al ultimelor decenii în România, simultan, impunându- se decisiv în spațiul francofon. Dramaturgul practică o scriitură captivantă, aparent excentrică, învăluitoare, ale cărei mecanisme se cer dezvăluite. Demersul de față își are originea în contextualizările oferite de «etichetele» exegetice puse în circulație în ultimii ani.” Acesta este scopul lucrării cu titlu atât de ademenitor. Daniela Magiaru recitește opera autorului, alunecând între granițele fragile ale unui stil clar definit și, totuși, schimbător ca un nisip în mișcare, încercând să demonstreze
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
rămân „materie de bază pentru studiu în școlile unde se formează viitorii pianiști”. Aspectul livresc, deloc schematic, impune o ordine evidentă privind organizarea planului de acțiune în această carte. Ordinea în gândire, ordinea în acțiune, în formulare, dau claritate demersului exegetic. O primă secțiune este închinată momentelor vieții, o alta este dedicată creației. Autoarea nu-și propune realizarea analizei de text. Referirile cu caracter pianistic, pedagogic sunt prezente. Să nu uităm, Lavinia Coman este, la noi, unul dintre puținii pedagogi ai
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic - tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker - devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia - ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
reviste de avangardă (2007), și Avangarda românească și complexul periferiei (2007) sondează mai adânc decât ne-au obișnuit superficialii publiciști din contingentul lui Cernat. Acum însă, la a treia carte, a venit momentul să discutăm și despre defectele acestei rețete exegetice. Cel care-a lansat marota punctelor din oficiu e, la rândul lui, un important beneficiar al acestora. (Nu vreau să speculez mai mult și să spun că sintagma însăși se datorează în realitate unei autoscopii, deși Cernat aplică aici metoda
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
său emblematic, Moș Nichifor, "autoritatea nediscutabilă în materie de viață și gândire țărănească"2), cu totul deosebit de psihologia burghezului, a orășeanului sau a artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza Făt-frumos din lacrimă și semnificarea optimă a termenului de "poveste"3). Iarăși este evocat Creangă, alături de Alecsandri și Eminescu, atunci când Iorga focalizează
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
loc, într-o capodoperă de humor, limba cea mai comică posibilă în care un singur cuvânt pus bine e de ajuns ca să producă impresia dorită de dânsul, cu schimonosirea ce trebuie adusă realității pentru a deveni ridiculă"11). Întreg demersul exegetic tinde spre o atare concluzie: "rezumat al chipului de a fi al țeranului român", Creangă e un "original", un "fatalist", cu idealul "în trecut", fiind "trăit mai aproape de popor". Astfel, prima cercetare a operei humuleșteanului deschide câteva piste importante de
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din latina clasică, / în dialectul vulgar al unei mierle" (ibidem). Ori se prezintă printr-o (pseudo)admirație de sine, prins în vîrtejul conceptual al practicii exegetice: „Mă recitesc, sunt, iată, - / atît de deștept și de inventiv, - / ce de ars combinatoria, / ce de subtilă hermeneutică, / ce de construcție, de-construcție!" (Ba se mai poate). Se află în atari versuri nu doar nota Geometrie" care „făcuse unei recunoașteri
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
atunci, la ce bun să pierd vremea cu balastul pompat isteric de editurile pentru care criza pare să nu existe? Asta nu înseamnă că m-am autoexclus definitiv din rândurile criticilor literari. Ce mă plictisește e cronica literară, nu exercițiul exegetic în sine. Marele avantaj e că de când nu mai „cronicăresc” am fost capabil să scriu mai multe cărți cu cap și cu coadă decât mi-aș fi imaginat c-aș fi în stare. Pentru că, da, cronica literară e cronofagă. Ai
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
exemple adiacente și fără a apela disperat la jargonul profesional. Este motivul pentru care, descrisă în primele pagini ale Celor mai frumoase poezii, aventura lui spirituală sună atât de convingător. Spre deosebire de celelalte studii introductive despre care am vorbit, cu merite exegetice mai mari sau mai mici, aceasta are darul de a populariza (adică de a face accesibil) în sens înalt. Le-am reluat pe toate pentru episodul precedent al cronicii mele ca să fiu sigur că nu greșesc. Dacă vreunul dintre ele
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
conectate la social, iar grilele de lectură oferite de exegeți și teoreticieni precum I. P Culianu, M. Bahtin, formaliștii ruși, E. Coșeriu, V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea instrumentală. Reunind toate aceste fire interpretative diverse într-un arsenal exegetic prestigios, cu acțiune concertată, autorul participă la revolta împotriva „marilor povestiri” doctrinare ale secolului trecut (marxism, psihanaliză, structuralism), cu „insuportabila lor trufie metodologică” (p. 340). Apelând deci la teorii privind mitanaliza, polisistemul, revendicarea secundarului, cultura populară a râsului, de-canonizarea
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
l-au ocolit. Mircea Cărtărescu se rezumă să-l citeze alături de Ion Iovan și Mircea Ciobanu ca autor de „scrieri bizare”. În monumentala sa Istorie critică, Nicolae Manolescu îl ignoră complet. Abia în ultimii ani se constată un oarecare interes exegetic față de prozele sale, prin abordările lui Ion Manolescu ori Andreea Grinea. Urmărit de Securitate, Monciu- Sudinski devine eroul unei operații în care demența ideologică și grotescul coexistă. Un punct dramatic în operațiunea de supraveghere a scriitorului îl constituie cel al
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
a unei simple cronologii (vorba vine „simple”: ea este, în realizarea Roxanei Sorescu, o autentică schiță monografică). În al doilea rând, aș semnala faptul că, spre deosebire de ediția din 1978, imperativul repunerii în circulație a scriitorului a fost substituit de cel exegetic. Considerând, pe bună dreptate, că există o diferență sensibilă între antumele și postumele lui Fundoianu, ediția de față a separat poemele publicate în periodice, dar neincluse în volumul Priveliști (1922), de cele rămase în manuscris, care vor vedea lumina tiparului
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
mijloc e acel imbold de compensație prin care, intuind că nu ai ceva de spus, acoperi carența gîndurilor proprii printr-o conștiinciozitate de sobol cărturăresc. Cazul Constantinei Raveca Buleu e din această speță: a scris un volum de o acribie exegetică dusă la extrem, care impune prin amănunțimea cunoștințelor și prin voința de a fi exhaustivă. Luată în sine, tema lucrării are o însemnătate dincolo de îndoieli: feluritele ipostaze ale puterii în secolul al XIX-lea. Și cum puterea e polisemantică, fețele
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
n-a mai apucat să le cunoască decît parțial. Spre deosebire de acest tip de receptare, aceea propriu-zis postumă, începînd cu jumătatea deceniului al șaselea, i-a mistificat și desfigurat treptat profilul, transformîndu-se pînă la urmă într-un fel de plată cofetărie exegetică. Cu atît mai mult cu cît această receptare postumă a răsturnat din pornire centrul de greutate al creației sebastianice, trecînd, fie cu precauție, fie cu superficialitate, peste partea prozastică și eseistică, pentru a-i scoate în față dramaturgia, adică partea
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
a scris textele, o circumstanță atenuantă i se poate găsi: e perioada în care tînărul cercetător nu intrase în posesia acelei metode de cercetare pe care mai tîrziu, în Gnozele dualiste ale Occidentului, avea s-o pună la temelia efortului exegetic. Așa se face că, în anii ‘70, înzestrarea lui Culianu nu atinsese forma coaptă a unei minți în stare a se exprima cu voce proprie. Îi lipsea orizontul de interpretare, adică fundalul menit a da coerență gîndurilor, de aici senzația
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
de mîntuire. Culianu e doctrinar în sens laic, fără predilecții profetice și fără apetit pentru gînduri inspirate. Un intelectual onest căruia îi lipsește nebunia unei ipoteze care să rupă pecețile domeniului, singularizîndu- l. Reacția cititorului la o astfel de proză exegetică e după natura intimă a fiecăruia: fără o minimă afinitate cu universul mitologiilor, cartea descurajează prin gratuitatea eterică a subiectelor atinse, de aceea unui ochi dornic de impresii concrete volumul i se va părea croit dintr-un eter descărnat, care
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]