320 matches
-
nu îi furnizează lui Eminescu idei gata elaborate, ci punctele de plecare în demersul literar și filosofic. (Numitorul comun al naturii celor două tipuri de discurs îl reprezintă cugetarea). Indiferent de ce "probleme fundamentale ale oricărei gândiri" (G. Călinescu) este vorba, "exemplaritatea, unicitatea expresiei ei poetice, rămâne oricând darul unui alt tip de raționalitate, decât cel teoretico-filosofic" (Boboc: 2002, 31). Sugestii asupra mecanismului acestui tip aparte de raționalitate ne sunt oferite tocmai de paginile prozei eminesciene: Acolo, noaptea, după ce astupam soba, citeam
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mi se pare rezonabil că experiența cu Occidentul poate avea o influență: ne convinge că sistemul capitalist este mai eficient decât comunismul; că stimulează motivația și chiar contribuie la dezvoltarea competenței de a lucra într-un sistem capitalist; că oferă exemplarități de calitate a bunurilor și serviciilor. Și eu am față de ideea profesorului Sandu o atitudine mai degrabă lirică. Dar ideea, în contextul științei, este vagă. Dacă vrem să o formulăm ca ipoteză trebuie să trecem de la intuiția difuză la judecarea
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
să ofere originalitate și să fie exemplară 42. Din definiția geniului putem deduce că procesul de creație al operei de artă implică mereu durabilitatea operei. Întrucât originalitatea poate fi și fără sens ea trebuie să fie însușită în permanență de exemplaritate întrucât produsul final servește ca standard sau regulă pentru artă. Valoarea operei de artă nu poate surveni, astfel, decât în urma unei validități temporale servind ca valoare estetică. Creativitatea are loc în cadrul artei frumoase, pin urmare are atribute estetice. Pentru Kant
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
gesturilor esențiale, sublime făcute de omul Vulcănescu. Sensul acesta din urmă, legitim în raport personalitatea autorului, a fost reiterat și accentuat imediat după Decembrie '89, critica de specialitate regăsindu-se, prin vocile ei cele mai credibile, în judecata încărcată de exemplaritate: opera este autorul. În același timp, în logica unui echilibru stabil, ca să folosim o sintagmă din fizică, au fost formulate ipoteze critice care au temperat excesul de zel al celor care, cu bune intenții, au augmentat uneori nepermis de mult
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
consacrarea pe care acestea le-au dobândit în timp. Sau cu o vorbă a lui Hufnagel, "dintre obiectivările spiritului, Dilthey le preferă pe cele care deja s-au fixat, dat fiind că acestea garantează <<un grad controlabil de obiectivitate>>"139. Exemplaritatea lor le asigură un caracter paradigmatic de primă instanță (vezi I, 2). Plecând de la "caracteristicile comune" ale acestor sisteme-etalon140, Dilthey stabilește două "trăsături formale" care slujesc drept criteriu pentru includerea și a altor sisteme în domeniul filozofiei, "indiferent de obiectul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gîndirea ierarhiei ființelor este relativă la eu: Ideea este deci, la Descartes, “substanță mentală”. Gueroult merge mai departe decât Alquie, arătînd chiar că Descartes inversează realismul ideilor platoniciene: “Nimic nu este deci mai opus cartesianismului decât realismul ideilor platoniciene și exemplaritatea esențelor. Dacă e permis a se vorbi despre realismul esențelor, e în măsura în care, în interiorul spiritului meu, ideile clare și distincte se prezintă ca realități contra cărora propria mea gîndire nu poate nimic, e neputincioasă în a le distruge sau modifica, pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
prezintă ca realități contra cărora propria mea gîndire nu poate nimic, e neputincioasă în a le distruge sau modifica, pe scurt, ele sunt atunci în calitate de naturi adevărate și imuabile, implantate în mine de Dumnezeu. Dacă e permis a vorbi despre exemplaritate, este în măsura în care Dumnezeu este instar archetypi în raport cu ideea pe care o avem, pe scurt, în măsura în care existența sa este modelul acestei idei și în care aceasta este copia ei. Acest exemplarism îl inversează pe cel al lui Platon, la care modelul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
vrednică de dramaturgia clasică. O natură prin excelență clasică este C. Negruzzi. El debutează în proză cu două nuvele romantice, însă nuvela care impune această specie în literatura română, Alexandru Lăpușneanul, romantică prin sursa istorică de inspirație, devine clasică prin exemplaritatea construcției și conturarea pregnantă a caracterelor, iar ciclul de așa-zise „scrisori” (Negru pe alb) instaurează la noi genul epistolar, de origine clasică. Aspecte de c. include și poezia lui Dimitrie Bolintineanu: în pastorale, bunăoară (San Marina, ciclul Macedonele), și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
poate ieși. Felul domniei sale de-a concepe polemica amintește foarte bine extraordinara tabletă a lui Marin Preda, intitulată Neobosita inventivitate a tipului infect, text cuprins în Imposibila întoarcere și pe care îmi iau permisiunea să-l reproduc integral tocmai pentru exemplaritatea lui și perfecta ilustrare a felului de-a polemiza al lui Eugen Barbu: [...] în grupul nostru, pe câmp, era un băiat care tot timpul îi trântea pe ceilalți. Eu îmi dădeam seama că alții erau mult mai tari decât el
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai libertății și umanității. Albert, personajul principal, deține o poziție importantă în Rezistență, iar traseul său este emblematic. În urma sabotării unui convoi german, este rănit și moare. Accentul cade explicit pe exemplaritatea conduitei sale, implicând patriotism, curaj, spirit de solidaritate și, în cele din urmă, puterea de a se jertfi. Linearitatea discursului narativ se rupe la sfârșitul nuvelei printr-o dezvăluire: Albert se numește de fapt Iosif Clișci și este român. Grivița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
Maticiuc a ales să descifreze sensul particular al schițelor, povestirilor, romanelor, precum și al "studiului artistic", cum își subintitulează autorul scrierea Arhipelagul Gulag, mergând dinspre operă spre autor, pentru a se reîntoarce la operă, conferind demersului său analitic o deschidere spre "exemplaritate", ce elimină din capul locului închiderea asupra autorului și asupra biografismului. Această deschidere este susținută de chiar oprirea comentariului cărții asupra câtorva aspecte narative din proza lui Soljenițîn care-i permit să releve artisticitatea acesteia, precum și modul în care scriitorul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
propriul punct de vedere, obiectiv, desigur, și întotdeauna de bun simț. Așa, bunăoară, consideră necesară citirea necontenită a scriitorului de către fiecare nouă generație, el atrăgând, cu drept cuvânt, atenția asupra faptului că "Tratat anistoric, ridicat în ochii posterității la rangul exemplarității, adevăratul Eminescu a fost deseori "pierdut" sub crusta aprecierilor "generaliste", fiind convocat ca argument suprem în orice demonstrație și desfigurat prin comentarii partizane, colorate ideologic". Fără a se lăsa impresionat de avalanșa contestărilor, domnia sa le vorbește franc despre ridicolul unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
abstracțiune care în poeziile lui ne deschide așa de des orizontul fără margini al gândirii omenești". "Omul deplin al culturii românești", așa cum l-a definit Constantin Noica, este cea mai înaltă și exactă caracterizare. Generații întregi vor avea în față exemplaritatea lecturilor și substanța operei sale titanice, după cum generații multe vor fi mereu tutelate de lumina lui Eminescu. Afirmația argheziană "Fiind foarte român, Eminescu e universal" ne produce o tulburătoare emoție și ne face să trăim o realitate fericită. BIBLIOGRAFIE: Arghezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ta... - Cum ? - Stilul prost. - Ce ? Dar ăsta e stilul tutulor poeților celebri, ca Victor Hugo, Schiller, Lamartine, Bolintineanu...” Amicul cu care Caragiale se află într-un dialog exemplar, un „divan” estetic, îi reproșează pauperizarea conținuturilor prin eliminarea reflecției superioare asupra exemplarității acțiunilor umane menită a genera un rapel la dimensiunea grandioasă a interiorității personajelor. Același interlocutor abstract îl acuză pe dramaturg că recuperează doar carac- terul prozaic al întâmplării care are drept consecință redu- cerea nuvelei la proporțiile „unui simplu fapt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se poate transforma în repartiție după nevoi. Ei împărtășesc credința că o societate ideală se bazează pe legi și instituții care promovează ajutorarea reciprocă între oameni, compasiunea, omenia. Calea de trecere spre o astfel de societate nu este revoluția, ci exemplaritatea unor experimente sociale asupra unor comunități care reușesc să trăiască potrivit acestor principii (falanstere). Societatea se poate schimba prin efort și bunăvoința de a micșora nedreptatea. În contextul falansterelor s-au creat și primele creșe și grădinițe ca soluții instituționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
bunei funcționări a acestora prin elementul de reglementare pe care îl aduce cu sine. Sacrul este ceea ce dă coeziune grupului uman, are valoare de reper și de model prin raportare la care se desfășoară viața socială. Altfel spus, sacrul reprezintă exemplaritatea, norma, paradigma ce ordonează și dă un caracter unitar și coerent comportamentului social al indivizilor. Prin raportare la acest aspect al sacrului, elementul profan ar fi cel care echivalează cu dezordinea, cu haosul social, cu lipsa coerenței, situație în care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
acceptată pilula unui Dumnezeu care transpira, urina, sângera. Trebuiau netezite asperitățile, trebuia minimalizată diferența dintre Vechi și Nou. În primul rând ca să liniștească mai-marii. Ca și cum poți îngrășa pe cineva cu firimituri. Și cu riscul de a sacrifica elementul savuros în favoarea exemplarității și exactitatea în favoarea semnificativului (doisprezece apostoli, patruzeci de zile etc.). Necazul e, întrebați-i pe artiști, pe cineaști, pe romancieri, că, odată trecut un anumit prag al excelenței, eroul își pierde din suculență (dacă depășești timpul de preparare, vrăbioarele au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
traduse nu lipsesc romanele Neamul Șoimăreștilor, Zodia Cancerului, Frații Jderi și evocările Nada florilor și Dumbrava minunată. „Versiunea germană a romanelor istorice ale lui Mihail Sadoveanu, datorată Theei Constantinidis, are în ce privește evocarea culorii istorice și locale, inconfundabile, o valoare de exemplaritate. O performanță asemănătoare i-a reușit aceleiași traducătoare și cu universul, radical altul, din romanul Groapa al lui Eugen Barbu” (Eva Behring). Traduceri: Alexandru Vlahuță, Ausgewählte Schriften [Scrieri alese], București, 1960 (în colaborare cu Gerty Roth și Max Richter), Die
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
s a remarcat, după cum am precizat în capitolul anterior, ca secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, secția centrală și ca secretar al Comisiunii Istorice a României, unde s-a impus ca susținător al ocrotirii patrimoniului cultural românesc 6. De admirat este exemplaritatea prieteniilor durabile cu intelectualii vremii, în special cu cei ardeleni. A stabilit cu mare parte din ei, colaborări de ordin cultural și mai târziu de ordin politic. Cu Vasile Pârvan, director al Muzeului Național de Antichități și ulterior, coleg cu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
umană la care s-au pretat. Și-apoi, „ei”, aceste exemplare umane ce tind a deveni modele de urmat, modele noi și atât de necesare „noii societăți” după o jumătate de secol de false modele, ignoră oare faptul că o exemplaritate morală sau profesională nu se poate clădi pe „schimbare”, pe versatilitate caracterială, oricât ar fi aceasta „de cerută” de „vremi”, de noile „repere” sau de noile și uneori la fel de arbitrarele criterii! Politicul, noua scenă politică de după ’89 să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exponențiali la modul absolut, ei, adică, certifică nu numai un geniu individual, ci și unul colectiv, național, ei mărturisesc, dar și întruchipează istoria, ei au această capacitate „de a uni”, prin limbă și prin Gând și Sentiment, dar și prin exemplaritatea, prin „statuia” propriei lor existențe. Astfel, un Shakespeare, un Goethe, un Victor Hugo sau un Cantemir ori Eminescu sunt ceea ce unii dintre noi simțim, adică: „poeți naționali” - sintagmă ce irită pe unii veleitari sau ignari de azi! -, adică prin arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
moară la timp. Sunt „vechituri“. Sunt „o problemă“. și, câtă vreme îi percepem ca problemă, nu avem acces la nici o soluție. Soluția începe să se contureze abia după ce schimbăm perspectiva, abia după ce descoperim atuurile vârstei târzii, tonusul ei subtil, iradierea exemplarității ei. O asemenea schimbare de perspectivă a încercat, acum câțiva ani, James Hillman, un bătrân profesor american de descendență jungiană, într-o carte intitulată The Force of Character. And the lasting Life („Puterea caracterului. Și viața care durează“). E o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lor durează, tragic, doar până fac primii pași în afara adăpostului, când o bombă îi spulberă pe amândoi. Romanele, mai ales cele de maturitate, vor avea protagoniști problematici, devorați de angoasele omului modern, clamându-și foamea de răspunsuri capitale și afini, prin exemplaritatea acestor tensiuni, cu eroii lui André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, Albert Camus ș.a. Deși intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan investigarea vieții sufletești. Pe acest traseu, tipologia învinșilor - constantă individualizatoare a prozei sale, pornită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
altor junimiști și neojunimiști. în 1987 istoricul I. Bulei publică monografia Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator (Editura Politică, București), scrisă într-un stil fluent, putând fi lesne sesizat un remarcabil efort de sinteză ce conferă acestei lucrări atributul exemplarității. în lucrare se fac numeroase referințe la junimiști, în special la T. Maiorescu și P.P. Carp. în sfârșit, în 1988 apare cartea lui Al. Dobrescu (Introducere în opera lui T. Maiorescu, Editura Minerva, București, 1988), un valoros critic ieșean ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
literară nu se bucură de audiența postumă călinesciană și credem că nici n-ar trebui făcută o asemenea comparație. În planul valorilor spirituale orice comparație șchioapătă. Vladimir Streinu este și rămâne un critic important al literaturii noastre prin valoarea de exemplaritate a operei, prin viziunea cuprinzătoare și capacitatea de evaluare, prin conștiința morală și eleganța scrisului. Disociind mereu între valoare și non-valoare, între talent și impostură, între peren și caduc, între autentic și contrafacere în artă, Vladimir Streinu a demonstrat, odată cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]