2,392 matches
-
unul dintre cei mai importanți eseiști români, cu opțiuni clare pentru occidentalism, ridicîndu-se, deschis, împotriva autohtonismului păgubitor. Mai sînt, vezi bine, si hazarduri nefericite aducătoare de mari împliniri creatoare. Repet, cartea d-lui Alexandru Săndulescu e un volum remarcabil de exegeze literare. Al. Săndulescu, Constelații literare. Editură Minerva, 1998.
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
care a apărut ci datorită extraordinarei înrîuriri a Bibliei tradusă în elina. În altă parte, referindu-se la prietenia să cu Gală Galaction și articolele acestuia despre poetul Iacob Groper, observă cu umor adînc "verva evreului e comentariul. Geniul lui, exegeza". Și n-am spațiul necesar pentru a releva alte opinii, reflectînd bogăția de idei a celuia care, din 1914, va deveni adeptul filosofului - tot evreu - Chestov. Ideea alcătuirii acestei ediții (pe care a realizat-o împreună cu dl Remus Zâstroiu) a
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
poate prea apăsat, Portarul (Eduard Marinescu). "Zgomotul și furia" tulbură sensurile și capacitatea de a emite judecați. Autorii spectacolului nu acuză și nu condamnă: Macbeth și iubita lui soție nu sunt niște titani malefici, ci doar oameni care fac rău. Exegeza shakespeareană a observat că dintre toate tragediile, Macbeth este cea mai scurtă. Nu numai pentru că are cele mai puține versuri, ci și pentru că timpul acțiunii este accelerat. an ziua an care Macbeth ănvinge pe câmpul de luptă, regele al ănaltă
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
la mai bine de o jumătate de veac de la moartea criticului, multe dintreideile sale ni se par surprinzător de actuale. Cartea Valentinei Marin Curticeanu, apărută an colecția "Excellens" a Editurii Univers, completează seria studiilor dedicate criticului, alăturându-se, ăn vastă exegeza lovinesciană, unor lucrări mai vechi, unele de referință, semnate de Ion Negoitescu, Eugen Simion, Florin Mihăilescu, Alexandru George, Mircea Martin sau Alexandru Sasu. Destinată an primul rând tinerilor studioși - elevi și studenți - aceasta noua lectură a operei lovinesciene ași propune
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
și stilului. Autoarea alătura expunerii sale și un corpus documentar, care cuprinde o schiță bio-bibliografică, o antologie de texte lovinesciene (atent selectate, ăn concordanță cu structura eseului și situându-se, ăntr-un fel, ăn prelungirea lui) și câteva decupaje din amplă exegeza lovinesciană. Această nouă lectură a operei lui Lovinescu reușește să depășească an multe privințe limitele unui demers didactic, "procustian" prin excelență, si incită, fără doar și poate, la reluarea și adâncirea lecturii, prin numeroasele interogații pe care le lansează și
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
de aici să circule. La această aș adaugă imediat că practicarea istoriei literare prin mari intermitențe a contribuit, cu siguranță și ea, la acest inexistent ecou de presă și de public. De curând, autorul nostru și-a adunat studiile și exegezele an volum, pe care l-a intitulat modest și alb Scriitori, cărți, reviste, purtând date an limitele deceniului optzeci (cel mai extins studiu, despre Viața Românească an perioada interbelică, fiind din 1989). Dar am găsit și succinte dar dense exegeze
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
exegezele an volum, pe care l-a intitulat modest și alb Scriitori, cărți, reviste, purtând date an limitele deceniului optzeci (cel mai extins studiu, despre Viața Românească an perioada interbelică, fiind din 1989). Dar am găsit și succinte dar dense exegeze din anii nouăzeci. Recitite sau citite ăntre coperțile volumului, unele dintre aceste studii capătă brusc relevanță, dovedind finețe analitică, informare și riguros spirit critic. Vetustețea e, aici, o prezență rară și nesemnificativă. Că dl. Leonte se dovedește a fi, ăn
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
an perioada interbelică. E, nu e exagerat să notez, piesa de rezistență a volumului. Aici dl. Liviu Leonte ași da măsură convingătoare a capacității sale de analist al unei perioade a importanței, publicații literar-culturale. Am citit an câteva rânduri, pentru exegezele mele, acest segment din istoria revistei ieșene și pot depune mărturie, ăn cunoștință de cauză, că studiul e atent, judicios și, de aceea, bun. S-ar cuveni, ca de acum ănainte (pentru că, până acum, a rămas neștiut ăntre paginile vreunei
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
Crohmălniceanu se rostea marțial tot timpul, pretinzînd că, în viziunea "criticii științifice", al cărei delegat era, bineînțeles, d-sa, trebuia respinsă mai întîi de toate eminescologia dintre cele două războaie, sau, spre a-i reda întocmai cuvintele: "mitul eminescian, falsurile, exegezele trucate, evangheliile apocrife, toata atmosferă de ficțiune întreținută de critică burgheza în jurul persoanei lui Eminescu". Pe valurile limbii de lemn plutesc și alte ambarcațiuni similare, înzestrate cu armele de foc ale "luptei de clasă", gata să "spulbere" totul. Iată o
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
din discursul altui pontif al momentului critic, Ion Vitner: "Apropierea centenarului lui Mihail (sic!) Eminescu - acest mare liric și nefericit om - era firesc să provoace o recrudescenta în cercetarea literară a operei sale, care este departe de-a fi terminată. Exegeza eminesciana de pînă astăzi nu a făcut decît să atace formele exterioare ale ideologiei poetului, să îmbogățească aparatul documentar necesar investigației sale, să disece formal, și deci fără rezultate prea bogate, una dintre coardele cele mai subtile ale liricei noastre
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
Pleșu, unde exprimarea adecvării nu presupune înlăturarea ludicului. Dimpotrivă. Avantajele acestei inversări se verifică și când vine vorba despre cititor (iubitor de filosofare sau de poetizare). Dar "există un fel al cărților de a se citi între ele, departe de exegezele savante că și de lecturile naive care ne apară de uratul nostru zilnic. Un vast inconștient poate al culturii universale, al culturii universului însuși va fi fiind locul acestei intercitiri." Mai mult vorbind (scriind) în numele unei interiorități (exersate la maxim
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
Timpuri noi". (E fascinant de văzut cum, prin înșirarea succinta a unor date și evenimente din șase decenii, apare "desenul din covor" a figurile destinului unui om.) * Numărul e întregit cu texte antologate din cărțile lui Costache Olăreanu și cu exegeze semnate de Gh. Crăciun, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman și cu un foarte exact portret făcut din tuse scurte (și numerotate) protagonistului de către Mircea Horia Simionescu, sub titlul Lucrurile care ne leagă. Iată cîteva: "Sistematică aproape didactica nu-i secătuiește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
însă de a fi completă!) numele unor personalități de talia lui Nicolae Manolescu, a lui Al. Paleologu sau a lui Nicolae Breban. Aceștia (și mulți alții) au manifestat interes nu numai ca simpli cititori pentru literatură lui Dostoievski. În planul exegezei ori al creației literare, bizuindu-se pe aptitudini remarcabile de interpretare, ei au demonstrat, o dată în plus, calitatea tulburătoare a oricărei opere geniale: actualitatea. Fără cunoștințele filologice presupuse de un demers de o asemenea amploare, dar cu temeritatea caracteristică unei
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
avizat sesizează adeseori un amatorism naiv gen: "Așadar, crizele sale de epilepsie șunt la originea epilepsiei prințului Mâschin (sic!), eroul principal (sic!) din Idiotul" (p.21) ori: "Dumnezeu a întors, spre bine, pînă și epilepsia lui Dostoevschi" (p. 191)! În loc de exegeza, Paulin Lecca grupează, la un moment dat, citatele "pe puncte" (în cap. Combaterea hulitorului), nu altfel decît ar fi făcut-o oricare licean, în vederea unei discuții libere la ora de literatură universală! Confuziile glas auctoriala personaj abundă. Spațiul nu-mi
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
construcția României moderne. Antume - ca volumele Ion Axente Sever și timpul său (1931) sau Aspecte din viața Blajului (1942) - sau postume - cum sunt adăugirile la volumul din 1942, apărute de-abia în 2008 -, textele antologiei alcătuiesc, împreună, cea mai bună exegeză „din interior” a acestui capitol esențial de istorie culturală românească (în care și literatura își are locul ei, prin scriitori de primă mărime, ca Ion Agârbiceanu sau Pavel Dan). Participant el însuși la viața culturală blăjeană din anii ’30-’48
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
de președinte al Uniunii Scriitorilor în 1974, într-o epocă de accentuare a controlului de partid în cultură. Au și apărut atunci cărți importante în domeniu, fie în sfera memorialisticii (Sașa Pană, Ieronim Șerbu, V. Teodorescu), fie în aceea a exegezei, datorate în special colegului Ion Pop, regretatului Marin Mincu și celor care le-au urmat. Nu înseamnă că n-au rămas lucruri de lămurit, probleme de discutat, texte de publicat. Așa se face că am asistat în anii din urmă
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate, a uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor asupra lui Nietzsche, unde figura uitării apare diferit în raport cu celelalte studii, ea marcând figura uitării (de sine și de accidentele obiectelor) drept condiția fundamentală a cunoașterii universalului. Cu excepția acestui studiu, la care mi-aș dori să revin
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
cele din urmă acum, la mijlocul lui 2014, aventura inedită se încheie, odată cu publicarea, în traducere, la Editura Polirom. Fără îndoială, volumul constituie ceea ce se cheamă un eveniment. Despre existența acestui manuscris nu s-a știut nimic. Ceea ce, vrând-nevrând, a privat exegeza nu neapărat de un relevant aport documentar, dar, aș spune, de un serios suport interpretativ. Nu știu dacă, ajuns pe alte mâini, tomul ar fi „vorbit” cu mai multă claritate. Înclin să cred că nu. Fiindcă, citit de oricine altcineva
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
dovleacului uriaș, atârnat de grinda chiliei unui sfânt și erudit traducător al Bibliei. În opinia noastră, „dovleacul lui Dürer” se cere înțeles ca o glumă cu notă de pamflet, și nu ca un banal decor realist, care, chipurile, cum spune exegeza academică a lui Ch. Heaton din The Life of Albrecht Dürer of Nürnberg (London, 1881, p. 204), ne „vorbește de agricultura practicată de călugări (sic!)”. În opina noastră, uriașul dovleac trimite la o anecdotă a lui Seneca, celebră în mediile
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
ar sărăci opera. Faptele sunt importante - cele aduse, lămuritor, de critic, care trebuie să aibă un foarte dezvoltat simț al faptului concret: „de aceea critica făcută de poeți are atâta valoare” (Funcția criticii). Cu misterul începe arta și sfârșește și exegeza ei, printr-o înțelegere a artei ca artă. „Sunt chiar dispus să propun ideea că există în orice mare poezie ceva ce trebuie să rămână inexplicabil, oricât de complet l-am cunoaște pe poet, și că acest lucru contează cel
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
al beneficiarilor ei în direcția reconstrucției ticăloșiilor totalitare, despre improbabilitatea și lipsa de teleologie istorică a libertății. Cartea e făcută să păcălească cititorul neavertizat: ea pare scrisă liber, exemplele la îndemâna neinstruitului abundă, autorul se mișcă cu o libertate uluitoare între exegeza rabinică, democrația greacă, experimentele comunismului secolului XX, ultimii douăzeci de ani ai României și critica internetului, televiziunii și shopping-ului, putând să provoace ușor un vertij în capul cititorului neatent și care nu a urmărit, eventual, câteva din cărțile anterioare
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
o non-adeziune, de unde solitudinea paradoxală a celui înconjurat cu atâta amor intelectual. Publicistica este, în consecință, atât o compensație a solitudinii poetului, cât și un turnesol al existenței ei în textura spiritului său. Ceea ce ne obligă să mutăm accentul, în exegeza poeziei, dinspre formă înspre fond, dinspre figurile discursului înspre figura spirituală. După ce citești cele câteva sute de pagini de publicistică, înțelegi simultan că Brumaru nu e un gazetar, ci un poet care scrie „la gazetă”, dar și că profilul său
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
ne mai furnizează un instrument exegetic de strictă utilitate: nu mai puțin de 107 pagini de referințe critice, conținând (aproape) tot ce s-a scris relevant despre opera poetului, din 1969 până azi. Semn, poate, că a sosit momentul ca exegeza lui Brumaru să treacă de la faza tezelor de doctorat (fie... docte, fie excesiv-empatice: oricum, irelevante critic) la cea a monografiilor autentice. În orice caz, mi se pare încurajator să constat, și în cazul acestui poet defel facil, că utilitatea unei
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
1949, obligația de a preda la orele de română, la clasele mari, biografia lui Stalin, în alternanță cu studiul operei Sofiei Nădejde sau a lui Bacalbașa. Ca asistent la universitate, prin 1950-1951, n-am scăpat de pacostea de a relua exegeza acestor modești epigoni, care uzurpaseră brusc locul maeștrilor. Încât despărțirea (silită) de învățământ aproape că am socotit-o în acel moment o descătușare. Un „dans al omului descătușat” am și executat cu acea ocazie, în camera pe atunci a lui
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese. Autor, Angelo Mitchievici. Așadar, colaboratorul permanent al revistei noastre renunță la preocuparea sa de zi cu zi, aceea de excelent comentator al fenomenului cinematografic, și se întoarce la ceea ce reprezintă, în fond, specializarea sa primă, exegeza literară. O face cu inteligență, cu spirit pătrunzător, rafinat și cultivat, ceea ce-i permite interpretări pe cât de temeinice, pe atât de curajoase. Iată cum sună mărturia de atașament a autorului pentru marele scriitor căruia i-a consacrat acest demers critic
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]