320 matches
-
să reprezinte un moment de conversiune În viața agresorului, să-l desprindă pe aceasta de vechea sa condiție, de dinaintea actelor sale negative, să-i redea un nou statut social, moral și sufletesc. Orice pedeapsă trebuie să aibă un caracter de exemplaritate pentru toți membrii societății, dar, În esența ei, aceasta trebuie să fie paidetică, să contribuie nu la distrugerea prin răzbunare a agresorului, ci la restaurarea personalității sale, ca efect psihologic și moral cathartic. Prin aceasta, pedeapsa devine, din supliciu, o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la întrebarea de ce spectacolul celor mai triste evenimente este cel care ne procură plăcerea cea mai mare. Efectul psihoterapeutic al unei specii ca tragedia descătușarea sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă, înduioșare, râs, plâns, până la distanțare și reflexie. Cu alte cuvinte, conceptul antic al katharsisului estetic presupune din partea contemplatorului o distanțare, echivalentă cu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
răului nu face decât să grăbească inevitabilul avans al tiraniei. Pe Terra veacului XX, ca și pe îndepărtații sori ai lui Terango, rezistența este alternativa la servitute, iar demnitatea nu se poate negocia decât cu riscul abandonării umanității însăși. În exemplaritatea lui mitică, Luc Orient invită la curaj în apărarea speranței. Proza grafică încadrează, miraculos, mesajul pedagogic - demnitatea este afirmată ca temei al existenței universului întreg. L’invitation au voyage (Corto Maltese) Atunci când Milo Manara îl transforma pe Hugo Pratt în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
orori bolșevice și satanice, să fim cât mai modești și să nu ne mai grozăvim, nici măcar În cuget, În dialogul cu noi Înșine, acreditând ideea stupidă, fariseică și nespus de falsă că noi am fi niște victime nemaipomenite, de toată exemplaritatea. Să nu uităm, de asemenea, că, până la sacrificiul suprem pentru Hristos și pentru Patrie, e o cale mai cu seamă pentru noi doi, cam tot atât de lungă ca de la pămînt la cer. Evident, Încă nimeni nu ne-ndeamnă să mergem la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
primit facilități speciale, bani și imobile care au putut fi exploatate economic, fără a se impune un minim rezonabil de condiții. Apariția mulțimii de partide politice a reprezentat, cu siguranță, prima formă de jefuire legală a resurselor publice, deschizând o exemplaritate negativă. Strategia guvernării miza, corect, pe faptul că numărul mare de partide va fi curățat prin eșecul politic predictibil. Ceea ce nu s-a luat în considerare era, pe lângă costul economic plătit de colectivitate pentru un asemenea gest demonstrativ, costul psihologic
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
caz tipic. Sociologia românească dintre cele două războaie, reprezentativă în mod special fiind Școala sociologică de la București, a dezvoltat o paradigmă distinctă, centrată pe programul reformei sociale, substanțial diferită de sociologia occidentală. Cadrul de referință al sociologiei acestor societăți era exemplaritatea societății occidentale. În raport cu acesta, sunt identificate „rămânerile în urmă”, „decalajele”, situațiile de „subdezvoltare” care trebuie lichidate. Nu este întâmplătoare centrarea analizei Școlii sociologice de la București pe sat, zona cea mai „rămasă în urmă” a societății românești. Adoptând un program de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
menită să asigure ceea ce doctrina numește certitudinea pedepsei. Altfel spus, fixarea unui procent din pedeapsă obligatoriu de executat, proporțional cu natura pedepsei, durata acesteia și implicit cu gravitatea infracțiunii săvârșite, întărește sentimentul de siguranță, dă satisfacție victimei, asigură caracterul de exemplaritate al pedepsei și funcția retributivă a acesteia și asigură în ultimă instanță îndeplinirea scopului dreptului penal care este cel mai eficient mijloc de control social de apărare a valorilor sociale. Așa cum s-a arătat în comentariul de drept comparat, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
se poate transforma în repartiție după nevoi. Ei împărtășesc credința că o societate ideală se bazează pe legi și instituții care promovează ajutorarea reciprocă între oameni, compasiunea, omenia. Calea de trecere spre o astfel de societate nu este revoluția, ci exemplaritatea unor experimente sociale asupra unor comunități care reușesc să trăiască potrivit acestor principii (falanstere). Societatea se poate schimba prin efort și bunăvoința de a micșora nedreptatea. În contextul falansterelor s-au creat și primele creșe și grădinițe ca soluții instituționale
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de strategii de acțiune eficace pe care nu le-a practicat până în prezent, dar care i-ar permite să reintre în normalitate. Respectivele exemple nu constau în comportamente la îndemâna oricui, ci în gesturi hotărâte și curajoase caracteristici care le conferă "exemplaritatea". * Tehnica exemplului tipurilor obișnuite de comportament caută să-i sugereze clientului o serie de modele acționale imediat utilizabile, care nu comportă eforturi mari de asimilare, întrucât ele sunt practici cotidiene ale tuturor oamenilor "normali" (de exemplu: a se îngriji de
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
identității religioase pare a întâmpina cu atât mai puține obstacole cu cât se ajustează la o percepție a pieței ca prescriere culturală. Acest proces de etno-economie nu poate fi însă actualizat pe deplin decât dacă pune în joc, alături de o exemplaritate salutată unanim, un acuzat cultural; scena astfel aranjată presupune de fapt trei parteneri: spectatorul-actor al întreprinderii aparținând țărilor cu o veche industrializare și în căutare de inspirație, eponimul indigen triumfând asupra hazardurilor pieței și eternul perdant rătăcit în meandrele etnoculturale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
instrumentale și vocale (16 000); artiști dramatici, dansatori (12 000); profesori de artă (22 000); artiști de varietăți (9 000). După Alain Desrosières și Laurent Thévenot, Les Catégories socio-professionnelles, La Découverte, Paris, 2000, p. 107. Difuzarea modelului în sfera culturală Exemplaritatea creatorului Difuzarea modelului ne duce în lumea reprezentărilor, nu în cea a muncii creatoare autonome. Sociologul nu-l descrie pe artist la lucru, ci se preocupă de existența unui mit care persistă, cel al creatorului artist. El observă forța și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mult decât un fapt de viață, este nevoie, în primul rând, ca ea să avanseze în zona exemplară și obiectivă a spiritului, deci să intre în spațiul privilegiat al relației dintre piesă și spectator. Paradoxul constă însă în faptul că exemplaritatea nu poate fi obținută decât prin excepție, pentru că, în lumea spiritului, orice regulă viitoare are la origine excepția. Nici un mister nu ar putea fi reprezentat dacă s-ar consuma în spațiul categoriilor obișnuite ale umanului: tocmai extraordinarul lui produce în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reprezentat dacă s-ar consuma în spațiul categoriilor obișnuite ale umanului: tocmai extraordinarul lui produce în ceilalți nevoia și năzuința de a-l imita. În al doilea rând, este nevoie ca acest fapt de viață, care poartă în el germenele exemplarității, să fie transformat într-un document al spiritului, deci să fie consemnat și înregistrat. Însă pentru aceasta ar fi suficiente o permanentă trezie a minții și simpla tenacitate - capacitatea primordială a oricărui evanghelist, a biografului lui Ignațiu sau a lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reprezintă decât imaginea abstractă a unei calități sau virtuți, pe care intenționează, didactic, să o reliefeze, devine detașat de mundan, de verosimilitate și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1964, p. 155. (trad. n.) 609 Judith Serafini-Sauli, op. cit., pp. 31-32. 610 Ibidem, p. 32. 611 Alexandru Balaci, op. cit., p. 70. 168 păstreze, devine mult mai mundan, cu pasiuni și tentații firești umane, uitând de nobila sa misiune, aceea a exemplarității. Opera rămâne o parabolă, Ninfale d’Ameto devinind mai mult un exemplu de indulgență senzuală convertită, în ultimul moment, în acceptare a moralității, a salvării sufletului, în manieră creștină, decât o călătorie dinspre viciu spre virtute.612 Amorosa visione (1342-1343
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de zi cu zi. Diacul din Oxford recunoaște că a încercat să ofere o replică feminismului violent și perceput ca eretic al târgoveței 807, dar donna angelicata se înfățișează încă o dată cu slăbiciuni, scăderi și scăpări care îi știrbesc oarecum din exemplaritate, mai ales că i se neagă și credibilitatea în sfera realului. „Grizilda poate fi un exemplu de moralitate dacă în unele momente cruciale facem abstracție de slăbiciunile ei sau le uităm.”808 Povestea ei poate la fel de bine fi catalogată drept
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reprezintă decât imaginea abstractă a unei calități sau virtuți, pe care intenționează, didactic, să o reliefeze, devine detașat de mundan, de verosimilitate și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1964, p. 155. (trad. n.) 609 Judith Serafini-Sauli, op. cit., pp. 31-32. 610 Ibidem, p. 32. 611 Alexandru Balaci, op. cit., p. 70. 168 păstreze, devine mult mai mundan, cu pasiuni și tentații firești umane, uitând de nobila sa misiune, aceea a exemplarității. Opera rămâne o parabolă, Ninfale d’Ameto devinind mai mult un exemplu de indulgență senzuală convertită, în ultimul moment, în acceptare a moralității, a salvării sufletului, în manieră creștină, decât o călătorie dinspre viciu spre virtute.612 Amorosa visione (1342-1343
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de zi cu zi. Diacul din Oxford recunoaște că a încercat să ofere o replică feminismului violent și perceput ca eretic al târgoveței 807, dar donna angelicata se înfățișează încă o dată cu slăbiciuni, scăderi și scăpări care îi știrbesc oarecum din exemplaritate, mai ales că i se neagă și credibilitatea în sfera realului. „Grizilda poate fi un exemplu de moralitate dacă în unele momente cruciale facem abstracție de slăbiciunile ei sau le uităm.”808 Povestea ei poate la fel de bine fi catalogată drept
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deveni cel mai eficient în anii viitori va fi cel numit „stil transformațional”. Acest mod de a conduce este compus dintr-o bună doză de încurajări adresate angajaților, dintr-o relație apropiată între șef și subalterni și mai ales din exemplaritatea comportamentelor de lider care vor fi astfel urmate de efecte. Eagly și colegii săi au observat că existau numeroase caracteristici comune între stilul transformațional și stilul de management feminin 1 vestind că femeile vor fi manageri din ce în ce mai căutați în viitor
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Plath, dar o delicatețe la capătul căreia se deschide tărâmul sterp al unei morți năpraznice? Din toate aceste motive, ocolul prin și alături de mecanismele constituirii jurnalului intim ca specie literară e mai mult decât un simplu exercițiu de poetică. Nu exemplaritatea destinelor, nu intensitatea tensiunii lăuntrice - oricât de spectaculoase, literar, ar fi acestea - sunt, În cele din urmă, relevante. Ci ideea că, supusă presiunilor multiple ale istoriei, fragila ființă a scriitorului continuă să pâlpâie. Și că atâta vreme cât memoria nu Îl va
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
implicit axioma că cititorul va opune o anume rezistență, el având o viziune proprie "greșită", care nu se lasă lesne învinsă 313. Odată intrate în patrimoniul școlar, datele istorice sunt canonizate și supuse unor ritualuri de consacrare care le garantează exemplaritatea, dar le lipsește de atractivitate și de o bună parte din înțelesurile inițiale. Din acest motiv, elevii își construiesc un univers propriu, ficțional, asociind textul cu propriile lor variante, cu "istoria a ceea ce ar fi putut să fie, construind istorii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
apreciative, la adresa liderului estic, Uniunea Sovietică, nu au supraviețuit primului deceniu postcomunist. În ierarhia marilor puteri economice, locul al doilea revenea acum Japoniei, iar potențialul militar cândva înspăimântător al Rusiei era, și el, dat uitării. Ceva a rămas, totuși, din exemplaritatea URSS-ului, căci dezintegrarea ei era echivalată cu însăși dispariția lumii socialiste. După 1989, narațiunea istorică și-a inversat practic accentele, iar analiza regimului comunist s-a rezumat la un scurt prolog al sfârșitului. Repovestind cele petrecute, manualul de la sfârșitul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]