767 matches
-
LXXXIII (Despre 83 de probleme diferite), scrisă către 396, este o culegere de chestiuni pe care i le-au spus monahii din Tagaste și din Hippo-Regius în conferințele sau întreținerile dinainte de episcopat. Ele se referă la probleme filosofice, dogmatice sau exegetice; De divertis quaestionibus al Simplicianum(Despre diferite probleme), scrisă în 397, în două cărți, pentru a răspunde diferitelor probleme puse de episcopul de Milan în legătură cu Epistola către Romani (c. I) și cărțile Regilor (c. a II-a). Cartea întâi este
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Despre Geneză contra maniheilor), 388-389; De vera religione (Despre adevărata religie); De utilitate credenti (Despre folosul credinței); De duabus animabus (Despre cele două suflete), 392; Acta sau disputatio contra Fortunatum manichaeum (Faptele sau discuția contra maniheului Fortunat), 394. D. Opere exegetice: De doctrina christiana ( Despre învățătura creștină). Fericitului Augustin, în anul 397, scrie Despre doctrina creștină (primele două cărți), iar între 426427 mai adaugă două. Cartea întâi este o introducere în care se stabilește rolul muncii intelectuale în viața creștină. Augustin
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
a scris-o, ce cuprinde, notează greșelile și face îndreptările de rigoare. Interesul teologic al scrierii este subsumat interesului ei cultural-documentar. Gândirea augustiniană ni se dezvăluie în devenirea ei fascinantă. G. Opera oratorică Cuprinde aproximativ 800 de omilii, inclusiv cele exegetice la Ioan, cele mai multe dintre ele fiind tahigrafiate. Predica augustiniană este mai abstractă, mai speculativă. H. Corespondența Corespondența Fericitului Augustin cuprinde o colecție de 270 de scrisori, dintre care 47 îi sunt adresate lui, 6 unor prieteni, unele scrisori au un
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
oamenilor despre care citim în acele cărți, învăluite și ascunse cum sunt veșmintele trupești, nu se cuvin explicate și arătate spre a fi înțelese, ci trebuie doar acceptate așa cum sună cuvintele”. Fericitul Augustin prezintă interpretările Sfintei Scripturi date de școlile exegetice din Alexandria și Antiohia. „Cât privește utilitatea însăși a sensului ascuns, valoarea lui în a ațâța dragostea de adevăr și în a scutura lâncezeala plictiselii trebuie dovedită unor astfel de oameni prin proprie experiență: ori de câte ori ceea ce le este la îndemână
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
La fel stau lucrurile în Repere critice, unde textele sunt animate de același spirit pozitivist. Alegându-și drept criteriu „modul cum s-a privit critica pe ea însăși”, comentatorul realizează o clasificare sistematică a criticii contemporane, identificând patru modalități: „critica exegetică” (Dinu Pillat, Eugen Simion, Ion Bălu, Ov. S. Crohmălniceanu, Mihai Gafița), „critica eseistică” (Alexandru Paleologu, Nicolae Balotă, Alexandru George, Paul Georgescu), „critica empirică” (Mihai Ungheanu, Cornel Regman, Valeriu Cristea) și „critica creatoare” (Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu). E drept că talentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
drum prin cele paisprezece studii consacrate în cartea sa lui Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Costache Negruzzi, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Mateiu I. Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. În pofida excelenței exegetice, a mult apreciatului său spirit analitic, de reală finețe, concluziile la care ajunge exegetul sunt mai mult decât îndoielnice. A vedea în Neagoe Basarab un precursor al barocului, hombre secreto, cu un veac înaintea lui Baltasar Gracián, în Cantemir un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
al lui William Faulkner și înaintaș al unor Michel Butor, Nathalie Sarraute sau Umberto Eco, făcând din Patul lui Procust „cu anticipație o opera aperta și, în același timp, primul exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate aceste alegații și tentative exegetice atât de neașteptate prin caracterul lor insolit suferă, cel puțin prin forma lor, de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
1976) uzează de conceptul „natură sintetizatoare”, folosit în cazul lui Eminescu (și apoi și al celorlalți mari clasici). „Nucleul emblematic” al sintezei înfăptuite de Creangă stă în hazul de necaz și în istețime, în competiție homerică cu prostia. Alte contribuții exegetice se referă la cultura și filosofia povestitorului, la aspectul de bildungsroman al unor narațiuni, la metafora (centrală) a drumului și la motivul lumii ca spectacol, la lirism și la romantismul subiacent al întregii opere. Unele afirmații sunt excesive și extravagante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
al înaltei culturi elenice<footnote Bruno H. Vanderberghe, Saint Jean Chrysostome et la Parole de Dieu, Les Editions de Cerf, 29, Paris, 1961, p. 12. footnote>. Dar Antiohia ne mai este evocată și de marea școală teologică de aici: școala exegetică al cărei cel mai mare doctor a fost Sfântul Ioan Gură de Aur. Ioan era fiul unor oameni care au strălucit prin noblețe<footnote Paladie, Dialogul istoric al lui Paladie, Episcopul de Helenopolis, cu diaconul Teodor al Romei, cap. V
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
comentariul analitic și demersul hermeneutic este reconfirmată. Structurarea și compoziția sunt în linii mari asemănătoare și în Brațul de la Lepanto (2003), unde regruparea tematică interferează cu cea întemeiată pe periodizarea istorico-literară; astfel, o secțiune intitulată Cercul lui Făt-Frumos include contribuții exegetice referitoare la operele lui Ion Creangă, Ioan Slavici, Mateiu I Caragiale, Mihail Sadoveanu, H. Bonciu, Gib I. Mihăescu, G. Călinescu, altundeva sunt investigate poezia contemporană a autenticismului neinhibat și a tragismului existențial, dar și „proza în costum postmodern”. Cartea se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
maghiar. De altfel, a tradus și din scrierile lui Asztalos István și ale altor poeți maghiari. Câteva prefețe la ediții din scrierile lui Emil Isac, ale Anișoarei Odeanu (o preferință a criticului), Nicolae Prelipceanu, Camil Petrescu ș.a. întregesc o activitate exegetică notabilă în deceniile al șaptelea și al optulea, dar inaptă să se impună în posteritate. SCRIERI: Opinii despre poezie, București, 1965; Oglinzi paralele, București, 1967; Prezențe poetice, București, 1968; Destine și valori, Cluj-Napoca, 1974. Ediții: Anișoara Odeanu, Noaptea creației, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
semnifică salvarea, dar nu o cauzează. Critica maniheană vizează așa-numitele anomalii și inconsecvențe ale 90 91 textului, datorate remanierilor scriptorilor. Pentru a fi considerat veritabil, fiecare verset trebuie supus unei interpretări originate în textele lui Pavel, având ca autorități exegetice esențiale pe Iisus, Pavel și propriul lor conducător, Mani. Adimantes, unul dintre conducătorii maniheeni, formulează câteva reguli practice de interpretare: 1. Orice scriptor are o manieră de a gândi și o intenție proprie; 2. Autorul ce nu a fost martor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
admirație sau dispreț, compasiune sau iritare, dar niciodată indiferență. Fiindcă publicul român cunoaște încă foarte puțin despre opera marelui romantic englez (sabotata sistematic în perioada comunistă) și, mai ales, pentru că vizionarul excentric nu a beneficiat decât rar de un tratament exegetic sistematic în străinătate și foarte rar la noi în țară, am decis să vă ofer, în rândurile ce compun volumul pe care tocmai l-ați deschis, o introducere în poetica lui William Blake 2. Oare aserțiunile de tipul celei citate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
primordială: "The Eternals said: What is this? Death / Urizen is a clod of clay" (E: 74). Polemică în turbionul căreia sunt atrași Urizen și Los dezvăluie conflictul acut dintre ego și eul creator. În acest sens, cel mai util instrument exegetic este oferit de dialectica lui Geoffrey H. Hartman, care postulează distincția dintre eul exterior și cel interior. Criticul plasează în opoziție eul comun și eul romantic, observând că "eul romantic se manifestă în chip nostalgic atunci când s-au pierdut siguranță
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1802, devin o formă mentis a întregii opere. 4.1. Prolegomena. Traducerea ideilor în metafore Cu toate ca poezia lui Blake este suficient de didactica pentru a permite micul meu exercițiu de matematică literară, nu rezidă în intenția mea să trasez scheme exegetice cu instrumentele unei algebre a semnelor. Procesul pe care-l implică traducerea ideilor în metafore este unul esențialmente conștient, în pofida argumentelor blakeene de subordonare a voinței eului creator unei autorități transcendente. Susțin că există o evoluție constantă în scriitura lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Thames, Los builded Golgonooza" (E: 203)204. Am oferit o interpretare primară a orașului Golgonooza în secțiunea a treia a studiului de față, atunci când am tratat paradoxul viziunii și polaritatea spațiotemporală. A venit însă momentul să furnizez câteva detalii exegetice suplimentare. Precum observa și Damon, în Jerusalem, Blake descrie minuțios cele patru porți către ansamblul împătrit de spații vizionare, reprezentat, respectiv, de Eden, de Lumea Generării, de Beulah și de Ulro (1988, p. 165). Fiindcă interpretez Golgonooza în termenii transformării
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
continuă pe care le înregistrează ființă umană în Jerusalem ne confirmă faptul că, în concepția lui Blake, antropicul dobândește o prezență atât materială, cât și spirituală, constituind, astfel, legătura dintre macrocosmos și microcosmos. Am ajuns, astfel, la capătul întreprinderii mele exegetice. După prezentarea celor patru niveluri vizionare, așa cum se ipostaziază acestea în contextul operei literare a lui Blake, nu-mi rămâne decât să formulez câteva rânduri conclusive, menite să sintetizeze eforturile mele interpretative. Concluzie Într-o scrisoare către Dr. Trusler, datata
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Premisa fundamentală a acestei cărți a fost aceea că poetica lui Blake este, in esenta, un sistem nesistematic. Ferber are dreptate să afirme că "efectul pe care [Blake] îl are asupra cititorilor de astăzi, chiar și la capătul tuturor tentativelor exegetice de a-l lega de tradiții familiare, începe cu o impresie clară că el nu seamănă cu nimeni altcineva. Faptul că idiosincrasiile sale vor rezista la orice metodă comparatista [...] nu este, totuși, un motiv de a da înapoi din fața acesteia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
din Germania, o lucrare recent apărută la noi, Romantismul german și englez (2004), este semnată de Mihai A. Stroe. Deși ambițioasă, cercetarea este foarte inegala și bizar concepută, rămânând tributara unor manierisme inspirate de critică arhetipala, peste care, din prudență exegetica, voi trece tacit. 51 În epoca în care trăim, laică și rațională, relativ puțini intelectuali ar fi dispuși, cel puțin în Occident, să accepte existența unor fenomene supranaturale și încă mai puțini ar admite că, fie și dacă aceste fenomene
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a lui Ioan (In epistolam primam Iohannis). Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 36, 1954 (R. Willems); BA 71-73B, 1977-1993 (M.-F. Berrouard); NBA 24, 1968 (intr. și index A. Vita, trad. și note E. Gandolfo și G. Maderini). O altă operă exegetică este cea care examinează Predica de pe munte a Domnului (De sermone Domini in monte). Ulterior, pentru a răspunde mai ales unor exigențe didactice, Augustin reia Explicarea Facerii, dar de data aceasta în litera ei (De Genesi ad litteram), apoi o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un conflict care în cazul teologului din Stridon depășește uneori limitele dezbaterii senine: o întîmplare neplăcută ce va fi în parte compensată de prietenia începută în acei ani cu Paulinus de Nola, chiar dacă limitată la un schimb de scrisori. Activitatea exegetică din această perioadă se face simțită și atunci cînd Augustin reia polemica împotriva maniheului Adimantus (Contra Adimantum): în acest tratat explică, printr-o confruntare de texte, aparentele contradicții dintre Vechiul și Noul Testament (Adimantus fusese unul dintre cei mai importanți discipoli
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă, numirea ca episcop vicar, în 395, și în același an, după moartea lui Valeriu, înscăunarea ca episcop titular la Hippona. Urmează, în 397, un important tratat exegetic, compus din două cărți dedicate Diverselor întrebări ale lui Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum). După cum am mai spus, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sînt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratat de exegeză, ci de a îndemna pe orice creștin să facă eforturi ca să înțeleagă textul sacru. Din această obligație derivă, în al doilea rînd, necesitatea de a-l explica altora; și dacă Augustin însuși a arătat, în scrierile sale exegetice, cum trebuie înțeles, acum el consideră că trebuie să arate și cum trebuie explicat; trebuie însușită știința exegezei lui signum și a lui res, care se obține prin citirea textelor biblice. Firește, trebuie stabilit care dintre ele sînt autentice, și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cartea sa Explicarea Facerii, contra maniheilor: copilăria timpurie, copilăria, adolescența, tinerețea, trecerea spre bătrînețe, bătrînețea și pacea finală; această schemă, propusă de Pizzolato, are avantajul de a depăși contradicția, despre care vom vorbi imediat, dintre partea autobiografică și cea exegetică). în ansamblu, opera pare scrisă cam dezordonat, pentru că exigențele lui Augustin, în ceea ce privește alcătuirea povestirii, nu corespundeau cu ale noastre, și noi am fi vrut să citim mai mult în legătură cu anumite subiecte (el însuși recunoaște adesea că a omis cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rudibus: G. Madec); CSEL 25, 1, 1891 (De utilitate credendi; De duabus animabus; Contra Adimantum; Contra epistulam fundamenti; Contra Faustum: I. Zycha); 25, 2, 1892 (De natura boni: I. Zycha); 43, 1904 (De consensu Evangelistarum: F. Weihrich). 8. Marile tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu numai, a fost scrisă cea mai importantă lucrare de exegeză a lui Augustin, Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la interpretarea alegorică și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]